Despre Dorada Rose si alte amintiri frumoase

Din cauza pestilor de aici ( mai ales a celui din stanga ecranului, din prima poza, care este rau-rau) mi-am amintit ca acum 2 ani Iulia s-a gandit sa prinda in aparat sufletul unui peste. E cel mai nimerit lucru de facut cu o Holga Fisheye.
Asa ca s-a dus la un mare supermarket de unde a cumparat un singur peste. Un Dorada Rose de 7 eur,o care ei i s-a parut tare scump. Si pe langa peste, a cumparat si zmeura ca sa mearga cu rose-ul. Cand a ajuns acasa, totul era pregatit. Reflectoarele straluceau dar pestele trebuia lasat sa se incalzeasca un pic pentru a avea privire agera, care transmite emotii privitorului. Problema este ca numai dupa doua ore ochii i s-au tulburat. Pestele a inceput sa se scufunde in propria lui apa si a inceput sa luceasca. Tocmai atunci cand Iulia voia sa-l puna sa treaca prin fata ferestrei
( Iulia sta la etaj). Atunci a invatat ea cum se recunoaste un peste proaspat: dupa privire. Daca e incetosata, nu e de bine...
Mi-am adus aminte cum era pe atunci. Amandoua aveam probleme sentimentale :)) (what's new?) dar astazi nu-mi mai aduc aminte de nicio discutie de genul asta. Imi aduc aminte de fiecare poza pe care am facut-o atunci. De prima mea poza cu discul in cap, de masa luata la Chocolat si manusile verzi si de petrecerea ei cu buline de ziua ei, de temele de fotografiat, de love is about diving, de vitrinele cu jucarii din Dusseldorf, lensbabies si filmul despre crima misterioasa pentru scoala de fotografie. Si cat radeam pe messenger. Nu-mi amintesc de nicio discutie, despre niciun baiat :).
Si mie nici macar nu-mi plac pestii :)
Desi cred ca am trecut peste neplacerea asta, e din alt timp si nu se potriveste cu timpurile marine de astazi.
Din pacate, desi multi lauda gustul Doradei Rose, nici eu, nici Iulia n-am reusit inca sa vedem daca e chiar atat de bun precum spun povestile.

Fotografie de grup cu gospodine

Eu si Iulia ne dam in fiecare saptamana cate o tema pentru fotografiat. Saptamana trecuta Iulia mi-a zis darz "ai de facut -saritura in adancime-". Mie nu mi-a placut deloc cum suna asa ca toata saptamana am stat bine mersi si nu am facut nici o poza. Cu o zi inainte de termen insa m-am panicat ca nu am facut nimic. What to do what to do? Si atunci m-am gandit la omuletii de hartie care se tin de mana orice ar fi, subiect care ma tot obsedeaza de cateva zile. Cum vad o hartie ma gandesc repede ce omuleti ar iesi din ea :))
Asa ca m-am apucat sa tai omuleti intr-un miez de noapte, impreuna cu Ruxandra, colega mea de apartament.
Am descoperit ca-mi ies numai siluete de femei ciudate si chinuite. Barbati nu-mi ies in nici un chip :)). Primul sir a fost grupul gospodinelor demonice, cu pasiuni muzicale, care au sarit intr-o noapte intr-un lac si au ajuns in iad. Aici trebuie sa stea mereu unite in cor, deasupra veiozei mele si sa cante cu voci pierite, vaicarete. Ma urmaresc mereu cu privirea lor damnata ori de cate ori ma misc prin camera si intr-un mod ciudat il intimideaza chiar si pe pisic, pe care nu-l poti speria asa cu una, cu doua. Mi se pare ca le-am auzit intr-o noapte soptind "lalala"si notand pe hartie o gama in cheia sol.

Al doilea grup este grupul gospodinelor frustrate care s-au saturat sa tot care plase cu mancare - le inteleg asa bine :( - asa ca s-au dus pe o stanca, s-au luat de mana si s-au aruncat in ocean. Acum stau atarnate la geamul Ruxandrei, intr-o cadere continua. Preferata mea e a treia, cea cu dinti de castor suparat si ondulat, dar trebuie sa recunosc ca a 5-a e cea mai dusa cu pluta ( rade aiurea si face gafe chiar si cand cade de pe o stanca). Mi-aduce aminte de povestea lui Vladimir Colin, "Pruncul nazdravan" unde era o ursitoare nebuna care radea mereu "hihi, pune-i sare pe coada" :))

Haribo Zooland

Era in miezul zilei, la birou. La un moment dat, colega Iuliei a auzit o voce subtirica, de copil sugrumat, dintr-o punga fara aer. Vocea spunea « Nimm mich, Nimm mich !» Era un crocodil pe nume Crocodile.

“Nimm mich, Nimm mich!”

Ce sa faca? L-a luat.
In acel moment a intrat un alt coleg pe usa, cu gura plina cu un elefant. Intrebat daca a auzit si el vocea, a zambit jenat. Da, o auzise si el. Asa ca a dat din cap in semn ca « da », pentru ca gura ii era plina si nu putea vorbi.

Atunci mana salvatoare a salvat din punga fara aer o gasca intreaga de animale si i-a pus pe birou, in sir indian. Un dinozaur si o bufnita in forma de sarcofag, specii pe cale de disparitie, se pare ca au scapat.