[Articol scris de Silviu Man]
Am redactat conspectul de
mai jos pe baza a nouă lucrări care tratează problema tăierii pomilor. Motivul realizării
acestui conspect este foarte simplu: în ultima perioadă am înțeles, mai bine decât oricând, că
regula, în România, este ca un “specialist”,
un “profesionist” să îți “facă lucrarea”
prost, iar tu să plătești pentru ea mult mai mult – în termeni de timp, nervi și
bani - decât dacă ai fi făcut-o tu singur, învățând pe pielea (și, în cazul
ăsta, pe scoarța) proprie. Firește, asta e regula, și cu siguranță sunt și
excepții. Atâta doar că această regulă m-a făcut să cred că per total e mai
bine să greșești singur decât să ai dreptate cu un specialist. Și atâta doar că
eu, personal, nu cunosc nici un specialist în tăierea pomilor, ba din contră,
am tot auzit de povești cu ciuntitori și felceri de arbori. Așa că cine are
profesioniști adevărați, cu experiență și cu informația la zi, buni cunoscători
și dornici să împărtășească din ceea ce știu, să se bucure de ei. Cine nu are
sau are, dar vrea să și învețe un pic mai mult, mai cu seamă din proprie
experiență, să citească mai jos.
Și mai e ceva – citind
mai cu seamă lucrări străine (fie ele englezești, nemțești, americane sau...
australiene), am devenit din ce în ce mai sceptic cu privire la anumite lucrări
ale specialiștilor români. Uneori am dubii doar cu privire la forma în care acestea
sunt prezentate, alteori îndoielile mele vizează însele principiile de la care
pleacă. Cine o să aibă curiozitatea să compare live lucrările din conspect, o să aibă din păcate surpriza
neplăcută să vadă cât de neglijent sunt realizate cărțile publicate de autori
autohtoni (în ciuda eventualei lor experiențe și priceperi tehnice, pe care nu
o contest, în virtutea prezumției de nevinovăție). Cărți de o calitate grafică
slabă, cu ilustrații precare sau inexistente, cu greșeli grave de ortografie și
punctuație, fără index de termeni. Și astea treacă-meargă, dar și mai grav, uneori
fără coerență sau teribil de prolixe, pe alocuri pur și simplu imposibil de
înțeles de amatorul care le citește și căruia, teoretic, îi sunt destinate.
Neprietenoase, neîncurajatoare, dând adesea sentințe definitive unde alți
autori lasă loc de îndoială, adoptând un limbaj nejustificat de abstract, cu
scorțoșenii academice, fără bibliografii actualizate, promovând uneori idei
demult invalidate științific în Occident – precum (ca să aleg dintre cele mai
șocante pentru mine) inutilitatea folosirii masticului pentru rănile provocate
de tăiere. Și, foarte grav din punctul meu de vedere, neexplicând mai niciodată
de ce și ce se întâmplă dacă nu...? Iar la o adică,
de exemplu, de ce ar trebui să avem încredere în sfaturile despre tăierea
pomilor date de un “specialist” care,
cu câteva capitole mai încolo, recomandă 16 (da, șai-spre-ze-ce) stropiri pe an
numai la măr?
Să revenim la ale
noastre. Firește, conspectul de mai jos e în primul rând un instrument de lucru
pentru uzul meu propriu, un fel de călăuză personalizată, un exercițiu de
lămurire care m-aș bucura să fie de folos și altora. Deși am încercat să ating
și să sistematizez toate răspunsurile la întrebările pe care le poate avea un debutant
absolut ca mine, el nu ține loc de lectură și de re-lectură, și nu doar a
cărților incluse, ci și a celor pe care nu le-am parcurs sau nu le-am inclus în
acest conspect.
Citeşte mai mult!
