Scoala de soferi

Ceva mult mai groaznic. Ceva care ex-plică întregul mister al şalului şi scoate la iveală întreaga lui valoare... Scuză-mă, cred că e şeful...
într-adevăr, sunase cineva la uşă. Anthony îşi stăpîni nerăbdarea cum putu şi-1 aşteptă pe inspector să ,se reîntoarcă. Acum era sigur pe poziţii. De îndată ce-i vor lua amprentele, îşi scoala soferi vor da seama de eroarea comisă. Şi apoi poate îlA^a suna şi Carmen. Şalul Celor  o Mie   de   Flori !   Ce  poyeste stranie ! Exact genul de poveste care să cre-eze cadrul adecvat pentru frumuseţea   desă-vîrşită şi sumbră a fetei. Carmen Ferrarez...
Se smulse din visare... Unde stă atîta ins-pectorul ? Se ridică şi deschise uşa brusc. în încăpere domnea o linişte stranie. Să fi ple-cat ? Nu fără să-i spună un cuvînt...
Se grăbi spre cealaltă cameră. Era goală ; la fel şi salonul. Ciudat de goală. Avea un as-pect pustiu, dezordonat. Cerule ! Picturile lui pe email... argintul !
îngrozit. străbătu în goană tot apartamen-tul. Aceea^! poveste ; apartamentul fusese go-lit, Toate obiectele de valoare — şi Anthony poseda gustul rafinat al unui colecţionar se-rios de lucruri mici — fuseseră luate.
 Scoala de soferi este cea care va ofera tot sprijinul pentru a descoperi libertatea de miscare si bucuria de a conduce odata cu constientizarea responsabilitatii pe care o are fiecare sofer.
Va invitam sa studiati conditiile de inscriere si preturile cursurilor in paginile urmatoare, iar daca gasiti de cuviinta sa va alaturati familiei soferilor puteti sa ne contactati.
Cu un horcăit, Anthony se împletici pînă la un scaun pe care se prăbuşi cu capul în mîini. îl trezi soneria de la intrare. Deschise uşa şi se pomeni în faţă cu Rogers.
—    Vă rog să mă scuzaţi, îi spuse acesta. Dar domnii şi-au închipuit că s-ar putea să aveţi nevoie de ceva.
—    Domnii ?
—    Cei doi prieteniai dumneavoastră, dom-nule. I-am ajutat la împachetat cît mi-a stat în puteri. Noroc că aveam două valize bune în subsol. — Ochii îi căzură pe podea. — Am măturat cît am putut de bine, domnule.
— Ai împachetat lucrurile aici ?,   mugi Anthony.
—    Bineînjeles, domnule. Nu asta aţi do-rit ?,Domnul cel înalt mi-a spus să împache-tez şi, dacă am văziit că eraţi ocupat să vor-biţi cu celălalt domn în camera mică, nu am vrut să vă deranjez.
—    Nu eu vorbeam cu el, zise Anthony. El vorbea cu mine... Afurisit să fie !
Rogers tuşi.
—    îmi pare foarte rău că a fost necesar, domnule, spuse.
—    Necesar să ce ?
—    Să vă despărţiţi de micile dumneavoas-tră comori, domnule.