1 an de pomina

2014 a fost un an atat de bun pentru mine incat n-a mai contat ca a fost greu. Asa ca-l pun la plic, langa ceilalti ani buni, din care am ramas cu frumuseti si minunatii. As vrea ca 2015 sa-i urmeze exemplul!.

In 2014 m-am ales cu o casa cam prea mare pentru mine, cativa prieteni grozavi, un tigru din taiga mascat intr-o pisica, niste oameni cu arama data pe fata, o tona de mobila noua si un frigider rosu de poveste. Am invatat ca pot sa duc in spate 3 saci de responsabilitati, multa blandete si rabdare, dar si o plasa de egoism necesar si, doamne ce bine, niciun pic de razbunare! Pentru ca anul asta viata mea n-a mai fost o drama, ci o mini-serie englezeasca despre un mic industrias ghinionist caruia i se schimba norocul peste noapte.

Idee de poveste de toamna

A fost odata o nonprintesa care traia intr-un turn vechi de cand lumea, pazita doar de o pisica apriga si lipsita de rabdare
Pentru ca traia acolo sus, prin valuri de ceata si nori incarcati de gheata, nonprintesa suferea de boala vesnicului nas infundat. Milosi din fire, pitigoi cu diplome medicale aterizau pe balcon ca sa-i lase drept tratament merisor visiniu salbatic, plin de vitamina C. Fara stirea fetei insa, pisica incerca sa-i prinda de coada si le matura pe jos merisoarele, strigandu-le "N-avem nevoie de voi, ne descurcam si singure, cu crantanele cu aroma de soricei si ceai de la Farmacia Tei!"

Design de interior la nivel de amator incepator

De cand mi-am renovat apartamentul si-mi placea sa caut inspiratie pe net, am ramas cu un loc in care tot revin sa ma uit si sa revad, pentru ca din pacate, apar destul de rar noutati: http://theselby.com/galleries/. Sunt case si ateliere de artisti, asa ca fiecare interior are ceva special, exagerat, ciudat si nemaipomenit ( cum e baia asta, de exemplu, o baie prinsa intre tablele unui joc de sah, ma astept din clipa in clipa sa vad o tura care spala pe spate un cal).
Orice casa poate fi o inspiratie, poti sa ai cea mai urata casa, eu tot o sa descopar ceva care o sa-mi dea idei si o sa-mi placa.
Imi plac cel mai mult casele aglomerate, cu colectii mari si mici, pereti covarsiti de tablouri, masti sau desene copilaresti, ciudate si neinramate, cu perdele cu modele incarcate si covoare colorate si uzate.
 Casa mea e inca in formare, inca mai schimb covoare si perdele, inca n-am pus tablouri pe pereti, si am ajuns un pic obsedata de manerele de sertare, le-as schimba in fiecare zi. Noaptea, cand merg spre casa pe cel mai frumos drum, ma uit pe ferestrele luminate si scaldate in miros de gogosi, clatite sau fripturi, si vad dulapuri construite din lemn ciudat in forma de macaroane, omuleti de turta dulce prinsi de geamuri, perdele croite parca din dantele, fluturi si cozi de soparle, vaze cu flori din diamant si pisici care studiaza cu atentie fluturi de noapte prinsi de mustatile lor lungi. Atat de multa inspiratie, atat de putin timp!:)

Telefon cu majordom

  Mi-am dat seama ca in dezvoltarea mea de homo sapiens vorbitor la telefon am sarit peste o etapa foarte importanta: n-am avut niciodata telefon cu robot care inregistreaza mesaje. Am sarit direct de la telefonul cu disc la telefonul mobil gigantic. Vad in filme oameni care se intorc obositi acasa, isi arunca pantofii peste umar si se prabusesc obositi pe o canapea, dar nu inainte de a apasa pe butonul rosu al telefonului care clipaie, semn ca au mesaje. Si ce mesaje au! Numai lucruri importante: mesaje de la psihopati, mesaje de la iubiri pierdute, etc. E drept ca puteai sa lasi mesaje in casuta vocala a telefonului mobil, dar nu e acelasi lucru. Pentru mine, robotul de telefon fix era ca un fel de majordom serios, care avea grija de casa ta si raspundea demn si la telefon.
  Pentru ca moda se repeta si lucrurile vintage sunt mereu cool, asa cum mi-am luat acum cu mare bucurie frigider retro, sunt sigura ca o sa-mi iau la un moment dat si un telefon cu robot-majordom, pe care o sa-mi las mesaje singura, in caz ca nu o sa se sacrifice nimeni.

Alo?

Cabinele de telefon au devenit invizibile pentru ca nu le mai folosim. Dar ele exista in continuare, chiar daca tufele au pus stapanire pe ele si praful le-a pudrat si camuflat. Natura observa imediat cand oamenii nu mai folosesc un lucru si pune imediat mana ei verde si stufoasa pe el.
Pentru ca luna trecuta m-am mutat la casa mea si am schimbat drumurile, am inceput sa trec foarte des pe langa o cabina telefonica parasita. Pe care nici n-as fi vazut-o daca nu as fi observat ca prea imi iese mereu in cale un sobolanel sprinten. Ce chestie, m-am gandit, uite un sobolan care ma place si se bucura ca trec pe aici! Dar nu, era doar o coincidenta si sobolanelul nu-mi iesea mie in cale, ci doar se nimerea sa vina acasa exact in acelasi timp cu mine, casa lui fiind sub cabina telefonica cu pricina. Sau poate era doar un operator grabit, intors din pauza de masa.

Eu si cu mine

Nu stiu daca e o mare realizare, dar eu sunt mandra ca una din calitatile mele e ca nu-s un om invidios. Nici macar nu stiu daca exista un cuvant care sa descrie capacitatea cuiva de a neinvidia oamenii.
Poate de aceea si dorm atat de bine noaptea, nu ma compar niciodata cu nimeni, sunt exact in locul in care am dorit sa fiu, am rabdare cu dorintele care se indeplinesc mai greu si ma bucur cand cineva o duce bine, chiar daca eu o duc prost in acel moment.
Capra vecinului este intotdeauna frumoasa, dar si capra mea este la fel de frumoasa, mai bine am grija de ea in loc sa o pandesc pe cea a vecinului.
La ce trebuie sa muncesc serios insa este capacitatea mea de a ierta. N-am vazut in viata mea un om atat de greu iertator, zic mereu ca iert, dar de fapt nu iert nimic si scot instant persoana din lumea mea, :(

Povesti din metrou

Uneori trebuie sa te duci pana in Honolulu ca sa vezi ceva frumos ce vei tine minte toata viata, alteori trebuie doar sa iei metroul la Unirii, la ora 9.45.

Azi am vazut un indian atat de frumos, cu ochi de culoarea strugurilor negri si par de pantera unsa cu ulei de santal, incat m-am gandit imediat ca sunt probabil intr-un film. In realitate, oamenii nu sunt chiar asa perfecti. La fiecare curba luata de metrou, indianul se unduia elegant ca o cobra care stie sa danseze si pe muzica de fluier, si pe scrasnet de roti pe sine. Si cand a coborat din metrou, ma asteptam sa-l vad scotand din buzunar un turban auriu si fermecat, dar trenul a plecat si n-am mai reusit vad nimic.
Si mi-a mai iesit in cale tot in acelasi metrou un batranel imbracat in alt, care-si pieptana cu grija sprancenele groase si carunte cu cel mai mic pieptene pe care l-am vazut vreodata. Dupa ce mi-a prins privirea, s-a rusinat, s-a ridicat si a plecat in alt vagon, pedepsindu-ma pentru ca indraznisem sa-i privesc ritualul secret.

Colectie mentala de povesti cu crocodili

 Ma fascineaza intamplarile cu crocodili. Povestea avionului care s-a prabusit pentru ca un crocodil aflat intr-o cusca a evadat si a navalit printre calatori, calatorii s-au panicat si au destabilizat avionul ingramadindu-se toti intr-un colt.
 Povestea rusoaicei grase care a intrat cu masina intr-un pom si a fost catapultata exact pe un crocodil care-si vedea linistit de treaba in gradina unui circ. Rusoaica s-a ales doar cu niste rani minore, crocodilul a fost in schimb atat de socat incat a trebuit sa-si anuleze numarul din program.
 Povestea crocodilului bolnav care a fost gasit mai mult mort decat viu de catre un om cu inima buna. Dupa ce l-a facut sanatos, crocodilul s-a transformat intr-un caine credincios si a continuat sa traiasca langa salvatorul lui, fara sa-l muste vreodata, nici macar din greseala, nici macar la nervi.

Ce o sa-mi amintesc din perioada asta

Ca mi-am renovat casa cu multa grija si totusi mesterul a reusit cumva sa-mi puna fara stirea mea cea mai urata bagheta la faianta, o bagheta cu urme mici, de degete murdare de fantome minuscule.
Ca am gasit intr-o dimineata un diamant in chiuveta de la bucatarie.
Ca am facut o mare pasiune pentru solistul de la Arctic Monkeys.
Ca am cumparat cele mai frumoase perdele din lume.
Ca am desenat o poveste cu sobolani albastri.

Colorati si desenati

Cel mai mult si mai mult imi place sa desenez motani jupani, case de inventatori excentrici, figuri geometrice extraterestre si oameni cu capete in forma de bulina. Sper ca la un moment sa reusesc sa inramez desenele, ca sa nu mai stea in intuneric, prin sertare si mape. 

Acum cativa ani mi-am promis ca n-o sa devin niciodata om mare. Poti sa fii un om responsabil, serios si frumos chiar daca desenezi zilnic prostii, te joci, ai jucarii prin casa si inca iti plac cartile de colorat. Cand eram mica coloram tot: manualele, cartile imprumutate ( cel mai mult mi-a placut sa colorez cartea cu Habarnam), peretii, servetelele! Am ramas cu o pofta de culoare care nu pare sa treaca, am cele mai colorate lucruri prin casa, uneori am impresia ca am gusturi de paun!

Iar acum ma bucur ca pot sa fiu in continuare un om nemare, care coloreaza de zor cea mai cool carte de colorat din lume, Cartea Buna Pentru Colorat, in care am pus si eu cateva desene ( sunt alea cele mai copilaroase, cu iepuri si pui). Poate fi descarcata de pe compulsivedrawer.com sau comandata pe contul de facebook CompulsiveDrawer. Pregatiti cariocileeee!

Baiatul cu mingiuta portocalie

   Am zis ca scriu despre baiatul cu mingiuta portocalie, dar am uitat.
A fost asa, ca o metafora despre viata si n-am putut sa nu observ si sa nu spun "uite exact asa e si in viata!".
    In fata mea, pe bulevardul lung si drept, mergea un baiat imbracat foarte ciudat. In partea de sus purta sacou si camasa, ca un baiat care se duce la un eveniment special. In partea de jos avea blugi din aia cu talie pana la genunchi, care-i cadeau mereu din ce in ce mai jos. Niste pantaloni destul de incomozi, nici nu stiu cum mergea. Dar baiatului nu-i pasa de nimic pentru ca se juca cu multa pofta cu o mingiuta mica si portocalie, extrem de saltareata. A avut si pisicul meu o mingiuta gumata din asta, sarea asa de sus incat la un moment a disparut peste marginea balconului si dusa a fost, lasand un gol in sufletul iubitor de mingiute al motanului.
     Baiatul nu facea niciun pas fara sa arunce mingiuta de asfalt. Era clar ca intre ei doi exista o relatie speciala, pe care nimeni nu o va intelege vreodata. Si n-am mai vazut niciodata o mingiuta atat de fidela. Cat a inaintat baiatul pe bulevard, mingiuta a intrat in tufisuri, in curtile unor oameni, sub masini, a ajuns pana in trafic, pe linia de tramvai. Baiatul si-a pierdut de vreo 3 ori increderea ca mingiuta va fi din nou a lui. Dar de fiecare data, mingea a sfidat orice lege a norocului si s-a intors la picioarele baiatului, cuminte si ascultatoare.
     Iar eu m-am gandit ca exact asa stau lucrurile si in realitate. Oamenii si lucrurile care ti se cuvin, care vor sa-ti apartina, vor gasi intotdeauna o cale catre tine, chiar daca tu nu crezi ca asa o sa se intample, simti ca nu meriti, sau nu te mai astepti sa mai apara vreodata in viata ta.

Dilema domestica din Tei

Nu stiu ce sa ma mai fac cu bananul de la geam, s-a facut incredibil de golan. Toata ziua sta si scuipa. Frunzele lui imprastie in jur ceva lipicios si stralucitor, ca un lac vegetal incolor. Violeta de langa el sufera cel mai mult. Frunzele ei s-au facut lucioase si lipicioase, de parca s-a machiat neinspirat. Toata ziua sterg dupa el si oftez. Bananul nu zice nimic si scuipa din nou, imediat cum ma intorc cu spatele.

Lucruri care merg asa cum trebuie

Sa nu uit sa povestesc despre baiatul cu mingiuta portocalie, o intamplare despre nimic si totusi despre toate.
Vopsesc un dulap mare in auriu - ce bine e sa fii excentric!
Plante cu frunze grase la geamul care da spre sud.
Desenez, desenez, desenez. Nimic cu sens, nimic fara sens.
Timpul inseamna de fapt energie. Cand zici ca nu ai timp, zici de fapt ca nu mai ai putere sa le ingramadesti pe toate, la rand, ca margelele pe sfoara. Energia mea se duce de ceva vreme in niste directii foarte precise, resturile de energie ramase nu-mi mai ajung decat pentru o inghetata.
Ruj "Sugar plum" si parfum de pere crude.
Si mult, mult verde: limonade facute din limes, mojito, salata de avocado si o esarfa de culoarea smaraldului fierbinte.

Reclama la niste creme foarte utile

Stateam la coada la farmacie, mai multi oameni isi umpleau in jurul meu pungile cu medicamente + crema de galbenele. Crema noastra universala, pentru tot felul de probleme si orori.
Eu as vrea sa apara insa si crema de orhidee, cu care te dai atunci cand vrei sa devii un pic mai exotic, pentru ca te simti un pic cam prea banal, ca un figurant dintr-un film nu prea special, crema de flori de tei, cand te inrosesti de furie si vrei sa devii galben de calm, crema de bambus, cand vrei sa fii brusc norocos si sa cumperi bilete la loto, sau crema de ficus, cand te afli la o petrecere arida, cand n-ai chef de vorba, asa ca vrei sa devii brusc pur si simplu ornamental.

Cateva obiecte foarte utile pentru mine

2 agrafe de par imprumutate de la colega mea, Alice. Cand imi prind parul, exista 2 liane pe care nu le pot imblanzi fara ele.
un ananas gigantic, pe care tot aman sa-l mananc, pentru ca e prea mandru si prea frumos, o sa am impresia ca tai un copac cand in sfarsit o sa-l sacrific
paharul de apa de langa pat - sau, mai degraba, capcana de sticla de langa pat, pentru ca de obicei nu beau apa din el, dar mi-e la indemana cand vad un paianjen pe care nu vreau sa-l omor, ci vreau doar sa-l prind si sa-l dau afara
un calendar mic, primit de la cofetaria Ana - poate am devenit extrem de organizata, poate am devenit obsedata de timp, cert e ca ma uit pe el si planific cel putin 2 chestii pe zi datorita lui.
3 pusculite: un porc, o vaca si un borcan mov, in care pun zilnic cate o moneda. am strans deja foarte multi banuti, cu care as putea sa-mi cumpar la vara peste 100 de inghetate la cornet.

Ceai verde pentru o viata un pic mai roz

   Tot cautam pudra Matcha. Si tot nu gaseam, pentru ca e foarte scumpa si nu voiam sa dau un milion pe 100 de grame. Si, asa cum se intampla de obicei cand imi doresc ceva, m-am trezit cu un mail de la Claudia. Claudia are o ceainarie online, www.delicecorner.ro, cu tot felul de ceaiuri pe care nu le gasesti prin alte ceainarii si multe alte lucruri delicioase, de exemplu deserturi raw. Si avea bineinteles si Matcha japoneza, la un pret cumparabil. Pe care eu am pus-o intre timp in prajituri ( nu puneti doar o lingurita de matcha, cum zic unele retete, puneti 2, ca altfel nu se simte deloc), paste si salate si-mi vine sa o pun peste tot, chiar si in baie :)).

   Asa ca in dimineata asta mi-am facut un ceai cu pudra Matcha si m-am simtit din nou zen. Pentru ca iar am avut o perioada furtunoasa. Si cand vine furtuna peste tine, e important sa fii calm si sa nu-ti lasi mintile sa fie luate de vant.

Culori

Sa te trezesti sambata dimineata, la ora 7, ca sa speli toate geamurile din casa, in timp ce un cocos urban urla invers ca varcolacul la soare.
Sa te uiti la un felinar auriu care locuieste intr-un copac roz inflorit.
Sa vezi o tiganca imbracata toata in mov stralucitor, care striga dupa fier vechi, in timp ce invarte in mana un urias lampion chinezesc din matase rosie.
Sa pui la insorit asternuturi curate si albastre in timp ce un mierloi scoate triluri de dragoste pe un stalp electric, langa un gugustiuc dornic sa ia lectii de iubire.

Oftalmometafora

Mi-a zis azi oftalmologul ca toate lacrimile artificiale din lumea asta sunt ok. Si eu m-am gandit ca de fapt vrea sa spuna ca lacrimile astea apartin unor roboti si ca e normal si bine ca robotii sa se exteriorizeze si sa planga atunci cand au nevoie. Pentru ca turnam apoi lacrimile lor in sticlute, le punem data de expirare, si le folosim pentru a avea ochi mai buni, mai puternici, mai de otel!

Casnic

In aceasta zi ploioasa am o raceala moderna, ma doare doar capul si stranut si-mi vine sa-mi fac o mantie din plapuma si sa ma plimb asa, ca o regina a servetelelor parfumate.
In aceasta zi ploioasa imi ingrijesc martisorul primit de la ai mei, un ficus inalt si vesel, ca o adolescenta cu oase de supermodel.
In aceasta zi ploioasa sunt recunoscatoare ca au fost inventate placintele, ca exista paracetamolul si cizmele de cauciuc, vopselele care se usuca rapid si culorile "cornflower", "cobalt" si "bottle green".
In aceasta zi ploioasa am uns toate balamalele si nu mai scartaie nimic. E o liniste de duminica ploioasa de primavara, cu scoici la geam si apa de mare hipertona in sticluta, langa perna.

Universul stie sa dea cele mai reusite petreceri

This Is the Most Detailed Image of the Universe Ever Captured

De unde reiese ca in univers se da in fiecare secunda o mare petrecere de revelion, cu confetti, sampanie si mult, mult sclipici cazut de pe rochii si de pe obrajii doamnelor si praf de cioburi de la paharele de cristal sparte pentru alungarea ghinionului si mult praf de zane de care multi se feresc, pentru ca te face in mod sigur sa ai halucinatii despre cum traiesti de fapt pe pamant, acoperit de haine groase, care nu fac scame stralucitoare, prins intr-o iarna fara sfarsit.

SFebruarie

Traim pe o planeta inghetata. Doar eu si convectorul meu electric. Iesim in fiecare zi din casa si incercam sa supravietuim zapezii, turturilor, poleiului. Din cand in cand mergem pe poteci subtiri si alunecoase, extrem de dubioase si periculoase. De cele mai multe ne ies in cale multimi infuriate de cetateni cu posete mari si taioase care vor sa incapa toti, in acelasi timp, pe poteca. Apoi ne ingrijim ranile cauze de posetele mari si taioase. Noaptea, alergand prin intunericul felinarelor arse pe care nimeni nu cuteaza sa le repare ( nici macar enelienii, o specie de extraterestri care se cred licurici, dar nu sunt, pentru ca licuricii chiar se pricep sa dea lumina), ne aventuram pana la magazinul mega galactic de pe bulevard, si incercam apoi, cu greu, sa regasim drumul spre casa, prin ceata nemiloasa si cleioasa.

O dorinta la sfarsit de ianuarie.

As vrea sa nu mai existe date fixe. Sa ne mutam data de nastere cand avem chef, sa punem Craciunul in mai si Anul Nou in septembrie. As vrea sa nu mai existe expresia "asa stau lucrurile" mai ales cand e vorba de lucruri inventate de noi, nu de natura. Cred ca timpul ar trece astfel mai haotic, dar mai greu si mai surprinzator. L-am pacali intr-un mod frumos.

Simt de observatie

Ma intalnesc in fiecare zi, la metrou, cu cativa oameni ce au, intamplator, acelasi drum ca si mine in timpul saptamanii. Ma gandeam azi: cat de multe poti afla despre un om, in doar cateva minute, fara sa vorbesti vreodata cu el, trebuie doar sa fii atent si sa-ti imaginezi ca in clipa aceea el e cel mai important lucru din univers.
I-am observat cand erau raciti, dar isi terminasera servetelele, cand se certasera cu cineva, ce citeau, daca era vorba de o carte despre afaceri, autobiografie sau SF. I-am observat stand pe peron cu un iubit sau o iubita, apoi, peste cateva luni, cu alt iubit si alt iubita. Si cum isi iau ramas-bun, rece sau cald. E un baiat care mi s-a parut intotdeauna foarte ciudat. Cu prietena lui, ciudatenia lui devenea induiosatoare. Fiecare despartire de ea era ca o despartire inainte de razboi, cand el pleaca departe, spre moarte, si ea ramane in orasul bombardat, obligata sa lucreze la o fabrica de cauciuc. Unii au ticuri, isi frang mainile, se joaca solitaire pe telefon, unii au sireturi rupte, fulare de dinamovisti si manusi gaurite.
Din cand in cand ma intristez. Poate sunt egocentrica, dar mi-ar placea sa stiu ca macar din cand in cand, pe peron, exista cineva care sa se uite curios si atent la mine. Nu pentru ca vrea ceva de la mine, ci pentru ii place sa ghiceasca ce se ascunde in spatele unui strain. Orice observator merita sa fie si el obiectul observatiei din cand in cand, asta il va face sa fie un observator si mai bun.
Asa cum i-am zis unui prieten acum ceva vreme, in timp ce se plangea ca-l tot intrerup: Nu pot sa te ascult bine daca nu ma lasi si pe mine sa vorbesc!

Pe ici, pe colo

Am depresie post-sarbatori si n-am niciun pic de energie. Imi iau insa vitaminele si uleiul de peste si astept sa ma transform din nou, peste noapte, intr-o zvarluga.
Mi-au placut azi niste porumbei care invarteau pe asfalt un pix. Ce pacat e sa fii pasare, sa vrei sa fii scriitor, sa ai atatea de povestit si o viziune unica asupra lucrurilor, dar sa dai peste un pix prea mare pentru ghearele tale si sa nu poti scrie nimic.
Mi-a placut domnul care plimba un caine si-l certa molcom si fara suparare: Ei, vezi, de aia te murdaresti, ca esti curios ca o pisica.
Mi-a placut o fata care mergea melodios. In mod sigur facuse sau facea balet, mergea in pasi de dans, probabil se invartea in poante cand nimerea intr-un colt mai intunecat, fara public incruntat.
Mi-a mai placut un domn care citea cu nesat o carte si dadea navalnic paginile. Din pacate, nu am vazut ce citea, cartea era ascunsa ca pe vremuri intr-o invelitoare de caiet.

Bani de noapte

Am primit cadou de curand, de la Cristina, o pisica Neko aducatoare de noroc financiar, venita direct din Singapore. Toata ziua da din mana, de revelion i-am pus chiar si o sorcova daca tot era asa harnica. Uneori mi se pare ca tine un deget in jos, ca si cum ar spune "Off with your head", alteori pare ca saluta insistent, ca un vecin care tot spune "heeeei" desi e clar ca tu vrei sa te prefaci ca nu l-ai vazut. Uneori mi se pare ca e pusa pe semanat si imi arunca seminte direct pe podea, alteori ca e la concert si face semne obscene celor de pe scena. In orice caz, pisica misca ziua labuta fara sa o aud. Inca nu s-a dovedit productiva - nu s-au abatut pana acum asupra mea valuri de bacnote verzi, dar poate, la un moment dat, cine stie...
Noaptea in schimb, pisica se transforma intr-un monstru ticaitor. Labuta care se misca sacadat face mai mult zgomot decat o pendula: TIC TAC TIC TAC! Ca si cum ar vrea sa-mi transmita ca hai sus, nimeni nu doarme, banii se pot face si noaptea.
Nici nu e de mirare, tocmai am aflat de ce. Labuta care se misca e aia stanga si am citit ca spre deosebire de cele dreptace, pisicile Neko stangace au menirea de a aduce clienti si prosperitate in localuri de noapte precum baruri, cluburi, case de gheise (okiya) etc.

Toate vrabiile ar trebui sa-si cumpere sampon uscat

    Din cand in cand imi aduc aminte ca am in baie un spray cu sampon uscat. Tn minte ca am citit prima oara despre samponul asta intr-un manual de cosmetica inainte de revolutie si ma gandeam ce complicat pare sa te dai cu pudra de talc in cap. Era considerat, ca si azi, varianta mai simpla si practica a spalatului pe cap cu apa. Apoi, peste cativa ani, am citit o carte de groaza in care, din nou, era preamarit acest sampon din praf. Locul lui chiar parea potrivit intr-o carte de groaza.
    Stii cine se mai spala pe cap cu praf? Vrabiile. Ati trecut vreodata pe langa o baie publica de vrabii? Este cea mai minunata priveliste: cred ca e singura data cand vrabiile uita de tot, uita de precautii, de probleme si pericole, in timp ce se zvarcolesc in praf si se spala si pe sub aripi, si in urechi si pe penele de pe copane.     Chiar daca groapa cu praf e in mijlocul trotuarului, cand vrabiile se baga in baie, nu mai dau 2 bani pe tine, poti sa treci de 3 ori pe langa ele, nu o sa zboare niciuna de acolo. E placerea lor suprema, asa cum e pentru noi baia plina cu spuma si uleiuri de baie dupa o zi grea.
    Vrabiile sigur ar iubi samponul uscat. Asa cum il iubesc si oamenii cu par drept, mai degraba scurt si necomplicat. La ei functioneaza.Parul meu nu-l iubeste. Poate pentru ca e mai degraba lung, plin de suciri si rasuciri si serpentine, greu de pieptanat, si de fiecare data cand imi dau cu spray-ul ala si parul mi se face alb, pot sa vad cum o sa arat peste vreo 20 de ani, batrana si cu braul de lana. Asa ca astept sa se inventeze alt sampon practic, de preferat cu aer sau cu jeleu sau apa care nu uda.
      Oare in curand o sa apara si baia uscata? In mod sigur o sa vreau s-o incerc si o sa invit si niste vrabii sa ne balacim impreuna, la un sapun Dove gri din praf hidratant.

Post gospodaresc

Ura, primul post din 2014! Pana acum am avut deja 3 pene de curent, scriu repede pana nu vine iar Marele Intuneric.
Mi-am propus atat de multe anul asta, incat acum ma simt foarte ocupata si preocupata. Pana acum am reusit sa fac tot ceea ce mi-am propus. Nici macar nu conteaza ca au trecut doar 2 zile, o singura zi e de ajuns sa-ti schimbe viata :))):
- sa scriu pe blog din 2 in 2 zile ( inca nu-mi dau seama daca e o coincidenta sau chiar ma tin de treaba). Sa scriu doar de dragul de a scrie, chiar daca nu am nicio idee sau chef. Pentru ca mi-e dor sa scriu aiureli.
- sa fac zilnic 100 de genuflexiuni ( am reusit sa fac vreo 75, e bine, nici nu ma asteptam sa fac 100 chiar asa, din prima luna, nu sunt perfectionista, macar de as face peste 50 in fiecare zi)
- sa sterg saptamanal praful de pe dulapuri ( am reusit ca in ultima zi a anului sa fac tot ceea ce nu am reusit sa ma mobilizez in celelalte sute de zile: sa sterg praful chiar si dupa dulapuri - de ce nu pot s-o tin asa mereu?)
- sa ma uit la mai multe filme romantice, pentru ca simt ca am vazut mult prea multe filme horror si am inceput sa devin un om fara inima. Mi-am dat seama ca daca impart un film romantic in 2 episoade si pun la mijlocul lui un film cu extrateresti, il apreciez astfel mult mai mult.
- sa scriu un poem care nu are nicio legatura cu poezia sau arta in general, in fiecare seara. Nimic serios, nimic cu rima, pur si simplu ceva scurt despre ziua respectiva.
Inchei acest post cu poemul de ieri.

In prima zi a anului nou am ramas fara electricitate
In timp ce afara straluceau pe trotuare
Cioburi si confetti si fantomele unor petarde extraordinare.

Am pandit blocurile din jur, sa fiu sigura ca e o pana generala

E infricosator sa stii ca doar tabloul tau electric s-a stricat

Si trebuie sa te mobilizezi

Sa chemi un electrician mahmur

Sa cauti numarul lui pe internet

In timp ce telefonul tau sta ca de obicei sa moara

Pentru ca am un ne-telefon muribund

Care functioneaza 1 minut si apoi vrea in priza

Si nu inteleg de ce il mai suport!

Cand stai pe intuneric, iti aduci aminte ca ai un geam

Asa ca am stat si m-am uitat la 2 lampioane

Care se plimbau aprinse pe cer

Si cand lumina a venit inapoi

Dupa vreo ora, cam asa

Mi-am pus un film 

Si am amanat iar

Cumpararea unui alt telefon.