Brazilienii nu stiu ce e criza

Brazilia este una dintre cele patru tari emergente cu cea mai rapida dezvoltare economica, alaturi de China, India si Rusia. Expertii spun ca economia acestei tari va creste cu pana la 65% in urmatorii zece ani.

Veja, un saptamanal de afaceri, sustine ca la fiecare zece minute inca un brazilian devine milionar. Cine vrea sa-i numere ar putea face un tur al cartierului Barra da Tijuca din Rio de Janeiro, intesat cu centre comerciale si locuinte de lux.

Barra este fieful brazilienilor bogati, emancipati, sedusi de stilul american de viata. De altfel, le place sa creada ca traiesc intr-un Miami Beach autohton.

Magazinele de lux si locuintele confortabile pot fi gasite, insa, si in alte colturi ale Braziliei, datorita clasei de mijloc in expansiune. Asa ca marcile europene rafinate nu ocolesc nici orase mai mici precum Porto Alegre sau Salvador.

Tot mai mare cautare au si masinile puternice. In ultimele 12 luni, vanzarile pentru marca BMW, de exemplu, au crescut cu 470%. Incurajate de asemenea cifre de basm, Bentley si Aston Martin se pregatesc si ele sa dea asaltul pe piata braziliana.

Potrivit statisticilor, numarul bogatasilor din Brazilia l-a intrecut, proportional cu populatia, pe cel din Australia si Spania, iar densitatea milionarilor a propulsat tara pe locul al zecelea intr-un clasament mondial.

In Brazilia, averile par a fi la indemana oricui e perseverent si muncitor. La numai 27 de ani, de pilda, Alexandre Tenembaum este deja patronul unui imperiu in devenire. In urma cu un an si jumatate a deschis primul magazin de iaurturi, iar acum are 65, iar numarul lor creste cu alte cinci, sase magazine in fiecare luna, spune el.

Piata produselor de lux din Brazilia era estimata in 2009 la 6,7 miliarde de dolari. Expertii anticipeaza o crestere cu 11,5% pana la sfarsitul acestui an.

Sursa: Stirile ProTV din 4 septembrie 2010

Petrol cat productia din 115 ani

Compania petrolieră Exxon a descoperit în apropierea coastei Braziliei un rezervor de ţiţei care ar putea conţine până la 8 miliarde de barili. Comparativ cu România acest lucru înseamnă producţia de ţiţei şi gaze a Petrom în aproximativ 115 ani în condiţiile în care, anul trecut compania a extras circa 69 de milioane de barili echivalent petrol.

“Este absolut uriaş“, declară Luiz Lemos, unul dintre avocaţii Exxon în Brazilia. Costurile exploatării acestui zăcământ sunt însă uriaşe în condiţiile în care punga de petrol se află la mare adâncime. Exxon şi statul brazilian ar trebui să investească aproximativ 500 de miliarde de dolari, inclusiv în infrastructură.

Sursa: articolul Exxon a descoperit in Brazilia petrol cat produce Romania in 100 ani, semnat de Serban Buscu si publicat de Cotidianul in 13 martie 2009.

Lenjerie galbena impotriva crizei

In traditia braziliana, culoarea lenjeriei intime purtata in noaptea Anului Nou influenteaza norocul persoanei respective pentru anul ce urmeaza.

Spre exemplu, rosul aduce pasiune, rozul inseamna dragoste, albul - pace, iar verdele semnifica noroc. Iar cum galbenul inseamna bani si prosperitate financiara si milioane de oameni isi fac griji pentru cum ii va afecta criza financiara, lenjeria intima de culoarea lamiii dispare de pe rafturi vazind cu ochii.

"Oamenii sunt disperati pentru ca nu vor sa isi piarda slujbele si vor sa simta mereu ca au bani in buzunar. Am vandut mai mult de 100.000 de perechi de chiloti si nu mai avem timp sa facem altii", a declarat Denise Areal, director de marketing al firmei Duloren, unul din cei mai mari producatori de lenjerie intima din Brazilia.

Insa a purta galben de Revelion nu este de ajuns pentru a te pazi de criza financiara. Conform traditiei, femeile trebuie sa spele lenjeria in noaptea respectiva, iar apoi sa o poarte intoarsa pe dos in prima vineri din noul an pentru a avea efect.

Sursa: articolul Brazilienii poarta lenjerie galbena pentru a se pazi de criza financiara, scris de Ana-Maria Calciu si publicat in 19 noiembrie 2008 de 7plus

Aeronave braziliene in Moldova

Compania Air Moldova a semnat cu producătorul brazilian de aeronave Embraer un contract de livrare, în martie 2010, a unui avion de tip Embraer 190 jet.

Embraer 190 jet este una din cele mai econome şi optime nave pentru operare, este dotat cu cabină de o singură clasă şi are 114 fotolii.

Odată cu achiziţionarea acestei nave, Republica Moldova va deveni una dintre puţinele ţări din lume care dispun de astfel de nave. În prezent, aeronave de tip Embraer 190 sunt folosite de companii cu renume, cum ar fi Air France, Lufthansa şi Iberia. La ora actuală, Air Moldova dispune, printre altele, de o navă Embraer 120.

Compania braziliană Embraer este una din cele mai mare producătoare de aeronave, care se plasează pe locul patru în lume. Compania a încheiat anul 2007 cu comenzi în valoare de 18,8 miliarde de dolari SUA.

Sursa: articol publicat in 09 februarie 2008 de Moldova.org

Romênia bane milho transgênico

O governo romeno anunciou que vai banir do país o milho geneticamente modificado MON 810 da Monsanto. A decisão é particularmente importante já que o milho é o único cultivo comercial de transgênicos permitido na Europa. Essa variedade é a mesma que foi aprovada em 2007 para plantio comercial no Brasil pela Comissão Técnica Nacional de Biossegurança (CTNBio).

A Romênia é o principal produtor de milho da União Européia em total de hectares plantados, com cerca de 3 milhões de hectares cultivados anualmente. Do milho MON 810 foram plantados 300 hectares no país desde 2007, representando apenas 0,01% do total de produção de milho da Romênia.

Com o anúncio do ministro do Meio Ambiente e Desenvolvimento Sustentável da Romênia, Attila Korodi, o maior produtor de milho da Europa se tornará livre de transgênicos. A Romênia é o oitavo país da Europa a banir o cultivo de variedades transgênicas, seguindo os passos da França, Hungria, Itália, Áustria, Grécia, Suíça e Polônia.

Fonte: artigo Romênia bane milho transgênico da Monsanto por falta de segurança, publicado em 27 de março de 2008 pela Greenpeace Brasil

Brazilia - de la sclavie la supertehnologie (3)

Reproduc, mai jos, partea III si ultima a articolului Agricultura braziliana - de la sclavie la supertehnologie, scris de Sorin Manea, publicat in 11 aprilie 2008 de Saptamana Financiara:

România, mai catolică decât Papa
În Uniunea Europeană, porumbul modificat genetic a fost avizat încă din anul 1998, iar odată cu aderarea României, porumbul modificat si-a făcut apariţia în culturile românesti. Produsul agreat este BT MON 80, realizat de compania Monsanto, si a fost cultivat pe 300 de hectare în primul an. Pentru acest an, specialistii de la Monsanto susţin că cererea indică o suprafaţă cultivată de peste 10.000 hectare. „Tot porumbul României a ocupat anul trecut o suprafaţă de 2.470.000 hectare. În schimb, intrarea în UE a întrerupt în România cultivarea de soia modificată genetic, pentru că nu a existat o avizare pe legislaţia europeană, desi dosarul a fost depus spre aprobare“, spune Ioan Sabău, consultant al firmei Monsanto în România. Cu toate acestea, porumbul modificat genetic a dat nastere unor dispute inutile, din care reiese că modificarea genetică este dăunătoare consumatorului. Geneticienii din toată lumea au demonstrat că acestea sunt doar presupuneri simpliste si că o astfel de modificare nu are nimic în comun cu alte organisme. Mai mult, cât timp piaţa cere, în special cea din Asia, mai precis China, a nu folosi un produs competitiv chiar si la export este echivalent cu sinuciderea.

Probleme de infrastructură
Brazilia a înţeles destul de repede nevoia de a se implica în această piaţă si face jocurile alături de SUA. Dacă Brazilia ar fi avut o infrastructură mai bună, atunci cu siguranţă costurile totale si timpii de transport ar fi dus la un preţ al porumbului fără rival în lume. De fapt, aceasta este marea durere în „ţara cafelei“. Transportul aerian de persoane este foarte bine dezvoltat. Nici transportul rutier nu este de neglijat, dar, spre comparaţie, densitatea autostrăzilor este de 3,4 km/1.000 kmp faţă de 29,8 km/1.000 kmp în SUA. Nenorocirea este că doar 24% din transporturile de mărfuri sunt realizate pe cale feroviară, 62% pe cale rutieră (pe autostrăzi) si 14% pe cale navală. Prin comparaţie, Rusia desfăsoară 81% din transporturile de mărfuri pe cale feroviară, doar 8% pe autostrăzi si 11% pe apă, ceea ce demonstrează că are cele mai reduse costuri de transport dintre marile puteri mondiale.

Visează să conducă lumea
Brazilienii îsi ascund foarte bine potenţa financiară, fiind suficient de simpli si umili, dar planurile lor de a conduce lumea alături de SUA sunt clare. O dovadă în acest sens este faptul că însusi presedintele George Bush a semnat, în urmă cu un an, un acord în domeniul biocombustibililor cu omologul său brazilian, Luiz Inácio Lula da Silva. Recunoasterea americanilor pentru capacitatea inovativă a brazilienilor este contestată de multe alte ţări, care susţin ideea că poluarea va rămâne la cote ridicate prin lucrarea culturilor, iar biocombustibilii nu vor face decât să scadă interesul pentru petrol si să forţeze scăderea acestuia la bursă, scădere care ar provoca cresterea preţului porumbului si o criză de foamete pe glob.

Brazilia - de la sclavie la supertehnologie (2)

Reproduc, mai jos, partea II a articolului Agricultura braziliana - de la sclavie la supertehnologie, scris de Sorin Manea, publicat in 11 aprilie 2008 de Saptamana Financiara:

Italieni, germani si români
În zona Porto Alegre predomină comunităţile de imigranţi germani si italieni, iar influenţele nu sunt deloc de neglijat. Organizarea riguroasă si arhitectura împrumutată din Europa transformă orasele de aici în clone italiene sau nemţesti. La aceste comunităţi se adaugă si români, chiar dacă ai nostri nu sunt tentaţi de agricultură. Metalurgica Emilio Cioba este una dintre întreprinderile reprezentative din Brazilia deţinute de români. Cel care a pus bazele afacerii este consulul onorific la Consulatul român din Porto Alegre, Emil Cioba.

Rodrigo Lenz si Carlos Duarte sunt proprietarii unei ferme aflate în statul Rio Grande do Sul, în apropiere de orasul Vacaria. Originile lor italiene sunt vizibile, dar acum ei se consideră brazilieni. Agricultura este pentru ei o afacere destul de profitabilă si au reusit să dea o pondere din ce în ce mai mare culturilor de soia si porumb modificat genetic. În acest sens, ei au si mostre clare de culturi compromise de „viermele sfredelitor“ în timp ce, în paralel, culturile de porumb modificat genetic sunt neatinse, iar lucrările agricole nu vor fi astfel compromise. „Pericolul porumbului modificat este inexistent. Nu afectează pe nimeni, dimpotrivă, profitul este cu 10-20% mai mare la hectar. Cel mai important lucru pentru noi este că nu facem lucrările degeaba. Avem costuri destul de mari cu combustibilul, cu sămânţa si nu ne permitem să ratăm o întreagă cultură. Ierbicidele nu mai sunt soluţia ideală pentru noi“, explică Rodrigo Lenz si Carlos Duarte.

Agricultură si război
Miza agriculturii este un adevărat război în Brazilia si, dacă estimările specialistilor americani si brazilieni sunt corecte, noi nu trebuie să asistăm pasivi la acest fenomen. Când ne referim la război trebuie spus că acesta se duce pe două fronturi. Unul este acela al produselor modificate genetic, iar altul este legat de folosirea etanolului si a biodieselului. Desigur că ele se află în strânsă legătură. Dacă ceva ne aseamănă cu brazilienii, acest lucru este corupţia. „Din punct de vedere genetic, nu s-a descoperit nimic dăunător, dar toată lumea vine să ne înveţe cum este bine. Ceea ce este neplăcut este că vorbesc despre domeniul genetic oameni care nu au nicio legătură cu această activitate. Sunt oameni care habar nu au ce înseamnă o mutaţie de acest tip. Dar, desi nu ar trebui să spun asta, avem destule conflicte de interese. Oamenii care lucrează pentru Greenpeace sunt funcţionari la ministere sau în companii cu interese directe. Asa s-a ajuns la un adevărat război, în care doar omenirea are de pierdut. Dacă ne gândim că aceste produse sunt o alternativă pentru etanol, dacă ne gândim că sunt o alternativă foarte bună pentru furaje si chiar pentru consum uman, atunci cine mai poate explica daunele pe care le provoacă?“, arată Alda Lerayer, genetician la Consiliul de Biotehnologii din São Paulo.

Pe de altă parte, există o luptă intensă între tehnologia „flex“, care permite funcţionarea motoarelor atât cu alcool, cât si cu benzină, si motoarele bazate doar pe combustibil petrolifer. Brazilia e lider pe piaţa internaţională de biocombustibil si promovează produsele energetice derivate din agroenergie. Cresterea exporturilor a dus la majorarea constantă a veniturilor financiare si la consolidarea sectorului agroenergetic, ceea ce constituie un factor suplimentar de încredere în dezvoltarea ţării. Ecuaţia brazilienilor este simplă, iar unul dintre termenii principali ai acesteia este reprezentat de o mare piaţă de desfacere: China. [Va continua.]

O noua generatie de bogatasi brazilieni

Reproduc mai jos articolul O noua generatie de bogatasi brazilieni, semnat de Alexandra Diaconu si publicat pe 28 iulie 2008 de ziarul Adevarul:

Doar India şi China reuşesc să întreacă ţara sud-americană când vine vorba de numărul de milionari apăruţi peste noapte
Averile brazilienilor cresc într-un ritm ameţitor, odată cu economia ţării. Numai anul trecut numărul milionarilor în dolari a crescut cu 19,1%. Mulţumită în mare parte unui boom al materiilor prime şi creditării, Brazilia cunoaşte acum o dezvoltare economică care scapă milioane de oameni de sărăcie într-o ţară mult timp renumită pentru inegalităţile sociale. Pe val sunt cei care şi-au investit banii la bursă, piaţa de capital braziliană triplându-şi valoarea în ultimii patru ani.

Unul dintre aceşti investitori este Fabio Calderaro. În 2000, el avea 23 de ani şi era cadet la Academia Militară, când a investit vreo 2.000 de dolari pe piaţa de capital, scrie Reuters. La început, valoarea investiţiei sale a scăzut brusc, dar pe măsură ce el a început să cunoască piaţa, şi norocul său s-a schimbat. După câţiva ani, a părăsit academia şi a început să trăiască din propriile câştiguri.

Brazilia suportă bine criza globală
Pentru că Fabio Calderaro pariase pe industria siderurgică, minerit şi pe acţiunile băncilor, după şase ani, averea sa trecuse deja de un milion de reali (630.000 dolari americani). „Am fost în locul potrivit, la momentul potrivit. Şi totul a fost posibil datorită economiei", spune brazilianul, care are acum 31 de ani şi, când nu se ocupă de extinderea portofoliului său, ţine seminarii despre piaţa de capital. În scurt timp, Calderaro şi-a câştigat pe deplin statutul de brazilian bogat.

Ca el sunt însă mulţi alţii, care au dat lovitura la bursă, profitând de un val de oferte publice iniţiale. Numai anul trecut un număr-record de 62 de companii au devenit publice în Brazilia, iar zeci de investitori şi antreprenori s-au transformat în milionari peste noapte. Anul acesta, numărul de oferte publice iniţiale a mai scăzut în Brazilia, pe fondul crizei financiare globale, dar analiştii estimează că până la sfârşitul anului lucrurile se vor remedia. Deşi economia braziliană este frânată de pesimismul global al investitorilor, nu prezintă semnele altor probleme care marchează statele dezvoltate. Chiar dacă inflaţia este în creştere, economia continuă să se dezvolte rapid, iar PIB-ul ţării a crescut în 2007 cu 5,4%.

Eike Batista vrea să-l întreacă pe Buffett
Brazilia se descurcă bine în industrii acum la mare căutare, precum petrolul, gazele naturale şi materiile prime, iar sectorul bancar a reuşit să evite criza creditării, relatează „Financial Times". Luna trecută, compania petrolieră şi de gaze naturale OGX Petróleo e Gás Participações a reuşit să strângă 4,1 miliarde de dolari în cadrul celei mai mari oferte publice iniţiale din istoria Braziliei. OGX este deţinută de Eike Batista, un mogul al mineritului a cărui avere a crescut atât de mult în ultimii ani încât el a devenit practic un simbol pentru noua clasă de brazilieni bogaţi. „Forbes" estimează averea sa la 6,6 miliarde de dolari şi îl plasează pe locul 142 în topul miliardarilor lumii. În vârstă de 51 de ani, Batista, care a fost campion la curse nautice şi are o maşină de curse Mercedes-Benz SLR McLaren parcată în propria sufragerie, spune că scopul său este să ajungă cel mai bogat om al lumii în următorii cinci ani, relatează Reuters.

În ultimul World Wealth Report realizat de Merril Lynch şi Capgemini, Brazilia se află pe locul trei în topul ţărilor cu cel mai rapid ritm de creştere a numărului de milionari, după India şi China. Anul trecut, cel puţin 23.000 de brazilieni au devenit milionari în dolari. Şi numărul miliardarilor creşte într-un ritm fără precedent. Potrivit publicaţiei financiare locale "Exame", cel puţin 14 brazilieni au devenit miliardari în 2007, aproape de cinci ori mai mulţi decât în 2006.

La São Paulo, brazilienii cu bani se deplasează cu elicopterele
Prosperitatea unora dintre brazilieni se vede cel mai bine la São Paulo, capitala financiară şi totodată cea mai mare şi mai cosmopolită aşezare a ţării. Oraşul e împânzit de malluri de unde cei înstăriţi îşi cumpără haine care poartă semnătura unor mari case de modă, precum Giorgio Armani sau Hermes. Vânzările de maşini noi bat lunar record după record, iar complexurile rezidenţiale de lux se înmulţesc ca ciupercile după ploaie. Potrivit unui studiu recent realizat de firma de consultanţă braziliană MCF, piaţa bunurilor de lux din Brazilia a crescut anul trecut cu 17% şi a înregistrat vânzări de 5 miliarde de dolari. "Brazilia este pe cale să devină o piaţă prioritară pentru brandurile de lux", spune fondatorul MCF, Carlos Ferreirinha, citat de Reuters.

Numărul tot mai mare de îmbogăţiţi reprezintă o mină de aur pentru producătorii de avioane private şi elicoptere. Constructorul de aeronave brazilian Embraer vinde atât de multe exemplare din noul Phenom business jet, încât se aşteaptă ca acesta să reprezinte cât de curând o majoritate în flota de avioane private a ţării. Vânzările de elicoptere au crescut anul trecut cu aproape 13%, iar cea mai fierbinte piaţă este oraşul São Paulo, pe ale cărui şosele traficul este foarte congestionat. Flota locală numără acum peste 500 de elicoptere, São Paulo fiind oraşul cu cele mai multe astfel de mijloace de transport din lume. TAM Táxi Aéreo Marília, o companie de taximetrie aeriană şi reprezentant de vânzări pentru Cessna şi Bell Helicopter, reuşea înainte să onoreze comenzile în mai puţin de un an. Acum, clienţii firmei trebuie să aştepte chiar şi patru ani pentru un nou elicopter.

Brazilia - de la sclavie la supertehnologie

Reproduc, mai jos, prima parte a articolului Agricultura braziliana - de la sclavie la supertehnologie, scris de Sorin Manea, publicat in 11 aprilie 2008 de Saptamana Financiara:

Brazilienii fac de peste 20 de ani pasi mici si „singuri“ pentru independenţă comercială prin agricultură.

Fără o infrastructură de invidiat, dar cu o agricultură ultratehnologizată, Brazilia a trecut de la sclavie la profituri agricole de neimaginat, bazate pe utilaje de ultimă generaţie. Culmea, fără subvenţii pentru lucrări sau combustibil, ci după principiul „fiecare pe cont propriu“. Profiturile nu sunt deloc de neglijat, iar avântul luat de industria de autovehicule de tip „flex“ - care funcţionează pe bază de etanol si petrol - este un adevărat motor al economiei braziliene.

Pentru majoritatea românilor, Brazilia înseamnă fotbal, banane si cafea. Dincolo de aceste etichete, „ţara cafelei“ este mai degrabă un „monstru“ agricol ce sperie marile puteri ale lumii prin încăpăţânarea de a fi independentă din punct de vedere alimentar si mai ales prin eficienţa sa agricolă. Cercetarea este considerată o prioritate în acest domeniu, motiv pentru care se acordă fonduri consistente si suprafeţe mari de teren pentru institutele specializate. Pe partea noastră de lume, în România, lucrurile sunt altfel gândite, iar institutele de cercetări se dau la o parte din faţa dezvoltărilor rezidenţiale. În timp ce românii rămân pasivi în faţa cresterii necontrolate a preţului benzinei, brazilienii au realizat treptat trecerea la etanol si biodiesel, pe care le produc în fabricile proprii. Estimările specialistilor arată că, în curând, Brazilia va fi principalul producător de etanol pe plan mondial. Printre cauze se numără acceptarea cu braţele deschise a porumbului modificat genetic si „unda verde“ pentru exporturi masive către China.

Mândria de a fi brazilian
Agricultura este principalul motor al acestei economii în continuă expansiune. Nici nu apuci bine să cobori pe pământ brazilian că mesajul „orgulho de ser brasileiro“ (mândria de a fi brazilian - n.r.) te înconjoară din toate părţile. De pe avioanele companiei TAM, un fel de Tarom, până pe gardurile de lângă terenurile de fotbal ce si-au făcut loc la marginea cartierelor sărace. Nici nu apuci bine să părăsesti metropola, fie că vorbim de Sao Paulo, Brasilia, Rio sau Curitiba, că imediat remarci culturile întinse de porumb, soia si cafea.

În luna aprilie, Brazilia îsi ia haina de toamnă peste pământul rosu si se pregăteste de iarnă... dacă se poate spune asa, la temperaturi de 20-25 de grade. Să nu credeţi că se asază cineva la umbră. Dimpotrivă, fermierii lucrează în continuare, pentru o nouă cultură de iarnă. Nu există sclavi, ci utilaje de ultimă generaţie, a căror valoare depăseste un milion de dolari, la o fermă cu 10-15 angajaţi, care lucrează peste 1.500 hectare de pământ. [Va continua.]

De ce Brazilia iubeste Linux

Puteti citi aici adaptarea unui articol scris de brazilianul Gustavo Duarte - articolul original, in engleza, poate fi citit aici - care prezinta o analiza a pietei IT in Brazilia in ceea ce priveste atitudinea fata de produsele software free/open source (Linux & co.) in raport cu produsele Microsoft.

Articolul arata ca principalii factori in Brazilia pentru adoptia Linux se pare ca sunt: factorul financiar, lipsa de respect pentru copyright, un sentiment general anti-Microsoft si suportul din partea “alpha geeks”.

Multumiri lui Cristian Banu.

Brazilia si profitul imobiliar

Într-un top al statelor care oferă cele mai mari profituri pe piaţa rezidenţială, România este întrecută de Estonia, Panama, Egipt şi Malaezia. Prima poziţie este ocupată de Brazilia, locul unde investiţiile pe domeniul imobiliar se dovedesc cele mai rentabile.

România ocupă locul zece pe harta mondială a profitului imobiliar, într-un clasament realizat de Propertyshowrooms.com, în colaborare cu Price Waterhouse Coopers, Knight Frank şi revista Forbes.

Brazilia este ţara care se află pe primul loc în clasamentul celor mai rentabile ţări pentru investiţiile de real estate. În cea mai mare ţară din America Latină, piaţa imobiliară s-a stabilizat. Calităţile care au propulsat Brazilia pe locul întâi sunt legăturile de transport foarte bune, precum şi numărul mare de proprietăţi disponibile.

Sursa: articolul Romania, pe locul 10 in lume la randament imobiliar din 15 mai 2008, publicat de ziarul Adevarul

Economia brasileira baseada em teoria romena

Leia abaixo fragmento de entrevista do professor americano Joseph L. Love, do Departamento de História da Universidade de Illinois e diretor do Centro de Estudos Latino-Americanos e do Caribe, autor de A construção do Terceiro Mundo: teorizando o subdesenvolvimento na Romênia e no Brasil (Rio de Janeiro, Paz e Terra, 1998), concedida em 28 de junho de 2001 a Flávio Madureira Heinz, em que aborda seu estudo que comprova a influência das teorias econômicas e políticas do romeno Mihail Manoilescu (foto) no Brasil de Getúlio Vargas.

Dos estudos sobre regionalismo brasileiro, o senhor migrou, nos anos 1980, para a área de história econômica. Como se deu essa transição?
Eu não queria passar toda a minha carreira num só assunto, e tinha um background na economia. Enquanto trabalhava no livro sobre São Paulo, descobri que houve um teórico romeno, Mihail Manoilescu, muito difundido no Brasil nos círculos empresariais das décadas de 1930 e 1940 – seu defensor mais importante foi Roberto Simonsen, em São Paulo –, cujo livro, Teoria do protecionismo e de permuta internacional (1931), fora publicado pela FIESP. Passei a estudar outras obras dele e descobri que havia uma tradição de estudos econômicos, de várias escolas econômicas, muito rica na Romênia. Depois comecei a estudar a língua romena e em 1981-82 passei algum tempo em Bucareste, para fazer um estudo paralelo com o Brasil, para ver como fora teorizado o problema do subdesenvolvimento em duas áreas que podemos chamar de Terceiro Mundo.

No período entre as duas guerras mundiais, a Europa Oriental foi o berço dos primeiros teóricos do desenvolvimento econômico. Aqueles países – a Polônia, por exemplo – tinham o problema de um campesinato enorme, baixos níveis de alfabetização, e tinham o objetivo de criar um novo Estado, todos problemas de Terceiro Mundo. Foi por isso que os primeiros teóricos do subdesenvolvimento nasceram lá e lá fizeram os seus primeiros estudos, inclusive Manoilescu, que foi importante na Romênia. Houve também uma escola marxista muito rica, a escola populista e neopopulista, que teve depois uma expressão no Brasil na década de 1970, quando os cientistas sociais descobriram o problema dos camponeses na Amazônia, da possibilidade de o camponês se opor ao capitalismo no campo.

Chaianov, teórico russo que escreveu em russo e alemão, era conhecido na Romênia desde 1925 e foi descoberto na América Latina em fins da década de 1960. Foi somente na década de 1970 que os cientistas sociais no Brasil usaram as teorias dele para estudar o problema brasileiro. Portanto, é interessante a comparação entre o que chamamos em inglês leads and lags, o porquê de os romenos terem descoberto essas teorias antes dos brasileiros e dos latino-americanos. O marxismo foi muito desenvolvido lá, o populismo clássico teve uma expressão na Romênia, pelas correntes de imigrantes russos, mas não teve nenhuma expressão na América Latina antes da Primeira Guerra Mundial. Já antes da Grande Guerra, na Romênia, surgiram teorias de dependência saindo de uma tradição marxista. Tentei comparar o processo de desenvolvimento da teoria marxista e outras maneiras de pensar o problema do desenvolvimento no Brasil e na Romênia. Todas as escolas foram réplicas da escola neoclássica (associada ao liberalismo). Então, acho que se pode aprender muito fazendo um estudo comparado entre dois países. Às vezes, o que se observa não é uma influência direta de Manoilescu em Furtado ou Prebisch, por exemplo, mas uma redescoberta independente de teorias e proposições muito parecidas.

Isso é interessante, pois não creio que se imaginaria normalmente no Brasil uma comparação com a Romênia. A estratégia em geral é comparar o Brasil com outros países latino-americanos ou com outras potências regionais, como a Índia, em sua posição no sul da Ásia, ou a China, no Extremo-Oriente.
No início do meu livro sobre a Romênia e o Brasil, ponho em evidência as grandes diferenças nos meios social, geográfico e político dos dois países. Ainda assim, há pontos em comum. Por isso os escolhi como representantes da América Latina e da Europa Oriental, respectivamente. Estudei a Europa Oriental e a Romênia principalmente no período que vai de 1880 até o fim da Segunda Guerra Mundial – quando começou um período muito rígido do stalinismo –, e o Brasil, da década de 1930 – com as primeiras ondas de industrialização – até os anos 1980.

Fonte: Revista Estudos Históricos do Centro de Pesquisa e Documentação de História Contemporânea do Brasil da Fundação Getúlio Vargas

O controverso Georgescu-Roegen

Reproduzo, abaixo, o artigo Georgescu, o rabugento pai da economia ecológica, de autoria de Cynthia Malta, sobre o economista romeno Nicolae Georgescu-Roegen, publicado em 3 de setembro de 2004 no jornal brasileiro Valor Econômico. Curiosamente, Georgescu-Roegen dá seu nome à descida da face nordeste do Morro da Babilônia, na Urca, cidade do Rio de Janeiro (fonte: União de Caminhantes e Escaladores Rio de Janeiro).

Georgescu-Roegen nasceu na Romênia em 1906 e morreu nos EUA, aos 88 anos. A personalidade forte, a rabugice e o extremo rigor com que tratava seus alunos são lembrados até hoje no meio acadêmico quando o assunto é Nicholas Georgescu-Roegen, considerado o pai da economia ecológica. Um dos raríssimos alunos que conseguiram ser orientados por Georgescu em curso de pós-graduação foi o ex-presidente do Banco Central e consultor Ibrahim Eris.

"Ibrahim Eris era turco e foi chamado para prestar o serviço militar em seu país. E ele resolveu contar isso a Georgescu. Contou que precisava terminar a dissertação em seis meses para servir o exército. Foi isso que o salvou", conta o professor Andrea Maneschi, da Universidade Vanderbilt, em Nashville (EUA), onde Georgescu foi o professor de economia mais ilustre de seu tempo lá, de 1949 a 1976, quando se aposentou aos 70 anos. Maneschi foi colega de Georgescu em Vanderbilt por 24 anos.

"Georgescu era professor nato. Navegava por assuntos difíceis, mas sabia ensinar, explicar. Mas orientou poucas teses pois era muito rigoroso. Ele podia massacrar um aluno", lembra Charles Curt Mueller, professor de economia do meio ambiente da Universidade Federal de Brasília e aluno de Georgescu de 1968 a 1971.

Georgescu nasceu na Romênia em 1906 e morreu em 1994, aos 88 anos, nos EUA. Mesmo dez anos após a sua morte, ele continua polêmico. É ignorado pelas universidades nos Estados Unidos, estudado e debatido na Europa e pouco conhecido no Brasil, onde sua extensa obra nunca foi traduzida.

Sua obra mais conhecida - A Lei da Entropia e o Processo Econômico, de 1971 - mescla conceitos de física e economia. Ele dizia que todas as formas de energia gradualmente são transformadas em calor, sendo que o calor acaba se tornando tão difuso que o homem não pode mais utilizá-lo. Afirmava que o crescimento econômico moderno vinha sendo feito por meio da extração de carvão e petróleo e que um dia, no futuro, seria baseado em formas de exploração mais diretas da energia solar.

Georgescu dizia que o processo econômico obrigaria a humanidade a abandonar o crescimento e sua conclusão é de que será necessário encontrar uma via de desenvolvimento humano que possa ser compatível com a retração, isto é, com o decréscimo do produto. "Uma tese por demais inconveniente para a inevitável miopia do curto prazo", observa o professor titular da Faculdade de Economia da USP, José Eli da Veiga.

Georgescu nasceu pobre na cidade portuária de Constanta, mas sua inteligência e dedicação aos estudos - matemática, no início - levou-o a uma bolsa na Sorbonne, em Paris, depois a Londres (para estudar estatística) e aos EUA, onde conheceu o já famoso Joseph Schumpeter, que inspirou-o a estudar economia, já nos anos 30.

Ele poderia ter permanecido em Harvard, onde já era admirado, mas preferiu retornar a seu país, cujo governo havia financiado seus estudos em Paris e Londres. Ocupou vários cargos no governo de Bucareste, mas a instabilidade política, culminando com a Segunda Guerra Mundial e o controle do país pela União Soviética, levou Georgescu a fugir com a mulher, Otília, escondido num barco para Istambul.

Voltou aos EUA e conseguiu trabalho em Harvard, como palestrante e pesquisador associado. Poderia ter continuado lá, mas decidiu deixar a famosa universidade do leste americano para instalar-se no interior do país.

"Devido a seu passado difícil na Romênia, a pobreza, duas guerras, talvez ele tenha se sentido mais seguro com a oferta de um emprego em Vanderbilt e preferiu não esperar um cargo permanente em Harvard", diz Maneschi. A segunda teoria é de que em Nashville ele seria "o peixe grande no aquário pequeno." Maneschi lembra que em Harvard "havia muitos peixes grandes e que em Vanderbilt havia três ou quatro economistas importantes. E Georgescu era o maior".

O temperamento difícil, o rigor científico de seus trabalhos e a originalidade de suas idéias, em especial no final dos 60 e início dos 70, criaram uma mistura difícil de ser aceita pelos economistas "ortodoxos" da época. O Nobel Paul Samuelson - o primeiro economista americano a ganhar o prêmio - chegou a prefaciar um livro de Georgescu (Economia Analítica, de 1966) e cobri-lo de elogios, chamando-o de "o economista dos economistas". Dez anos mais tarde, Samuelson proibiu que seu manual pedagógico sobre economia fizesse referência a Georgescu.

Maneschi diz que esse elogio de Samuelson deu esperanças a Georgescu de que um dia ele também pudesse ser indicado para o Nobel. "Mas ele não era um político. E para ganhar um prêmio Nobel, você tem que, muitas vezes, atuar como um político e ele não era. Ele era muito ruim em cultivar conexões".

Não ajudou o fato de Georgescu classificar de "economistas-padrão" os prêmios Nobel Samuelson e Robert M. Solow e todo aquele que não concordasse com suas opiniões.

"Os economistas, então, jogaram um manto de silêncio sobre Georgescu. Samuelson, por exemplo, não falou mais dele. Acabou sendo considerado um não-economista. Diziam que o que ele defendia não tinha a ver com economia. Ele morreu amargurado", diz o professor de economia da Unicamp, Ademar Romeiro, presidente da Sociedade Brasileira de Economia Ecológica e chefe geral da Embrapa Monitoramento por Satélite.

Nem todos concordam com a visão de que Georgescu nunca foi indicado para o Nobel por sua falta de tato ou devido à originalidade de suas idéias. "Ele não ganhou o Nobel pois ele estava errado. Ele errou quando disse que era impossível reciclar produtos. É simples assim", diz Robert Ayres, economista do Instituto Internacional de Análises de Sistemas Aplicados.

Peças brasileiras em automóvel romeno

As bronzinas fabricadas pela Glacier Vandervell, divisão da Dana localizada em Gravataí (RS), equipam o motor do compacto Logan, veículo produzido pela Renault na Romênia. As peças são exportadas por intermédio da Renault do Brasil, que também utiliza as bronzinas em seus veículos nacionais.

A expectativa da Dana é equipar 200 mil motores por ano, o que representa o fornecimento de mais de 3 milhões de peças (16 bronzinas em cada motor) para o mercado romeno. "Para equipar o modelo, a Renault buscou entre seus fornecedores mundiais aqueles com preços mais competitivos e que se destacassem pela qualidade", afirma Alex Muller, gerente de controladoria da Glacier Vandervell.

As bronzinas são do tipo bimetálicas, possuem capa de aço e liga de alumínio e estanho. Combinado com outros elementos, como o silício, proporcionam durabilidade e resistência ao produto.

Fonte: O Mecânico

Romênia interessada no etanol do Brasil

Estava prevista para outubro passado a visita de um grupo de grandes empresários da Romênia a usinas de etanol do interior de São Paulo em busca de parcerias para levar a tecnologia brasileira de produção do biocombustível para aquele país. Segundo o chefe do escritório comercial da embaixada da Romênia no Brasil, Remus Radulescu, o projeto romeno prevê até 30% de participação brasileira. A informação foi dada durante missão comercial de romenos que estiveram em setembro passado na Associação Comercial de São Paulo (ACSP).

A Romênia está em processo de adesão à União Européia (UE). Para alcançar esse objetivo, o país precisa passar por uma série de adaptações exigidas pelo bloco, entre elas a redução da emissão de dióxido de carbono. Dinheiro não vai faltar. Cerca de 60 milhões de euros serão oferecidos pelo bloco para a adaptação. No entanto, uma das dificuldades que a Romênia enfrenta para reduzir suas emissões é a falta de matéria-prima para produção do biocombustível.

O interesse no Brasil vai além do biocombustível. As empresas daquele país que estiveram na ACSP em setembro buscavam produtos brasileiros como cachaça, café, açúcar, calçados e materiais de construção.

Fonte: Diário do Comércio

Parceria estratégica UE-Brasil

A União Européia vai apresentar nesta quarta-feira, 30 de maio, uma proposta de "parceria estratégica" com o Brasil.

"O Brasil é o maior país da América do Sul e o líder natural do Mercosul e da região", afirmou o embaixador da União Européia no Brasil, João Pacheco.

A proposta será feita pela Comissão Européia, o órgão executivo do bloco, ao Parlamento Europeu e aos 27 países-membros.

Se aprovada, a oferta será apresentada ao Brasil ainda este mês, e os primeiros temas da agenda comum já seriam discutidos na reunião de cúpula entre Brasil e União Européia marcada para o dia 4 de julho, em Lisboa, com a presença do presidente Luiz Inácio Lula da Silva.

Somente seis países têm uma relação de parceria estratégica com a União Européia: Rússia, Índia, China (os outros três integrantes do chamado BRIC), Estados Unidos, Canadá e África do Sul.

O embaixador destacou que o estoque de investimento europeu no Brasil é de 80 bilhões de euros, maior do que a soma dos membros restantes do BRIC. Além disso, a União Européia responde por 22% do comércio externo brasileiro - embora o Brasil seja responsável por apenas 1,8% do comércio do bloco.

(No desenho, o mapa do Brasil e os países da Europa: cabem todos e ainda sobra espaço. Fonte: Lusotopia.)

Fonte do artigo: O Estado de S. Paulo

Brazilia: superputerea anului 2050

Cine ne va conduce în 2050?

Puterea în politica internaţională este ca vremea. Toată lumea vorbeşte despre ea, dar puţini o înţeleg.

Joseph S. Nye Jr., 1990

La ceea ce a afirmat cercetătorul din domeniul relaţiilor internaţionale Joseph Nye în 1990, noi am putea adăuga şi faptul că, la fel ca vremea, puterea este schimbătoare. Puterea unui stat evoluează în timp nu doar ca rezultat al luptei pentru acumularea de putere între actorii internaţionali (perspectiva realistă), dar şi ca efect al schimbării naturii puterii. Ceea ce în trecut reprezenta putere pentru un stat (de exemplu mărimea flotei sau a armatei, rezervele de aur) nu mai este echivalent cu modul în care definim astăzi puterea (avans tehnologic, prestigiu, multiple relaţii comerciale). Iar cea mai bună dovadă în acest sens rămâne creşterea şi descreşterea, de-a lungul timpului, a marilor puteri.

Datorită acestei relativităţi parţiale şi evoluţii constante, problematica puterii a stârnit de-a lungul timpului nu numai numeroase încercări ştiinţifice de a cuantifica puterea reală a unui stat sau de a prezice viitorul statelor puternice, dar şi numeroase critici. Cel mai recent demers în acest sens îl constituie studiul realizat de doi cercetători (Dominic Wilson şi Roopa Purushothaman) de la compania Goldman Sachs, studiu care a fost remarcat mai ales datorită unor concluzii inedite.

Noii împăraţi

Dacă la începutul secolului al XX-lea puterea unui stat rezulta mai ales din capacităţile sale militare (care îi confereau puterea de a influenţa ordinea internaţională după propria voinţă, fapt ce a condus la dezastruoasele războaie mondiale), iar în perioada Războiului Rece puterea era corelată cu stadiul de dezvoltare tehnologico-militar (deţinerea armelor nucleare, sateliţi etc.), în următoarele secole este posibil ca aceste elemente să treacă în plan secund, puterea unui stat devenind din ce în ce mai mult echivalentă cu puterea sa economică (care îi va permite să-şi proiecteze interesele la nivel internaţional într-un mod mult mai paşnic).

Încercând să prezică pe termen lung evoluţia economică a mai multor economii care astăzi sunt abia în curs de dezvoltare, studiul amintit mai sus ajunge la o concluzie neaşteptată: în 2050, Brazilia, Rusia, India şi China (sau grupul BRIC) vor acumula împreună o putere economică care o va depăşi pe cea a statelor care astăzi fac parte din G6 (grupul celor mai dezvoltate şase economii: Statele Unite, Japonia, Marea Britanie, Germania, Franţa, Italia).

Conform analizei, în următorii 50 de ani, economia braziliană va înregistra o rată de creştere medie de 3,6% pe an, ceea ce îi va permite ca în 2025 să depăşească puterea economică a Italiei, în 2031 pe cea a Franţei, iar cinci ani mai târziu chiar pe cea a Germaniei şi Marii Britanii. Rata de creştere economică a Chinei, care în ultimii ani a înregistrat valori-record, în jur de 8% pe an, se va diminua treptat, în 2020 ajungând la 5%, iar în 2035 la 3,5%. Cu toate acestea, creşterea constantă îi va permite Chinei să devină, în 2041, cea mai mare economie de pe glob. Creşterea economică a Rusiei va fi încetinită în următoarea jumătate de secol de diminuarea populaţiei active (fenomen care astăzi, în economiile dezvoltate, pune deja numeroase probleme). Cu toate acestea, economia rusească o va depăşi pe cea italiană în 2018, pe cea franceză în 2024, pe cea britanică în 2027, iar pe cea germană în 2028. În acest context, în care creşterea economică este însoţită de descreşterea demografică, Rusia va deveni, la jumătatea secolului al XXI-lea, ţara cu cel mai ridicat nivel al veniturilor pe cap de locuitor comparativ cu celelalte trei state din grupul BRIC. Din păcate, în India nu se va întâmpla acelaşi fenomen deoarece în această ţară creşterea economică (care se va menţine la un nivel destul de bun, peste 5%, pe toată durata următoarelor cinci decenii) va fi însoţită de o creştere demografică accentuată, ceea ce va face ca veniturile pe cap de locuitor să rămână la un nivel inferior. Cu toate acestea, conform analizei amintite, economia Indiei o va depăşi în 2032 pe cea a Japoniei.

De pe urma creşterilor economice înregistrate în grupul BRIC nu vor beneficia doar statele respective, ci şi vecinii lor şi partenerii comerciali. Aceste transformări vor avea cu siguranţă şi un impact asupra situaţiei geopolitice, preconizându-se un transfer al centrului de interes dinspre zona euro-atlantică spre cea asiatică (China, India şi parţial Rusia sunt state asiatice).

Cât de reale sunt aceste previziuni?

Dacă ar fi să ne luăm după exemplele istoriei, rezultatele studiului Goldman Sachs nu sunt atât de surprinzătoare. De exemplu, în anii ’60, Germania şi Japonia erau state în curs de dezvoltare care abia îşi refăceau economiile după efectele dezastruoase ale celui de-al doilea război mondial, Japonia fiind chiar mai săracă decât Argentina. Cu toate acestea, între 1955-1985, deci doar în treizeci de ani, Produsul Intern Brut (PIB) japonez a crescut de 8 ori, în timp ce producţia industrială s-a mărit de zece ori. Între 1970 şi 1995 yenul japonez s-a apreciat cu peste 300%. Tot în decurs de treizeci de ani, între 1970 şi 2000, economia Coreii de Sud a crescut de nouă ori, Coreea de Sud transformându-se dintr-un stat cu un venit pe cap de locuitor foarte mic într-un „tigru asiatic” economic.

Desigur că astfel de studii, pe termen lung, pot fi şi eronate, ele depinzând de stabilitatea pe perioada de timp analizată a unor asumpţii iniţiale. Pentru ca scenariul prognozat să poată deveni real, cele patru state, astăzi economii în curs de dezvoltare, trebuie să implementeze politici macroeconomice eficiente (reducerea inflaţiei, creşterea gradului de colectare a veniturilor, administrarea cu succes a ratei de schimb valutar şi a masei monetare etc.), să dezvolte instituţii politice stabile şi puternice (care să încurajeze investitorii), să se deschidă comerţului internaţional şi investiţiilor străine directe şi chiar să investească sume importante în sistemul educaţional. În prezent, există numeroase necunoscute despre cum va evolua democraţia în Rusia sau China, despre cum Brazilia va reuşi să se stabilizeze macroeconomic sau despre capacitatea Indiei de a permite investiţii străine importante şi de a sprijini financiar educaţia.

La aceste necunoscute, ce ţin mai mult de capacitatea respectivelor state în curs de dezvoltare de a crea condiţiile necesare pentru asigurarea succesului economic, se adaugă o serie de necunoscute ce ţin de evoluţia istorică, de acele „accidente” sau evenimente majore care au schimbat cursul istoriei. De exemplu, în perioada de industrializare masivă sovietică, nu puţine au fost analizele care prognozau că economia URSS o va depăşi pe cea a Statelor Unite. Sfârşitul secolului al XX-lea ne-a demonstrat nu doar că economia sovietică nu a putut să o depăşească pe cea americană, dar şi că înscrierea ei în această competiţie pentru supremaţie i-a grăbit sfârşitul.

Vor deveni Brazilia, Rusia, India şi China noii împăraţi la jumătatea secolului al XXI-lea? Vor fi aceste state viitoarele mari puteri? Din punct de vedere strict economic, acest scenariu este plauzibil, cu condiţia ca asumpţiile iniţiale să rămână stabile în timp. Din alte puncte de vedere scenariul devine relativ. Chiar dacă economicul a devenit predominant, celelalte componente ale puterii unui stat (puterea militară, avansul tehnologic, resursele naturale, evoluţia demografică) rămân importante. Şi aici ar fi de adăugat elementele „soft” ale puterii ca tradiţia, statutul, cultura, influenţa, relaţiile privilegiate cu unii actori. Nu în ultimul rând, ascensiunea statelor din grupul BRIC va depinde de descreşterea puterii celorlalţi actori dominanţi cum ar fi Statele Unite. Dacă ar fi să ne luăm după Robert Gilpin, ciclul creşterii, maturizării şi descreşterii marilor puteri este unul continuu, în această optică emergenţa unei alte puteri în locul Statelor Unite (fie că e vorba de China, India, Rusia, Brazilia sau oricare alt stat) fiind inevitabilă.

Autorul acestui articol (2005), publicat in revista Cadran politic, este Cristian Banu. Îi multumim pentru generoasa colaborare.