Icelandic

Postului asta i-am pus numele Sigrun.
Sunt tot in perioada islandeza si ma simt foarte bine in ea. Citesc multe bloguri islandeze, ma uit la multe poze islandeze, ascult multa muzica islandeza. Un efect ciudat al perioadei mele islandeze este insa ca am capatat brusc pofta sa ascult Michael Jackson si sa ma uit la desene cu Mickey Mouse, ceea ce, evident, nu este deloc islandez din partea mea. Plus ca nu mai am dorinta sa-mi mai curat obsesiv dalbii snicarasi, pentru ca oricum o sa-i curete ploaia. Apa de ploaie o sa le faca bine la par si la ten.

Bucurestiul meu

Catalin n-a avut ce face si m-a taguit :

3 locuri care-mi plac in Bucuresti

Parcul Floreasca - acolo am copilarit, am cules levantica de pus in dulap, am pus nume unor statui care semanau in viziunea mea cu membrii familiei lui Baba Novac, ma dadeam in leagane si legam prietenii cu fetite grase care ma terorizau. Si am alergat fara un scop anume, cel mai bun alergat din lume.

Parcul Circului - aici am copilarit dupa ce am intrat la scoala. Pe malul lacului tata imi citea din Sadoveanu "Diavolul baltii". Aici am vazut pentru prima oara un nufar. Este locul unde toamna si primavara reusesti safii fericit, indiferent de problemele pe care le ai. Oamenii circului scot animalele la aer, intr-un tarc si trecand pe acolo poti sa vezi elefanti, camile, ponei, lei si tigri in custi. Probabil noaptea este plin de unicorni :). Nu mi-a placut niciodata matematica, dar in parcul asta rezolvam cu multa placere exercitii intr-un caiet galben facut special pentru asta, cu ursi care mancau miere desenati prin el.

In fata cinematografului Patria - locul cel mai bun sa te adapostesti cand te prinde furtuna, locul unde miroase a pelicula de film, unde te intalnesti cu cel mai dragut baiat. De fapt minunat este sa fie furtuna si in acelasi timp sa te intalnesti cu cel mai dragut baiat. Pentru ca toata lumea o sa miroasa a ploaie. Atmosfera perfecta care instiga la facut prostii ;;)

3 locuri pe care le detest in Bucuresti

Orice banca - bancile sunt reci si neprimitoare. Exista 770 000 de roboti in lume si pun pariu ca nici unul dintre ei, desi artificiali si impersonali, nu s-ar simti bine in mediul ala septic.

Orice spital - acolo nu are nimeni de grija de tine. sunt case de tristete.

magazinul Cocor - nu stiu de ce exista magazinul ala. Se simte mirosul comunismului inauntru. Este urat, cu vanzatoare barfitoare si plictisite, cu lucruri vechi si netrebnice. Bleah!

Trei locuri in care imi place sa ies cu prietenii

In orice cafenea sau ceainarie unde este cald, bine iarna si se aud cum se ciocnesc usor, de dinti, canile de portelan cand este baut ceaiul. Unde este muzica discreta si calma.

Acasa la prieteni. In bucatariile lor :)

Vara, la motoare.

3 lucruri pe care un occidental nu le-ar intelege in Bucuresti

Muntii de gunoi care se inalta in mod firesc in anumite locuri si care acolo raman. Parca locul acela ar fi predestinat sa aiba gunoi pe el si oricat l-ai curata, el nu poate fi curatat. Cu orice gunoi pe care-l strangi alte trei rasar dupa el.

Oamenii care arunca gunoi pe strada, cu cele mai senine fete.

Batranii violenti din autobuze. Care sub scuza ca au parul alb si trebuie respectati, incep sa te injure groaznic daca ai infaptuit fapta cumplita de a-ti tine ghiozdanul in spinare sau de a vorbi la mobil sau de a pronunta cateva cuvinte in engleza sau de a rade prea tare. Va spun, batranii din autobuze sunt noii golani ai secolului 21, de care fetelor ar trebui sa le fie frica.

Cel mai de fitze cartier: hmmm, categoric Primaverii. Totusi este placut sa te plimbi pe acolo :)

Cel mai urat cartier: toate partile cu blocuri gri ca niste soareci mutanti din orice cartier bucurestean. Cu vegetatie putina, cu baieti de cartier penduland prin fata blocului, cu masini cu geamuri sparte de hoti si buticuri pestrite, semanand cu niste pungi de Jelibon.

LE: Bine ca mi-a adus Marius aminte. Dau stafeta mai departe urmatorilor: boo, lulu, thetudor

Marele spleen

In ultima vreme nu am prea mai citit bloguri, n-am mai cautat situri misto, n-am mai citit. Da, am muncit mult, dar oboseala asta deja nu prea mai e oboseala de munca. Este lehamite. Acum imi dau seama ca d-aia m-am si lasat de fumat si merge atat de bine. Pentru ca nu-mi mai facea placere si mi-era greu sa ma tin pana si de obisnuinte. In schimb am cotrobait dupa muzici si sunt fericita ca acum fiecare zi are melodia ei preferata ( un mare lux, avand in vedere ca inainte reuseam sa gasesc o melodie preferata cam la 2-3 saptamani) Dar se pare ca multa muzica dauneaza grav statului pe net. Nici de messenger nu mai am chef. Am inceput sa nu mai pot suferi messengerul. Ce bine era pe vremea cand vorbeam la telefon ore intregi. Si ma refer la telefonul fix, cu receptor care dupa o vreme devenea lipicios si greu si incepea sa te doara urechea de la el.
Eu nu inteleg starea asta de mare oboseala, care nu e nefericire, nu este si oboseala clasica, dar este o lipsa de chef care face din tine un papusoi atarnat pe un scaun, care tot sta si se uita in gol pana-l muti de acolo.
Am in schimb o pofta sa invat islandeza, nici nu va puteti inchipui!!!

ps: La multi ani cu maaare intarziere schitzuicilor! :*

in the kitchen

Luposlipophobia = fear of being chased by wolves around a freshly waxed kitchen floor, while wearing only socks on your feet.

Daca n-as suferi deja de o gramada de fobii, cred ca mi-as dezvolta-o si pe asta. Doar asa, de placerea de a avea o fobie ce implica lupii si bucatariile.

Plantezi o idee, plantezi un copac

Cand mi-a povestit Catalin de proiect am fost foarte entuziasmata. Poate pentru ca mereu mi-am dorit sa plantez un copac, dar pana acum am apucat sa plantez numai flori ( cam jumatate de gradina de galbenele a fost recordul meu). Un copac poate rasari dintr-o idee? Daaa.

"Cartile se fac din copaci si oameni.
Oamenii se fac din carti si copaci.
Copacii se fac din carti si oameni."

Plantezi o idee, plantezi un copac. Un copac intr-o padure de constiinta dar si un copac adevarat.
Mi se pare nu numai o idee buna, dar si o idee buna la inima :)

Asa ca mergeti aici si raspundeti la cat mai multe intrebari, in cel mai firesc mod, ca si cum ati participa la o discutie intre prieteni.

Alvocalmin

Exact intr-unul din rarele momente cand esti fericit ca afara ploua si d-abia astepti sa te plimbi si e noapte si-ti deschizi umbrela cu un gest larg, plin de marinimie, ploaia se opreste. Nici macar de atat nu ai parte, dupa o zi intreaga de training si apoi de munca, in timp ce capul ti-era plin de o durere nepasatoare in fata stiintei care trebuie sa intre in el. Am luat un algocalmin, care s-a purtat insa ca un intensificator al durerii. Poate era un emulgator pentru durerea de cap, stiu si eu...

Este uimitor cata incredere pot sa am in Algocalmin ( alvocalmin cum ii ziceam cand eram mica). Stiti cum se fac sondajele alea pe care le dau la stiri apoi: “In ce institutie au romanii cea mai mare incredere? Romanii au cea mai mare incredere in biserica, armata, presedinte etc” Ei bine, la un astfel de sondaj eu as raspunde ca am cea mai mare incredere in Algocalmin. Desi nici macar nu stiu din ce e facut, desi de unde stiu eu ca e facut din ce scrie in prospect? Pentru ca uneori am impresia ca e doar praf de creta, care nu ma ajuta cu nimic. Dar asta nu ma opreste ca de cate ori am dureri sa zbor inspre folie si sa insfac o pastila. M-a dezamagit de atatea ori, dar nu-l pot inlocui cu nimic altceva. Pentru ca m-am obisnuit cu el. Mda, obisnuinta asta...

Vocatie

( din pacate nu mai stiu de unde am fotografia :( dar imi place prea mult ca sa nu o postez)

A fost odata o masuta de spiritism care apartinea unei pescarese. O masuta de spiritism care-si dorise intotdeauna sa fie tablita spiritista, cu un sertar dublu secret sau aratat la momentul potrivit. Isi dorea sa fie utilizata de pungasi si de iluzionisti si sa pacaleasca publicul. Sa stea in fata unor oameni care beau vin si coniac dulceag si se minuneaza, deschizandu-si gurile in forma unor perfecte litere O.
Sau daca nu se putea sa fie tablita spiritista, sa fie folosita de caodistii vietnamezi, in timp ce-l venereaza pe Victor Hugo. Sau macar sa apartina cuiva la fel de carismatic si cunoscut precum Eusapia Paladino.

Ca masuta de spiritism de pescareasa trebuia sa se multumeasca insa cu amprentele cu iz de peste de apa dulce sau sarata si cu solzii care i se prindeau sub picioarele de lemn si fier. Incercau sa o viziteze uneori spirite care, din cauza mirosului de peste, nu voiau sau nu puteau sa apara. Se spune insa ca spiritul unui contabil, caruia degetele ii miroseau foarte tare a cifre, a reusit sa scape de infamul miros punandu-si mainile imateriale pe masuta si zgaltaindu-o foarte bine.

"You won't be lost, hurt, tired or lonely/ Something beautiful will come your way". Something beautiful sau... o sa te intalnesti fata in fata cu galeria Dinamo care se duce sa-i intarate pe cei din galeria Stelei care le calcau iar teritoriul.
Mergeam eu aproape adormita pe strada cand coborand din metrou am observat palcurile alb-rosii de suporteri. Ei erau veseli, fericiti, pusi pe lupta si spulberau totul in calea lor. Seful celui mai violent grupulet, care avea la gat un sal de bunicuta ( nu glumesc, era un sal crem cu franjuri si forme geometrice) cerceta atent fetele trecatorilor, cautandu-si o viitoare victima. Incercand sa evit tot acest puhoi de oameni animati de pasiune, am luat-o pe niste stradute mai laturalnice, de obicei linistite. Mare greseala! Aici erau alte grupulete violente care-si puneau la cale strategia de batalie, infruptandu-se din niste sticlute mici care ascundeau esente tari. Urasc zilele astea, cand e meci si e plin de suporteri si ma simt ca si cum trebuie sa trec printre rechini.

Hero

Trebuie sa-mi notez undeva adanc, in mintea mea, sa nu ma mai inversunez ca nu iese nimic bun din asta. Pentru ca am tendinta sa persereverez in prostie cand este vorba de lucruri care nu-s deloc bune pentru mine, care nu ar trebui sa fie in viata mea. Dar ce conteaza asta, eu merg inainte, infrunt viscol, furtuna, grindina, sar garduri si escaladez acoperisuri din tigla complicata pentru ca la un moment dat sa raman in aer, cu o privire nedumerita, "oare de ce m-am zbatut atata vreme cand e clar ca nu are sens?" Poate pentru ca in mine zace un cavaler cu platosa de otel si sabie pe care uneori o lustruieste cu creta albastra, care este programat genetic sa salveze. Nu conteaza ce, important este sa dea "save as".

Dau un exemplu mic si nevinovat, bun de simbol. A cazut dupa rafturi un cap de Pinocchio. Era gasit intr-o cutie de cereale, nici macar nu-mi place, este total inutil. Dar m-am zbatut o ora sa ajung la el si sa-l salvez de acolo. Si nu ca sa mentin curatenia. Am intrat cu capul intr-o forfecuta, am daramat cd-uri si sticlute, m-am umplut de nervi si m-am lovit dureros la gat intr-un colt. Pana la urma am recuperat ticalosul cap, pentru ca apoi sa-l pun intr-un sertar si sa nu fac nimic cu el, evident. Ce folos ar putea avea cineva de pe urma unui cap de Pinocchio?
Uneori ma intreb daca nu era mai bine sa ma fac pompier :-\

Alfred Eisenstaedt

Drum Major at the University of Michigan, 1951.

LINK

8->

Se spune ca acum 7-8000 de ani un trib de origine mongola ar fi disparut in interiorul pamantului. Nu se stie exact locul. Poate sa fie vorba de Afganistan, India sau stepele mongole. Oricum, de atunci ei strabat in mare viteza, in niste carucioare ciudate, cu un mecanism necunoscut noua, culoarele complicate de sub pamant. Nu se stie daca incearca sa se intoarca inapoi sau daca s-au obisnuit cu viata de acolo si nu intentioneaza sa se mai intoarca.
Sunt unele zile in care mi-ar placea sa fiu ca ei! Sa vajai in caruciorul meu straniu prin tunel, fara sa fiu pe sine!

A poofy world

Stiu deja cum o sa fiu cand o sa fiu bunicuta. O sa fiu genul de mamaie care umple farfuriile cu mancare, mai ales daca i se spune sa nu faca asta.Am toate motivele sa fiu sigura de asta!

Din cand in cand ma duc la rude girl pe blog si-i indop ariciul virtual. Bag in el tone de capsuni si ma simt tare bine. Ca atare am adoptat si eu un pinguin pe care-l hranesc cu cantitati exagerate de peste in fiecare dimineata si noapte.

In copilarie am gasit un pui de sobolan prins intr-o capcana. "Vaaai, mi-am zis, un soricel!". Sobolanul era ud, avea privire haituita, mirosea urat si era murdar de sange. Asta nu m-a oprit sa incerc sa-l mangai cu dragoste si sa-i car de mancare ( sandwichuri minuscule cu branza, foarte estetic pregatite). Cand m-a vazut mama cu ce ma jucam, s-a luat cu mainile de cap.

Apoi a mai fost o intamplare. O mama-paianjen a fost ucisa miseleste. Am vazut ca lasase in urma un fel de fagure pufos, gri. Banuiam eu ca din oule alea trebuie sa iasa niste paianjeni mici si ageri pe care as fi vrut sa-i dresez. I-am bagat intr-o cutie, care in scurta vreme s-a umplut de micii paianjenei. Cand incepusem sa le car si lor de mancare, iar a aflat mama, salvand casa de invazia micilor creaturi

Asa ca vedeti voi, am o dorinta compulsiva sa salvez fiinte si sa le indop.

Sunt convinsa ca voi ajunge sa fac din viitorul meu barbat ( evident, dupa ce-l voi salva mai intai, nu se stie de ce: un balaur, dependenta de tutun sau de sine insusi :))))) un gigant om de bezea pufos, la care ma voi uita cu incantare in timp ce-i voi pregati tavi mari de prajituri de marimea unui cap de om.

Good bye, Pluto!

Am tot uitat sa comentez faptul ca soborul inteleptilor adunat la Praga l-a dat afara pe Pluto din sistemul solar, interzicandu-i sa se mai numeasca planeta :(((( Si l-au mai facut si pitic. Probabil vor doar planete inalte, blonde, cu ochi albastri si ten curat, cu inaltime de peste 1.90. Care fac sport de dimineata pana seara si mananca multi morcovi, ca sa vada mai bine in intuneric.
Ce a zis Pluto cand a trebuit sa-si ia bagajelul sa plece? Colega mea crede ca ar fi zis "Gosh, Mickey!" Si a plecat fluturandu-si urechile.
Probabil, in locul unde a stat el, inca pluteste in spatiu o sosetuta viu colorata, care nu a mai incaput in bocceluta.

LE: Dupa ce lui Pluto i-au fost fost confiscate buletinul, cartea de credit, portomoneul, ceasul si ce mai avea prin buzunare ( o bomboana plina de scame gri, un pix Bic, o moneda cu urme de dinti intr-o parte si o carte de vizita foarte murdara), i s-a dat o uniforma in dungi, niste schimburi cenusii si un nou nume: 134340

Barbierul lui Peer Gynt

Ascultam azi Rossini si Grieg si mi se facuse dor, dor sa ma duc la Opera.
Ma duceam des cand eram mai mica pentru ca tatal cele mai bune prietene era dirijor si ne chema la tot felul de spectacole.
In afara de muzica foarte frumoasa ( desi uneori orchestra canta cam fals :-s) interesanti mai erau si oamenii din jur. Nu lipsea tinerelul care aplauda ca un nebun in loja "bis, bis" si care statea sa cada de acolo, mosul span, de o eleganta a anilor '70, cu ochelari cu rame fine, aurii, care mesteca guma si rapit de farmecul muzicii, o scotea din gura si o rasucea pe degete, de parca s-ar fi jucat panza incalcita. Nu lipseau nici cucoanele intepate, care voiau sa te omoare cand erai racit si-ti suflai de prea multe ori nasul. Sau baietii draguti de la scoala de muzica, de dragul carora ai fi vrut sa ai binoclu ca sa-i admiri mai bine. Sau muzicantii cu picioare prea lungi, pantaloni prea scurti si sosete de culoarea prafului, care pareau intotdeauna sfiosi si rusinati de picioarele lor monstruoase.

Frank Horvat

Givenchy hat

www.horvatland.com

"La photographie est l’art de ne pas appuyer sur le bouton"

Frozen cherry trees

link

Altfel

Va spun ca ii este mult mai greu unui om care alege sa vada lucrurile altfel si sa se entuziasmeze facand asta. Care-si strange economiile intr-o bufnita de portelan, nu intr-o banca, si cand danseaza da din picior in ritmul rinichilor, pentru ca nu crede ca doar inima are un ritm. Care tine minte ca in Marea Bering se gasesc crabi imensi si ca atunci cand Arctodus Simus ( “God Bear”) din Peninsula Kamchatka ( despre care au afirmat ca exista Bergman, Sivobolov si Vereshchagin) trece pe undeva, face doua gauri imense in pamant, acolo unde se opreste si se ridica in doua labe. Pentru ca este genul de om care da numai peste comunitati de oameni de stiinta reticienti, dornici sa-i explice intotdeauna cat de tare se inseala, ca ei au intotdeauna dreptate si el - niciodata. Si ca este de fapt un farsor.

Joia vesela

Sunt foarte vesela si fara griji. Daca as stii sa fluier, as fluiera. Dar nu stiu decat sa scot fluieraturi stridente, accidentate, care pun mierlele pe fuga. De dimineata m-am simtit batrana si pentru ca ma dureau salele, m-am asezat jos in metrou, desi nu aveam de mers decat o statie. Si m-am asezat langa un domn foarte ciudat. Mirosea ca un om venit din iad :(. Nu-mi cereti sa descriu cum miroase un om venit din iad pentru ca nu as putea. Cert este ca mi s-a facut teama. Asa ca mi-am recapatat vioiciunea tinereasca si m-am ridicat de langa el.
Aiurea ma simt si langa Christina Aguillera cea gigantica de la statia de metrou Victoriei. Doi tineri se sarutau insa ieri la umbra ei, fara grija. Creepy, eu n-as putea :-s

Ruven Afanador

LINK

Ce frumos suna Ruven Afanador :) Nume de personaj dintr-o nuvela sud-americana.

O seara obisnuita de marti

Stau si-i ascult pe Eugen si Tudor la radiolynx.
I love them :). Tocmai vorbesc despre gaini si veverita. Intre timp mananc felii de lamaie cu o lingurita fierbinte :)) pentru ca simt nevoia de vitamina C.

LE: foarte amuzanta emisiunea si soft. mi-a facut mare placere sa o ascult.

Nu mai am partener-de-coincidente :(

(Definitie) Partener-de-coincidente = baiat cu care te tot intalnesti in oras, dupa care te uiti lung atunci cand iti iese in cale si care iti da idei de "cum ar fi daca...", idei pe care totusi nu ai de gand sa le pui niciodata in practica.


De cateva luni am pus ochii pe un baiat care ia metroul din aceeasi statie ca si mine. Si la dus si la intors. Fatza de programator, linistit, baiat serios. De cate ori il vedeam in statie imi veneau in cap ganduri de genul "hm, iar coincidenta; oare or duce la ceva coincidentele astea?". Nu mi-am facut niciodata ganduri ca o sa-l cunosc, nici nu mi-a trecut prin cap sa-l agat si sa-l seduc :)). Dar sa ne tot intalnim din intamplare imi facea placere. Pentru ca, in toata multimea asta de oameni din Bucuresti, sa existe un necunoscut care pare sa aiba acelasi program ca si tine, acelasi ritm si sa te mai si uiti cu placere la el, este totusi ceva care-ti da ganduri :P.

Am mai avut un asemenea partener-de-coincidente in clasa a 12a. Cand luam masina si el era mereu in statie. Si mai statea si in blocul de langa mine. Totusi un an intreg l-am vazut intotdeauna din profil sau din spate. In ipostazele astea parea foarte dragut. Cand in sfarsit, dupa un an de zile, l-am vazut din fata, nu mi s-a mai parut a fi fermecator :((. A fost dezamagitor. Pentru ca atunci cand ai un partener-de-coincidente vrei foarte mult sa fie pe placul tau. Altfel, ce rost mai are?

Dar, revenind la programatorul din statia de metrou, el era pe placul meu si din fata si din profil. Si in weekendul asta l-am vazut din nou. Dar era cu prietena :(((. Nu asa se face! Partenerul-de-coincidenta nu trebuie sa apara niciodata cu prietena. Pentru ca-si pierde aura de valabilitate, de misteriosul "cum ar fi daca...". Nu-l poti vedea apoi fara sa-ti vina in cap imaginea prietenei lui care-l tine de mana. N-am facut nici o treaba asa!
Cea mai importanta caracteristica a partenerului-de-coincidente este ca apare mereu singur. Cand apare in ecuatie prietena, partenerul-de-coincidente isi pierde titlul si devine doar un om pe care il stii din vedere. Cu timpul il uiti, parca nici nu-l mai vezi asa des si dupa un an, doi, te pomenesti ca te intrebi "oare de unde-l stiu eu pe asta?"

Cai Guo-Qiang

LINK

"Head On' by Cai Guo-Qiang at the Deutsche Guggenheim in Berlin. The installation consists of 99 life-sized wolves, fabricated from painted sheepskins and stuffed with hay and metal wires, barreling in a continous stream towards - and into - a glass wall. Only the first ones crash into it, but the pack chases after the leader".

Chandelier

link

Toate padurile ar trebui sa aiba un candelabru modern, daca nu chiar mai multe.

Susan Herbert

Kitizen Cane

the summer cat show 2006

the summer cat show 2005

Antipatie

Nu-mi plac virgulele. Folosesc virgulele cat mai putin pentru ca mi se pare ca seamana cu niste scrumbii si nu mananc scrumbii pentru ca seamana cu niste virgule. De aceea pentru mine virgulele au miros de peste, sunt moi, solzoase si au privire fixa.
In schimb, punct si virgula e un semn care-mi place. Seamana cu un om care sta jos in metrou, citeste ziarul si-si inmoaie cravata din greseala in paharul de plastic cu cafea.

Cozonac, ceai si flori de gheata

Azi am o obsesie pentru Frank Sinatra - Moon river. Asa ca in capul meu e o atmosfera de Craciun. Ma astept sa ies afara si sa gasesc zapada si oameni care cara brazi. Si sa cumpar niste globuri banale, mici si rosii, de la magazinul de genti cu aspect fals, de la metrou. Si sa fie plin de ciori la ora 5, pentru ca atunci se intuneca si evident pe jos sa fie plin de cozi de mandarine si portocale, asa cum este in fiecare iarna.
In mod sigur la iarna o sa gasesc o melodie care o sa-mi aminteasca de primavara sau toamna :P

LE: Tocmai am mancat capul unui Mos Craciun urias de ciocolata. Este clar ca la mine este Craciunul azi.