Esecul unui neam, simptom al apostaziei sale in fapte. ROMÂNII INAINTEA POSTULUI MARE – INTRE DUHUL MUCENICILOR si DUHUL LUI IUDA. “Vai tie, neam pacatos, popor impovarat de nedreptate! Cum a ajuns ca o desfranata cetatea cea credincioasa?”
Nimic mai scarbavnic decat omul slugarnic si lingusitor cu cei puternici, nimic mai ticalos decat aparatorul celor nedrepti in fata celor slabi. Frica si lasitatea ar mai fi de inteles, ca slabiciuni omenesti, dar zelul si ferocitatea gratuita de a sari reflex spre linsarea si strivirea celor neajutorati si mereu in apararea celui tare (fie el cate un “slavit al pamantului” sau macar o interfata a acelora, un protejat impins in fata, dar cu spatele bine asigurat, fie chiar ditamai institutiile “de forta” sau ditamai mega-companii straine sau banci sau alte organizatii internationale omnipotente)… acestea nu cred ca au nicio scuza. Nici in veacul de acum, nici in cel va sa fie. Pur si simplu aceste fapte, nepocaite, striga la cer!
Daca este ceva ce va ingropa Romania, oricat de mult ar fi aparata de Maica Domnului si de atatia mari sfinti, oricat de mult ar fi fost sfintita de sangele Sfintilor Inchisorilor, cred ca aceasta este DEDULCIREA in masa la duhul lui Iuda si LEPADAREA de duhul jertfelnic, plin de sublima demnitate, al mucenicilor nostri cinstiti astazi doar cu numele… sau nici macar atat.
DUHUL LUI IUDA e un complex de patimi cumplite, dar ascunse, care includ doze letale de viclenie, ambitie de marire (sau iubire de arginti orbitoare), trufie neascultatoare, obraznicie, meschinarie si oportunism. Desigur, nici Iuda nu voia sa ucida, ba chiar in mintea lui inselata se credea, cu siguranta, un ucenic chiar foarte devotat al Mantuitorului. Cu siguranta, din minciuna in minciuna, ajunsese sa se convinga pe sine ca este un Apostol bine-intentionat si neinteles, care nu face nimanui niciun rau… Oare este vreunul dintre cei care TRADEAZA constient si asumat in ceea ce face, oare se recunoaste ca atare, oare nu toti au la indemana cele mai “legitime” justificari si cele mai agresive riposte atunci cand sunt, cumva, demascati?
Daca tara asta a ajuns asa cum a ajuns – adica pustiita, jefuita si defrisata de sus pana jos, intesata de securisti si de activisti vanduti strainilor ca nicio alta pe tot globul, dar mai ales imbibata si inecata de MINCIUNA si IMPOSTURA – este fiindca noi, poporul, de la opinca la vladica (as lua-o invers, fiindca baza este mai numeroasa si fiindca nu vreau sa dam mereu vina pe cei mari), ne-am ticalosit, ne-am corupt moral, ne-am in-viclenit, ne-am obraznicit, ne-am dedulcit la placeri si ne-am slugarnicit pentru diverse avantaje, pentru… a trai mai bine. Ne-am facut frate cu tatal minciunii ca sa trecem punte dupa punte in viata noastra! Ca doara nu era sa stam sa asteptam sa treaca toata apa, iar noi sa suferim ca fraierii, rugandu-ne, rabdand, crezand si nadajduind… Dupa care am mai si construit si teorii justificatoare in sensul asta, ca sa punem varf nelegiuirii si sa inmultim sminteala! Si atunci… cu care duh, oare, am intrat in partasie intima, carui stapan i-am dat drepturi asupra noastra? Ne-am insusit duhul lui Iuda si am refuzat duhul martirilor care glasuieste: “Ales-am a fi lepădat în casa lui Dumnezeu, mai bine, decât a locui în locaşurile păcătoşilor” (Ps. 83, 11).
Inainte de a incepe Postul Mare, inainte de a ne ierta (mai mult sau mai putin sincer), sa ne privim, personal, dar si colectiv – ca neam, ca Biserica – in oglinda si sa ne intrebam unde si cum/de ce a ajuns “ca o desfrânată cetatea cea credincioasă şi plină de dreptate”. Sa participam la deniile Canonului celui Mare de Pocainta si la toate celelalte slujbe si rugaciuni umilicioase, meditand cu sinceritate la contributia noastra, personala si comunitara, la esecul acestei tari, prin propriile noastre tradari mai mici sau mai mari.
Dar asta nu ca sa ne lamentam steril si sa ne adunam remuscari sinucigase ca cea a aceluiasi Iuda, ci ca sa luam practic taurul de coarne si sa ne hotaram sa schimbam ceva esential in viata noastra! Sa punem inceput bun, precum Zaheu cel recunoscator ca, tocmai lui, celui mic la stat si putred de corupt, de scunfundat in nedreptati pana peste cap, Dumnezeu i-a dat sansa nesperata de a-l cerceta si de a-l chema tainic la pocainta: “Iată, jumătate din avuţia mea, Doamne, o dau săracilor şi, de am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc înapoi împătrit!”
Ca sa nu auzim si noi cuvantul acela necrutator al Domnului prin Isaia, care se va citi in Biserici chiar in aceste prime zile de Post:
“Ascultaţi cuvântul Domnului, voi conducători ai Sodomei, luaţi aminte la învăţătura Domnului, voi popor al Gomorei!
Ce-mi foloseşte mulţimea jertfelor voastre?, zice Domnul. M-am săturat de arderile de tot cu berbeci şi de grăsimea viţeilor graşi şi nu mai vreau sânge de tauri, de miei şi de ţapi! Când veneaţi să le aduceţi, cine vi le ceruse? Nu mai călcaţi în curtea templului Meu!
Nu mai aduceţi daruri zadarnice! Tămâierile Îmi sunt dezgustătoare; lunile noi, zilele de odihnă şi adunările de la sărbători nu le mai pot suferi. Însăşi prăznuirea voastră e nelegiuire! Urăsc lunile noi şi sărbătorile voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge!
Când ridicaţi mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu le ascult.
Mâinile voastre sunt pline de sânge; spălaţi-vă, curăţiţi-vă! Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată!
Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!
Veniţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face. De veţi vrea şi de Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca. Iar de nu veţi vrea şi nu Mă veţi asculta, atunci sabia vă va mânca, căci gura Domnului grăieşte.“
Redactia “Cuvantul Ortodox”, 9 martie 2019
***
Despre iubirea acestei lumi
“Sfintii 40 de mucenici au primit cununa muceniciei fiind bagati pe timp de iarna intr-un lac. Unul dintre ei nemaiputand indura frigul, a primit sa aduca jertfa zeilor, si iesind din apa a intrat intr-o baie calda si a murit pe loc. Aici se implineste cuvantul Mantuitorului:
„Cine va voi sa-si scape sufletul il va pierde” (cf. Marcu 8, 35),
pentru ca daca ar fi ramas sa mai indure putin ar fi primit cununa muceniciei si viata vesnica, insa iesind sa aduca jertfa zeilor si-a pierdut si viata aceasta si sufletul. Care este motivul pentru care el nu a mai suportat frigul? Gandul la lumea aceasta. Daca ar fi avut gandul la Hristos si la Imparatia de sus, atunci ar fi ramas impreuna cu ceilalti. „Rece este apa”, spunea cel care se gandea la cele de jos, si care si-a pierdut sufletul. „Dulce este Raiul”, spunea cel care se gandea la cele de sus, si si-a mantuit sufletul.
Avand o descoperire a bunatatilor viitoare, cel care ii pazea a sarit in apa in locul celui care a iesit afara, si a marturisit ca si el este crestin, si a luat cununa muceniciei impreuna cu ceilalti.
Noi nici nu bagam de seama de cate ori, in fiecare zi, ne lepadam de Hristos, si vrem sa placem lumii, in loc sa ne ingrijim sa placem lui Dumnezeu.
Lauda lumii si dorinta de a fi cat mai sus, lumeste vorbind, ne face sa intram intr-un joc murdar, din care, daca nu ne convertim la Hristos, nu mai iesim niciodata. Necazurile si permanenta amenintare a lor, ne fac sa renuntam la marturisire si sa gasim scaparea imediata. Astfel nu ne folosim sufleteste si nici nu scapam de necazuri, ci zi de zi, ne adancim mai mult in baia calda a cartelii care nu face altceva decat sa ne ingreuneze necazul.
Lumea aceasta il neaga pe Hristos, prin faptele ei, iar noi trebuie sa mergem impotriva curentului, avand indrazneala de a infrunta nebunia acestei lumi, prin curajul unei vieti impreuna cu Hristos“.
(Din: Singhel Ioan Buliga, Provocarile crestinului ortodox in zilele de astazi, Editura Egumenita, 2012)
Va mai recomandam:
Cand Hristos este parasit si asuprit… UN GAND PENTRU POSTUL MARE DE ACUM
A CUI ESTE VINA pentru toate nenorocirile care ni se (vor) intampla?
Din lectiile lui Zaheu pentru noi: CANONUL NEDREPTATII, MILA si CAUTAREA RAVNITOARE A LUI DUMNEZEU
***
Sfintii 40 de Mucenici din Sevastia: FORTA COMUNIUNII MARTURISITOARE
***
***
“Daca tara asta a ajuns asa cum a ajuns – adica pustiita, jefuita si defrisata de sus pana jos, intesata de securisti si de activisti vanduti strainilor ca nicio alta pe tot globul, dar mai ales imbibata si inecata de MINCIUNA si IMPOSTURA – este fiindca noi, poporul, de la opinca la vladica (as lua-o invers, fiindca baza este mai numeroasa si fiindca nu vreau sa dam mereu vina pe cei mari), ne-am ticalosit, ne-am corupt moral, ne-am in-viclenit, ne-am obraznicit, ne-am dedulcit la placeri si ne-am slugarnicit pentru diverse avantaje, pentru… a trai mai bine. Ne-am facut frate cu Tatal minciunii ca sa trecem punte dupa punte in viata noastra! ”
Pe cat de adevarat ….pe atat de trist…..! Vai noua!
Foarte adevarat si nespus de dureros. Din nefericire, raul pe care l-am facut (ni l-am facut), va ramane ca o mostenire greu de purtat copiilor si nepotilor nostri care n-au nici o vina.
Nu vom fi vrednici de pomenirea lor.
Dumnezeu ii va mai da omenirii si acestui popor o ultima sansa, asa cum i-a dat lui Iuda.
Din Ioan 13, stim ca Petru a fost ultimul caruia Iisus i-a spalat picioarele si putem deduce ca Iuda ar fi fost primul, intrucat Iisus a facut acest gest stiind “când în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, diavolul pusese de-acum gândul de a-L vinde”. A fost o ultima incercare de a trezi constiinta si umilinta in Iuda, asa cum s-a intamplat cu Petru.
Ca si omul de azi, foarte cunoscator si inteligent datorita internetului si smartphoneului, Iuda se considera cel mai inteligent dintre toti si putem presupune ca era recunoscut ca atare, daca nimeni nu a obiectat ca a fost primul caruia Iisus i-a spalat picioarele. Iuda era de fapt un gnostic care considera ca mantuirea tine de o cunoastere secreta, accesibila mintii, cum cred si transumanistii din zilele noastre.
@ nimeni:
Asta cu gnosticismul e o speculatie care nu prea are temei si care are legatura mai degraba cu scrierea apocrifa Evanghelia dupa Iuda. In pozitia cunoscatorilor inteligenti si trufasi ar fi mai degraba fariseii si carturarii. Iuda era viclean si slujitor al lui Mamona. Credea ca se poate sluji la doi domni.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/a-cui-este-vina-pentru-toate-nenorocirile-care-ni-se-vor-intampla/
Multe dintre cele spuse de Sfântul Arsenie (Arseni) și postate de frățiile voastre, se potrivesc și neamului nostru. Este nevoie de SINCERITATE cu noi înșine, de POCĂINȚĂ SINCERĂ, fiecare dintre noi să începem cu noi înșine mai întâi. Pe acest site râuri, râuri curg învățăturile, tâlcuirile Sfintei Evanghelii și sfaturile Sfinților Părinți. “Cei flămânzi și însetați de dreptate” se pot sătura și adăpa cu ele. Depinde de VOINȚA fiecăruia dintre noi să punem început bun vieții noastre. Bunul Dumnezeu să ne lumineze și să ne întărească pe toți cei care ne dorim sincer izbăvirea din această vale a plângerii, dar și pe toți cei care încă mai rătăcesc pe cale.
Iertare și Doamne ajută tuturor !!!