Sfaturi din gradina cu flori de Nu-ma-uita (o scrisoare speciala)

Iubita mea fetita, e prima data cand ma adresez tie pe blogul acesta. Da, e blogul nostru cu activitati, pe care am hotarat sa-l creez pentru a putea prezenta ceea ce facem noi celor interesati si pentru a putea crea legaturi cu persoane ca noi, carora le place sa se joace, si sa invete in joaca, pentru a ma putea inspira si eu din ideile altora si astfel sa-ti prezint tie activitati si invitatii la joaca variate si interesante. Nu e blogul nostru personal, nici nu avem asa ceva, nu e locul potrivit de scrisori, si totusi am simtit ca ceea ce voiam sa iti spun in seara aceasta s-ar potrivi aici, mai ales ca esti inca mica si n-ai intelege acum tot ce vreau sa-ti transmit. Am sa-ti dau sa citesti cand vei fi un pic mai mare asadar.

S-a intamplat in seara aceasta sa dau peste niste fotografii pe care le-am facut acum trei luni, de care am uitat efectiv si pe care le-am vazut acum prima data. Da, mi se intampla si din astea. Chiar prea frecvent din pacate... Primavara trecuta am organizat pentru tine o vanatoare de oua, am facut asta si anul precedent si ai fost incantata, asadar m-am gandit sa devina o traditie a noastra, in preajma Pastelui, si nu numaidecat legat de el. Ti-am facut fotografii cum cautai ouale ascunse de mine prin iarba si daca m-as fi uitat imediat la poze, exact asta as fi vazut, pe tine cautand oua prin iarba. Dar... am uitat de poze si le-am gasit acum, dupa 3 luni, cand nu mai sunt copacii infloriti, cand nu mai e atmosfera de primavara, cand suntem de fapt in prag de toamna, si tu esti brusc mare si abia astepti sa inceapa gradinita, sa vina copiii si sa te joci cu ei, adica sa dispari pentru cateva ore intr-o lume a ta, a voastra, de copii de 3 ani care abia descopera totul, copii marisori, de gradinita, si totusi inca asa de mici... Si cand m-am uitat acum la fotografii, te-am vazut pe tine cautand oua de plastic prin gradina magica a bunicului meu, a lui bicu Mircea adica, stii de el, ti-am mai povestit din cand in cand.

Bicu Mircea a plantat si a ingrijit gradina in care te joci de fapt toata vara. Cu putin timp inainte sa plece asta era ocupatia lui preferata, ingrijitul plantelor din gradina, in principal pentru ca matusa ta Iulia urma sa se casatoreasca cu unchiul Ilie si ar fi vrut sa faca fotografii frumoase in gradina, dar si pentru ca pur si simplu lui bicu Mircea ii placeau florile, plantele, natura, ii placea sa fie frumos in jurul lui. Si uite asa a ramas de la el gradina noastra, care in momentul cand tu te plimbai cu un cosulet de Pasti in manuta, era plina de flori de Nu-ma uita... Si brusc am simtit ca florile acelea parca poarta mesaje... ca bunicutu e acolo efectiv, ca intr-un fel am reusit sa il surprind in poze, sa ii surprind de fapt bucuria de a fii langa tine chiar si asa, din alta parte, bucuria de a te vedea crescand in casa lui, jucandu-te in gradina lui, transformandu-te intr-o fetita minunata, asa cum esti tu.

Si bunicutul meu era minunat, sa stii. Avea un suflet de copil chiar si cand mai imbatranise, era pasionat de fotografii, de lucruri frumoase, de animale, de orice te face sa apreciezi viata. Consider ca am fost prieteni foarte buni, ca e una din persoanele acelea pe care rar le intalnesti in viata, cu care te simti pe deplin conectat. Era vesel chiar daca nu se simtea bine, mereu spunea glume si sa straduia sa ne faca sa radem. Doar daca il zaream prin casa si imi insenina ziua si brusc nici o problema nu mi se mai parea grava. Era foarte indemanatic si priceput, il rugam frecvent sa imi decupeze lucruri, sa imi lipeasca una alta, sa imi repare ceva, sa construiasca ceva. Niciodata nu spunea ca nu poate si mereu ceea ce facea el era deosebit... Am crescut cu el si n-a incetat niciodata sa imi spuna cat s-a bucurat cand m-am nascut si cand am venit cu mama de la spital, iar el m-a luat in brate si m-a adus in casa... intr-o zi geroasa de ianuarie. M-a iubit din prima clipa si mi-a aratat asta mereu. El a fost intotdeauna cel mai mandru de orice realizare a mea, el m-a ascultat cand povesteam toate nimicurile care se intamplau la scoala, el imi trimitea prin SMS poezii scrise de el cand eram la facultate, ca sa ma inveseleasca inaintea unui examen greu... Mi-e imposibil sa iti spun in cateva cuvinte ce inseamna bunicutul meu pentru mine, am sa-ti povestesc despre el toata viata, oricum. I-am promis, chiar daca nu m-a mai auzit, ca e cel mai iubit bunicut din lume si asa va ramane mereu.

Poate iti poti face o idee cam cat de tare mi-as fi dorit ca bunicul meu sa te cunoasca, sa se bucure de tine si sa te bucuri si tu de prezenta lui, de glumele lui, de ideile lui comice, de modul lui copilaresc de a fi, de iubirea lui... te-ar fi iubit enorm daca ar fi fost aici, dar te iubeste oricum de acolo de unde e. Nu te-a vazut niciodata aici, dar sunt convinsa ca e alaturi de tine, asa cum e mereu alaturi de mine. Oare ce facea el cand tu te plimbai printe florile de Nu-ma-uita din gradina lui? Si in timp ce eu iti faceam fotografii, asa cum el imi facea mie fotografii cand eram mica? Oare ar fi vrut sa-ti spuna si el ceva, oare ar fi vrut sa stii ca esti minunata, o fetita adorata, isteata, frumoasa, speciala, care meriti totul pe lumea asta? Oare in loc de surprize in ouale de plastic ar fi vrut sa gasesti niste ganduri de la el, pentru tine, pentru fetita deosebita care esti? Oare iti poate transmite si tie ceva, asa cum mi-a transmis mie toata copilaria forta si incredere in mine, lucruri care au cam disparut din pacate dupa plecarea lui, dar pe care ma straduiesc sa le capat inapoi? Ce ti-ar spune bunicutul nostru tie? Pot doar sa imi imaginez, cunoscandu-l asa de bine pe el, pe omul special care a fost si cunoscand ce imi doresc si eu pentru tine...

Inconjoara-te de oameni buni! Ai sa pleci de acasa... intai la gradinita... apoi la scoala...apoi unde vei considera. Ai sa cunosti oameni si ai sa iti dai seama ca nu toti sunt la fel, difera modul in care au fost crescuti, difera modul in care au ajuns sa vada lumea, difera asadar si modul in care inteleg sa se comporte cu cei din jur. Tu inconjoara-te de oameni care se poarta frumos cu tine, care apreciaza persoana speciala care esti, speciala in felul tau, asa cum altii sunt speciali in felul lor. Meriti sa fii apreciata mereu si iubita neconditionat, meriti sa fii langa persoane care privesc lucrurile cat de cat asa ca tine si nu te trag inapoi din drumul tau. Meriti sa fii inteleasa si incurajata atunci cand ai nevoie. Meriti sa se straduiasca cineva sa te faca sa razi cand esti suparata, sa poti apoi rezolva orice problema ai avea... Meriti sa ai o persoana deosebita langa tine.

Fii curajoasa! Da, cumva viata pare din ce in ce mai grea. Astazi sunt obstacole care altadata poate nu erau, pe vremuri fiind altele, evident. Oriunde te-ai indrepta, vor aparea piedici si probleme. Va fi greu la scoala, dar nu imposibil. Va fi greu sa poti sa faci ceva frumos in viata, care sa iti permita sa traiesti asa cum iti doresti, sa nu iti pierzi stralucirea si pofta de a trai...dar nu imposibil. Sper sa te pot creste in asa fel incat sa reusesti. Sa te poti adapta. Sa te descurci in situatii neprevazute. Sa infrunti problemele. Sa nu te ascunzi. Sa fii curajoasa si sa stii ce vrei si cum poti obtine asta, sa lupti pentru ceea ce crezi, sa nu te lasi invinsa de rautati, obstacole, probleme. Oricate greutati ai intampina, sa stii mereu ca sunt oameni care te iubesc orice ar fi, unii aici, de langa tine, altii de departe, dar poate la fel de intens. Esti iubita, poti face orice vrei in viata. Crede in tine!

 Nu uita de copilarie si cum e sa fii copil... trebuie sa iti pastrezi copilul din tine cat mai mult timp, nu exista nici un motiv ca el sa plece vreodata de fapt. Poti sa fii om mare pe la o bucata si totusi sa privesti lucrurile si din perspectiva unui copil. Sper din suflet ca acum, la aproape 3 ani esti un copil fericit si nu vrei sa uiti asta vreodata. Sper ca reusim cat de cat sa iti facem o copilarie magica si ca asa va fi si in continuare.

Eu am avut o copilarie minunata, nu e nimic sa regret din anii pana sa plec de acasa, toti din jur s-au straduit sa ne creasca frumos si bunicu a avut un mare, mare rol. In plus, bunicu era pasionat de fotografii si incerca sa surprinda cat mai multe ipostaze din copilaria mea si a matusii tale, uneori pe mine ma cam enerva sa-l vad iar cu aparatul foto, dar el imi spunea sa zambesc, ca pozele astea ma vor ajuta sa nu uit cine am fost, ce am trait, sa nu uit de copilarie... Acum fotografiile facute de el sunt bineinteles o comoara pentru noi, un dar pretios. Sper sa iti amintesti si tu cu drag de copilarie, de perioada cat am stat aici in locul unde a crescut si mami, sper sa nu te enervezi prea tare cand mai cresti si ma vezi mereu cu aparatul de fotografiat dupa tine... eu mereu am sa asociez facutul fotografiilor cu bunicutul meu si cu pasiunea pe care o avea el de a surprinde momente frumoase.

 Fii vesela! Da, fii vesela! Razi cat vrei sa razi, si pentru motivele care consideri tu ca sunt de ras. Priveste partea comica a lucrurilor, daca ceva nu merge bine. E mai usor sa treci peste orice daca nu te intristezi usor si daca esti in stare sa faci o gluma chiar si in situatii neplacute. Nu creste sa fii un om ursuz, fii mereu cu zambetul pe buze si fa-i si pe ceilalti sa se simta bine in preajma ta. Tu oricum ai adus si aduci in continuare lumina in viata noastra, ramai exact asa in continuare.

Fii tu insati! Tu esti tu! Esti minunata, aduci atata bucurie si nu trebuie sa devii altfel decat simti tu ca vrei sa fii. Nu e nimic de schimbat la tine, nici acum cand esti mica, nici cand vei creste mare si vei intalni oameni care poate vor considera ca stiu ei mai bine cum trebuie sa fii tu. Nu te schimba de dragul altora, nimeni nu merita sa iti sacrifici felul de a fii. Fii tu insati mereu si ai sa gasesti oameni dragi carora le vei fi si tu draga. Si totul va fi perfect daca nu trebuie sa te ascunzi si sa iti pastrezi secrete trairile, sentimentele, dorintele, visele...

Fii generoasa! Ai sa vezi ca parca nu te poti bucura de ceva, stiind ca altcineva e intr-o situatie proasta si are nevoie de un ajutor pe care il poti oferi. Nu ai sa poti trece pe langa cineva trist fara sa-l intrebi daca are nevoie de ceva, nu ai sa poti intoarce capul cand cineva va intinde mana. Asculta-ti instinctul, nu vei putea ajuta pe toata lumea mereu, dar poti macar sa incerci, cat de putin.

Bunicutu era un om generos, uneori extrem de generos, trimitea pachete cu hainute si bani oamenilor necajiti, ajuta straini pe strada, dadea mancarea lui altora si tot asa. Uneori era poate exasperant cu ideile lui, cand se dadea peste cap sa ajute pe cineva necunoscut, dar cand plangea de fericire daca primea inapoi o scrisoare de multumire si stia ca a ajutat putin-putin, era evident ca n-ar fi putut sta indiferent la suferinta altcuiva si sa poata trai linistit stiind ca putea ajuta, dar n-a facut-o. Uneori ajutorul nu e doar material, chiar si sa stai de vorba cu un om singur, care n-are pe nimeni sa-l asculte, poate face mai mult decat ceva de mancare. De multe ori s-a intalnit bunicutu, mai ales prin spitale, cu persoane care aveau nevoie sa isi povesteasca grijile, sa se simta intelese, si nimeni nu era dispus sa ii asculte, poate famiile erau departe, poate nu mai aveau familii. Te poti imprieteni cu un alt om, chiar daca e vorba de diferenta de varsta, fie ca e copil sau batran, toti avem nevoie sa simtim ca valoram inca ceva, macar atat cat sa intereseze pe cineva povestile noastre, mai ales spre sfarsitul vietii... Sa inveselesti pe cineva care e trist poate fi un mare dar pentru persoana respectiva...

Iubeste animalele si natura! Primim asa de mult in mod constant de la planeta pe care traim, avem apa proaspata, aer curant, peisaje spectaculoase, hrana buna... cel putin aici unde locuim noi. Prin alte parti lucrurile nu mai stau chiar asa, oamenii nu au respectat mediul in care traiesc si prea putin mai ramane in urma lor si pentru viitorii copii. Trebuie sa ne gandim si la cei care vor veni, nu doar la noi. Trebuie sa respectam locurile prin care trecem. Trebuie sa apreciem frumusetea care ne inconjoara zi de zi, alti oameni nu mai au parte de asa ceva deja... Daca iubim natura, o si protejam. Daca iubim animalele, nu le facem rau. Nu trebuie sa cresti animale, mici sau mari, nu trebuie sa te atasezi de un caine sau o pisica, daca nu e stilul tau, dar nu chinui vreodata fiinte nevinovate si daca vreun animal are nevoie de ajutor, incerca sa i-l oferi. Nu lasa mizerie dupa tine cand mergi in excursii si ofera un exemplu pozitiv si altora, trebuie sa protejam ceea ce avem.

Daca e sa-ti mai povestesc de bunicutu, da, adora animalele si ii placeau mult plimbarile in natura, iesirile la iarba verde, gradinaritul... Am avut cat eram mici caini, pisici, hamsteri, broaste testoase, canari, iepurasi, pestisori, ba chiar a incercat o data sa prinda si o veverita din parc, sa o aduca acasa :) O vara intreaga a dus mancare zilnic unui catel orb, pana a venit frigul si i-a facut un adapost la noi in curte... l-a ingrijit pe Orbul pana la final si a suferit enorm cand s-a dovedit a fi prea bolnav pentru a fi salvat... dar ar fi suferit si mai mult daca nu l-ar fi ajutat. Bunicu avea un suflet mare, mare si asta se vedea in tot ceea ce facea, te-ar fi impresionat sa vezi cu cata grija trata animalele si florile. Era casa plina de plante cand traia el aici...

Cam asta mi-ar fi placut mie sa inveti de la bunicutu daca ar mai fi fost pe aici si am mai fi putut petrece timp cu el... Mi-ar fi placut sa ramai si tu cu amintiri despre el, chiar daca ar fi fost mult mai putine si mai diferite decat ale mele...Mi-ar fi placut macar sa te vada bebelus, sau acum, fetita mare care esti... De aceea imi imaginez frecvent ca e cu noi in gradina cand ne jucam si ca, asa in natura, reusim sa ne conectam cu el. Ar fi fost un om care te-ar fi iubit neconditionat, asa cum trebuie iubit in mod ideal orice copil, asa cum am fost iubita eu de catre el... Ai sa cresti mai mare si am sa-ti vorbesc mai mult despre el, despre copilaria mea in general. Candva ai sa citesti si "scrisoarea" asta, gandurile care mi-au trecut prin cap vazand pozele cu tine prin gradina lui bunicutu...simt ca el e de acord cu ceea ce am scris si simt ca, chiar si asa, de departe, vrea sa fie alaturi de tine, alaturi de noi amandoua...

Pentru Ema ... 2 ani si jumatate in fotografii, 3 ani in curand