Mici secrete vinovate

încă un punct bun pentru dumneavoas-tră, domnule, încuviinţă Verrall clipind din ochi. Apropo, domnule, despre ce e vorba ? Care e misterul celui de-al doilea castravete ?
—    Ei, aici m-aţi prins. Tocmai cel de-al doilea castravete a declanşat toată încurcătura.
Carter îl privi intens. Brusc, clătină capul şi îşi lovi fruntea în mod semnificativ.
—    Tîmpit eşti, amice !, mormăi el suficienl de tare pentru a fi auzit.
—    Acum, domnilor, rosti domnul East-wood, să trecem la lucru. Aici sînt scrisorile adresate mie, carnetul meu de cecuri, comu-nicări de la editori. De ce mai aveţi nevoie ?
Verrall examină hîrtiile pe care Anthony le aruncase în faţa lui.
—    în ceea ce mă priveşte, începu politicos, nu-mi mai trebuie nimic. M-aţi convins. Dar nu îmi pot asuma singur răspunderea de a vă elibera. Vedeţi, deşi pare limpede că aţi locuit aici timp de cîţiva ani sub numele de Eastwood, e totuşi posibil ca Conrad Fleckman şi Anthony Eastwood să fie una şi aceeaşi persoană. Trebuie să fac o cercetare amănunţită a apartamentului, să vă iau amprentele şi să telefonez la sediu.
—    Un program destul de vast, remarcă Anthony. Vă asigur că sînteţi invitaţii mei să-mi cunoaşteţi micile secrete vinovate care o să vă cadă în mînă.
Inspectorul se încruntă. Deşi detectiv, avea şi el personalitate !
—    Sînteţi bun să intraţi împreună cu Car-ter în camera mică din fundul casei în timp ce eu îmi văd de treabă ?
—    în regulă, acceptă Anthony îmbufnat. Bănuiesc că nu se poate altfel, nu ?
—    Adică ?
—    Ca dumneavoastră, cu mine şi cu cîteva pahare bune de whisky să stăm în camera mică în timp ce prietenul nostru, sergentul, să-şi efectueze laborioasa cercetare...
—    Dacă preferaţi compania mea...
—    Da.
îl lăsară pe Carter să examineze conţinutul biroului, cu dexteritatea caracteristică profesiunii. Cînd ieşeau, îl auziră ridicînd telefonul şi cerînd Scotland Yardul.
—    Nu e chiar aşa de rău, constată Anthony aşezîndu-se cu un pahar de whisky cu sifon alături, după ce îl servise şi pe inspectorul Verrall. Trebuie să beau eu întîi, ca sâ vă dovedesc că nu e otrăvit ?
Inspectorul zîmbi.