pina si io, care dupa ce'mi stersesem cu furie contul pe care mi'l facusem, la un moment dat, pe face boc, am fost nevoit sa'mi mai fac unul, ce'i drept ca unul "incognito", fara "pretini" si fara "laicuri", pentru c'altfel n'aveam posibilitatea sa m'adap din comoara putzului gindirii celor care s'au refugiat aproape in exclusivitate spre zona asta, cam prea zoster, dupa umila mea parere (si dupa gustul meu), si pe care cujetu' si mujetu' nu ma lasa sa'i ignor, asa cum poate c'ar fi meritat, dac'au ales sa intre in lumea celor care nu cuvinta, dar tasteaza toata zioa, indiferent unde s'ar afla, in aule sau pe viceuri.
fanii m'asteapta cu limba scoasa (chiar m'am pomenit c'o "apreciere", de la "unu' ratacit")...
dar io, nu si nu!
uit sa intru cu lunile "la mine" pe face-boc (iar face-boc nu uita si nu iarta, asa ca ma trage de poala hainii din cauza asta), insa asta nu ma 'mpiedica sa intru aproape zilnic, de multe ori de cel putzin de doua-trei ori, pe bliiiiin axinte, fost axintoiu, de'o pilda, ca sa nu care cumva sa pierd f'una din pisicile pierdute sau orfane din portofoliul care este deja prodigios al fostului consigliere d'albazapadoi.
cu toate ca si eu sint "pisicist", nu pot sa nu remarc o anume infantilizare a musteriilor retzelii de socializare, si asta daca e sa nu'l iau in consideratzie doar pe bliiiiiin axinte, care pare'o partida deja pierduta, daca n'o face dinadins, ci si pe ditai evroparlamentaru', cum e d-l "cristy" preda, care de cind s'a linistit, odata cu asigurarea pensioarii evropene, a renuntzat la blog si a inceput sa faca, si el, gratis, dragalasenii cam gratuite, care te fac sa dai direct in diabet zaharat.
uite ca n'am vrut sa'l adaug ca pretin pe plesu, na!
6 comentarii:
Teddy Roosevelt a fost unul dintre cei mai admirati presedinti (1901-1909) ai USA. A tinut la Casa Alba un leu si un urs ca animale de companie si avea tot timpul un pistol asupra lui cind se plimba prin Casa Alba desi, cu centura lui neagra la jiu-jitsu si cu istoricul lui de campion de box, nu prea avea nevoie de el.
Facea zilnic antrenamente de jiu-jitsu si box. Chiar si-a pierdut un ochi intr-un meci amical de box pe cind era presedinte (si "amanuntul" l-a tinut secret fata de marele public). Prin comparatie, ultimii trei gloriosi presedinti americani sint "barbati" care tineau pe linga ei catei pufosi, faceau jogging sau pedalau pe biciclete (si cadeau in cap si se zgiriau pe nas). Spre deosebire de cei trei, Teddy Roosevelt nu a trimis niciodata oameni sa moara in razboaie fara sens, desi el era mai mult decit incintat sa riste sa-si rupa gitul luptindu-se cu ursii.
Tipul a fost, pe rind, crescator de vite, ajutor de serif, explorator, supervizor de politisti, asistent al Secretary of the Navy, guvernator al New York-ului si erou de razboi. In 1898 a infiintat primul regiment de cavalerie compus din voluntari, cunoscut sub numele de Rough Riders. Rough Riders sint faimosi in America pentru istorica si singeroasa sarja (The Battle of San Juan Hill) din timpul Spanish–American War, dar putini stiu ca, deoarece au fost nevoiti sa renunte la cai, the Riders au atacat ca niste infanteristi.
Roosevelt a primit scrisori de la cavaleristii din armata care se plingeau ca trebuiau sa calareasca 25 de mile pe zi la instructie. Ca raspuns, Teddy a calarit 100 de mile de la rasaritul soarelui la apus, la 51 de ani, pur si simplu suprimind, astfel, dreptul oricui de a se mai plinge de ceva vreodata. Si omul suferea de astm.
Cind isi facea campanie pentru al treilea mandat, Roosevelt a fost impuscat de un nebun si, in loc sa isi trateze rana, si-a tinut discursul de campanie cu gaura singerinda produsa de glont la vedere.
Cind a murit, un politician a zis: "Moartea trebuie sa-l fi luat in timpul somnului, pentru ca daca Roosevelt ar fi fost treaz s-ar fi lasat cu bataie."
plictisitu
"nu pot sa nu remarc o anume infantilizare a musteriilor retzelii de socializare"
o multime de americani au tot scris in ultimii ani despre "The Pussification of America" sau, mai precis, "The Pussification of the American Male". uneori gasesti termenul cu "y" (pussyfication) si e mai corect asa, ca doar de la pizda vine, si e definit ca "A process, in which over a period of time, someone, or a group of people, develops more and more qualities of being a total pussy".
iaca ca si romanii "evoluati" se pussyfica de la atita confort si bunastare.
cum scrie Scott Locklin undeva, "sa nu te increzi niciodata in unul care nu a luat un pumn in fata!" dupa el, cauza declinului civilizatiei (care include si transformarea barbatilor intr-un fel de pizde iubitoare de pisici si catei) e absenta contactului cu realitatea obiectiva. pussyficarea apare si se raspindeste ca un virus urban atunci cind o civilizatie ajunsa intr-un anumit stadiu de prosperitate face posibil sa-ti traiesti intreaga viata ca pacifist, fara nici o consecinta serioasa. cind barbatul nu mai trebuie sa munceasca din greu in contact direct cu fortele naturii, sa faca fata selectiei naturale brutale si violente, incepe sa se scarpine in cur ca maimuta. si devine feminist, poponar, vegetarian, mingiie pisici, face jogging, se tatueaza, isi ofera nevasta altora s-o reguleze, o da in ma-sa de moralitate, baga drogu in vena, trage pe nas, se holbeaza la reality tv, bea pina intra in coma alcoolica.
e o anumita viziune asupra lumii care vine doar din experiente violente, zive Locklin. asta e virilitatea, barbatia. nu trebuie sa fii cel mai dur din lume ca sa fii barbat, dar trebuie sa fii pregatit sa te bati atunci cind e momentul. un barbat care a practicat sporturi violente are o mai mare experienta de viata si barbatie si e diferit de unul care a scris poezii si si-a luat 3 doctorate fara nici o valoare.
o mai zic o data: "sa nu te increzi niciodata in unul care nu a luat un pumn in fata!"
aici imi face placere sa il citez si pe marele filosof Mike Tyson:
“Everybody has a plan until they get punched in the face.”
plictisitu
am omis un detaliu important despre "gaura singerinda produsa de glont". chestia era localizata in pieptul lui Teddy Roosevelt.
sa nu creada cineva ca era in vreo buca.
plictisitu
Eu mai intram pe blogul meu doar ca sa scriu o postare la minim 10 zile si sa intru din blogroll pe blogul tau, singurul care nu aveai Facebook. Acum al doilea motiv s-a dus. Sunt curioasa daca mai intru la mine pe blog. :)
@ plictisite,
hai ca m'ai pus pe ginduri, nu d'alta dar am o sumedenie din pacatele pe care le'ai insirat acolo!
am pisica (pe care chiar "am pozat'o" de citeva ori, fara a'i pune pozele "pe retzele", ce'i drept - o fi facut'o fi'mea si pentru mine!), n'am mai luat de multa vreme un pumn in mecla, ba chiar m'am surprins uitindu' ma, cu o anumita regularitate, la un fel de reality show, pe un post denumit, impropriu, history ch, care ma distreaza teribil, pentru ca pe linga ca ma abstrage dein realitatea i_mediata a televiziilor romunesti, ma si dumireste care'i cheia subcesului american (sint acolo unii care tot cumpara contzinutul unor debarale abandonate, diverse boarfe pe care le estimeaza "din ochi", cam cit ar valora fiecare, iar ceea ce'i ce'l mai distractiv e ca estimarea lor e luata drept buna de catre realizatori, care la fiecare estimare scad din pretzul total de achizitzie, ceea ce'mi arata ca la americoi nu'i valabela zicerea ca socoteala d'acasa nu se potriveste cu cea din tirg, ceea ce'i absolut fenomenal, pentru ca'tzi sadeste'n cujet o incredere netzarmurita'n viatza si un optimism debordant)
@lilick,
nu te lasa!
e o creatzie diabolica face bocul ala!
Trimiteți un comentariu