Pe cat sunt eu de pamanteana- in sensul ca-mi place sa-mi simt pamantul sub picioare- pe atat e fi-mea de amatoare de cocotzari si scufundari. Tobogane caaaat mai inalte- spre oprirea inimii mele in loc- si balaceala. Din septembrie, cand am fost ca doua fifite la Eforie, viseaza numai apa. Isi face bazine din perne, paturi si tot ce mai gaseste si mimeaza inotul. De cand a primit si costum de baie de ziua ei, sta mai mult in el si zice ca ea e la bazin. Iar cadoul suprem, de s-a bucurat de el cat de toate celelalte la un loc, a fost achizitionare ochelarilor de inot de 11 lei din Decathlon. Asa ca i-am promis ca atunci cand se face cald o sa mergem la bazin. Ca mie nu-mi place apa si ca urasc piscinele sa va mai zic?
Insaaa ce nu face mama pentru puiul ei? Mi-am calcat pe fobia de ape "la comun" si peste faptul ca fizicul meu e in cea mai buna forma a existentei lui (not) si am sarit in intampinarea invitatiei de a merge la bazin. Asa ca ieri s-a lasat cu balaceala si cu plans sa nuuu plecam, mai vei, mai vei. Pe langa placerea balacelii si utilitate lectiilor de inot, a fost un exercitiu foarte bun pentru increderea in sine si desprinderea de mama. Am stat la margine si ea s-a lasat cu incredere pe mainile instructorului (Alin baiat fin). Mai verifica daca sunt acolo unde ma lasase, mai imi arunca un zambet. Multumim mami Karioka pentru invitatie si mami Cojocaru pentru organizare.
Hai ca mai avem o luna si mergem la mare :D
La dorinta berbecutului acvatic seara s-a terminat frumos la restaurant unde a mancat o portie intreaga de Tagliatelle con funghi porcini. Si a primit complimente din toate partile de fetita frumoasa ce e ea :).
