Se afișează postările cu eticheta Italia. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Italia. Afișați toate postările

vineri, 18 iunie 2010

Nutella in afara legii? Che mondo sarebbe senza Nutella?

Che mondo sarebbe senza Nutella? - sloganul care mi-a marcat adolescenta, cand eram un privitor fidel al posturilor lui Berlusconi. Oare cum ar fi viata fara Nutella?

Crema de ciocolata este una dintre amintirile mele cele mai frumoase din copilarie - borcanul de Nutella pe care il primeam din cand in cand, adus din Italia, nu trebuia sa stiu cum si nici sa intreb prea multe, era o rasfat suprem. Chiar daca a fost un copil care mai degraba se juca "de-a vanzatoarea" cu dulciurile pe care le primea. Singura mea preferinta era pentru guma de mestecat (va mai amintiti lamele alea lungi, Baltazar, poloneze, din care puteai face baloane mari cat capul?).

Asa ca Nutella era preferata mea. Dupa revolutie, cand ne-am instalatcablu si urmaream posturile italienesti, eram tare mandra ca nutella nu era doar un produs indeprtat pe care il vedeam la televizor, ci ceva ce eu mancasem inca din copilarie. Si imi placea la nebunie sloganul: Ce lume ar fi fara Nutella? pentru mine, poate una mai putin dulce, in mod sigur.

Presa italiana a fost plina in ultimele zile de stirea ca Nutella ar putea fi scoasa in afara legii, chiar daca deliciosul produs are nu mai putin de 46 de ani. Vicepresedintele Ferrero - firma care produce Nutella - a avertizat, dupa decizia Parlamentului European de acum doua zile privind o etichetare mai stricta a alimentelor - ca una din urmarile acestei decizii ar putea fi faptul ca Nutella ar putea fi scoasa in afara legii. PE a decis ca nu se paote face publicitate produselor care au, la 100 de grame, mai mult de 10 grame de zahar, 4 grame de grasi si 2 miligrame de sare. Iar vicepresedintele companiei Ferrero spune ca nu exista dulciuri care sa aiba 10 grame de zarah/100 de grame de produs si ca, o astfel de decizie, risca sa ingenuncheze intreaga industrie de dulciuri, fie ea mare, medie sau mijlocie. Daca acum sunt itnerzise reclamele la astfel de produse, in viitor, spune omul de afaceri italian, producatorii ar putea fi obligati sa sccrie ca pe pachetele de tigari: Atentie, provoaca obezitate.

Cred ca o multi me fani ai cremei de ciocolata ar fi de acord cu el. Chiar si eu, care mananc foarte putin Nutella in ultimii ani, am vazut sitrea si m-a intristat, dar nu cred ca produsul asta va fi scos in afara legii. Evident, industria are rolul de a exagera, iar lobby-ul ei va intra in paine. Pana la urma, a fost doar o prima citire in Parlamentul European, iar discutiile in Consiliu nu se anunta linistite.

Cert e ca imi voi cumpara un borcan de Nutella si imi voi oferi un rasfat dulce. Pana la urma: Che mondo sarebbe senza Nutella?

sâmbătă, 5 iunie 2010

Ce ar putea munci cei 3.400 de romani defavorizati de la periferiile Romei, repatriati voluntar

Primarul Romei propune guvernului de la Bucuresti repatrierea voluntara a 3400 de romani care traiesc in conditii marginalizate la periferia Romei - stirea in detaliu am citit-o pe HotNews.ro.

Ideea e nastrusnica, fiind iata ce are primarul de gand:
  • administratia italiana se ofera sa ii formeze profesional
  • sa le gaseasca un loc de munca la firmele italiene din Romania
  • sa suporte 200 de euro lunarpentru o perioada de un a si jumatate de la repatriere, adaugati la salariul pe care l-ar da firma italiana angajatoare
Ai zice: ce idee generoasa! Dar apar o serie de intrebari, cand te gandesti la categoria de romani vizata, intrucat romanii astia traiesc in conditii defavorizate si nu au o situatie locativa decenta.

Si care sunt acesti romani? Aceia care locuiesc in taberele alea de tigani de la periferia Romei, cei din locuri precum acela in care statea si Mailat?

La ce formare profesionala se gandeste primarul? Ce firma italiana ar angaja personal atat de slab calificat, in ciuda celor 200 de euro primiti de la statul italian pentru un an si jumatate. Ce munca ar putea face acesti oameni? Toate astea nu par sa se sustina.

Din 3400, oare cate zeci si sute intr-adevar vor putea fi integrati aici, daca nu s-au integrat nici acolo. Oamenii care traiesc in acele conditii nu au gasit sau nu au vrut sa gaseasca un job care sa le ofere posibilitatea unui trai mai decent. Nu sunt rasista, dar nici sa nu ne ascundem dupa deget.

E evident ca primarul Romei este dispus sa dea niste bani sa scape de romii din Romania, decat sa ii mai aiba acolo. Ei reprezinta doar 3% dintre romanii stabiliti in Roma si in imprejurimi, iar pentru a le rezolva problema locativa primaria Romei ar trebui sa cheltuiasca 16 milioane de euro. Trimitandu-i in Romania, calcuklele lor le dau o cheltuiala de 700.000 de euro. Probabil lunara. Dar presupunand ca toti vor fi angajati si pentru fiecare se platesc 200 de euro timp de 18 luni, suma e de aproximativ 12.300.000. E adevarat, e mai putin de 16 milioane, dar ideea pare destul de clara: vor sa scape de ei de-acolo si sunt chiar dispusi sa plateasca. Si Alemano se mai gandeste si sa acceseze fonduri europene pentru acest proiect.

Sa vedem ce va raspunde guvernul roman. ii va conveni sa aduca inapoi acasa 3.400 de oameni despre care nu are garantia ca, si daca vor fi integrati in munca, vor fi ramane acolo.

vineri, 4 septembrie 2009

"Francesca" lui Bobby Paunescu face valuri in Italia: nepoata lui Mussolini ameninta, presa aplauda

Toate aceastea sunt suscitate de filmul Francesca, regizat si produs de Bobby Paunescu, in care joaca Monica Barladeanu si care a avut premiera la Venetia, intr-o sectiune a festivalului. Subiectul a fost tratat pe larg, la importanta meritata de HotNews.ro, care are si un interviu cu Bobby Paunescu. Merita citit!

Francesca este povestea unei romance de 30 de ani care vrea sa plece in Italia ca menajera, iar acolo vrea sa deschida o scoala pentru copiii romani din Italia si sa imbunatateasca imaginea Romaniei acolo. Unele personaje din film incearca sa o descurajeze, amintindu-i ca romanii au acum o imagine proasta in Italia, sunt bande care ii sechestreaza pe romani si care ii anesteziaza, pentru a le fura organele pentru a le vinde pe piata neagra. Bunicul ei ii spune, la un moment dat ca: "Ne-au bagat in Uniunea Europeana ca sa devenim sclavii lor si pentru a profita de femeile noastre. Cel putin inainte veneau aici si plateau biletul de calatorie, acum le trimitem noi la ei acasa". Filmul vorbeste despre stereotipurile de ambele parti, atat ale italienilor fata de romani, cat si ale romanilor fata de "macaronari", un apelativ care reflecta si el un stereotip. Povestea am incropit-o citind ziarele italiene (Il messaggero, La Repubblica si Corriere Della Sera) semnalate de colegul meu ca referinte la finalul articolului de pe HotNews.ro.

Filmul incepe dur cu o replica de genul: "Nu ai auzit ca tarfa aia de Mussolini care ii vrea morti pe toti romanii? Si dobitocul ala de primar al Veronei care a declarat orasul liber de romani?", o incercare a tatalui personajului de a o descuraja sa plece. Spectatorii, presa italiana si internationala, au aplaudat acest inceput, aceste replici.

Pe de alta parte, Alessandra Mussolini a amenintat ca ii da in judecata pe realizatorii filmului si ca le va cere daune, pentru ca ea a prezentat argumente solide, cifre, cand a acuzat romanii din Italia, pe cand acest film demonstreaza si el ca "romanii sunt violenti si in limbaj".
  • Mie mi se pare ca Bobby Paunescu a dat o super-lovitura: nu avea nevoie de un marketing mai bun decat tot scandalul cu Mussolini, care spune ca filmul n-ar trebui difuzat in italia. Insa distributia e asigurata, va fi prezent in cinematografe si fara sa fie scoase aceste secvente. Va imaginati ca multi vor fi curiosi sa mearga sa il vada, romanii din italia, dar si italieni. Are un super-awarness pe film, nici ca i-ar fi iesit ceva mai bine daca ar fi apelat la metodele clasice.
  • Faptul ca filmul a suscitat aplauze la vizionare, indica faptul ca este echilibrat, ca nu preamareste romanii (adica nu le ignora hibele) in timp ce ii critica pe italieni, cel putin asta scrie presa italiana. Prezinta stereotipurile ambelor natii fata de cealata.
  • Remarc tonul presei italiene, mult prea patimasa de multe ori. Insa citind despre film vad un ton normal, echilibrat, fapt ca au inteles exact mesajul si ca nu mai e loc de patimi. As fi tentata sa spun ca acele articole sunt scrise de jurnalisti care se ocupa de cultura, nu de politic in publicatiile lor, asa ca se explica. Pe de alta parte, dintr-o discutie cu ambasadorul nostru in Italia, am inteles ca presa s-a calmat, ca pot acum sa relateze fara excese cand este vorba despre romani, ca s-a polarizat si ca este oarecum evident cine a ales un discurs extremist si cine nu. Recunosc ca am descoperit cu surprindere tonul articolelor din presa italiana.
Un astfel de film poate avea greutatea mai multor gesturi diplomatice de imbunatatire a imaginii Romaniei. Ce mai, mie mi-a suscitat curiozitatea si abia astept sa-l vad.

marți, 23 iunie 2009

De ce sunt mai putine infractiuni comise de romani in Spania decat in Italia?

Am avut o discutie azi dimineata cu prietenul meu pornind de la intrebarea: de ce romanii din Spania si tiganii nostri de-acolo au comis mai putine faradelegi decat cei din Italia? Este doar o perceptie asta sau e o realitate?

El imi spunea ca ar iesi un studiu extrem de interesant daca s-ar gandi cineva sa analizeze situatia asta. cel putin la nivelul perceptiei opiniei publice, bazata pe relatarile din media, impresia este ca in Spania conationalii nostri - fie ei tigani sau nu - au comis mai putin infractiuni decat in Italia.

Pe de alta parte, am incercat sa gasesc explicatii:
  • cazul Mailat, care a deschis valul de infractiuni mediatizate intens de presa din Italia a avut loc intr-un context electoral, iar primarul Romei l-a folosit intens in campanie
  • partidele de extrema dreapta, Lega Nord, si-au facut intens campanie si ele pe tema strainilor si presa a folosit orice caz pentru a sustine aceasta argumentatie, a adus acuzatii la adresa romanilor, chiar si atunci cand infractorii erau sud-est europeni, dar nu romani
  • autoritatile italiene au luat masuri legislative impotriva infractorilor straini si romani in special, prin emiterea acelor decrete de indepartare de pe teritoriul italian
  • presa italiana este mai intens consultata de media romaneasca decat cea spaniola (probabil asa gasim mai multe cazuri de infractiuni comise de romani)
  • Spania este mai indepartata si astfel romii nostri si infractorii au ajuns mai multi si mai usor pe teritoriul italian
  • romanii, chiar si cei cu tendinte spre infractiuni, caci si o astfel de categorie a plecat in Spania si Italia, au ajuns in Spania intr-o perioada de boom si le-a fost mai usor sa gasesca in loc de munca onest
Ma intreb daca ideea mea privind numarul mai mare de infractiuni comise de romanii din Italia fata de cei din Spania e doar o impresie sau nu. Si caut sa gasesc atunci explicatiile acestei perceptii sau realitati.

duminică, 1 februarie 2009

Ce cadou ii poti face presedintelui Americii? Sefii de stat sunt plini de imaginatie

Ce cadou i-ai putea face presedintelui american, daca esti un oficial aflat in vizita la Washington sau gazda celui mai puternic om din lume? Probabil este o dilema pe care toate serviciile de protocol, in consultare cu presedintii aflati in situatia de a se gandi la un cadou, o au.

Arhivele nationale americane au dat publicitatii - acum cateva zile - lista cadourilor primite de presedintele Bush in anul 2007. Am incercat sa gasesc lista - vazand un titlu in ziarul unui domn asezat in fata mea in autobuz - ca sa vad la ce s-a gandit presedintele Basescu. Lista (merita sa va aruncati un ochi pe ea, este chiar amuzant) am gasit-o via acestui blog, unde sunt si niste comentarii.

Din pacate, in perioada prezentata, presedintele Romaniei nu i-a facut niciun cadou presedintelui Bush, deci nu pot decat sa ii comentez pe ceilalti lideri mondiali pentru imaginatia sau, dimpotriva, lipsa de imaginatie de care au dat dovada.

Cei mai lipsiti de imaginatie si neinspirati au fost cei care i-au facut cadou consumabile: ciocolata asortata, fructe, ceai sau vin, toate produse care sunt distruse de Secret Service, intrucat asa cere protocolul. "Handled Pursuant to Secret Service Policy" este exprimarea oficiala, dar asta inseamna exact ce v-am spus: sunt distruse. Asa ca ciocolata de 481 de dolari a sultanului Bruneiului, de 222 de dolari a lui Gordon Brown (te asteptai sa nu fie atat de lipsit de inspiratie premierul britanic) sau de 932 de dolari a premeirului Qatarului a ajuns praf si pulbere. Aceeasi soarta a avut-o si trifoiul de 3 dolari al premierului irlandez, Bertie Ahern.

In general, sefii de stat fac cadou boluri si farfurii, platouri, de cateva sute de dolari sau chiar mai mult, din portelan celebru, din argint sau cristal. Te-ai astepta ca intreaga casa a familiei Bush sa fie plina de astfel de accesorii, numai ca exista regula ca presedintele si prima doamna sa foloseasca doar cadourile care nu depasesc 335 de dolari. Celelalte sunt considerate cadouri pentru poporul american, insa daca presedintele si le doreste, le poate cumpara la pretul pietei.

Gordon Brown i-a mai facut cadou o paturica din lana in culorile verde, bej si rosu, in timp ce liderul turkmen un covoras.

Oficialii italieni sunt orientati spre lucruri practice. Ministrul Predoiu nu a fost singurul caruia Silvio Berlusconi i-a facut cadou o cravata. George Bush a primit 12 cravate de matase in valoare de 1860 de dolari, iar Romano Prodi i-a facut si el cadou presedintelui american 6 cravate Salvatore Ferragamo si o cutie din piele de pastrat cravate a aceluiasi designer.

De la presedintele Sakozy, liderul american a primit o tava din argint Hermes, cu finisaje de lemn, dar si o statuie din bronz reprezentand un cal, in valoare de 5000 de dolari.

Ce l-o fi facut pe Vladimir Putin sa creada ca Bush ar fi interesat de poezie, nu stiu. Aceeasi impresie au avut-o mai multi lideri de stat, care i-au facut cadou carti de poezii. Presedintele rus - acum premier - i-a facut cadou "Sonete englezesti din secolele XVI-XIX", in limba engleza si in rusa. Insa a insotit cartea de sonete cu un samovar.

Presedintele Poloniei i-a facut cadou un caine din portelan negru si o sabie care a fost evaluata la 500 de dolari, in timp ce Vaclav Klaus, liderul ceh, a imbogatit colectia de cristaluri a familiei Bush, cu un set de pahare de sampanie in valoare de 3000 de dolari.

Si colectia vestimentara a presedintelui a fost imbogatita, de la vesta traditionala afghana si costum alb afghan, pana la echipament de pescuit primit de la premierul australian sau manusi de golf din piele de opossum, primite de la premiera Noii Zeelande. De la liderul peruan a primit o esarfa cu ciucuri extrem de valoroasa, facuta din Vicuna, o lana rara, cea mai scumpa din lume. Nu e de mirare ca esarfa a costat 972 de dolari. Australienii l-au mai cadorisit cu niste perechi de pantofi.

In mod sigur unele dintre cadouri sunt total inutile, nu il vad pe Bush imbracat intr-un costum traditional afghan nici macar de Halloween, dar toate cadourile trebuie acceptate. "Non-acceptance would cause embarrassment to donor and U.S. Government", se arata in documentul citat. Parca s-ar scuza ca presedintele primeste atata bullshit.

M-a surprins cadoul facut de premierul israelian, Ehud Olmert, dar mai ales evaluarea lui: picturi abstracte, opera sotiei lui Olmert, care au fost evaluate la 3000 de dolari. Cred ca sotia premierului este o femeie talentata la pictura, daca tablourile ei sunt totusi atat de valoroase. Eu m-as fi gandit ca e un hobby.

Notabil este si cadoul premierului canadian, Stephen Harper, reproducere a unei harti vechi si rare a Americii de Nord. Stiti cat a costat aceasta REPRODUCERE? 1500 de dolari.

Doamna Bush a primit in general bijuterii si obiecte de decoratiuni interioare, iar de la omoloagele ei a primit posete. Atat Cherie Blair, cat si Bernadette Chirac i-au facut cadou posete, in timp ce regina Angliei i-a facut cadou un ceas din aur cu sigiliul regal. Presedintele Putin i-a oferit o pictura in ulei, iar premierul Berlusconi niste esarfe.

Am lasat la urma cadourile presedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso: un bol din portelan albastru si argintiu si o tava de argint cu simbolul UE. Destul de banale, functionarii europeni dand dovada de putina imaginatie si in acest caz.

Nu acelasi lucru se poate spune despre liderul vietnamez. Cel mai tare cadou este harpa electronica oferita lui Bush!!!!! Cine stie, poate acum, cand va avea atat de mult timp liber, pe veranda casei lui din Texas, Bush va incepe sa cante la harpa. In fond, este un instrument destul de costisitor, la cei 4500 de dolari la cat a fost evaluata. :)))

marți, 27 ianuarie 2009

Veste buna pentru moldovenii de peste Prut - Italia deschide un consulat la Chisinau

Cetatenii moldoveni nu vor mai trebui sa vina la Bucuresti pentru a obtine o viza pentru Italia, ci o vor putea face direct la Chisinau, incepand de maine, 28 ianuarie, informeaza un comunicat al Ambasadei Italiei la Bucuresti.

Sediul este in strada Vlaicu Parcalab 63 din Chisinau. Cei care aveau programare pentru 28 ianuarie si zilele ulterioare, vor trebui sa mearga la noul sediu. Pentru fixarea altor intalniri, dupa 28 ianaurie, trebuie sa sune la un call center al Ambasadei Italiei la Chisinau, la numarul de fix 01505. Este un apel taxabil cu 35 lei/minut si se poate suna intre orele 09.00-13.00 si 14.00-17.00. Personalul va raspunde in limba moldoveneasca (asa zice comunicatul, chiar daca eu consider ca moldovenii de peste Prut, cei care nu vorbesc ruseste, vorbesc romaneste), rusa sau italiana.

Alt numar de contact este cel al Oficiului Vize: 201996. Exista si o adresa de email: italiavisa@gmail.com