Nervi

Iar e luni, si trebuie sa ma pregatesc sufleteste de mers la serviciu. De cand l-am intalnit pe Hector nu-mi mai prea place ideea de a merge la serviciu deoarece trebuie sa depun prea mult efort de concentrare. Deja l-am vazut 4 zile la rand, a trebuit sa ma chinuiesc sa ma gandesc la cauzele emotiilor respective, ma framant sa aflu daca este etic sa-mi fac vreun plan de actiune, nu mai vorbesc de efortul urias de a-mi mentine neutralitatea cand se iveste pe neasteptate...este mult prea obositor.

De mult, pe la inceputurile acestui blog, ma gandeam daca eu seman, sau as vrea sa seman mai mult cu Paris, sau cu Patrocle. Dorinta mea ar fi fost sa fiu ca Patrocle, insa sortile m-au facut sa fiu mai mult ca Paris. Eu, superstitios din fire, nu doresc sa fiu nerecunoscator sortilor, deoarece nu doresc sa le supar sau sau sa le starnesc prea mult, dar totusi mi se pare ca Paris are prea multe responsabilitati decizionale de tip managerial, si eu nu am avut inclinatie deosebita de a audia cursuri de management in timpul educatiei mele formale si informale. Pana si armata am parasit-o inainte sa devin ofiter. Nu doresc sa preiau prea multa raspundere nici in viata personala, nici in cea profesionala inainte de a capata cunostintele si experienta necesare.

De aia tind sa fiu catar si sa ma opresc incapatanat in mijlocul drumului de cate ori simt sfichiul sau batul sortii, rationalizand totodata ca acest tip de reactie nu se intampla din cauza ca sunt pasiv-agresiv, ci din cauza ca imi cunosc prea bine deficientele.

M-am trezit extraordinar de nelinistit in dimineata asta. Prevad deja ca, fie ca il vad sau nu pe Hector, voi avea o zi extrem de ocupata, plina de emotii contradictorii, deci in general va fi o zi epuizanta.

Am incercat sa scap de tot felul de balast de vineri incoace, de exemplu de sentimentele impovaratoare de vinovatie facand sex de tip S & M cu Nelson vineri noapte, mai apoi de anumite obligatii inca resimtite fata de Romania eliminand bloguri din blogroll in week-end, dar usurarea a fost, din pacate, si in mod previzibil, doar temporara. Nu pot sa recapat altitudinea superficialitatii necesare mie, si prevad ca va trebui sa aterizez fortat si prematur drept in mijlocul junglei, cu riscul de a fi luat prizonier de paganii salbatici localnici.

Nu ma simt pregatit sa interactionez social cu nimeni pe terra firma. Dar poate ca este necesar. Care o fi zeul raspunzator de aceasta soarta plina de pericole si aventuri ? S-or plictisi ei chiar asa de tare in Olimp acolo de m-au gasit tocmai pe mine sa se joace cu mine in halul asta ?

Am incercat sa fiu cat mai neobservat de ei, le-am facut politicos ofrandele necesare...ma rog, de cate ori mi-am adus aminte de ei...am incercat sa nu jignesc pe nici unul dintre ei, scriind doar o data parca ca il prefer pe Apollo lui Dionysos...precis de aici mi se trage !

...deoarece Apollo este mult prea inteligent ca sa cada in curse din astea ieftine de incercare a unui biet muritor de a-l flata, si este totodata crud si ranchiunos din fire atunci cand decide sa se razbune. Stie deja ca nu pot sa-l iert niciodata pentru ce i-a facut Niobei. M-o fi barfit si gambler-ului de Zeus, ca sa primeasca aprobare oficiala de a interveni in soarta mea. Il vad in stare !

Dar vad ca Atena e total nepasatoare, desi parca am zis ca eu ei i-as fi dat marul...poate ca este din cauza ca am scris ca i l-as da prin eliminare, nu ca prima alegere spontan hotarat decisiva. E vina mea, daca m-a luat, ca de obicei, gura pe dinainte, si am fost prea sincer...si inca in scris ! Exista paper trail !

Si nu pot sa zic ca zeii nu mi-au dat fair warning. Ieri m-am ars la cuptor in timp ce-mi incalzeam o pizza. "Te-a pedepsit D-zeu", ar fi zis o gramada de cunoscuti monoteisti de-ai mei. Mai e un pic si redevin agnostic.