Ce-i trebuie chelului? Tichie de margaritar. Chelul e Zoo Bucuresti

Doamne, vad pe HotNews.ro stirea urmatoare: animalele de la Zoo Bucuresti pot fi urmarite pe internet, printr-un proiect lansat de UPC Romania, Animal Planet si Gradina Zoologica.

Intrand pe internet, arata bine. Iata.

Sunt curioasa insa daca se vor vedea pe film si sobolanii de pe alei sau gandacii de bucatarie care merg pe igoane si pe geamurile custilor maimutelor. Am scris aici si am pus si fotografii sa ilustrez despre mizeria in care sunt tinute animalele la Zoo in Baneasa.

Acum, vanza stirea, prima reactie a fost cea din titlul. ce ii trebuie chelului? pai ce altceva, tichie de margaritar.

Knut a crescut mare. E pe cale sa aiba o iubita italianca

Il cunoasteti pe Knut (aici e povestea lui, pe scurt), n-aveti cum sa nu-l stiti pe ursul polar din zoo de la Berlin, care a fost prezentat publicului in 2007, cand era doar un pui de 130 kilograme respins de mama lui si crescut de un ingrijitor.

Knut este o marca inregistrata in Germania, iar in anul in care s-a nascut si a devenit cunoscut profitul gradinii zoologice din Berlin a fost de 5 milioane de euro, iar numarul de vizitatori a fost mai mare cu 30% decat cel estimat. Cantece, carti, film despre viata lui, musical-uri, coperte de reviste - Knut este subiectul tuturor acestora.

Ursuletul Knut la momentul prezentarii publicului. Curand a devenit o marca, o celebritate(jos).

Acum Knut a crescut mare si nu mai este atat de dragalas ca in copilarie, insa viata lui continua sa intereseze. Publicatia Tagesspiegel spune ca este foarte posibil ca "baiatul" sa aiba o prietena. Gianna, un alt urs polar de la gradina zoologica din Munchen ar ptuea fi adusa sa locuiasca impreuna cu Knut intrucat spatiul polar din gradina zoologica bavareza trebuie extins. Asa ca Gianna, considerata italianca, ar putea deveni de la mijlocul lunii septembrie nu numai colocatara, dar si iubita lui Knut.

Asa arata Knut la varsta de doi ani. Si-a mai pierdut din dragalasenie, insa publicul nu si-a pierdut interesul pentru el.

Niciuna dintre gradinile zoologice nu a confirmat inca informatia. Dar ea pare un partener potrivit pentru Knut, intrucat au aceeasi varsta, trei ani deja. Insa, potrivit specialistilor, Knut mai trebuie sa astepte un an pana la a deveni la randul lui parinte, intrucat masculii pot concepe de la patru ani, in timp ce femelele de la trei.

Informatia s-ar putea sa ii dezamageasca pe fanii ursului polar care, atunci cand aparuse si micuta Floke, orfana de la gradina zoologica din Nurnberg, au gasit partenerea portrivita pentru simpaticul urs Knut. Ambii celebri, ambrii extrem de simpatici si ambii cu un destin dur la nastere, dar unul plin de succes dupa, Knut si Floke pareau Brangelina speciei lor. Acum se pare ca ar putea intra Gianna pe fir.

Ea e Gianna.

Gradina zoologica Bucuresti - animale si.... animale

Imi plac animalele, poate sunt chiar exagerata, daca ar fi sa il intrebati pe prietenul meu. Am tinut sa vad gradinile zoologice de prin orasele prin care am mers, atunci cand am avut mai mult timp la dispozitie, pentru a vizita si muzeele si zoo. Asa ca am bifat gradinile zoologice din Budapesta, Viena, Londra si Innsbruck. Cea din Viena ramane preferata mea.

Cum era si firesc, mi-am dorit sa o vad si pe cea din Bucuresti. Prietenul meu a tot evitat sa mergem. "O sa ti se faca mila de animale, nu arata bine, lasa, le-am vazut pe alea de-afara", imi spunea el.Tot ce citisem si auzisem in anii anteriori despre Zoo era dezastruos.

Acum o luna am citit insa un articol in EVZ si am fost incurajata. Mi-am zis ca nu are cum sa fie trist, cand articolul remarca niste imbunatatiri, cand colegul meu, jurnalist cu spirit de observatie ascutit si cu spirit critic a scris de bine.

Asa ca in week end-ul urmator l-am convins pe prietenul meu sa mergem la Zoo, la Baneasa, intr-o duminica pe la ora 2, extrem de calduroasa. Prima impresie mi-am facut-o inca de pe drum, pentru ca mergeam pe sosea si nu eram siguri daca am trecut sau nu de zoo, pentru ca nu erau indicatoare. La Viena poti ajunge la Schonbrunn cu mijloacele de transport sau cu masina personala, insa orice traseu ai urma nu ai cum sa te ratacesti. Daca te plimbi prin parc, daca mergi la castel, exista sageti peste tot care sa iti indice directia. sa nu mai vorbim despre trenuletul care te plimba de la gradina zoologica la Gloriette.

Buun, am ajuns insa la locul cel mai aglomerat, erau terase pe-acolo, o parcare si multe masini parcate pe marginea strazii, asa ca am conchis ca acolo era gradina zoologica. M-am aratat mirata ca prietenul meu era atat de confuz, bucurestean fiind, insa am inteles ca nu mai fusese acolo din copilarie.

Am parcat si am luat-o pe jos spre intrare. Doamne, dar e o aventura, pentru ca, pe langa faptul ca sunt parcate masini pe ambele margini ale strazii, destul de inguste, "jmecherii" vor sa mearga pana in poarta cu masina. Pe strada am trecut pe langa niste terase care scoteau un fum si un miros de mici si carnati la gratar de ti se indoia stomacul, dar ti se facea si pofta, si de unde se auzea o muzica galagioasa. Un "jmecher" cu decapotabila si cu "gagica" langa el era sa dea peste un carucior, ca baiatul vroia sa intoarca, vazand ca nu are unde sa-si parcheze masina. Ce conta ca erau acolo familii cu pitici de mana, care avusesera bunul simt sa lase masina mai departe si sa vina cu copiii in brate spre intrare, conta ca el vroia sa faca manevre si sa fie vazut de toata lumea.

Am cumparat bilete, ieftine, 12 lei de persoana, adica echivalentul a mai putin de 4 euro - in timp ce la Viena biletul pentru un adult este de 12 euro, la Londra 14 lire - si am intrat. Apoi ne-am dat seama ca nu aveam apa la noi. Il intrebam pe tipul de la poarta: "Exista vreun chiosc cu apa inauntru?". Malacul se uita la noi cu uimire amestecata cu dispret: "Normal ca nu". Hm, normal? N-as zice. Peste tot in gradinile vizitate de noi erau chioscuti cu apa, sucuri, ceva de mancare, covrigi tipici vienezi sau prajituri. Deci nu eram noi anormali, doar gandeam dupa niste standarde care nu se aplica la noi.

Intrati, incepem cu pelicanii - multi foarte multi. Eu eram incantata precum un copil. "Vezi, spuneai ca arata jalnic, animalele mi se par ok".

Am ajuns pe la niste custi care erau goale, fie ca animalele se ascundeau, fie ca nu existau momentan. Si, dintr-o data, vad ceva miscand pe-acolo.(Pozele sunt facute cu telefonul, ceea ce nu se intelege, o sa va explic)

In cazul in care nu intelegeti ce e incercuit acolo, e unul dintre numerosii membri ai familiei de sobolani. Doamne, erau o gramada, mari, mici, adulti, copii, fosgaiau pe-acolo. Locul lor nu era acolo, va dati seama. Caci altfel nu ar fi fost asa, in libertate, sa alege pe alei. Parintii isi grabeau copii, de teama sa nu se trezeasca traversati peste degetele de sobolani, noi am incercat sa le facem poze. L-am prins doar pe asta, pentru ca baietii aveau chef de joaca si se alergau pe-acolo, se ascundeau in iarba care marginea aleile.

Ceea ce m-a surprins foarte tare este cat de aproape sunt custile de alei, de oameni. Spre incantarea vizitatorilor, as spune. Este mult mai frumos sa vezi un ras de foarte aproape, la Innsbruck, de exemplu, erau intr-un tarc foarte mare, cu copaci in care stateau si erau destul de departisor de alee.

Cum custile erau aproape, mi s-a parut logica existenta unei balustrade din lemn si a placutelor pe care scria: "nu depasiti balustrada". Altfel, nu vedeai pe nimeni acolo, nimeni dintre angajatii gradinii. Ceea ce mi-a placut la Londra era ca din loc in loc, pe langa custi, erau persoane gata sa iti dea o explicatie. Ei erau voluntari, eu am vazut multi tineri si pensionari si am vorbit cu unul dintre ei, cel care era langa tarcul tigrului. Tinerii de obicei sunt la muncile care presupun ceva efort, la curatat custi de exemplu, in timp ce oamenii in varsta sunt pregatiti sa dea explicatii. Domnul respectiv, la vreo 80 de ani, ne explica pasivitatea tigrului: tocmai fusese hranit si din acest motiv dormea in acel moment si ignora vizitatorii.

Ce se intampla la Bucuresti?


Vedeti unde este balustrada? Vedeti unde e copilul? Tatal lui, mai smecher decat altii, si-a pus copilul bot in bot cu babuinul. Sa vada copilul animalul, in ciuda avertismentului de pe placuta: "Nu depasiti balustrada".

In conditiile in care tu, tanar din generatia mea - in care eu imi pun multe si mari sperante - iti inveti copilul sa incalce regulile de mic, ce sanse sa ne civilizam avem? Am vorbit despr asta cu prietenul meu tot drumul spre casa. Daca spune sa nu depasesti balustrada, tu de ce iti duci copilul de partea cealalta? Ca sa le faci in ciuda altora, care respecta regula? Prietenul meu imi spunea ca vinovati sunt cei e la zoo, pentru ca nu exista niciun om care sa supravegheze respectarea regulilor. Eu nu sunt de acord ca doar coercitiv ne putem educa, dar, pana la urma, s-ar ptuea ca el sa aiba dreptate. daca primea o amenda de... sa zicem 300 de lei pentru asta, probabil ca la urmatoarea vizita s-ar fi gandit de doua ori daca sa-si puna copilul atat de aproape de babuin.

Mai mergem putin si ce vedem. Alte mai ute erau hranite cu chipsuri cu paprika. Scria pe o placuta: "Nu hraniti animalele!" O fata la vreo 13 ani, cu mama si tatal ei, hraneau maimuta cu chipsuri. Mai erau aruncate pe-acolo popcorn, pufuleti, in ciuda faptului ca maimuta avea in cusca fructe, citrice, si alta mancare data, evident, de ingijitori.

- Credeti ca este sanatos pentru maimuta sa manance chipsuri cu paprika?, i-am intrebat pe oamenii aia.

M-au privit, femeia a murmutar ceva in barba, iar barbatul si-a indemnat fiica: "Treci peste balustrada si da-i-l mai aproape, ca nu ajunge". Incredibil, ma sfida! Si mi-o arata! Adica imi transmitea: Cine esti tu sa ma impiedici pe mine sa dau mancare maimutei?

Incalca doua reguli: hranea animalele si depasea si balustrada.

Ceilalti oameni din fata custii, jenati, si-au infrant pornirea de a-i arunca ceva maimutei si au inteles mesajul. Dar ma priveau uimiti, cum s-a apucat cineva sa spuna ceva, i-a facut cuiva observatie pentru ca incalca o regula?

Urmatorul loc vizitat: reptilele si maimutele mici. Ei bine, aici m-am intristat din nou. Iata de ce:

Daca nu intelegeti din fotografii, este vorba despre gandaci care merg pe iguane, pe geamuri. Stiti, eu credeam ca gandacii de bucatarie traiesc in bucatarie, de-asta se cheama asa. Sunt gandacii aia nenorociti care trag la alimente, rosii. Mi s-a facut o mila teribila de animale. Este inadmisibil sa ai asa ceva. Mie acei gandaci imi sugereaza mizerie.

Prietenul meu s-a apropiat de geam sa vada o reptila si mai-mai sa ia pe el un gandac, deci nu sunt numai pe dinauntru, ci si pe dinafara. Ingrozitor si inadmisibil!

Vizita noastra la zoo s-a terminat foate repede. Credeam ca am ratat niste alei, insa nu. Este foarte mica gradina noastra zoologica. Si faptul ca au amenajat niste custi - desi nu inteleg ce cauta o masina 4x4 in spatiul leilor, chiar daca explicatia e simpla: vor sa sugereze un safari in savana - nu inseamna ca au mai multa grija de animale.

Mi-am zis ca ziaristul de la EVZ, colegul meu, n-a vazut o gradina zoologica civilizata. Ca turistii spuneau ca a noastra arata mai bine decat cea din Sofia nu ma incalzeste cu nimic.

Lipsesc oamenii - ingrijitorii, probabil ca lipsesc si fondurile, iar vizitatorii sunt animale mult mai necivilizate decat cele care stau in custi.

Daca intrarea ar fi mai scumpa, daca s-ar da amenzi celor care incalca regulile si hranesc animalele, daca s-ar introduce ideea de voluntariat asa simplu, cum e in Londra, cu oameni care sa stea pe langa custi, sa previna incalcarea regulilor, daca ar exista chioscuri cu produse, ar exista si fonduri mai multe pentru zoo, astfel incat sa poata fi investiti in ea si in bunastarea animalelor.

In plus, leoparzii cred ca s-au obisnuit si cu muzica de peste gard, si cu sunetul constructiilor - un cartier rezidential va fi gard in gard cu zoo, si cu fumul de mici. Toate acestea sunt elemente de stres pentru animale, dar probabil nu si pentru cele de la Bucuresti.

Am comentat cu alti oameni ceea ce am vazut, acolo, au intrat in vorba cu noi auzindu-ma comentand conditiile proaste pentru bietele vietati. Erau de acord cu mine, dar ei erau putini. Majoritatea sunt cei pe care i-am categorisit eu drept "ghiolbani". Iertati-ma, dar numai un ghiolban nu respecta regulile: taticul ala smecher care si-a trecut copilul de balustrada, cealalt care a indopat maimuta cu chipsuri. Bietul animal avea blana roasa pe mana de la gratiile prin care isi baga mana sa ia ceea ce ii aruncau oamenii. Era clar ca familia aceea nu era nici prima, nici ultima care facea asta.

Zoo de la Bucuresti arata dezastruos si inadmisibil. Ma bucur ca am vazut-o, insa acum stiu sa le recomand tuturor familiilor cu copii: daca vreti sa vada animale, in conditii buna si decente, asa cum trebuie, duceti-va copiii la Budapesta sau, mult mai bine, la Viena. Nu degeaba Viena a fost declarat orasul cu cele mai bune conditii de viata din luma, detronand anul asta Zurich-ul. Acolo si animalele au conditii premium.