Cântul I

Lãsând în urm-o mare-aºa grozavã,
de-acum, spre-a trece ape mult mai bune,
vântrele-ntinde-a duhului meu navã

ºi-ncep de-al doilea regn acum a spune,
în care, spre-a fi demn de cerul sfânt,
umanul spirit scoarþa ºi-o depune.

O, muze sfinte, cãci al vostru sunt,
aci-mi renaºteþi moarta mea cântare
ºi-aici puþin ridice-mi al meu cânt

Calliope-ajutând cu glasu-i care
izbi-n Pieride-aºa ca sã nu poatã
etern spera, sãrmanele-o iertare.

Coloarea dulce de safir, ce toatã
senina zare-a cerului curat
umplea vãzduhul pânã-n prima roatã,

un farmec dulce-n ochi mi-a rãvãrsat,
când fui ieºit la larg din moarta boare
ce ºi-al meu suflet ºi-ochii mi-a-ntristat.

Iar mândra stea spre-amor îndemnãtoare
fãcea tot ostu-n zâmbet sã s-alinte
slãbind a Mrenei, ce-o-nsoþea, lucoare.

Spre dreapta-ntors apoi, luând aminte
alt pol, vãzui un grup de patru stele,
cel nevãzut decât de-ntâia ginte.

Pãrea ºi ceru-nveselit de ele;
sãrac e nordu-n vãduvia lui,
cã-n veci nu vede-asemeni flãcãrele!

Sãtul de-a lor privire-apoi când fui
ºi-un pic spre-alt pol privii, spre partea-n care
perise Caru-acum, un moº vãzui,

stând singur lângã mine, ºi de-atare
respect prin toate-i demn, cum unui tatã
nicicând nu-i datoreºte-un fiu mai mare.

Avea o barbã lungã ºi-nspicatã
cu alb, asemeni pletelor, ºi-avea
pe piept o dublã viþ-a lor scãpatã,

iar faþa-i de luminã i-o umplea
din patru stele sfinte-a lor lucoare,
pãrând cã soarele stã-n faþa mea.

— "Voi ce sunteþi? Din vecinica-nchisoare
de ce fugiþi pe negrul râu în sus?"
a zis miºcând a feþii-onestã floare.

"Ce facl-avurãþi? Cine v-a condus
ieºind din hãul nopþii-ntunecate
ce-n veci pe-a morþii vãi osând-a pus?

Astfel sunt legile din iad cãlcate,
ori pus-au nouã lege-n cer cã-s demne
sã-mi intre-n peºteri duhuri condamnate?"

Virgil acu-nceput-a sã mã-ndemne
smerit ºi-n faþã ºi-n genunchi sã fiu
ºi-mi da prin ochi, prin mâni ºi vorbe semne.

Rãspunse-apoi: — "Eu nu de sine-mi viu.
Din cer o doamn-a scoborât sã-mi facã
rugarea ca-nsoþind, s-ajut pe-un viu.

Aceasta este starea-ne. Dar, dacã
voinþa-þi e sã ºtii mai multe tu,
nimic nu poate-a mea, negând, sã-þi tacã.

El ultima sa noapte n-o vãzu,
ci-atât de-aproape-i fu, prin el, nebunul,
încât s-o vadã foarte-aproape-i fu.

Deci fui, ºi numai adevãrul spunu-l,
trimis sã-l scap, ca nu de tot sã cazã,
ºi-alt drum n-avui decât acesta unul.

Fãcui pe-ntregul neam pierdut sã-l vazã
ºi vreau sã vadã ºi poporul pus,
ce-aici se curãþã sub sfânta-þi pazã.

Ar fi prea lung sã-þi spui cum l-am condus
de-a te vedea ºi-a te-auzi pe tine;
puterea asta datã-mi e de sus.

Sã-þi placã deci a te-nvoi cã vine.
El cautã libertatea, scumpul dar,
cum cel ce-i moare ei o ºtie bine

ºi-o ºtii, cãci pentru ea nu-þi fuse-amar
murind s-arunci în Utica vestmântul
ce-n marea zi luci-va-n multu-i har.

Acesta-i viu, n-a rupt deci legãmântul
etern, nici eu, cãci nu sunt în cãznire,
ci-n limbul sunt din care-þi roagã sfântul

tãu spirit Marcia, plinã de-umilire
în ochii-oneºti ºi-acum de-a ta s-o þii;
te-ndurã deci de noi, pe-a ei iubire,

sã-þi trec a tale ºapte-mpãrãþii,
ºi am sã-i duc a ta recunoºtinþã,
de crezi cã-i demn prin iad numit sã fii."

— "Fu Marcia, cât timp avui fiinþã,
vederii mele drag-aºa, fireºte,
încât îi împlineam orice dorinþã.

Ci-acum, cã peste râul rãu trãieºte,
nu pot s-o mai ascult, cãci mi s-a scris,
când scos eu fui, o lege ce m-opreºte.

Dar, dac-o doamnã sfântã te-a trimis,
cum zici, n-aºtept ochi dulci sã mã convingã,
destul îmi e sã spui cã ea mi-a zis.

Deci mergi ºi fã-l pe-acesta sã se-ncingã
cu neted janc ºi spalã-i faþa bine
ca orice pat-a ei de-acum s-o stingã,

cãci nici c-un fel de nor nu se cuvine,
în ochii sãi, sã-ntâmpine pe solul
ce-i primul serv al cetelor divine.

Acestui munte-un ºes îi face-ocolul,
pe jos, pe unde marea-l înãlbeºte,
ºi mult trestiº produce-n el nãmolul.

Cãci nici o plant-acolo nu trãieºte
din câte-au trunchi lemnos sau poartã foi,
cãci nu se-ndoaie-n valul ce-o loveºte.

Dar nu-mi veniþi din nou pe-aici, apoi.
Iar soarele ce iese-o sã vã-nspire
ce drum pe deal mai lesne-ar îi de voi."

ªi-apoi peri. Eu, gata de pornire,
nimic zicând, lângã poet mersei
ºi-n ochii lui fixai a mea privire.

Iar el: — "Urmeazã, fiule, paºii mei!
De-aici ne-ntoarcem, cãci de-aici declinã
câmpia-n jos spre marginile ei."

Amurgu-nvins de-a zorilor luminã
pãrea fugind, aºa cã-n depãrtare
vedeam ºi marea cea de tremur plinã.

Pe-un câmp pustiu mergeam ca omul care,
cãtând pierdutu-i drum, pânã ce nu-i
ajuns la el, degeaba drumu-i pare.

Când fúrãm ºi-ntr-un loc, în umbra cui
cu soarele se luptã multa rouã,
cãci prea puþin o scade-arºiþa lui,

uºor îºi puse palmele-amândouã
Virgil pe iarba fragedã; eu, însã
ºtiind ce vrea lucrarea lui cea nouã,

spre dânsu-ntinsei faþa mea cea plânsã
ºi-atunci îmi apãru coloarea vie
ce-n iad îmi fuse-atâta vreme stânsã.

Venim apoi la marea cea pustie,
ce-n veci plutind pe ape-i nu vãzu
vrun om ce-apoi ºi-ntoarcerea s-o ºtie.

Mã-ncinse-aici cum altuia-i plãcu,
ºi, ce minune!,-ndatã ce-ºi culese
umila plantã, ea din nou crescu

deodatã-n locul de-unde mi-o rupsese.

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul II

Iar soarele-ajunsese pe-orizonul
al cãrui cerc de-amiazãzi învãleºte
în punctul cel mai sus al sãu Sionul,

iar noaptea, ce-n opusul cerc roteºte,
ieºea din Gange cu acea Mãsurã
ce-i lunecã din mâni când se-mplineºte;

aºa cã albii-obraji ºi de purpurã
ai mândrei Aurori, din locul meu,
de multã vârstã galbeni se fãcurã.

Pe malul mãrii noi mergeam mereu
ºi-acum, aºa cum rãzgândiþi drumeþii
cu gândul merg, dar umbletu-l au greu.

ªi iat-atunci, cã,-n faptul dimineþii,
cum roºul Mars pe marea-ntunecatã
adânc spre-apus strãbate-alboarea ceþii

aºa vãzui—vai, sã-l mai vãd o datã!—
venind spre noi un punct de foc pe mare
cum nici un zbor iuþime-aºa n-aratã.

ªi,-n timp ce, vrând sã-i fac o întrebare,
mã-ntoarsei spre maestrul meu o clipã,
mai luciu-l revãzui ºi mult mai mare.

ªi de-ambele lui pãrþi se-ntinse-n pripã
ºtiu eu ce alb ºi, dedesupt,
acú vãzui alt alb încet cum se-nfiripã.

Dar ne-ntrerupt maestrul meu tãcu
pânã ce-ntâiul alb aripi deschise
ºi-atunci pe-acest luntraº îl cunoscu.

— "Grãbit sã cazi acu-n genunchi", îmi zise,
"ºi-nchinã-te! E înger acest foc.
De-acum solii de-acestea-þi sunt trimise.

Vezi cum respinge-orice-omenesc mijloc;
nu vrea lopeþi, nici altfel de vântrele
decât aripi spre-acest departe loc.

Vezi cum spre cer întinse stã cu ele
ºi bate-n vânt cu aripi de luminã,
cari n-au schimbare ca umana piele."

Venind mereu deci paserea divinã,
vedeam cum ea tot mai de foc se face,
cã nu putui s-o rabd în ochi vecinã;

eu m-aºternui. ªi-o luntre-aºa zburace
opri la mal, ºi-aºa de fulg fãcutã,
cã nici c-un semn n-a stins a apei pace.

De har divin întreagã strãbãtutã,
la cârmã sta angelica solie
ºi morþi în luntre-avea mai mulþi de-o sutã.

"Când Israil ieºit-a din robie"
cântau cu toþii-un singur glas, în cor,
ºi psalmu-ntreg cu tot ce-ntr-însul scrie.

Fãcând un semn al crucii-asupra lor,
pe mal au dat nãvalã aceºtia iute,
iar el, precum veni, plecã cu zor.

Strãin acestei þãri necunoscute
ºi-uimit pãrând, în jur privea poporul
cum fac acei ce vãd nemaivãzute.

Tutindeni soarele-azvârlea cu zorul
în plinã zi sãgeþi ºi,-arzând ferbinte,
gonea din miezul bolþii Cãpriorul,

când, ochii ridicându-i noua ginte
spre noi, a zis: — "Rugãmu-vã, de ºtiþi,
ce drum spre deal avem de-aci nainte?"

Iar dulcele maestru: — "Voi gândiþi
cã poate noi am ºti aceastã þarã,
dar, ca ºi voi, strãini suntem, veniþi

puþin ceva nainte-vã, pe-o scarã
a altui rãu ºi-atât de aspru drum,
cã joc acest urcuº o sã ne parã."

Bãgând de seam-apoi cu toþii cum
îmi suflã gura ºi cã-s viu adicã,
de-uimire multã-ngãlbenir-acum.

Precum, pe lâng-un sol ce-oliv ridicã,
se-ndeasã toþi s-aud-o noutate
ºi-a fi strivit nici cui nu-i este fricã,

acele umbre-aºa steteau mirate
cu toate-acum, în faþa mea privind,
uitând cã merg sã spele-a lor pãcate.

Vãzui pe una cum porni, dorind
cu-atâta foc sã mã cuprindã-n braþã,
cã fui miºcat ºi eu ca sã-l cuprind.

Nãluci ce numai par cã au o viaþã!
De trei ori vrând sã-l am la piept, bãtui
de trei ori pieptu-mi, gol având în faþã.

De-uimire, cred, eu galben mã fãcui,
dar el zâmbi,-ndãrãt trãgându-ºi pasul,
iar eu, urmându-mi drumul meu, trecui.

Duios el m-a rugat sã stau, iar glasul
fãcând sã ºtiu ce umbrã e,-l rugai
s-amâie-o clipã pentru noi popasul.

— "Cum drag în carnea morþii tu-mi erai,
mi-eºti drag", a zis, "ºi-acum când mi-e luatã.
De-aceea stau. Dar tu ce drumuri ai?"

— "Casella meu! Spre-a mã re-ntoarce-odatã
aici la voi, fac calea mea de-acum,
dar cum de-a ta-i atât de-ntârziatã?"

— "Nu-mi fu fãcut ultragiu nicidecum,
cã el, ce ia oricând pe-oricine îi place,
de mult mi-a tot negat al mãrii drum.

Din justã vrere, vrerea lui se face
ºi-i drept cã, de trei luni, el ia-ntre-ai lui
sã plece-oricine vrea-n deplinã pace.

Iar eu, care pe-al mãrii mal stãtui,
de unde Tibru-ncepe ca sã moarã,
primit de el cu bunã vrere fui

din locul cãtrã care-l vezi cã zboarã,
cãci oriºicând aci s-adun-oricine
din cei ce nu spre-amarul râu scoboarã."

— "Vro nouã lege dacã nu-þi reþine
memoria ºi-uzul cântului acel
ce-adese-a stins atâta dor în mine,

alinã-mi bietul suflet puþintel",
aºa-l rugai, "cã,-n trupu-i care moare
venind aici, mi-e truda morþii-n el."

"Iubirea-n gând cu mine vorbitoare",
aºa-ncepu ºi dulce-aºa cântând,
cã sunã ºi-azi în mine-acea dulcoare.

Mãestrul meu ºi eu ºi toþi cei stând
cu el pãreau cã-n farmecul ce-avurã,
n-aveau pe lume-altce nimic în gând

ºi-atenþi la cânt ºi nemiºcaþi stãturã,
când: — "Ce-i aici, de-umblaþi aºa de-ncete?"
strigã deodat-onestul moº din gurã.

"Ce preget e? Ce lene-n gând vã dete?
Urcaþi spre deal, spre-a rupe solzii-acei
ce-opresc pe Cel Etern sã vi s-arete!"

Precum, pe când adun-ori boabe,-ori mei,
porumbii ce s-adunã la mâncare,
ºi fãrã-a se-nguºa ca de-obicei,

deodatã-ºi lasã hrana, când le pare
cã vãd ceva venind ce-i înspãimântã,
cuprinºi fiind de-o grijã mult mai mare,

aºa vãzui lãsând ºi ceata sfântã
cântarea ei. Spre deal fugi-napoi
cum fuge-un om ce n-are nici o þântã,

ºi-n fugã mai târzii n-am fost nici noi.

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul III

Deºi-împrãºtiaþi de fuga cea grãbitã
pe câmp, întorºi spre muntele acel
la care-a noastrã minte-n veci ne-nvitã

eu stetei strâns de ducele fidel,
cãci cine-ar fi condus a mea cãrare
ºi cum era sã sui fãrã de el?

ªi-aºa-mi pãrea cã-ºi face-acum mustrare.
O, suflet demn ºi nepãtat, ce micã
greºealã-þi face-arsuri aºa de-amare!

Când pripei, care-oricãrui act ridicã
nobleþea sa, el stavilã i-a pus,
iar spiritu-mi, strâmtat de-avuta fricã,

lãrgi atenþia ca din sineºi dus,
privii spre muntele, ce-ºi face cale
spre cer din ape,-al lumii cel mai sus.

Dar soarele, ce-n dosul meu din vale
ardea, sta-n faþã-mi rupt, fiindc-avea
pãrete-n trupul meu luminii sale,

ºi-atunci, speriat, mã-ntorsei fãr-a vrea,
crezând cã-s singur, când vãzui, vezi bine,
pãmântul negru numa-n faþa mea.

— "De ce tot bãnuieºti?", privind spre mine
mi-a zis, întors cu-ntreaga faþã, solul,
"nu ºtii cã te conduc ºi sunt cu tine?

E sear-acolo unde-mi zace golul
vestmânt prin care-umbream când am trãit;
Brindis l-a dat ºi-l are azi Neapolul.

ªi-n faþã-mi dacã n-am nimic umbrit,
mai mult decât de ceruri nu te mire
cã unu-ntr-altul razele-ºi trimit.

Sã rabde-asemeni corpuri chinuire,
ºi cald ºi frig, le face-acel ce vrea
s-ascundã cum le dã ºi-aceastã fire.

Nebun acel ce sperã c-ar putea
pãtrunde-a voastrã minte vecinicia
ce þine pe-unul în trei feþe-n ea.

Sã fiþi voi, oameni, mulþumiþi cu quia!
De-aþi fi putut vedea voi totul clar,
de ce-ar mai fi nãscut atunci Maria?

Dar n-aþi vãzut dorindu-i în zadar
ºi-atari a cãror minte-ar fi-mpãcat-o
dorinþa ce li-e-acum etern amar?

Eu zic de-Aristotel, ºi zic de Plato,
ºi de-alþii mulþi". ªi-ngândurata frunte,
tãcut ºi tulburat, el ºi-a plecat-o.

În vremea ast-am fost sosiþi sub munte
ºi-aflarãm mânecu-i aºa pieziº,
cã nu-s pe lume-agile tãlpi sã-nfrunte.

Cel mai pustiu ºi mai râpos costiº,
la Lierici ºi Turbi',-ar fi uºoarã
ºi-o largã cale-n rând cu-acest costiº.

— "Mai ºtiu eu p-unde-acest urcuº scoboarã",
vorbi Virgil ºi-oprire-n paºi a pus,
"sã-l poat-urca ºi-un om care nu zboarã?"

Pe când privea-n pãmânt, pe gânduri dus,
ºi-n sineºi judeca acel pãrete,
iar eu cu ochii-umblam pe stânci pe sus,

vãzui la dreapta ºirul unei cete de spirite,
spre noi pãrând cã vine ºi nepãrând,
c-aºa veneau de-ncete.

— "Ridicã-þi ochii cã sosesc, în fine,
maestre, duhuri, sã ne dea vrun sfat,
de n-ai puteri sã-l afli tu prin tine."

Atunci privi ºi el ºi-asigurat:
— "Sã mergem noi spre ei, cã vin ca-n silã,
iar tu-n speranþa ta sã fii-ntrãmat".

Deºi spre ei noi mersem poate-o milã,
era-ntre noi ºi-acum o-ndepãrtare
cât zboar-o piatrã dintr-o mân-abilã,

când, strâns sub poala stâncii-n nemiºcare,
a stat grãmadã-n loc întreg poporul,
cum stai ºi-observi când nu þi se prea pare.

— "Voi, cei cu bun sfârºit", conducãtorul
aºa-ncepu, "vã rog, pe sfânta pace
de care-aveþi, cred eu, cu toþii dorul,

sã ne-arãtaþi în care loc se face
mai linã coasta spre-a sui ºi noi;
când ºtii mai mult, mai mult ºi graba-þi place."

Cum una-ntâi, când ies din staul oi,
ori dou-ori trei, ºi, timide sã iasã,
cu bot târât stau cele de-napoi,

ce prima face toate fac ºi leasã
stau proaste-n loc, deºi nu ºtiu ce este,
când prima stã, ºi-n coaste i se-ndeasã,

aºa vãzui pe primii dintr-aceste
ferice umbre cum, pornind, venirã
sfioase-n chip ºi cu miºcãri modeste.

Ci,-n clipa când la dreapta mea zãrirã
lumina zilei ruptã-n mersul ei,
iar umbra mea pe stânci cum se resfirã,

au stat ºi s-au retras puþin, iar cei
ce-n urmã-le veneau, fãrã sã ºtie
ce cauzã au de stat, au stat ºi ei.

ªi-atunci: — "Fãr-a-ntreba, ºtiut vã fie
cã-i viu în carne-i omul ce-l vedeþi,
de-aceea-n drum lumina o sfãºie.

Deci nu vã mire, ci credinþ-aveþi
cã, fãr' de-un har ce Domnul i-l trimete,
el n-ar cerca sã urce-aceºti pãreþi."

Aºa a zis Virgil. Iar capul demnei cete:
— "Vã-ntoarceþi deci, iar noi venim urmând."
ªi-apoi ºi-un semn cu-al palmei dos ne dete.

ªi-atunci: — "Oricine-ai fi, sã-ntorci mergând,
îmi zise-un duh, a ta cãutãturã
ºi vezi de m-ai vãzut, poate,-oarecând".

Eu fix privii frumoasa lui staturã:
gentil la chip ºi faþa sa bãlanã
ºi-avea la ochi, sub frunte,-o tãieturã.

Smerit i-am spus cã-n viaþa lui umanã
eu nu-l cunosc; iar el: — "Priveºte-anume!"
ºi sus, la piept, fãcu sã-i vãd o ranã.

ªi-apoi zâmbind: — "E Manfred al meu nume,
nepot Constanþei celei mari, o ºtii;
deci, rogu-te, când vei ieºi la lume,

frumoasei mele fete,-ai cãrei fii
sunt celor douã þãri mândrii regale,
sã-i spui ce-i drept, de spun altfel cei vii.

Când fui ucis prin douã rãni mortale,
plângând mã detei rob celui ce vrea
cu drag sã ierte-oricui orice greºale.

Pãcate-avui cumplite-n viaþa mea,
dar largi sunt braþele eternei mile,
încât cuprind pe-oricâþi se-ntorc la ea.

De-ar fi cetit în domnu-aceste file
pãstorul cosentin, cel de Clement
trimis a mã vâna-ntr-acele zile,

mi-ar sta, la capul punþii-n Benevent,
ºi-acum a mele oase neatinse,
având ca pazã greul monument.

Ci-acum le spalã ploi ºi-un vânt le-mpinse
afarã din regat, pe lângã Verde,
ºi-aci mi le-a-ngropat cu facle stinse.

Ci-atât cu-a lor blãsteme nu se pierde,
încât sã nu gãseºti pe Domnul iarã,
cât timp speranþa dã vrun mugur verde.

E drept cã,-n fine, chiar de se-ndreptarã
acei ce-n anatemã-le au murit,
sub râpa asta au sã stea afarã

de treizeci de-ori timpul ce-au trãit
cu-al lor blãstãm, vro pie rugãciune
de nu le scade-al lor decret menit.

Tu vezi acum de-mi faci servicii bune
fãcând sã ºtie buna mea Constanþa
cum m-ai vãzut, ºi-a mea interdicþiune,

cãci multã ni-e la voi aici speranþa."

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul IV

Când ori durerea-n noi, ori voia-bunã
cuprinde-a noastr-oricare vro simþire,
într-însa-ntregul suflet ni s-adunã,

deci parcã de-alta n-are nici o ºtire;
cu-aceasta baþi eroarea care crede
cã sufletul e-n om cu triplã fire.

Deci, când aude omul sau când vede
ce-i þine duhul prins de-o vrajã multã,
nu simte timpul ce grãbit purcede,

cãci alta e puterea care-ascultã
ºi de-alta sufletul robit þi-l ai;
fãþiºã-i una, ºi-alta ca ocultã.

Pe-acestea sigur însumi le-ncercai,
pe când mergeam, pe Manfred ascultându-l,
cãci soarele pe cer s-urcase mai

cinzeci de scãri ºi n-am fost observându-l
când fúrãm unde-acele umbre-alese
strigarã-n cor: — "Pe-aici e ce vi-e gândul!"

Spãrturi mai mari în gardul sãu adese
c-un braþ de spini þãranul ºi le-astupã,
pe când în struguri bruna faþã iese,

decât pe unde el întâi, eu dupã,
intrã Virgil pe-un gang ºi, cãlãtori
pe-alt drum, de-acum lãsarãm sfânta trupã.

San Leo-l urci, la Noli te cobori,
ºi pânã-n vârf Bismantua e linã
s-o sui pe jos, ci-aici aveai sã zbori

cu iuþi aripi, zic eu, cu goana plinã
a marelui meu dor, de-acela dus
ce-mi da speranþã ºi-mi fãcea luminã.

Urcam pe scocul ruptei stânci în sus,
cã de-ambii sãi pereþi având strâmtoare
ºi-având genunchiu-n locul mânii pus.

Pe nalta culme-a râpei suitoare
ajunºi apoi, pe-un liber brâu ce-avea:
— "Maestre", am zis, "ce drum s-alegem oare?"

— "De-acum la vale nici un pas", zicea,
"ºi, pân-om da de vrunul care ºtie,
mereu câºtigã-þi munte-n urma mea."

Dar vârf avea, ce nu putea sã-mi fie
vãzut, ºi-urcuº aºa pieziº, cum ai
în sfert de cerc spre centru-o mijlocie.

Eram trudit când astfel cuvântai:
— "Te-ntoarce, tatã drag, ºi mã priveºte,
cã mor pe-aici, de nu te-nduri sã stai!"

— "Tu numai pân-aici te mai trudeºte."
ºi-un brâu, ceva mai sus, ca semn mi-l puse,
ce-ntregul deal pe-aici îl ocoleºte.

Aºa-mboldit de vorbele ce-mi spuse,
trudit m-am tras pe brânci în urma lui
ºi-n urm-apoi sub tãlpi ºi-acesta-mi fuse.

ªezu aici ºi el, ºi eu ºezui,
întorºi spre zori, pe-unde-am suit pe cale,
cã-n urmã-ºi a privi e drag oricui.

Privii dintâi spre-al mãrii mal în vale,
spre soare-apoi, ºi-am stat uimit vãzând
la stânga mea cãrarea roþii sale.

Virgil a cunoscut miratu-mi gând,
cum stau privind cã Febus vrea s-apuce,
pe-o cale dintre noi ºi nord intrând,

ºi-a zis aºa: — "Când Castor ºi Poluce
ar fi-nsoþind pe cer oglinda care
ºi jos ºi sus lumina ºi-o conduce,

cu mult mai mult vecin cu Ursa-Mare
vedere-ai roºul zodiac pe lume,
de n-ai ieºi din vechea sa cãrare.

De vrei sã vezi, apoi, aceasta cum e,
închipuie-þi cã muntele Sion
ºi-acest de-aici stau pe pãmânt ºi-anume

aºa cã au un singur orizon,
dar douã hemisfere; lunga stradã,
cea arsã cu-al sãu car de Faeton,

ãst deal pe-o parte-ar trebui s-o vadã
ºi pe-alta celãlalt, de iai aminte ºi clar
tu judeci ce-am adus dovadã."

— "Ei, da, maestre, clar mai înainte
nicicând nu-mi fu aºa ce-acum discern
ºi ce-mi pãrea dincolo de-a mea minte,

cãci cercul mediu-al cercului suprem,
numit equator de-una dintre arte,
ce stã-ntre nord ºi sud fixat etern,

ne stã, din cauza care-o spui, departe
atât spre nord, pe cât de la evrei
se vede-ndepãrtat spre calda parte.

Dar vreau sã ºtiu, maestre-al meu, de vrei,
cât drum mai e? Cãci suie-a coastei frunte
mai sus decât s-o vãd cu ochii mei."

Iar el: — "E grea, atare-i acest munte,
urcarea-ntâi, ci-atât cât urci omoarã
ºi truda-n om, mai lesne ca s-o-nfrunte.

Când calea-þi va pãrea aºa de-uºoarã,
încât urcarea fi-va pentru tine
cum e pe-un râu al luntrei ce scoboarã,

atunci vei fi la þinta cãii-n fine
ºi-acolo vei afla ºi-odihna datã.
Nu-þi spui mai mult, dar astea le ºtiu bine."

Dar nu-i fu vorba-ntreagã terminatã
ºi-un glas vecin: — "Dar poate vei avea
nevoie pân-atunci sã ºezi vrodatã!"

Ne-ntoarse-aceastã voce-acum spre ea,
ºi-n stânga-ne vãzurãm o pietroaie,
ce-ntâi nici eu ºi nici el n-o vedea.

Am mers la ea ºi-n dosul stâncii-o droaie
de duhuri sta, supt umbra ei, trântitã,
cum face-un om când multã lene-l moaie.

Din ele-o umbrã, ce-mi pãrea truditã,
ºedea ºi,-având genunchii-mbrãþiºaþi,
þinea-ntre-aceºtia faþa ghemuitã.

— "O, dulce tatã, dintre-aceºti culcaþi
priveºte, am zis, pe cel mai leneº,
care sã juri cã ei cu lenea-s cununaþi!"

S-a-ntors ºi ne-a privit mai cu-ndemnare,
dar nu mai sus de ºold, aºa-ntr-un fel,
ºi-mi zise-apoi: — "Tu du-te, cã eºti tare!

Atunci l-am cunoscut ºi, puþintel
deºi pe-ai mei plãmâni truda stãpânã,
ea nu m-opri sã nu mã duc la el.

Când fui aproape, abia mai sus de mânã
nãlþîndu-ºi ochii,-a zis: — "Vãzuºi tu cum,
pe stânga, Feb teleaga lui ºi-o mânã?"

Cuvântu-i scurt ºi-al feþii leneº drum
mi-aduserã puþin surâs pe buzã,
ºi-am zis: — "Belacqua, nu te plâng de-acum,

dar spune-mi tu ce lene-aºa de-ursuzã
te-a prins aici? Îþi faci tu-ndãtinatul
tabiet al tãu? Aºtepþi vro cãlãuzã?"

Iar el: — "Ei, frate, ce mi-e bun urcatul,
cãci tot nu m-ar lãsa la prag divinul
portar sã intru spre-a-mi spãla pãcatul;

cãci are întâi sã-mi facã-n jur seninul
atâtea roþi ca-n viaþa mea trecutã,
cãci pânã-n moarte-am tot împins suspinul.

ªi-o rugã pân-atunci de nu-mi ajutã,
ieºind din inimi dragi Celui-de-Sus,
ce poate-a mea, cea-n ceruri neplãcutã?"

Virgil era plecat ºi,-urcând, mi-a spus:
— "Porneºte-acum! Vezi, soarele e-n focul
de-amiazi pe cer ºi,-n marginea de-apus,

al nopþii-amurg acopere Marocul."

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul V

Lãsând acele umbre ºi plecând,
urmam deci urma dulcelui meu duce,
când, dindãrãt, cu mâna arãtând,

un duh: — "Ia vezi, cã parcã nu strãluce
lumina-n stânga celui de desupt
ºi ca ºi-un viu el pare-a se conduce!"

Când m-am întors, vãzui cã ne-ntrerupt
fixat eram de-a lor cãutãturã
eu, eu ºi jos al zilei luciu rupt.

Atunci Virgil: — "Ce gând nebun te furã,
încât ºi-urcãrii-acum zãbavã-þi face?
De-aceºti de-aici ce-þi pasã ce-ºi murmurã?

Urmeazã-mã, iar ei ºopteascã-n pace!
Fii tare ca un turn ce nu-ºi clãteºte
coroana-n vânt, de-ar bate-oricum îi place.

Cãci omu-n care-a pururi se goneºte
un gând pe-alt gând, delungã þinta lui,
cãci unu pe-altu-n fugã se slãbeºte."

Eu ce puteam, decât cã: — "Viu!" sã spui?
ºi-am spus ºi-acel obraz puþin avându-l
ce-adese face demn sã ierþi oricui.

Pe munte-n acest timp, încunjurându-l,
venea spre noi, puþin mai sus, popor
cântând un Miserere-n cor, cu rândul.

Dar, când vãzurã cã eu pui zãvor
luminii cu-al meu trup, schimbarã glasul
ºi-un lung ºi sarbãd "O!" fu cântul lor.

Iar doi din ei îºi ºi-nteþirã pasul
spre noi, spre-a ne-ntreba, ca o solie:
— "în care cerc vi-e dat aici popasul?"

Virgil atunci: — "Vã-ntoarceþi ºi le fie
acestea celor ce-au rãmas ºtiute:
cã-n trup acesta-i om în carne vie.

Din cauza umbrei lui, de-au stat umplute
de-uimire aºa, atât mai am de spus:
Onoare-i daþi, cãci poate sã v-ajute!"

Eu n-am vãzut mai iuþi nici meteorii
s-aprindã-n faptul serii-a bolþii slavã,
nici soarele topind în august norii,

cum ei au curs la deal fãrã zãbavã
ºi cum, ajunºi, pornirã-n jos poporul
cum fãr' de frâie curã-n câmp o stavã.

— "Sunt mulþi aceºti ce vin acum cu zorul,
vorbi Virgil, ºi toþi cu vro rugare,
deci mergi încet ºi-ascultã-le-n mers dorul."

— "O, tu, acel ce spre fericea stare
te duci cu trupul ce din mamã-l ai,
strigau venind, fã-þi grabei alinare

sã vezi de nu cunoºti pe vreunul, vai,
spre-a duce despre el în lume ºtire!
De ce tot mergi mereu? De ce nu stai?

Noi toþi murirãm moarte-ntru cumplire
ºi pânã-n moarte-am tot fãcut pãcate
ºi-atunci ne-a luminat cereasc-albire,

încât, cãindu-ne,-am ieºit iertate
din viaþa noastr,-amici cu Dumnezeu,
ce-acum prin dorul de-a-l vedea ne bate."

— "Oricât vã tot privesc", rãspunsei eu,
"nu pot sã vã cunosc. Dar, de vã place
sã fac, aleºi pãrtaºi, ce pot sã vreu,

vorbiþi ºi vreu sã fac, pe sfânta pace
pe care, alergând din sfere-n sfere,
s-o cat ãst duce ce-l urmez mã face."

Iar unul a-nceput: — "În buna-þi vrere
noi credem toþi, chiar fãrã jurãminte,
de n-o fi poate-un caz sã n-ai putere.

Eu unul deci, a toþi mai înainte,
de-i mai vedea tu þara dintre statul
lui Carlo ºi Romagna, ai aminte,

te rog, ºi-n Fano fã-mi atât cu sfatul,
cã doar prin rugi ei poarta-mi vor deschide,
sã-mi pot spãla cumplit ce-l am pãcatul.

De-acolo fui, dar rãnile perfide,
ce scurser-al meu sânge-n care-am stat,
îmi furã date-n þãri antenoride,

în cari eu mã credeam cã-s mai vegheat.
Un d'Esti mi-o fãcu-ntr-o urã care
mai mult-a fost decât îi fu iertat.

Spre Mira însã de cãtam scãpare,
ajuns de ei la Oriac când fui,
aº fi ºi-acum la cei ce au suflare.

Fugii spre bãlþi ºi-aci-ncurcat cãzui
în trestii ºi nãmol ºi, desfãcutã,
în lac de sânge, viaþa mi-o vãzui."

ªi-alt duh apoi: — "Cum vrei sã-þi vezi umplutã
dorinþa ce te-a-mpins pe dealul sfânt,
cu buna mil-a mea tu mi-o ajutã.

Din Montefeltre-am fost, Buonconte sunt;
Giovanna ºi-alþii grija nu mi-o poartã,
de-aceea-mi port eu ochii-aci-n pãmânt."

— "Dar ce-ntâmplare, am zis, sau care soartã
te-a dus departe-atât de Campaldin,
cã nu ºtim unde-þi zace haina moartã?"

— "Oh", zise el, "din jos de Casentin
o gârlã e ºi-Archiano e chematã,
din sus de schit nãscutã-n Apenin.

Spre locul unde-i cu-Arno mãritatã,
fugii pe jos, însângerând pãmântul
cu ce-mi scurgea strãpunsa beregatã.

Aci-mi perdui vederea, iar cuvântul
din urmã al Maicei nume-mi fu ºi-apoi
acolo gol lãsatu-mi-am vesmântul.

Eu spui ce-i adevãr, tu-l du-ntre voi:
m-a prins un înger, îns-al tãu, inferne,
strigã spre cel din cer: — "Tu mã despoi!

Ai dus, din el ce-avea dintre eterne,
rãpindu-mi-l c-o biat-oftare bunã,
dar celeilalte-altfel îi voi aºterne!"

Tu bine ºtii-n vãzduhuri cum s-adunã
vaporii uzi ce-n ploi se-ntorc de-ndatã,
ce-urcând ajung în frigul de sub lunã:

deci vrerea rea ce numai rãu-l catã
unind ºi minte, vânt ºi fum stârni
cu-a sa putere firii sale datã.

ªi-n faptul serii vãile-nvãli
din Pratomagno pânã-n jugul mare
cu nori ºi ceru-aºa-l acoperi,

cã-n apã s-a topit întreaga zare,
iar câtã ploaie nu putu s-o-nghitã
pãmântu-n el, prin vãi cãtã scãpare

ºi-apoi, cu alþi torenþi mai mari unitã,
cãzu-n regalul râu cu-atâta hui,
cã n-a mai fost vrun chip de-a fi opritã.

Aflã-ngheþatu-mi trup la gura lui
umflatul Archian ºi-n Arn' mã-mpinse
ºi crucea-mi desfãcu care-o fãcui

pe piept, atunci când zbuciumul mã-nvinse;
purtat pe fundul lui apoi, curând
întreg în prada-i de nãmol mã-ncinse!"

— "Ah, când tu-n lume vei fi-ntors, ºi când
vei fi-ntrãmat gustând cãlãtoria,
vorbi acestui duh, alt duh urmând,

vorbeºte ºi de mine-atunci! Sunt Pia,
îmi dete Siena trup, Maremma moarte:
O ºtie-aceasta cel ce-n cununia

cea nou-a mea inelul vru sã-mi poarte."

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul VI

Când sparg un joc de zar, cel ce-a pierdut
rãmâne trist ºi-aruncã singur þinte
ºi trist repetã cum ar fi fãcut;

cu celãlalt merg toþi, care-nainte
ºi care-n urma lui, ºi, dându-i coate,
din lãturi altul îi aduce-aminte.

El nu stã-n loc, ci-ascult-ale lor toate,
iar cui îi dã se mântuie de el
ºi scapã de-mbulziº astfel cât poate.

Aºa-ntorceam eu faþa-n desu-acel
popor sosit, spre toþi de lângã mine,
ºi-aºa, prin promisiuni, scãpam la fel.

ªi pe-aretinul cel de mâni haine
ucis, de Ghino Tacc', aci-l vãzui
ºi-acel ce-n goanã se-necã-n rovine.

Era ºi-acel pisan, din cauza cui
Marzucc' cel bun aºa de demn pãruse
ºi mâni tindea spre cer, în plânsul lui,

Novell', ºi d'Orso, ca ºi-acel ce fuse
prin pizme ºi-urã dat peririi pradã,
dar nu prin vina proprie, cum îmi spuse.

Eu zic de Della Brossa, deci sã vadã
stãpâna din Brabant, cât timp e vie,
ca nu-ntr-o turmã mult mai rea sã cadã.

Iar, când fui liber de-umbrele cari mie
astfel mi se rugau, spre-a fi-n putinþã
prin ruga mea mai iute-n cer sã vie,

am zis: — "Tu-mi pari cã negi cu stãruinþã,
tu, facla mea,-ntr-un text al tãu cã poate
sã schimbe-o rug-a cerului sentinþã;

dar asta e ce-o cer acestea toate.
Spereazã ei zadarnic aºadarã,
ori spusa ta eu n-o-nþelesei, poate?"

Rãspunse el: — "Scriptura mea e clarã
ºi nici nu sper-aceºtia nebuneºte,
de judeci drept, nu cum ar fi sã parã.

Dreptatea cea de veci nu se clinteºte,
cã umple-n clip-o dragoste-nfocatã
ce-acestor inºi pe-ncet li se-mplineºte.

Iar, unde-am spus acel cuvânt odatã,
nu se spãºea prin rugã nici o vinã,
cãci ruga sta de cer îndepãrtatã.

Dar nu te-opri pe-o chestie-aºa de finã,
de nu te-ndeamn-acea conducatrice
ce dã-ntre minte ºi-adevãr luminã.

Eu nu ºtiu de-nþelegi, zic de Beatrice.
Pe culmea ãstui munte-acolo sus
vedea-o-vei seninã ºi ferice."

— "Sã ne grãbim, deci, duce-al meu, am spus,
cãci nu mai sunt trudit ca mai nainte,
ºi iatã dã ºi-n umbre-al serii-apus."

— "Vom merge azi, rãspunse-al meu pãrinte,
atâta cât þi-e scris sã te ridici,
dar altfel lucrul e, nu cum þi-e aminte.

Cãci pân-atunci vedea-vei, tot de-aici,
venind pe cel ce dupã deal dispare
ºi-aºa cã raza-i n-o s-o mai despici.

Vezi colo îns-un duh, stând singur, care
spre noi acum priveºte cu-aþintire:
ne-o spune-acesta pe-unde-avem cãrare."

Ne-am dus la el. Cu ce despreþuire
ãst duh lombard ºi cât de mândru sta,
miºcând încet onesta lui privire!

El nu ne-a zis nimic, ci ne lãsa
s-urmãm în mers, ci-al nostru mers urmându-l
cum face-un leu, când stã-n odihna sa.

Virgil se duse-aproape-atunci, rugându-l
sã-i spuie-un drum pe unde urci mai bine,
ci,-al sãu rãspuns el nu-ntrebãrii dându-l,

de viaþã ne-ntrebã, de þarã-n fine.
— "Din Mantua...", -nceput-a aºadarã,
iar umbra-ntreagã, concentratã-n sine,

grãbitu-s-a, de unde-a stat, sã sarã
ºi: — "Mantovane", a zis, "eu sunt Sordell".
ªi unul p-altu-atunci se-mbrãþiºarã.

Oh, slujnico Italie, trist ospel
ºi navã-n viscol, ce-ºi pierdu pilotul,
nu doamnã de provincii, ci bordel!

Acel prea nobil duh, cum fu cu totul
grãbit, la singur sfântul nume-al þãrii,
sã-ºi strângã-n braþe-astfel compatriotul!

ªi-acum trãiesc în focul dezbinãrii
cei vii ai tãi, mâncându-se câineºte,
câþi au un ºanþ ºi-un zid al apãrãrii.

Ai mãrii þãrmi, nemernico,-i priveºte
în jurul tãu ºi caut-apoi în tine,
de-ai vrun partid ce-n liniºte trãieºte!

Dar ce-þi fãcu-mpãratul þie bine
cã-þi dete frâu, când gol e locul ºeii?
cãci fãr' de el, n-ar fi aºa ruºine.

Ah, neam ce-ar trebui ºi-orânduielii
sã-i fii supus ºi-n ºea sã laºi cezarul,
de ºtii ce-þi scrie domnu-n evanghelii!

Nu-þi vezi turbat zburdându-þi armãsarul,
cãci n-ai ºtiut din pinteni sã-l struneºti,
când frâu-n mâni þi-l dete-odatã harul.

Germane-Albert, tu, cel ce-l pãrãseºti,
cã-l vezi nebun în furia lui drãceascã,
în loc sã-i sari în ºea sã-l stãpâneºti,

din stele cadã furie cereascã
pe capul tãu, ºi nouã ºi deplinã,
încât al tãu urmaº sã se-ngrozeascã,

cãci printr-a ta ºi-a tatãlui tãu vinã,
þinuþi dincolo prin nesaþ, procleþii,
ne stã pustie-a regnului grãdinã.

Hai, vezi Montecchi tãi ºi Cappelleþii
ºi-ai tãi Monalzi, o, tu nepãsãtorul,
pe-aceia triºti ºi-n drum pe-aceºtia, bieþii!

Hai, vezi, cumplite, cum îþi sug poporul
baronii tãi ºi curm-a lor pãcate
ºi vezi cât de vegheat þi-e Santafiorul!

Hai, vezi cum Roma ta, plângând, se zbate
ºi zi ºi noapte,-o vãduvã sãracã:
— "De ce nu eºti cu mine,-o, tu,-mpãrate!"

Hai, vezi cum se iubesc ai tãi! ºi, dacã
pierduºi de noi de tot compãtimirea,
ruºine propria faim-atunci sã-þi facã!

De pot sã-ntreb, tu, cel ce rãstignirea
În lume-o suferiºi, supreme Joi,
sunt ochii drepþi ai tãi întorºi airea,

ori poate pregãteºti tu lucruri noi
în vecinicul tãu sfat, spre-al nostru bine,
departe-adânc ºi ne-nþeles de noi?

Cãci toate-ale Italiei þãri sunt pline
de domni tirani ºi oriºice lichea
ce intrã-n vrun partid Marcel devine!

Tu poþi fi fãrã griji, Florenþa mea,
cãci nu te poate-atinge-atare-acuzã,
cãci neamul tãu e just ºi-i just ce vrea.

Mulþi au dreptatea-n ei ºi-o þin sub spuzã
spre-a nu veni la arc în chip nebun,
ci-ai tãi o au în guri! ªi, de refuzã

sã puie-un umãr mulþi la greu comun,
poporul tãu, sãrind grãbit, rãspunde,
chiar nechemat, la greu: — "Ba eu mi-l pun!"

Fã-þi albe zile deci, cãci ai de unde,
ºi-averi ai tu, ºi pace, ºi mãsurã;
de-i drept ce zic, vin vremi ºi n-or ascunde.

Atena, vai, ºi Sparta, cari fãcurã
vestite legi ºi-atâta de civile,
ce slabã minte-n bunul trai avurã

cu tine-n rând, cãci astfel de subtile
mãsuri tu þeºi, cã, ce-n octombrie legi,
n-ajunge-a sta-n noiembrie zece zile.

De când þii minte, cât amar de legi
tu n-ai schimbat, ºi datini, ºi guverne,
ºi banii tãi, ºi-a tale membre-ntregi.

Dar, minte dacã ai ºi poþi discerne,
vedea-te-vei la fel cu-acel bolnav
ce, negãsind odihnã-n chin pe perne,

se-ntoarce-ades spre-a nu-i pãrea grozav.

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul VII

A lor oneste-onoruri ºi senine,
când fúrã-n rând de trei ori repetate,
Sordel s-a tras zicând: — "ªi-acum, voi cine?"

— "Pe când erau nedemni cei morþi sã cate
aceastã coastã, ca spre cer sã suie,
de-August îmi furã oasele-ngropate.

Eu sunt Virgil, iar cerul al meu nu e
printr-alt pãcat decât cã nu crezui."
Aºa-ncepu maestrul meu sã spuie.

Precum acel ce vede-n faþa lui
deodat-un fapt ce-l umple de mirare,
crezând ºi nu, zicând ba e, ba nu-i,

Sordel, plecându-ºi ochii,-a stat atare.
Venind apoi, l-a-mbrãþisat umil
pe unde-un prunc s-agaþã de-omul mare.

— "Oh, glorie-ntre latini, al cãrui stil
dovezi, ce poate-al nostru grai, ne dete,
ºi-a þãrii mele-onoare-n veac, Virgil!

Ce graþie-ori merit vru sã mi te-arete?
ºi spune-mi tu, de-s demn de-al tãu cuvânt,
de vii din iad, din care cerc, poete?"

— "Prin toate-ale durerii cercuri sunt
venit aici, a zis, ºi fac aceste
mânat de-o doamnã din imperiul sfânt.

ªi nu fãcând, ci nefãcând îmi este
pierdut ce tu doreºti, supremul bine,
de care eu târziu am prins de veste.

Un loc e-n iad ºi-o noapte fãr' de fine
ni-l face trist, nu cazna, ºi-ntristaþi
noi nu-n urlãri ne plângem, ci-n suspine.

Acolo stau cu pruncii cei curaþi,
pe care-i duse moartea mai nainte
de-a fi de culpa-ntregii lumi spãlaþi;

acolo-s cei ce n-au ºtiut trei sfinte
virtuþi, trãind, dar pe-altele, pe toate,
lipsiþi de-orice pãcat, le-avur-aminte.

Dar dã-ne-un semn, de ºtii ºi de se poate,
la locul de-unde propriul purgator
îºi ia-nceput, ce drum mai scurt ne-ar scoate?"

N-avem aici anume loc. Cum vor,
ºi-n sus, ºi-n jur, oricine poate trece;
cât pot sã merg, îþi stau conducãtor.

Dar vezi cã ziua-ncepe sã se plece,
iar noaptea-n sus nu poþi sui, deci catã
s-aflaþi un loc mai bun spre-a o petrece.

La dreapta-ne sunt umbre-aici îndatã;
de vrei, te duc la ele ºi-i avea
plãcere-a ºti ce soartã le e datã."

— "Dar cum, a fost rãspunsul, dac-ar vrea
sã suie-n duh, e, poate, cã nu-l lasã
altcineva sau e cã n-ar putea?"

Vãzui în þãrn-o linie cum apasã
cu degetul ºi: — "Ziua dac-apune,
nu poþi sã treci nici dunga asta trasã,

dar nu c-alt lucru piedecã ne-ar pune
decât negroarea nopþii-a ne sui,
cã-n vrerea noastr-orice puteri rãpune.

Poþi noaptea-n jos sã mergi cât ai voi,
poþi coastei face-ocol, dar e-n orbie,
cât timp ni-e sub picioare-ascunsa zi."

Virgil, ca ºi cuprins de-uimire vie,
rãspunse-atunci: — "Deci du-ne unde-ai spus
cã starea-n loc plãcut-o sã ne fie".

Puþinã cale noi de-aci ne-am dus,
când ºi vãzui cã dealul se desface
fãcând o vale ca ºi-n lume sus.

— "Vom merge-acolo unde coasta face
din sine-un sân, a zis, ºi noul soare
vom sta sã-l aºteptãm acolo-n pace."

Era-ntre clin ºi oblu-o cotitoare
potecã-n vale, ce ne duse-n locul
în care-al vãii limb aproape moare.

Curat argint ºi aur roº ca focul,
smarald în clipa când îl frângi, seninul
eben lucios, ºi purpura, ºi cocul

învinse-ar fi rãmas acolea-n plinul
de flori ºi ierburi sân cu strãlucirea,
precum de-al sãu mai-mult e-nvins puþinul.

Nu numai c-a depins acolo firea,
ci-a mii de-odoruri o dulcoare rarã
fac dulce-amestec neºtiut airea.

ªi duhuri, ce pe pajiºti s-aºezarã,
cântau aci Salve Regina-n cor,
pe cari din deal nu le vedeai de-afarã.

Sordel, al nostru-aici conducãtor:
— "Cât timp puþinul soare n-o sã cadã,
nu-mi cereþi sã vã duc în valea lor.

Mai bine-ale lor feþe-o sã se vadã
ºi-a lor miºcãri aici, pe culme stând,
decât fiind cu dânºii-ntr-o grãmadã.

Acel ce ºade cel mai sus, pãrând
c-ar fi negles ce-avea sã fãptuiascã
ºi vezi cã nici nu cântã cu-alþii-n rând,

Rudolf a fost ºi-ar fi putut s-opreascã
Italia de-a peri de rãni, de care
târziu va fi alt braþ s-o lecuiascã.

Vecinul sãu, ce-l mângâie, cum pare,
domni pãmântu-acelor vãi ce drum
prin Molda-n Elba-ºi fac, prin Elba-n mare,

ºi-i Ottokar, mai bun ca prunc de cum
e fiu-i Venceslau, de barbã plinul,
ce-n lene ºi-n desfrâu se-ngraºe-acum.

ªi-acel Nãscior, ce pare, cu vecinul
cel blând la chip, în foarte intim sfat,
muri fugind ºi desflorându-ºi crinul.

Vezi cum îºi bate pieptul, desperat,
ºi vezi pe celãlalt, ce,-oftând fierbinte,
din palme-obrajilor fãcut-a pat:

Sunt ciumei Franþei socru ºi pãrinte
ºi-au inimi triste-aºa de-amar durute
de viaþa lui cea rea ºi fãr' de minte.

Iar cel cu membre-aºa de mari pãrute,
ce cântã-n rând cu cel cu mare nas,
fu-ncins cu brâu-a tot ce e virtute.

ªi, rege dupã el de-ar fi rãmas
acel flãcãu ce-n dosul lui se vede,
virtutea s-ar fi scurs din vas în vas,

cum nu poþi spune de-alt al sãu erede,
cãci Frideric ºi Iacob au azi þarã,
dar ce-i mai bun nici unul nu posede.

Umana probitate creºte rarã
pe crengi în sus, cãci vrea sã fie-astfel
acel ce-o dã, ca lui sã i se cearã.

ªi Cârnului ºi ºi-altui Petru,-acel
de care plânge-Apuglia ºi Provanþa,
aceste-ocãri li se cuvin la fel.

Aci-ntre pom ºi germene-i distanþa
cât e-ntre Mãrgãrita ºi Beatrice
cu soþul lor ºi, cu-al ei soþ, Constanþa.

Pe-al Angliei rege-al traiului simplice,
Enric, deoparte stând, priviþi-l voi;
el fu-n vlãstare-o plantã mai ferice.

Iar cel ce ºade mult mai jos, apoi,
privind spre ceruri, Wilhelm e, marchezul,
de-al cui cu-alexandrinii lung rãzboi

ºi Montferratu-i trist ºi Canavezul."

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul VIII

Era pe timpul care-aduce dor
ºi inima-n vâslaºi de jale-o frânge,
în ziua când le-au zis "drum bun" ai lor,

când sufletu-ntr-un nou hagiu sã strânge
când cânt-un clopot dulce-n depãrtare,
ce-a zilei moarte-acolo parc-o plânge,

când eu simþii c-auzul îmi dispare
ºi-un duh vãzui nãlþându-se-ntre ele,
fãcând cu mâna semn ca de-ascultare.

ªi,-unite palme ridicând spre stele,
privea spre rãsãrit, ca ºi zicând,
spre Dumnezeu: "Ce-mi pasã de-alte celei"

"Te lucis ante", aºa de dulci sunând,
încât simþeam din simþuri cã mã scoate,
cuvinte-a spus cucernice, ºi,-n rând

cu el, ºi dulce ºi devote toate,
cântarã-ntregul imn pânã la fine,
cu ochii-ntorºi spre vecinicele roate.

Fixeazã-þi ochii pe-adevãr, creºtine,
aici, cãci vãl aºa de fin îi pui,
cã lesne-o sã strãvezi prin el, ºtiu bine.

Pe-acel gentil popor deci îl vãzui
privind în sus ºi, ca ºi-n aºteptare,
umil ºi palid în tãcerea lui,

ºi-apoi doi îngeri din adânca zare
vãzui venind, cu spãzi, de foc fãcute,
dar fãrã vârf ºi tâmpe fiecare.

Aveau, ca foile de-acum nãscute,
vestmânt ce-n urmã-le juca-n uºorul
susur domol, de verzi aripi bãtute.

Deasupra noastr-oprindu-ºi unul zborul,
mai jos pe mal dincolo-al doilea stete,
aºa cã sta-ntre dânºii-acum poporul.

Eu clar vãzut-am blondele lor plete,
ci-n ochi mi-aduse faþa lor orbie,
cum tot preamultul poate-un simþ sã-mbete.

— "Spre-a ne pãzi de-un ºarpe ce-o sã vie
aci-n curând, Maria ni-i aduce,
de paza vãii-acestea sã ne fie."

Eu, neºtiind ce drum avea s-apuce,
privii în jur ºi, rece ca un sloi,
m-am strâns în dosul dulcelui meu duce.

"Acum vom scoborî, ne-a zis apoi,
sã stãm de vorbã cu-acea gloatã sfântã,
cãci drag lor le va fi a fi cu voi."

Trei paºi, cred eu, ºi-am fost la cei ce cântã
ºi-un duh vãzui care, pãrând c-ar vrea
a ºti de-s eu, privea la mine þântã.

Era pe-un timp când zarea se-nnegrea,
dar nu-ntr-atât spre-a nu cunoaºte bine
ce-n ochi de-ntâi nelimpede pãrea.

ªi-am mers spre el, iar el veni spre mine
— "Cã nu te-aflai, o, cât de mult îmi place,
cu rãii-n iad, o, demne jude Nine!"

Salutul demn nici eu, nici el nu-l tace;
ºi-apoi: — "De când sosiºi, îmi zise el,
sub munte-aici, pe-a mãrii-ntinsã pace?"

— "O, de-azi din zori, prin tristul loc, ºi-astfel
c-aceastã viaþ-a mea tot prima este
ºi-aºa-mi câºtig pe-a doua cu-acest zel."

De-abia mi-au auzit cum spui aceste
Sordel ºi Nin ºi-ados fãcurã saltul
ce-l face-un om de-o spaimã fãr' de veste.

Se-ntoarse unul spre Virgil, iar altul
spre-un duh ce-aici ºedea ºi: — "Sus, Conrad,
sã vezi ce-a vrut din mila sa Prea-naltul!"

Iar mie-apoi: "Pe-acel al graþiei grad
ce-l datoreºti tu celui ce ne-ascunde
"de ce"-ul prim, ca-n veci sã n-aibã vad,

ajuns dincolo de-ale mãrii unde,
sã-i spui sã nalþe rugi a mea Giovanna
la cel ce-oricând curaþilor rãspunde.

Nu cred cã-n piept mai poartã mã-sa rana,
de când schimbat-a albul vãl al ei,
pe care-odatã l-ar mai vrea, sãrmana!

Exemplu clar din ea tu poþi sã iei,
când nu-l aþâþi mereu cu ochii-ori gura,
cât þine-un foc al dragostii-n femei.

Dar nu-i va pune mândrã sepultura
nãpârca din Milan, ce-adun-oºtiri,
cum i-ar fi pus cocoºul din Gallura."

A zis ºi-n timpu-acestei tânguiri,
vedeam pe faþã-i stampa râvnei care
dã drept cântar onestelor porniri.

Eu, lacom, tot spre cer priveam, spre-o zare
pe unde-au aºtrii cel mai lin ocol,
cum mai vecin de-o osie roata-l are.

ªi-a zis Virgil: — "Ce caþi tu sus în gol?"
Iar eu: — "Trei sfinte-acelea flãcãrele
ce-aprinserã dincoace-ntregul pol."

Iar el: — "Sunt jos, dincolo, patru stele
pe cari le-ocheai în zori, de licur pline,
ºi-acestea suie-acum unde-au fost ele."

Pe când vorbea, l-a tras Sordel spre sine,
zicând, ºi-a-ntins ºi mâna ca s-arete:
— "Vezi colo, vezi duºmanul cum ne vine!"

ºi-un ºarpe,-n partea fãr' de parapete
a strâmtei vãi, precum, de n-am greºalã,
fu cel ce Evei tristul fruct îl dete,

venea prin flori ºi ierbi, spurcata balã,
ºi-ades, cu capu-ntors, el dosul lui
lingându-ºi-l, ca bestia când se spalã.

Eu n-am vãzut, deci nici nu pot sã spui
vulturii-acei cereºti cum se miºcarã,
dar pe-amândoi miºcându-se-i vãzui.

Simþind aripi cum aeru-l separã,
fugi nãpârca ºi îngerii-n senin,
cu zbor egal, la post venirã iarã.

Dar duhul ce veni chemat de Nin,
el nu-nceta fixat sã mã priveascã
mereu, în tot acel asalt divin.

— "Fãclia ce te duce-n sus gãseascã
destulã cearã-n vrere-þi, spre-a putea
ca pânã-n smalþ pe culme sã-þi luceascã!

Din Val di Magr-ori din vecini cu ea,
sã-mi spui, de ºtii, vo veste-adevãratã,
cãci mare-acolo fui în viaþa mea.

Conrado Malaspina fui odatã,
nu cel bãtrân, ci-urmaº, ºi-a mea cea vie
de-ai mei iubire-o fac aici curatã."

— "O", zisei eu, "a voastrã seniorie
eu n-o cunosc, ci-n Europa oare
e vrundeva vrun om sã nu vi-o ºtie?

A casei voastre faimã ºi onoare
dã ºtiri de voi ºi þara voastr-oricui,
încât ajunse-o pildã-ntre popoare.

ªi-þi jur, ºi-aºa s-ajung unde mã sui,
cã al vostru neam pãstreaz-onoare-ntregii
virtuþi ºi-a spãzii ca ºi-a pungii lui.

Îi dã natura ºi-uzul privilegii
încât, pe rãul drum oricâþi sã plece,
el merge drept, urând cãlcarea legii."

— "Deci mergi ºi-n ºapte dãþi nici nu va trece
sã doarmã Feb în patul ce-l supune
subt labe-ntreg ºi-ntreg e sub Berbece,

ºi-aceast-a ta curtean-opiniune
cu mult mai mare cui se va-ntãri
în capul tãu decât cum alþii-ar spune,

justiþia-n mers de nu se va opri."

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul IX

În dulcele sãu pat lãsând iubitul,
amanta lui Titon cel vechi, aºa
albind la orizont tot rãsãritul,

de pietre scumpe fruntea ei lucea,
tocmite-n chipul friguroasei fiare
a cãrei coadã, când loveºte,-i rea.

Iar noaptea douã stãri, cum ea le are,
fãcuse,-urcând spre locul unde stam,
ºi-aripi acum plecá spre-a treia stare,

când eu, ce încã aveam ce-mi dete-Adam,
cãzui de somn, ca cel ce nu mai poate,
pe iarba unde-aceºtia cinci eram.

În ceasul, deci, când rândunica scoate
jãlitu-i plâns spre-a zorilor luminã,
aminte-având întâiu-i bocet, poate,

când mintea-n noi e mult mai peregrinã
din carnea ei ºi mai negânditoare,
ºi-a ei vedenie-aproape e divinã,

pãrea cã-n vis eu vãd, plutind în soare,
cu pene de-aur un vultur, ce-n zbor
cu-ntinse-aripi stã gata sã scoboare;

pãrea cã este-acolo unde-n nor
peri, lãsându-ºi soþii, Ganimede,
când smuls el fu ºi dus in sfântul cor.

Gândeam: "El stã pe-aci, aºa se vede,
din simplu obicei, cãci poate-alt loc
de-a fi prãdat de el nedemn îl crede."

Pãru apoi cã-n larg rotitu-i joc,
cumplit cãzând ca fulgerul, mã prinse
ºi-n sus cu el mã duse pânã-n foc

ºi parc-aici ºi eu ºi el s-aprinse.
ªi-atât m-ardea închipuitu-acel
pojar de sus, cã somnul meu se stinse.

Nu cred c-Ahil s-a deºteptat
altfel, rotind în jur priviri ce-nmãrmurise
de-atâta loc strãin pe lângã el,

când mamã-sa lui Chiron i-l rãpise
ºi-l duse-n Schiros, adormit pe braþã,
de unde-n urmã-l scoase-apoi Ulise,

cum eu mã deºteptai, când, de pe faþã
perindu-mi somnul,-ngãlbinii deodatã,
ca omul când de-o mare spaimã-ngheaþã.

Vãzui cu mine singur pe-al meu tatã,
de douã ceasuri soarele-n tãrie
ºi-n larg spre mare faþa mea-nturnatã.

— "N-ai nici o grijã ºi ºtiut sã-þi fie
cã-n bun loc stãm", vorbi conducãtorul,
"deci nu scãdea, ci-ncinge-a ta tãrie!

Ajungi acum sã vezi ºi purgatorul.
Vezi largul zid ce-n jur îl cercuieºte,
iar unde pare rupt îi stã zãvorul.

Pe când al zilei fapt de-abia mijeºte,
iar sufletu-þi dormea-n el, pe câmpia
pe care-atâta floare-o-mpodobeºte,

venind, o doamn-a zis: — "Eu sunt Lucia.
Sã iau pe-acest ce doarme sã mã laºi,
sã-i fac mai lesne-astfel cãlãtoria."

Cei trei la umbre-n vale sunt rãmaºi.
Ea te-a luat ºi, zi cum se fãcuse,
în sus veni, iar eu pe-ai dânsei paºi.

ªi-aici te-a pus, dar mai întâi îmi spuse
cu mândrii ochi de-aceastã sfântã-ntrare
ºi-apoi ºi ea ºi somnul tãu se duse."

Cum prinde-un om în dubiu-mbãrbãtare
ºi schimbã-n siguranþã frica lui,
când verdele-adevãr în faþã-l are,

aºa ºi eu, iar, când vãzu cã nu-i
în mine spaimã, cel ce-mi vru tot bine
porni pe deal ºi-am prins ºi eu sã sui.

Tu bine vezi cum eu înalþ, creºtine,
materia mea, sã nu te mire darã
cã pui ºi duh mai mult ca s-o sprijine.

ªi,-aºa suind, eram unde de-afarã,
ce-ntâi ºi-ntâi o scorburã pãrea,
cum este-n zid firida ce-l separã,

vãzui cã-i poartã, ºi cã stau supt ea
trei scãri de trei colori deosebite
ºi-având portar ce mut încã stãtea.

ªi, tot mai larg privirile-mi þintite
pe el, vãzui cã ºade-n capul scãrii
c-un chip aºa cã ele-mi fur'-orbite.

C-o spadã-n mâni, în felul apãrãrii,
ce-atari lucori lãsa-n priviri sã-mi pice,
c-ades le-ntoarsei oarbe-n largul zãrii.

— "Voi doi de jos, aºa-ncepu a zice,
ce vreþi ºi cine-i cel ce v-a condus?
Vegheaþi ca drumu-n sus sã nu vã strice!"

— "Cunoscãtoare-a ce-i pe-aici, de sus
venind, o doamnã, zise-al meu pãrinte,
de-aceastã poartã chiar acum ne-a spus."

— "Spre bine paºii ducã-vi-i nainte!
vorbi din nou acel gentil portar.
Pãºiþi acum pe-a noastre trepte sfinte!"

Spre ele-am mers; ºi prima ca de var
era din piatrã lucie, curatã
ºi lins-aºa cã mã reda cum par;

ca purpura, dar mai întunecatã,
din piatr-, a doua, asprã ºi bãtrânã,
ºi-n lat ºi-n lung în multe pãrþi crãpatã;

ºi-a treia apoi, a ambelor stãpânã,
pãrea porfir cu-aºa coloare nouã
ca sângele ce-acum zvâcni din vânã.

Pe-aceasta deci cu tãlpile-amândouã
sta sfântul sol, ºezând pe-un prag cum nu e
mai plin de licur clarul strop de rouã.

Vãzând cã buna vrere-a mea mã suie,
Virgil îmi dete-ndemn: — "Acum tu lui
smerit sã-i ceri ca poarta s-o descuie."

La sfintele-i picioare m-aºternui,
cerându-i mila porþilor deschise,
ci-n piept dintâi de trei ori mã bãtui.

El ºapte "P" pe frunte-atunci îmi scrise
cu-al sãbii vârf ºi-apoi: — "Pe dealul sfânt
tu vezi de-nchide-aceste rãni", îmi zise.

Culoare de cenuºe,-ori de pãmânt
ce-l sapi uscat avea a lui hlamidã;
ºi douã chei a scos de sub veºmânt,

de-argint ºi de-aur, dând ca sã deschidã
cu alba-ntâi, cu-a doua-apoi, la fel
ºi-aºa-mpãcat-a inima-mi avidã.

— "Când una dintre chei", ne zise el,
"o lesne-umblare-n broasca porþii-o neagã,
rãmâne-atunci închis acest tunel.

Mai scumpã-i una, ci-alta cere-o-ntreagã
ºtiinþã ºi-artã a celui ce-o-nvârteºte,
fiindcã nodul numai ea-l dezleagã."

Când Petru mi le-a dat, a zis: — "Greºeºte
mai bine cui descui, decât la scarã
sã þii popor ce mila þi-o cerºeºte."

ªi-mpinse-acele uºi, când loc ne darã.
— "Intraþi", ne-a zis, "ci-aveþi de grijã bine.
cã,-n urmã-þi de te uiþi, te-ntorci afarã."

ªi, când pe cardeni se-nvârtirã-n fine
acele douã-aripi la poarta sacrã,
de fier, ºi tari, ºi-adânc de vuiet pline,

nici n-a gemut Tarpea, nici mai acrã
n-a fost aºa, vãzând cum îi dispare
Metell' cel bun, lãsând-o-n bunuri macrã.

Spre primul când mã-ntoarsei cu-ncordare
ºi parc-a fost Te Deum ce-au cântat
ºi-un dulce glas s-amesteca-n cântare.

ªi, ce-auzeam, în mine-a deºteptat
o stare-aºa precum þi-e sâmþãmântul
când voci ºi-organe cânt-amestecat

ºi-acum auzi, ºi-acum n-auzi cuvântul.

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul X

Când fui intrat deci ºi pe poarta care
rãmâne-nchisã prin iubire rea,
cãci strâmbul drum ca drept atunci îþi pare,

cu zgomot auzii cum ne-o-nchidea.
Acum, de m-aº fi-ntors s-o vãd, creºtine,
ce scuze-aº fi avut la vina mea?

Suiam pe-un drum ce-n cotituri se þine,
prin strâmtul scoc din stânca despicatã,
la fel c-un val ce fuge ºi revine.

— "Puþin aici de-atenþie-acum ne catã
s-uzãm, a zis Virgil, mereu spre-a fi ºi-aici,
ºi-aici de partea undulatã."

Dar lucru-acesta paºii ni-i rãri,
aºa cã mai curând ºtirbitã lunã
ajunse-n patul ei spre-a s-odihni

decât noi doi din strâmta vãgãunã.
Dar, când am fost deasupra-n rotogol,
în locu-n care muntele s-adunã,

eu prea trudit, ºi despre-al nostr-ocol
nesiguri ambii, stetem pe-o câmpie
cum nu-i pustiu sã aib-un drum mai gol,

din malul de-unde golu-i face ie
la nalta coastã-ntruna suitoare,
de trei ori cât un om putea sã fie.

ªi, cât am dat vederii-aripi sã zboare
prin cerc la dreapta ºi la stânga mea,
la fel pãrea întreaga-ncingãtoare,

dar ºi vãzui, pe când pe dânsa nici
n-am fost fãcut vrun pas, cã râpa-i latã,
ce n-avea nici un drept "urcuº" sã-i zici,

era de-o albã marmurã ºi-ornatã
cu-atari sculpturi cã nu vrun Policlet,
ci-ar fi rãmas chiar firea ruºinatã.

Trimisul cel ce-aduse-acel decret,
prin care-a multor veacuri plânsã pace
deschise cerul cel de mult secret,

în faþã-ne apãru ºi-aºa verace
scobit ºi-atât de dulci miºcãri avea,
cã nu pãrea sã fie-un chip ce tace.

Sã juri cã zice Ave, cãci stetea
în faþã ea, ce-avut-a harul cheii
iubirei cei de veci spre-a-i descuia

asemeni cerii-al sãu sigil purtându-l,
aceste vorbe: "Ecce-ancilla Dei."

— "Nu-þi pune numai într-un loc tot gândul!"
vorbi Virgil; iar eu, pe partea lui,
în care-avem noi inimile,-avându-l,

privii ºi mai departe ºi vãzui,
pe partea-n care-aveam pe-al meu pãrinte
era acel ce-mi ajutã sã sui,

scobitã-n piatrã altã-ntâmplãminte;
ºi, vrând mai clarã-n ochi sã mi s-arate,
trecui pe lângã maistru mai nainte.

Erau aici în marmurã sãpate
un car cu boi ºi-ntr-însul arca sfântã
ºi cum oficiul, necerut, te bate

ºi multã gloatã-n ºapte coruri frântã,
cântînd aºa, cã simþurile mele:
"nu cântã", unul ºi-altul zise: "cântã".

ªi-al jertfei fum îl arãtau acele
sculpturi aºa, cã ochii mei ºi nasul
cu "nu" ºi "da" gâlceavã-avea-ntre ele.

ªi-umilul David, precedându-ºi vasul
cel sfânt, mai mult ºi mai puþin de-as'datã
decât un rege,-n salt avându-ºi pasul

ºi poala-n brâu, iar la un geam, miratã,
privea Melhola la el din palat
ca ºi-o femeie tristã ºi-ofensatã.

Trecui ºi mai nainte de-unde-am stat,
sã vãd de-aproape-alt chip pe-acel perete,
ce-albea dupã Melhola-nfãþiºat.

Înalta glorie-n faþã-aici îmi stete,
a prinþului roman, valoarea cui
izbândã mare lui Grigorie-i dete.

Eu de-mpãratul, de Traian vã spui,
ºi-o vãduvã-ntr-un plâns amar, ºi-al gurii
ºi-al ochilor, s-a prins de frâul lui.

Vuia tot câmpu-n goana cãlcãturii,
de roibi ºi-oºteni, ºi-n vânt, peste cesar,
stindarde de-aur îºi miºcau vulturii.

ªi biata, ea-ntre-atâþi, plângând amar:
— "Rãzbunã-mi, doamne, dup-a ta putere,
pe fiul mort, sã nu plâng în zãdar!"

El da rãspuns: — "Aºteapt-acum, muiere,
pe când mã-ntorc." Iar ea: — "Stãpâne bune,"
ca cel ce n-are-astâmpãr în durere,

"dar dacã nu te-ntorci?" El: — "O sã-l rãzbune
urmaºul meu." Iar ea: — "Al altui bine
ce-þi este bun, când uiþi pe-al tãu?" ºi-i spune

Traian: — "Fii mângâiatã! Se cuvine
sã fac ce-mi ceri, acum, ºi nu apoi,
dreptatea vrea ºi mila mã reþine."

Acel ce-n veci nu vede lucruri noi
aceste vorbe le-a sculptat vãzute,
dar nou ni-e nouã, cãci nu-l vezi la noi.

Pe când mã desfãtam privind plãcute
imagini de smerenie-atât de mare,
mai dragi, ºtiind de cine-au fost fãcute:

— "Dincoace, iat-un stol acum apare,
vorbi Virgil, ci-atâta vin de grei!
Ne-or spune-aceºtia pe-unde-avem cãrare."

ªi,-atenþi sã vadã-ntruna ochii mei
tot nouã stãri, ºi-n ele-având plãcere,
n-au fost târzii în zborul lor spre ei.

N-aº vrea sã simþi, creºtine, vro scãdere
în bunul tãu propus, de-auzi ce platã
drept, vai, greºelii Dumnezeu ne cere.

Tu nu cãtá spre-al caznei chip, ci catã
urmarea ei, cãci, orice-ar fi sã fie,
nu poate-ntrece marea judecatã.

ªi-aºa-ncepui: — "Nu oameni par sã vie
spre noi acolo, dulce tat-al meu,
dar nu ºtiu ce-s, aºa sunt prins de-orbie."

El zise-atunci: — "Martiriul lor cel greu
pe care-l au aºa-i îngenuncheazã,
cã-ntâi ºi-ntâi m-am îndoit ºi eu.

Dar fix priveºte-acum ºi-i cerceteazã
cum vin purtând pietroaie-n spate
puse ºi-acum ºi vezi cum fiecare-ofteazã."

Vai, bieþi creºtini trufaºi, fãpturi rãpuse,
cari, orbi de ochii minþii noastre, vrem
la þel s-ajungem pe cãrãri opuse,

voi nu vedeþi cã numai viermi suntem,
nãscuþi spre-a deveni cereºtii fluturi
ce zboarã slabi la judele suprem?

Ce-umblaþi fuduli prin nalte-aºa þinuturi,
o, voi, insecte încã nedepline
ca viermii-acei rãmaºi întru-nceputuri?

Precum balcoane-ori streºini sã sprijine,
ca stâlp, un chip de om vezi câteodatã,
cum strânºi genunchii el la piept îi þine,

de-l vezi tu simþi durere-adevãratã
de chinu-nchipuit din el, atare
stârcire-aici aceºti cãzniþi aratã.

Drept e cã, dupã piatra mic-ori mare,
erau stârciþi puþin, ori mai-de-tot,
dar cel cu cea mai multã-n el rãbdare,

plângând, parcã zicea: — "Eu nu mai pot!"

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XI

"O, Tat-al nostru care-n ceruri stai,
nu circumscris, ci prin amor mai mare
de prim-zidiþii ce-mprejur îi ai,

puterea ºi-al Tãu nume-l aib-oricare
fãpturã-n preamãriri, cum se cuvine
spre-a-þi mulþãmi de dulcea ta suflare.

ªi vie-þi pacea-mpãrãþiei sfinte,
cãci noi, spre-a o gãsi, noi nici un spor
n-avem prin noi, cu toat-a noastrã minte.

Cum jertfã-þi dã ºi-al îngerilor cor
a sa voinþã-n cântece de-osana,
aºa sã-þi dea ºi oamenii pe-a lor.

ªi dã-ne ºi-azi ºi-n orice zile mana
cãci fãr' de ea-ntr-aceastã grea pustie
noi harul-l cãutãm ºi-aflãm prihana.

ªi, cum iertãm vrun rãu ce-o sã ne fie
fãcut de-alt om, ne iart-orice greºalã
ºi nu cãtá spre-a noastrã vrednicie.

Virtutea-ne, ce-aºa de-uºor se-nºalã,
n-o ispiti cu-acel ce-n rãu ne-a tras,
ci scapã-ne de multa lui nãvalã.

Dar, Tatã drag, acest din urmã glas
nu-i pentru noi, cãci de-asta nu ne doare,
ci pentru-acei ce-n urmã-ne-au rãmas."

ªi lor ºi nouã-astfel fericitoare,
vin umbrele purtând povara-n spate
asemeni celei ce-o visezi aoare

ºi,-ocol fãcând, au trudele gradate
ºi toate plâng pe cea dintâi cununã,
spãlând ce-avurã-n lumea lor pãcate.

Când pentru noi se roag-aci-mpreunã
oricând ºi-astfel, dincoace pentru ele
cât pot sã fac-acei ce-au vrere bunã?

Datori suntem a le-ajuta sã-ºi spele
lumescul semn, ca limpezi sã ia zborul,
uºoare-n sus, spre vecinicele stele.

— "Descarce-vã de plumb judecãtorul
prin mila lui aripile-n curând,
spre a fi zburace-aºa pecum vi-e dorul!

Ce drum e cel mai scurt, spre scãri mergând?
ªi, dacã sunt mai multe,-atunci, vezi bine,
vã rog sã ne-arãtaþi pe cel mai blând,

fiindc-, având acest ce e cu mine
tot haina lui Adam cea din nãscare,

n-avui putinþ-a ºti pe duhul care
rãspuns i-a dat la ce-a dorit sã-i spuie
acel ce m-aducea pe-aici, ci-atare

rãspunsu-i fu: — "De-aici departe nu e,
la dreapta, tot pe mal, un drum de-urcat,
pe care poate-uºor ºi-un viu sã-l suie.

De-acest pietroi de n-aº fi-mpiedecat,
ce gâtului trufaº povarã-mi zace
ºi-mi þine capu-aºa de-adânc plecat,

privire-aº eu pe-acest ce-i viu ºi tace
sã-l vãd, cã poate-odatã-l cunoscui
ºi-a fi de cazna mea durut l-aº face.

Latin ºi-al unui prinþ din Tosca fui,
Guiglielm' Aldobrandesc' pe tata-l cheamã,
dar nu ºtiu de-i cunoaºte-þi faima lui.

De vechiu-mi neam ºi faptele de-aramã
a moºilor fui ãst fel de semeþ,
încât, nesocotind obºteasca mamã,

aveam pe-oricine atâta-ntru dispreþ,
cã fui ucis, precum în Sienna ºtie
ºi-n toatã þara ei orice drumeþ.

Eu sunt Umbert'; nu însã numai mie
mi-a fost spre-amar, ci-a-mpins spre tristul port
pe toþi ai mei fârtaþi a lor trufie.

De-aceea am acest pietroi sã-l port,
cât timp în cer mã are domnu-n urã:
ce n-am fãcut ca viu o fac ca mort."

Eu, vrând s-ascult, plecai a mea staturã
ºi-atunci un duh, nu cel care-mi vorbise,
s-a-ntors sub piatra ce-i fãcea strâmturã,

privi, mã cunoscu, pe nume-mi zise,
cu greu þinând spre mine-un ochi deschis,
cum stãm precum atenþia mã-ndoise.

— "O", zisei eu, "nu tu eºti Oderis,
a Gubbiei falã ºi-a acelei arte
ce-o cheam-aluminare prin Paris?"

— "O, frate", a zis, "cartoanele ce-mparte
azi Franco Bolognez sunt mult mai bune,
ºi-i gloria-ntreag-a lui, ºi-a mea e-n parte.

Ce spui, fireºte, nu puteam eu spune
trãind, din cauza slãbiciunii mele,
spre slava goal-având porniri nebune.

ªi-atari trufii aici au sã se spele;
ºi nici aici n-aº fi, dar în cãinþã
cãzui cât timp puteam sã mai fac rele.

E glorie goal-a omului putinþã!
Spre vârf verdeaþ-abia i-o vezi ºi nu e,
de n-o ajung ºi timpi de nepriinþã.

Crezu,-n pictur-, a fi ºi Cimabue
stãpân a tot ºi-n umbrã e rãmasã
azi faima lui, de Giotto cel ce suie.

Aºa ºi-un Guido celuilalt îi lasã
al limbii-Olimp ºi poate-i ºi nãscut
acel ce pe-ambii-i va goni din casã.

Umana faimã-i vântul ce-a bãtut,
venind acum din dos, acum din faþã,
schimbând numirea sa dupã þinut.

Vei fi tu mai vestit trecând din viaþã
în ani cãrunþi, decât din carnea vie
ieºind pe când te poartã doica-n braþã,

în miia de-ani? Un timp în vecinicie
mai scurt decât o clipã-n roata care
din toate-n cer o ºtim cea mai târzie.

Toscana-ntreag-urla de-acesta care,
în faþa mea, cu greul drum se luptã,
ºi-n Sienna grijã nimeni azi nu-i are,

deºi i-a fost stãpân, pe când fu ruptã
în furia ei Florenþa ce fusese
sumeaþ-atunci, pe cât e azi coruptã.

E faima voastr-al ierbii fir ce-adese
se stinge-aºa, c-abia veni ºi nu-i,
prin raza cui din glii el tânãr iese."

Iar eu: — "Smerenie-n inimã tu-mi pui
fãcându-mi marea bub-a mea sã sece,
dar cine-i cel de care tocmai spui?"

— "Salvani Provenzan, ºi-aci petrece
fiindc-avu, mi-a zis, trufaºul þel
ca Sienna-ntreagã-n jugul lui s-o plece.

Aºa a mers ºi merge-aºa la fel
de când e mort. Spre-atare caznã mânã
a fi-ngâmfat de tot prea mult ca el."

Iar eu atunci: — "Dar, dac-un duh ce-amânã
mereu, pânã la moarte,-a se cãi,
e-nchis mai jos ºi nu se urcã pânã

nu trece-ntregul timp cât îl trãi,
de nu i-l scad cu ruga muritorii,
aºa curând aici el cum veni?"

— "Pe când trãia, mi-a zis, mai plin de glorii,
lãsând, din propria vrere,-orice ruºine,
s-a-nfipt in Sienna-n for ca cerºetorii

ºi, ca sã-ºi scoaþ-amicul din suspine
ºi temniþa lui Carlo, el aici
cerºea zvâcnindu-i toate-ale lui vine.

Nu-þi spui mai mult ºi-obscur poate cã-mi zici,
dar nu mult timp va trece ºi vecinii
aºa-þi vor face-ncât o sã-þi explici.

ªi-ãst fapt l-a smuls din joasele confinii."

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XII

Mergeam acum cu umbra cea-ncãrcatã
ca boii-alãturi, când în jug îi pui,
cât timp mã-ngãdui prea-bunul tatã.

Dar, când mi-a zis: — "Desparte-te ºi sui.
cã-i bine-aici cu vâsle ºi vântrele
sã-mping-un om cât poate barca lui,"

dând dreptu-i stat înfãþiºãrii mele,
cum faci când vrei sã pleci, deºi-mi erau
gândirile smerite-acum ºi grele,

eram în mers ºi paºii mei urmau
cu drag pe-ai lui Virgil, fãcând dovadã
ºi-ai lui ºi-ai mei ce sprinten umblet au.

Când iar mi-a zis: — "Las-ochii tãi sã cadã
spre-a fi cu spor cãrarea ta nainte,
sã faci ºi locul de sub tãlpi sã-l vadã."

Precum scobesc pe lespezi de morminte
întregul chip, aºa cum îi fusese,
al celui mort spre-a fi de-adus aminte

ºi-a da cu el prilej de-a plânge-adese
prin boldul evocãrii care poate
sã-ncindã foc în sufletele-alese,

aºa vãzui, ci mult mai bine-n toate
prin arta lor, figuri pe colnicel
cât brâu ca drum din sineºi coasta-l scoate.

Vãzui deoparte cum superbul cel,
mai bun creat cum n-a fost altul nime,
din cer cãdea-ntr-al fulgerului fel.

Vãzui, strãpuns de foc din înãlþime,
întins Briar cum zace, de-altã parte,
cu mortu-i trup pãmântului greime.

Vãzui pe Pallas, pe Timbreu ºi Marte,
armaþi pe lângã Zeus, privind rãzleþe
mari membre de-uriaºi pe câmp departe.

Vãzui sub poala naltei fortãreþe
pe Nimrod ca nãuc privind popoare
ce-au fost cu el în Sennaar semeþe.

O, Niobe, cu ce priviri de-oroare
priveai copiii tãi, sculptaþi pe stradã,
de ºapte-ori doi, cum unul-unul moare!

O, Saul, tu, în propria ta spadã
ce mort pãreai pe Gilboe juratul,
nici roua-n veci nici ploi sã nu mai vadã!

O, tu, nebun-Arahne, pe-ncurcatul
þesut al tãu, ce scump plãteai o toanã,
pãianjen trist fãcându-te pãcatul!

O, Roboam, n-aveai aci-n icoanã
trufaºul chip ce-ameninþa, ci-n carul
gonit de-ai tãi fugeai cumplitã goanã!

Scobit era pe aspra piatr-amarul
lui Alcmeon, cel ce-a fãcut sã-i parã
aºa de groaznic mamei sale darul.

Scobit era cum fiii s-aruncarã
pe Sancherib în templu-n care stete
ºi-ucis acolo-n capiºte-l lãsarã.

Scobit era ce-amarã moarte-i dete
lui Cir, când zise-n furie Tamirii:
"Tu sânge bea, cã de-asta-þi fuse sete."

Scobit era cum au fugit asirii
când mort fu Olofern ºi, totodatã,
ºi jalnicele moaºte-ale cumplirii.

Vãzui ºi Troia-n pulvere-aruncatã;
o, Ilion, ce ticãlos ºi-umil
scobit e chipul care-aici te-aratã!

Ce maistru-a fost al cui penel sau stil
fãcu figuri ºi umbre-aici de care
se poate-uimi ºi-un duh cât de subtil?

Par morþi cei morþi, iar viii vii, ºi clare
nu le-au vãzut cei ce-au vãzut ca mine
cât timp urmam plecat acea cãrare.

ªi-acum te mai mândreºte,-o, tu, creºtine,
cãlcând de sus ºi nasu-n nori purtându-l,
ca drumul rãu sã nu þi-l vezi supt tine!

Fãcurãm drum mai mult pe deal, urcându-l,
ºi drum mai mult ºi soarele-a-mplinit,
decât credeam eu cel aiuri cu gândul,

când cel care mergea, mereu þintit
numa-nainte,-a zis: — "În sus priveºte!
Nu-i timp de-a merge-astfel ºi-aºa robit,

cãci iat-aici un înger se gãteºte
sã vie cãtrã noi ºi-a sa solie
a ºesea serv-a zilei ºi-o-mplineºte.

ªi-n grai ºi-n ochi s-aduni cucernicie,
sã-i plac-a ne pofti, ºi-aminte ai
cã ziua asta-n veci n-o sã mai vie."

Cu-ndemnul sãu atât mã-ndãtinai
sã nu pierd vremea,-ncât povaþ-obscurã
el nu putea sã-mi dea-ntr-al limbii grai.

Spre noi veni frumoasa creaturã,
în alb vestmânt ºi-n chip având lucoare
cum Venus pare-n zori în zare purã.

El braþe-a-ntins ºi-aripi ca vrând sã zboare
ºi-apoi: — "Veniþi! aºa-ncepu sã zicã.
Sunt scãri aici, de-urcat de-acum uºoare."

Urmând chemãrii: — "O, rari ce se ridicã!
Vai, neam uman, nãscut spre-a te urca,
de ce cazi tu de-o boare-oricât de micã?—

ne-a dus deci unde-o scarã-n stânci era,
m-atinse-apoi cu-aripa sa pe frunte
ºi-un singur drum mi-a spus cã voi afla.

Precum la dreapta, spre-a sui pe munte,
la templul care,-o, bine cârmuite
oraº, stã-n deal, când treci a vãii punte,

º-alinã-al coastei clin prin scãri cioplite
ºi puse-aici din vremi mai cumsecade
pe când ºi cot ºi-ocale-au fost cinstite,

cãci nu e timp aºa s-alinã râpa care cade
ºi-aici pieziº de sus, din cerc vecin,
dar ambii umeri piatr-aici þi-i rade."

ªi voci, pe când eram intraþi deplin,
cum nu pot fi la noi nicicând rostite,
cântau: — "Ferice-acei cu duh puþin!"

Ah, aste porþi cât sunt de felurite
de cele din infern! Aici cântãri
te-ntâmpinã, ºi-n iad urlãri cumplite.

Suiam acum pe-acele sfinte scãri
ºi mult mai dulci de cum pãreau de-afarã
le-aflam în fuga sprintenei urcãri.

ªi-am zis: — "Maestre,-o, spune-mi ce povarã
aºa de grea din spate-mi se desprinse,
cã nici un greu nu simt urcând pe scarã?"

— "Când slovele ce-acum aproape-s linse
pe fruntea ta, dar tot mai au putere,
vor fi ca-ntâia toate ºase stinse,

picioarele-þi vor fi de buna-þi vrere
învinse-astfel, cã nu le va mai fi
suirea-n sus o trudã, ci plãcere."

Ca cel ce merge,-având, fãrã de-a ºti,
pe cap ceva, ºi-ncepe-a ºti cã-l are,
cã-l fac al altor semne-a bãnui,

ºi duce-o mânã deci spre-ncredinþare
ºi catã ºi-aflã ºi-astfel mânã lui
îi face-acea ce vãzul nu e-n stare,

pe degete rãzleþe-aºa fãcui
ºi-aflai cã-s numai ºase "P" ce-i scrise
acel cu chei, când drumul începui;

iar, când vãzu ce fac, Virgil surâse.

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XIII

Eram în capul scãrii de-unde vine
cã muntele se-mparte-a doua oarã,
pe care,-urcând, se vindecã oricine.

ªi tot aºa un brâu ºi-aci-ncunjoarã
întregul deal, ca-n prima-ncingãturã,
atât cã arcu-i mult mai strâmt scoboarã.

Nici umbre-aici nu vezi, nici o figurã;
pãreþii lui ºi golul drum întreg
asemeni sunt cu-a stâncii faþã surã.

— "De-oi sta s-aºtept popor ca sã-nþeleg
ce drum sã iau, mã tem, Virgil vorbit-a,
cã prea târziu voi ºti ce drum s-aleg."

Spre soare-apoi ºi-a-ntors nedumerita
privire-astfel cã osie-a fãcut
din dreapta sa, iar stângii-i dete-orbita.

— "Luminã sfântã-n care-acu-ncrezut
încep eu noul drum, a zis, condu-ne
cum cere drumul nou ce-am început.

Luminã dai, cãldurã dai, prea-bune,
deci tu ne fii mereu conducãtorul,
de n-ai vrun alt temei ce þi se-opune."

Pe-un spaþiu noi fãcurãm paºi cu zorul
cât loc aici de-o milã se socoate,
în timp puþin, c-aºa ne-mpinse dorul.

ªi iatã voci, dar ce popor le scoate
noi nu vedeam, spre noi zburau acu,
chemând cu drag la cina milei toate.

Cuvântul spus de-ntâia voce fu:
— "Vin n-au" ºi-n zbor rostitele cuvinte
le-a spus din nou ºi-n dosu-ne trecu.

Nici n-a fost stins ecoul vocii sfinte,
când alta-n urma ei: — "Eu sunt Oreste"
ºi ca ºi-aceea-n zbor trecu nainte.

— "O, tat-, am zis, ce glasuri sunt aceste?"
Abia-ntrebai ºi-al treilea glas, din spate:
— "Iubiþi pe-acel ce inimic vã este!"

Virgil atunci: — "Cornicea asta bate
a pizmei vinã ºi-astfel de amor
sunt plesnetele acestui bici purtate.

Contrarã voce-o are frâul lor;
ºi cred cã, pânã ce-o s-ajungi la pasul
iertãrii,-o sã cunoºti- ºi-acest popor.

Ci, -nfipt cu ochii de-unde vine glasul,
în faþã-ne tu duhuri vei vedea,
de-a lungul stâncii toate-având popasul."

Cãscând cu mult mai mult privirea mea,
vãzui în faþã-mi umbre cu mantile,
coloare-având cum stânca o avea.

Nu mult am mers apoi ºi rugi umile
plângeau: — "Mario, cere pentru noi,
voi, sfinþi cu toþii,-o, Petre,-o, Mihaile!"

Nu cred c-ar fi pe lume-aici vrun soi
de oameni azi cu fire-aºa barbarã,
cari n-ar fi plâns de ce-am vãzut apoi.

Când fúrãm deci aproape-ncât s-aparã
din schime clar ce-amar lor li se dete,
prin ochi durerea-mi izbucni amarã.

Pãreau cã poart-un gros suman în spete
ºi unul pe-altul razim îºi cãtau
ºi toþi ºedeau proptiþi de-acel pãrete.

Aºa milogii-acei ce pâne n-au,
la hramuri stând, cerºindu-ºi ce sã-mbuce,
proptiþi deolaltã cap în cap ei stau,

ca mult mai mare milã sã te-apuce,
nu numai prin auz, dar prin vedere,
cãci tot aceeaº milã ea ne-aduce.

Cum n-au de soare orbii-o mângâiere,
aºa ºi-aceste umbre-aici de cer
n-au nici o parte-n oarba-le veghere,

cãci tras prin gene-aveau un fir de fier,
cusut precum la ºoim i se petrece,
când nu-i supus la câte i se cer.

Pãrându-mi cã-i injurie-n cale-a trece
vãzând pe-aceºtia fãr' de-a fi vãzut,
privii spre domn ca dubiul sã mi-l sece.

ºtiu-ndeajuns ce-am vrut sã-i spui eu mut
ºi, fãrã ca s-aºtepte-a mea-ntrebare:
— "Vorbeºte,-a zis, dar scurt ºi priceput".

Virgil mergea pe partea de pe care
sã cazi din mal în gol prea lesne poþi,
cãci gardenã-mprejur deloc el n-are;

ºi-ntr-altã parte-aveam pe-acei devoþi
ce storc aºa prin trista cusãturã
cã-n plâns aveau scãldatã faþa toþi.

ªi-ntors spre ei: — "O, gintã tu, sigurã
sã vezi lumina primã, ce dorinþii
supreme-a voastrã-i cea mai mare-arsurã,

sã-mprãºtie mila spuma conºtiinþii
din voi cât de curând, ca sã vã cadã
curat curgând printr-însa rîul minþii,

sã-mi spuneþi voi, ºi dulce-mi daþi dovadã
de-amor, de-i vrun latin pe-aci, ºi bine
îi poate fi, cred eu, ca sã mã vadã."

— "O, frate,-un cetãþean e fiecine
cetãþii cei din cer; ci vrei sã spui
pribeag care-a trãit prin þãri latine?"

Puþin mai înainte de-unde fui
aºa-mi pãru c-aud rostind cuvinte,
de-aceea, ca sã vãd, spre el trecui.

Vãzui un duh pãrând cã ia aminte
ºi-aºteapt-atent, de-ntrebi tu cum anume,
el sus þinea bãrbia sa nainte.

— "Tu cel ce, spre-a sui-n mai bunã lume,
te-ucizi, am zis, el eºti cel ce-ai rãspuns,
sã faci sã te cunosc prin loc ºi nume."

— "Din Sienna fui ºi-nvidia m-a strãpuns;
cu-aceºtia-n rând îmi spãl ticãloºia,
plângându-i lui spre-a nu ne fi ascuns.

Nebunã fui, deºi mã chem Sapia.
Mereu mai mare-aveam de rãu strãin
decât de propriu-mi bine, bucuria.

ªi, ca sã crezi cuvântul meu deplin,
de fui nebun-ascult-a mele spuse.
Mergeam în jos pe-al anilor mei clin;

când oastea-n câmp pe lângã Colle-o duse
cetatea mea ºi inimicii ei,
eu cerului cerui ce însuºi vruse.

Bãtuþi ºi puºi pe-amarã fug-ai mei,
când am vãzut ce goanã-i despreunã,
cumplit m-am bucurat de-a lor cãdere,

încât, privind spre cer, strigai nebunã:
De-acum ori este,-ori nu-i un Dumnezeu!
cum face mierla-n scurta vreme bunã.

La finea vieþii mã-mpãcai ºi eu
cu Cel-de-Sus, dar ºi prin pocãinþã
eu tot n-aº fi scãzut amarul meu,

de n-ar fi fost sã-mi fie cu priinþã
prin ruga-i Pietru Pieptenarul, care,
prin mila sa,-mi scurtã din suferinþã.

Dar cine-i fi tu cel ce-a noastrã stare
ne-o-ntrebi ºi porþi ºi ochii-aºa cum vrei
ºi sufli când vorbeºti, pe cum îmi pare?"

— "Vor fi cusuþi aici ºi ochii mei,
dar numai timp puþin, cãci adunarã
puþin venin de-nvidie prin ei.

Dar groazã-mi e de cazna cea amarã
de mai de jos ºi-n inimã simt bine
de-acum cã sunt strivit de-a ei povarã."

— "Dar cine te-a condus aici pe tine,
de crezi ºi-ntr-un întors?" fu vorba lui.
— "Acest ce tace-aici ºi e cu mine.

Sunt viu; de-aceea, dacã vrei sã pui
s-alerge jos mortalele-mi picioare
ºi pentru tine,-alese duh, sã-mi spui."

— "E mare semn de-a cerului favoare
ºi-atât de nou s-auzi ce ne vorbeºti;
ajutã-mi deci prin ruga ta aoare!

ªi rogu-te pe tot ce tu iubeºti,
de-o fi vrodatã sã mai calci Toscana,
onoarea mea-ntre-ai mei sã mi-o-ntregeºti.

Tu-i cautã-ntre nebunii cei ce vana
speranþã-n Talamon o vor plãti
cu mult mai mult decât sãpând Diana,

dar ºi mai rãu de admirali va fi."

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XIV

— "Al nostru deal ce om ni-l ocoleºte,
cât timp e încã viu ºi ochii lui
se-nchid ºi se deschid precum voieºte?"

— "Nu pot sã ºtiu, dar ºtiu cã singur nu-i.
Întreabã-l tu, cã stã mai lângã tine,
ºi-l roagã dulce-aºa ca sã-l dispui."

Vorbeau, plecaþi spre-olalt-, aºa-ntre sine
la dreapta, doi ºi-apoi plecata faþã
o-ntinserã ca spre-a vorbi cu mine

ºi-mi zise-un duh: — "Tu, suflete, ce-n viaþã
ºi-acum fiind, în trup spre ceruri treci,
mângâie-ne de milã ºi ne-nvaþã:

de unde vii ºi cine eºti? Ne pleci
sã stãm de-atâta har ce þi se face,
miraþi ca ºi de-un fapt nefost în veci."

Iar eu: — "Prin mijlocul Toscanei trece
un râu, am zis, ce-n Falteron rãsare
ºi curge-un curs de mile zece-ori zece.

Din malul lui aduc a mea-mbrãcare
ºi-a spune cine-s eu ar fi-n zãdar,
cãci numele nu mult rãsunet are."

Rãspunse-acel ce-ntâi vorbi: — "De-i clar
ce pot cu mintea-n vorba ta pãtrunde,
de Arno-þi sunã vorbele-aºadar."

Iar lui al doilea: — "Dar de ce ne-ascunde
sã-i zicã el acestui râu pe nume,
cum faci spuind veºti rele de-oriunde?"

Iar el rãspunse aºa: — "Nu ºtiu anume,
dar bine-ar fi sã-l ºtim ºi dispãrut
chiar numele atãrii vãi din lume,

cãci din izvoru-i unde-i gros fãcut
alpestrul lanþ, din care-i rupt Pelorul,
încât nu-n multe locuri e-ntrecut

ºi pânã unde intr-a-ntoarce sporul
ce mãrii cerul e silit sã-l sugã
spre-a pune-n râuri ce-a cãra li-e zorul,

virtutea ca pe-un ºarpe-o pun pe fugã
vrãjmaºi ei toþi, ori prin curenþii rãi,
ori duºi de-un rãu nãrav care-i subjugã,

fãcând pe fiii-acestei biete vãi
aºa de rele-apucãturi sã prindã,
cã parcã-i paºte Circe-n rând cu-ai sãi.

Ei printre porci murdari, mai demni de ghindã
decât de-oricare-alt vipt ce gurii-i place,
curgând, dintâi sãrãcãcios, colindã.

Mai jos gãseºte javre fãr' de pace
cari n-au putere-atât cât au venin,
ºi-aici, scârbit de ei, un nas le face.

Pe cât scoboarã-n jos ºi tot mai plin
spurcatul râu ºi vrednic de blesteme,
el vede javrele cum lupi devin.

Trecând prin râpi afunde, dintr-o vreme
el dã de vulpi de-atâta fraudã pline,
cã nici de-un laþ nici una nu se teme.

Voi spune tot, s-audã el, cãci bine
va prinde-acestui viu a-ºi aminti
ce-un duh adevãrat azi pune-n mine.

Pe-al tãu nepot îl vãd cum va goni
vânând pe lupi prin valea-ngrozitoare
ºi-o spaim-a morþii tuturor va fi.

ºi ca pe boi bãtrâni o sã-i omoare,
ºi vie vinde carnea lor, rãpind
a multor vieþi, iar sie-a sa onoare.

ºi crunt din tristul codru îl vãd ieºind
ºi-l las-aºa cã nici în ani o mie
el n-o mai fi acel ce-a fost fiind.

Precum, la vestea jalei ce-o sã fie,
acel ce-ascultã-ncepe-a se-ntrista,
din orice parte-acel amar sã vie,

aºa vãzui pe-al doilea duh, ce sta
s-asculte-atent, cum trist sporea-n mâhnire,
când prinse-n el ce-ntâiul cuvântá.

Ce-mi spuse-un duh ºi-a cestuilalt privire
m-au ars sã ºtiu pe nume pe-astea douã
ºi de-asta deci smerit le-am dat de ºtire.

Deci tot acel ce-ntâi vorbi cu nouã
cuvinte-a zis: — "Tu vrei acum sã vreu
sã-þi fac ce tu nu vrei sã ne faci nouã.

Dar n-oi fi scump, fiindcã Dumnezeu
atâta har în tine-a vrut sã punã;
sã ºtii atunci cã Guid' del Duca-s eu.

Trãind, fui ars de-o pizm-aºa nebunã,
încât m-ai fi putut livid vedea
vãzând pe-un om chiar numa-n voie bunã

ºi-atare paie-adun din holda mea.
De ce-aveþi inima, voi, oameni, oare,
spre-un bun ce-a fi-mpãrþit nicicând nu vrea?

Acesta e Rinier, odor ºi-onoare
a casei Calboli, în care nu-i
azi nici un ins sã aib-a lui valoare.

Nu-i singur despoiat din neamul lui;
cât e-ntre Po, ºi munþi, ºi Ren, ºi mare,
de-un bun util ºi dulce vieþii-oricui,

ci plin e locu-ntre-ale lor hotare
de sterpi ciulini, aºa cã prin culturã
târzie-ar fi sã-i smulgi orice-ncercare.

Ah, unde-s toþi acei ce faim-avurã:
Manard, Carpigna, Lizio, Traversar?
Vai vouã, romagnioli, azi corciturã!

Când ºti-vei, tu, Bologno, de-alt Fierar?
Faenze, tu, pe-alt Fosco, sã-þi recheme
pe-acest fãcut, din slab tufiº, stejar?

Sã nu te miri cã bietu-mi suflet geme
când Guid' da Prata-mi vine-aminte mie
ºi Ugo d'Azzo, de pe-a noastrã vreme,

ºi Frederic Tignos cu-a lui cuscrie,
ºi traversarã ºi-Anastagi,-azi ele
familii-a cãror casã li-e pustie,

femei ºi cavaleri, plãceri ºi-acele
dulci griji, de-amor ºi curtenie pline,
pe unde-au inimi azi atât de rele.

Cum nu pieri, Brettinore, cãci din tine
fugir-ai tãi, sã scape de dihonii,
ºi mult popor cu ei! Dar face bine

Bagnacavall' cã-ºi isprãvi coconii,
rãu Castrocar cã ne mai fac pomanã
asemeni conþi, ºi ºi mai rãu fac Conii!

Vor fi, când vor scãpa de-a lor satanã,
Paganii buni, dar nu-ntr-aºa mãsurã
sã n-aibã totuº ºi-urme de prihanã.

O, Ugoli de' Fantoli, sigurã
stã faima ta, cãci nu mai poþi avea
urmaºi s-o facã, scãpãtând, obscurã.

Dar mergi, toscane, cãci mai bine-aº vrea
sã plâng decât sã spui, aºa de-amare
dureri îmi fac vorbind de þara mea."

ºtiam cã simt a noastrã-ndepãrtare
ãºti doi iubiþi, dar, cãci steteau tãcând,
fãceau s-avem încredere-n cãrare.

Când iarãºi furãm singuri ºi mergând,
precum din nori un trãznet se scoboarã,
cumplit veni un glas spre noi zicând:

— "Oricine mã-ntâlneºte-acum, m-omoarã!"
ºi-apoi peri precum se-ndepãrteazã
ºi-un tunet scurs prin nori ce-l împresoarã.

De-abia simþii cã aerul s-aºeazã,
când iat-alt glas cu-atât de mare hui
cum face-un tunet ce-n curând urmeazã:

— "Aglaura, schimbatã-n stâncã, fui",
încât, spre-a fi mai strâns de-al meu pãrinte,
eu nu nainte-un pas, ci-ados fãcui.

Când fu-n tot locul pace ca nainte:
— "Acesta-i asprul frâu", îmi zise el,
"ce-ar fi sã facã pe-om a fi cuminte.

Voi prindeþi însã nada,-ncât acel
duºman de veci vã trage-n unghiºoarã;
puþin v-ajutã deci ºi frâu ºi-apel.

Vã cheamã cerul cel ce vã-ncunjoarã
ºi-aratã-v-ale lui splendori eterne,
dar ochiul vostru tot spre lut scoboarã;

de-aci vã bate-acel ce-atot discerne."

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XV

Din faptul zilei pânã când se toacã
de-al treilea ceas, cât este spaþiul sferii
ce-asemeni c-un copil a pururi joacã,

atât pãrea cã pânã-ntr-al cãderii
moment lui Sol un spaþiu i-a rãmas:
miez-noapte-aici, dincolo faptul serii.

Iar raza-i mã lovea direct pe nas,
din cauzã cã, urmându-ne-ocolirea,
aveam întors spre-apus al nostru pas,

când eu simþii mai mult decât airea
pe-obraz lumina mult-a nu ºtiu cui
ºi lucrul nou de-aci-mi stârni uimirea.

Din mânile-amândouã deci fãcui
ca streºini peste ochi o apãrare
ºi-acel prisos de raze-l mai scãzui.

Precum din ape-ori din oglindã sare
o razã aºa-n opusã direcþiune,
încât, urcând, acelaº unghi îl are

ca ºi cãzând, încât egal le pune
de-o parte ºi-alta pietrei cãzãtoare,
precum ºi arta ºi-ncercarea spune,

aºa-mi pãru cã-n faþã de-o lucoare
rãsfrântã sunt lovit, ºi ochii mei
grãbiþi fugirã-n lãturi ca de soare.

— "Lucoarea asta, dulce tatã, ce-i,
cã nu mi-i pot scuti de-a ei povarã
ºi-ncoace parcã-ºi miºcã focul ei?"

— "De-uimire, el mi-a zis, sã nu-þi mai parã
cã servii-angelici tot te mai orbesc.
E sol trimis spre-a ne pofti pe scarã.

Ci-n scurtã vreme nu-þi va fi, gândesc,
cumplit sã-i vezi, ci-o dulce veselie,
pe cât o poþi simþi tu-n mod firesc."

Ajunºi apoi la vesela solie,
cu dulce glas ne-a zis: — "Pe-aici întrând,
mai lin suiº ca altele-o sã fie".

Plecaþi de-acolo, noi urcam, pe când
"Ferice milostivii" ºi "Tresalte
acel ce-nvinge" s-auzea cântând.

ªi singuri noi pe-urcuºul scãrii nalte
suiam ºi-n mers gândeam cum aº putea
sã trag din vorba lui folos încalte.

ªi,-ntors spre el, mi-am spus dorinþa mea:
— "Ce-a vrut acel din Brettinor sã zicã
c-un bun ce-a fi-mpãrþit nicicând nu vrea?"

— "Supremu-i viciu-l vede-acum cât stricã
de mult, a zis; sã nu te mire-apoi
cã-l mustrã vrând pedeapsã-n voi mai micã.

Fiindcã tind dorinþele din voi
spre-un bun ce pate prin pãrtaºi scãdere,
de-aceea pizma strânge-ai caznei foi.

Dar, dac-amorul vecinicelor sfere
spre ele vi-ar întoarce-al vostru dor,
voi n-aþi mai fi-nfricaþi de-acea durere.

Pe cât mai mulþi "al nostru" zic în cor,
pe-atât mai mult din bun posede-oricare
ºi-au plus de caritate-n claustrul lor."

— "Eu simt, am zis, mai multã-ntunecare
decât de-aº fi tãcut ºi mintea mea
se zbate-acum în dubiu mult mai mare:

Sã facã mai bogaþi cum ar putea
pe mai mulþi inºi averea divizatã,
decât având puþini pãrtaºi la ea?"

Iar el: — "Fiindcã mintea þi-e-ndreptatã
tot numai spre pãmânt, pe lângã tine
e neagra noapte-n ziuã luminatã.

Nespus de nalt ºi nesfârºitul bine
spre-orice iubire-i gata sã scoboare
precum spre-obiecte lucii raza vine.

ªi-atât el dã cât aflã-n ele-ardoare,
aºa c-apoi cât mila lor se-ntinde
pe-atât li-e-n spor ºi vecinica valoare.

Deci cercul lor pe cât mai mulþi cuprinde,
pe-atât iubesc mai mult, cu spor mai mare,
ºi-un duh dintr-altul ca-n oglinzi îl prinde.

Ci,-n spusa mea de n-afli-ndestulare,
veni-va doamna ta ca sã te-ajute
sã-þi stingi deplin ºi-acest un dor ºi-oricare.

Dar vezi numai sã vindeci cât mai iute
cinci P, ca pe-alþii doi, cãci nimãnui
nu-i pier aceste rãni decât durute."

Când vrui sã zic "Mã saturi tu", vãzui
cã-ntrasem în alt cerc ºi-aºa deodatã,
atras cu ochii spre-alte pãrþi tãcui.

Aci-mi pãru-n viziune luminatã
cã sunt rãpit ºi-apare fãr' de veste
un templu-n care-i lume adunatã.

ªi-n pragu-i o femeie,-aºa cum este
o dulce mamã, zice: — "Fiul meu,
de ce ne-ai mai fãcut acum ºi-aceste?

Cãci iatã, triºti, ºi tatãl tãu ºi eu
te-am cãutat." ªi-apoi, vorbind atare,
vedenia mea peri fãrã sã vreu.

Dar alta-mi apãru, pãrând cã are
pe faþã plânsul care-l naºte-anume
durerea-n noi printr-o insultã mare:

— "De eºti stãpân cetãþii-al cãrei nume
stârni-ntre zei rãzboi atât de-aprins
ºi care-orice stiinþe-a dus prin lume,

tu,-n braþele-ndrãzneþe ce-au cuprins
pe fiica noastrã, Pisistrat, loveºte!"
Dar, blând ºi dulce ºi de milã-nvins,

pãrea cã, rãspunzând, aºa-i vorbeºte:
— "Ce vrei sã facem cui ne poartã urã,
când ceri sã bat pe cel ce ne iubeºte?"

Vãzui în furie-apoi popor cum curã
ºi-ucid cu pietre-un biet copil ºi cer
"Ucide! Ucide!"-n urlete de gurã.

Iar el, cãzut ºi prins de-al morþii ger,
zãcea ci,-n timp ce-l îngheþau fiorii,
avea deschiºii ochi mereu spre cer

ºi, plin de milã, privind prigonitorii
ruga,-ntr-atâta cazn-a morþii sale,
pe Naltul Domn sã-i ierte-ucigãtorii.

Când sufletu-mi s-a-ntors la stãri reale,
cari sunt un adevãr nu numa-n ea,
vãzui nu false-avutele-mi greºale;

ºi-atunci Virgil, care-a putut vedea
cã fac ca cel cui îi sileºti trezirea:
— "Ce ai", mi-a zis, "de nu te poþi þinea?

Aproape-o leghe þi-ai urmat suirea
cu ochi închiºi ºi-umblare-mpiedecatã,
cum faci când somnu,-ori vinu-þi furã firea."

— "De vreai s-asculþi", am zis, "o, dulce tatã,
voi spune tot ce-n minte-mi se ivi,
cât timp avui umblare-aºa-ncurcatã."

— "ªi-o sutã",-a zis, "de mãºti de-ar zãbrãni
obrazul tãu, nu poate sã-mi rãmânã
ascuns vrun gând, oricât de mic ar fi.

Iar ce-ai vãzut sunt pilde ce te mânã
sã laºi sã-þi intre-n suflet sfânta pace
a cãrei ape-au vecinicã fântânã.

Nu-ntreb ce ai din cauza care face
sã-ntrebe-un ochi a cãruia vedere
e stinsã-n cel ce fãr' de suflet zace,

ci-aºa-ntrebai spre a-þi pune-n tãlpi putere.
Aºa-mboldeºti pe-un leneº indispus
s-uzeze, când revine-a sa veghere."

Mergeam prin faptul serii-acum în sus,
atenþi privind pe cât puteam pãtrunde
în contra razelor târzii de-apus,

ºi iat-un fum încet venea ºi-n unde
spre noi, asemeni nopþii-ntunecate,
ºi loc de-adãpostit n-aveam nici unde;

Ne-a stins ºi vãzul ºi-orice zãri curate.

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XVI

Drãcescul hãu ºi-o noapte vãduvitã,
pe-o boltã strâmtã, de-oriºicare stele,
ci-atât mai mult de nori acoperitã,

n-au pus nicicând un vãl vederii mele
ca fumul gros ce-aici ne-acoperea
ºi nici aºa de-amar simþit de piele.

El ochii nu-i rãbda deschiºi sã stea;
prudent de-aceea, credinciosul duce
m-a strâns la el ca mâna sã mi-o dea.

Cum merge-un orb, urmând pe cel ce-l duce
spre-a nu greºi ºi-a da de ceva-n drum
ce-i poate-ori rãni, ori moarte chiar aduce,

mergeam prin acrul ºi grozavul fum
atent la vorbe-ntruna repetate
de-al meu poet: — "Sã nu te pierzi acum!"

ªi voci sunau, rugând îndurerate
de pace toate ºi de milã bunul
al lumii Miel ce spal-a ei pãcate.

Tot Agnus Dei le-ncepea comunul
tropar ºi-aveau ºi-un text ºi-o melodie,
aºa cã parcã toþi ar fi fost unul.

ªi-am zis: — "Maestre, spirite sã fie
ce-aud?" Iar el: — "Aievea e ce zici
ºi trec mergând sã spele-a lor mânie."

— "Dar cine, tu, ce-al nostru fum despici
vorbind de noi aºa c-ar fi sã parã
cã-mparþi în zile timpul tãu ºi-aici?"

Aceste vorbe-n drum ni s-adresarã
ºi-atunci Virgil: — "Nu sta tãcut ºi spune
ºi-ntreabã-l deci de e pe-aici vro scarã."

Iar eu: — "Tu, cel ce scoarþa ºi-o depune
spre-a merge alb la cel ce te-a zidit,
de-mi vei urma, tu ai s-auzi minune."

— "Urma-te-voi pe cât mi-e-ngãduit,
ºi,-n fum de-avem o piedicã vederii,
în locul ei voi pune-auz sporit."

— "Merg sus, am zis, în scutecu-nfãºerii
pe care moartea ni-l dizolv-odatã
ºi-aici eu vin prin vãile durerii.

De domnul graþie-atâta de mi-e datã,
încât voi sã-i vãd eu curtea lui,
pe-o cale-acum de mult ne-ndãtinatã;

n-ascunde cine-ai fost, ci drept sã-mi spui,
ºi spune-mi de suim noi bine-anume,
ca-n vorba ta-ncrezut, vegheat sã sui."

— "Lombard eu fui ºi Marcu-i al meu nume;
bãrbat expert, iubii acea valoare
spre care-azi tinde-aºa puþinã lume.

Mergi bine-n sus, de mergi spre trecãtoare."
Aºa dintâi ºi-apoi: — "Când vei fi sus,
fã rugi, te rog, ºi pentru mine-aoare".

— "Mã leg pe legea mea sã fac ce-ai spus,
ci-ntâi", i-am zis, "sã-mi curmi nedumerirea,
cã, dacã n-o dezleg, sunt om rãpus.

Fu simplã-ntâi ºi mi-o spori rostirea
din vorbele-þi ce-adânc m-asigurarã
de-un fapt ce-mi spui ºi spus îmi fu ºi-airea.

E lumea-ntr-adevãr pustie darã
de tot, cum spui, de-orice virtuþi ºi-apune
sub multa rãutãþii ei povarã?

Dar rogu-te deci cauza tu mi-o spune,
s-o vãd ºi eu ºi altora s-o spui,
cãci unu-n noi, ºi-n cer alt ins o pune."

Adânc suspin, pe care amaru-n "hui"
sfârºitu-l-a, el scoase-ntâi ºi: — "Frate,
e oarbã lumea ºi din ea tu sui.

Voi viii vreþi sã fie cãutate
oricare cauze-n cer, prin rea pãrere
cã toate-ar fi fatal prin el miºcate.

De-ar fi aºa, în voi libera vrere
distrus-ar fi ºi n-ar fi just rãzbun
din bun s-aduni plãceri, din rãu durere.

Prin cer temei la fapte vi se pun,
nu zic la toate, dar, lãsând c-aº spune,
voi minte-aveþi sã ºtiþi ce-i rãu ºi bun

ºi vrere-aveþi, ce, trudnic de rãpune
cu ceru-n luptã-ntâiele-i ciocniri,
ea-nvinge tot, de-o duc ºi zodii bune.

Puterii prime ºi mai bunei firi
cu drag supuºi, ea minte-n voi creeazã
ºi-asuprã-i cerul n-are-nrâuriri.

Deci, dacã lumea de-astãzi deviiazã,
e cauza-n voi, e-n rãul vostru zel,
ºi vreau sã-þi spui ºi cum s-argumenteazã.

Ieºind din mâna cui cu drag de el
se bucurã mainte-a ce sã fie,
c' un prunc, ce râde-ori plânge-n joc, la fel

prostuþ un suflet, el nimic nu ºtie
decât cã-mpins de-un creator senin,
el vrea cu drag ce-i face-o bucurie.

Dintâi se simte-atras de-un bun puþin;
se-nºealã-n el, ci-aleargã ºi-l culege,
când frâu sau ghid nu-abat al sãu înclin.

Aici, drept frâu, nevoie-avem de-o lege
ºi-apoi, drept scut cetãþii-adevãrate,
mãcar al unui turn, se cere-un rege.

Legi sunt, dar n-au de cine fi urmate;
al turmei cap e bun rumegãtor,
ce-i drept, dar n-are unghii despicate.

Când vede lumea deci pe-al ei pãstor
hrãnindu-se cu ce ºi ea se-nfruptã,
îi place-aºa ºi n-are de-alta zor.

Cã lumea deci din rãu mai rãu se luptã,
e cauza cârma rea, cum vezi ºi tu,
dar nu c-a voastrã fire-ar fi coruptã.

Doi sori avut-a Roma, când fãcu
pãmântul bun ca dublul drum sã-l vadã,
ºi-al cerului ºi-al lumii, dar acu

ei reciproc s-au stins. Unind o spadã
ºi-o cârjã fac, prin dublã-mpedecare,
fatal din rãu în ºi mai rãu sã cadã.

Unite, teamã una de-alta n-are.
De nu mã crezi ce spui, priveºte-un spic:
cunoºti dupã sãmânþ-orice rãsare.

În þara dintre Po ºi-Adige, zic,
gãseai virtuþi ºi simþ mãcar la unii,
mainte-a-ntra-n gâlcevuri Frederic.

Acum fii sigur cã nu-s ei nebunii
sã vrea ruºinea cea care se teme
de-a sta-n contact ºi de-a vorbi cu bunii.

Dojana nouãi vremi dã vechea vreme
prin trei bãtrâni cui pare-le surghiun
cã prea-ntârzie domnu-n cer sã-i cheme:

Conrad Palazzo ºi Gherard cel bun
ºi Guido de Castell', cui pe frânceºte
"lombardul simplu" mult mai bine-i spun.

Primind douã puteri în ea, fireºte
cãci douã oºti în ea-s amestecate
ºi ºi pe ea ºi sacu-ºi murdãreºte."

— "O, Marce-al meu, ce bine spui tu, frate!
Acum vãd eu de ce-au înlãturat
pe tribul Levi-a-ntra-n ereditate.

Dar ce Gherard ca pildã mi l-ai dat
c-ar fi rãmas din stinºii mai nainte
spre-a fi dojan-acestui veac stricat?"

— "Ori tu mã-ncerci, ori graiul tãu mã minte
cã pari a nu ºti pe Gherard, ºi-o spui
tu, cel vorbind toscanice cuvinte.

Deloc eu nu-i cunosc alt nume-al lui.
I-aº zice poate-al Gaiei, dupã tatã.
Cel-Sfânt cu voi! Da-aci-s oprit sã sui.

Vezi albul, colo, ce prin fum s-aratã
lucind; acela-i îngerul de-aci
ºi, pân-a nu veni, sã plec îmi catã."

Se-ntoarse-apoi, nevrând a mai vorbi.

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XVII

Socoþi, creºtine, de te-a prins pe golul
din Alpi vrodat-o negurã, prin care
de-abia zãreai ca prin pelcea sobolul,

ºi cum, când deasa ºi-umeda-ncãrcare
începe-a se rãri ºi vezi pe sus,
prin ele abia, bolnav un glob de soare,

ºi-atunci vei fi cu-nchipuirea ta
pe-aproape-adus sã vezi ºi tu ca mine
ãst soare-aici pe-un timp când se culca.

ªi-aºa deci, potrivindu-mi paºii bine
cu-ai lui Virgil, ieºii din nor afarã
în ziua moartã jos, pe sub coline.

O, fantazie, care-ades separã
pe om de lume,-ncât el n-are ºtire
chiar mii de tube-n jur de-ar fi-n fanfarã,

de n-ai din simþuri, de-unde-ai tu pornire?
Te miºcã vro luminã-n cer iscatã
prin sine,-ori vrerea cui ne-o scurge-n fire?

Fãptura ticãloasei, ce schimbatã
fu-n paserea ce simte-a ei plãcere
supremã-n cânt, îmi apãru deodatã,

iar mintea mea atât de cu putere
s-a strâns în sine-ncât degeaba-n el
fãcu sã-i fie-oricãrui simþ ce-i cere.

Feroce-apoi un rãstignit rebel
descinse ca vedenie-ntr-a mea minte,
trufaº în faþã-i ºi murind astfel.

ªi marele-Ahasver îi sta nainte
ºi-Estira lui ºi justul Mardochi
ce-ntegru fu ºi-n fapte ºi-n cuvinte.

Iar, când ºi-acest tablou mi se topi
prin sineºi el, cum piere ºi-o bãºicã
din lipsa apei care-o face-a fi,

în vis îmi apãru o junã fiicã
plângând amar ºi-aºa zicând: — "Reginã,
de ce-n mânie-ai vrut a fi nimica?

Tu te-ai ucis sã scapi pe-a ta Lavinã
ºi m-ai pierdut; ºi-s eu care boceºte;
nu plânge, mam-, a lui, ci-a ta ruinã!"

Precum se rupe-un somn când ne loveºte
luminã nouã-nchiºii ochi ºi, pân-a nu
muri de tot, el rupt se zvârcoleºte,

aºa vedenia mea se rupse-acu,
când faþa mea de-o mult mai grea lucoare
decât ni-e nouã-n uz lovitã-mi fu.

Privii sã vãd cam unde-aº fi eu oare,
ci-atunci un glas ce-a zis: — "Pe-aici sã suie",
fãcu din mine-oricare-alt gând sã zboare,

ca-n locul lor atâta dor sã puie
sã vãd pe cel ce-a zis, cum e ºi vrerea
în care-odihnã, pânã n-aflã, nu e.

Dar, ca de soare, când, orbind vederea,
lumina-i multã-l face-ntunecat,
aºa mi-a fost învins-aici puterea.

— "Acesta-i sol divin ºi, nerugat,
ne-aratã drumul muntelui spre bine
ºi-n propria sa luminã e-mbrãcat.

Cu noi el face ca ºi-un om cu sine:
Acei ce-aºteaptã rugi, vãzându-þi zorul,
haini doresc sã nege-a face bine.

Chemãrii sfinte-urmeze-ne piciorul,
suind cât timp prea noapte încã nu-i,
cãci pânã-n zori ne-opreºte-apoi zãvorul."

Aºa vorbi ºi paºii mei º-ai lui
spre-o scarã-ntorºi tindeau la ea sã vie
ºi,-ndatã ce la prima treaptã fui,

simþii miºcãri de-aripi cum îmi adie
pe-obraji un vânt, ºi: — "Beati, printre ele.
pacifici, cari n-au o rea mânie!"

Erau acum aºa de sus acele
luciri ce sunt ai nopþii-nãintaºi,
încât albeau pe cer tutindeni stele.

— "O, tu, putere-a mea, de ce mã laºi?"
ziceam în gând, simþind cã se topeºte
mereu puterea slabilor mei paºi.

Eram ºi unde scara conteneºte
urcuºul ei ºi-am stat înfipþi pãrând
asemeni navei când la mal s-opreºte.

Puþin am stat, atent, aici, crezând
prin noul cerc s-aud vro noutate;
mã-ntoarsei spre Virgil apoi, zicând:

— "Sã-mi spui, o, dulce tatã, ce pãcate
în cercu-acesta-ºi spal-al sãu popor?
De stãm din mers, nu sta din cuvântate."

Iar el: — "Iubirea binelui, ce lor
fals þel le-a dat, o-ndreapt-aici; trândava
lopat-acum o bat din nou cu zor.

Ci-atent asculte gândul tãu ºi-afla-va,
spre-a ºti mai bine,-atâta lãmurire,
cã rod frumos aduce-þi-va zãbava.

N-a fost fãrã de-amor nicicând zidire,
cum nu-i, mi-a zis, puterea creatoare,
iar el, cum ºtii, e psihic sau din fire.

Dar cel firesc e-n veci fãr' de eroare;
greºeºte primul, sau þintind rãime,
sau dând un plus, ori minus de vigoare.

Cât timp e-ntors spre bunurile prime
ºi-n cele secundare-nfrânã zborul,
nu poate naºte-o rea plãcere-n nime.

Dar, când s-a-ntors spre rãu, sau prea cu zorul
vâneaz-un bun, sau prea puþin, zidirea
lucreaz-atunci cum nu vrea Creatorul.

De-aici tu poþi pricepe cã iubirea
e-n voi sãmânþ-a tot ce se socoate
virtute,-ori fapt ce merit-osândirea.

Dar, pentru cã iubirea-n veci nu poate
sã-ºi uite-obiectul drag spre care curã,
scutite-s de-ura proprie-n lume toate.

ªi, cum nu poþi concepe-o creaturã
nici ruptã de-al ei prim, nici stând de sine,
strãin de el e orice-nclin spre urã.

Deci rãul vrut, de-mpart, cum judec, bine,
e numai rãul ce pe altu-l doare
ºi-n lutul vostru-n triplu chip el vine.

Strivind pe-al sãu vecin spereaz-onoare
un om, aºa cã numai asta-l face
din slava lui pe-acela sã-l doboare.

Se teme-alt om cã poate sã-l dezbrace
de-onor ºi faimã altul care suie, deci
ciudã-l prinde ºi contraru-i place.

Alt om ofensa-n suflet ºi-o încuie
hain atât, cã-i orb spre rãzbunare
ºi-unicu-i gând e pe-altul sã-l rãpuie.

Acest triform amor e cel pe care
îl plâng mai jos. Dar de-altu-acum sã-þi spun
ce bunu-n chip corupt în ochi îl are.

Confuz concepe-oricine primul bun,
în care cat-odihnã ºi-l doreºte:
Deci toþi spre a-l dobândi silinþã-ºi pun.

Deci spre-a-l vedea ºi-avea, de vã-mboldeºte
prea-ncet al vostru-amor, dupã cãinþe
cu just amar, ãst cerc vã pedepseºte.

Mai este-un bun, ci nu-s în el priinþe,
cãci nu-i nici bun temei, nici fericire,
nici sad ºi fruct a orice mântuinþã.

Cei prea porniþi spre-acest fel de iubire
deasupra-ne-n trei cercuri ai sã-i vezi.
Cum este însã tripla-le-mpãrþire

nu-þi spun, ca însuþi tu sã cercetezi."

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XVIII

Aºa-ncheind apoi a sa vorbire,
profundul doctor mã privea mereu,
atent, în ochi de-arãt vro mulþãmire.

Dar, cum ardeam de-o nouã sete, eu,
deºi tãcând din grai, ziceam în minte:
"Prea mult sã-ntreb, îi cade poate greu."

Ci,-nþelegând veracele pãrinte
timida-mi vrere ce n-o dam pe faþã,
vorbind, mi-a dat curaj sã-ncerc cuvinte.

— "Lumina ta-mi revars-atâta viaþã
în minte,-ncât ea clar putu s-adune
ce-al tãu cuvânt explicã ºi mã-nvaþã.

Te rog deci, dulce tatã drag, ºi-mi spune
de-acel amor ce zici cã-i temelie
oricãror fapte, rele fie,-ori bune."

— "Aprinde-a minþii agerã fãclie
ºi-eroarea", zise, "limpede-þi va fi,
a orbilor cari duci voiesc sã fie.

Creat fiind un suflet spre-a iubi,
el tinde spre-orice lucru care-i place
pe loc ce placu-l miºc-a fãptui.

Sensoriul vostru ia din ce-i verace
direcþia sa ºi-n voi aºa o-ncheagã,
cã sufletul din ea obiect îºi face.

ªi, dacã,-ntors spre ea, o prinde-ntreagã,
înclinu-i este-amor care, fireºte,
cã prin plãcere-n voi din nou se bagã.

Apoi, cum focu-n sus se nãzuieºte
prin forma-i datã de-a cãta fiinþã,
unde-n materia sa mai lung trãieºte,

aºa un suflet prins intrã-n dorinþã,
ce-i psihic act, ºi, pânã nu posede
obiectul vrut, se zbate-n nepriinþã.

De-acolea ºi-adevãrul clar se vede
ce-ascuns e el acelui ce pe-oricare
amor c-ar fi-n de sineºi bun îl crede.

De-aceea poate, cãci obiectu-i pare
de-a pururi bun, dar nu-i tot chipul bun,
deºi e bunã ceara lui ce-l are."

— "Cuvântul tãu ºi mintea mea mi-o spun
curat ce este-amorul ºi de unde,
dar mult mai mare dubiu-n mine pun,

cãci, dacã el de-afarã-n noi pãtrunde
ºi sufletul e numai rob dorinþii,
de merge strâmb, ori drept, el nu rãspunde."

Iar el: — "Cât pot sã vadã ochii minþii
þi-am spus; de-aici Beatricei tale-i cere
dovezi apoi, cã-i chestie-a credinþii.

Orice substanþ-o vei avea-n vedere,
distinctã de materie,-ori ºi legatã
de ea, conþine-o proprie-a sa putere

ce-i numai prin lucrãri manifestatã
ºi n-o arat-altce decât efectul,
precum cã-i viu un pom prin verde-aratã.

De-aceea noi nu ºtim nici intelectul
întâielor noþiuni de unde vine,
nici primele porniri ce-aduc afectul,

cãci sunt în voi ca zelul în albine
de-a face miere; deci întâiul drag
nu este-n sineºi el nici rãu, nici bine.

Acum, spre-a fi din el ºi toate-un cheag,
e-n voi nãscut-a minþii sfãtuire
ce strict pãzeºte-al consimþirii prag.

Aci-i izvorul de-unde ia pornire
ce-i merit ºi ce nu-i, precum alege
ºi-nlãturã o bunã,-ori rea iubire.

Câþi pânã-n fund putur-aºa-nþelege
vãzur-aceast-a firii libertate
ºi etic-o fãcurã astfel lege.

Deci, chiar zicând cã din necesitate
s-ar naºte-oricare-amor ce-n voi rodeºte,
existã-n voi putinþa de-a-l abate.

Virtutea asta nobil-o numeºte
Beatrice-arbitriul liber ºi-o sã-þi spunã
de ea mai mult, ºi-atunci îþi aminteºte!"

Spre-al nopþii miez târziu sosita lunã,
asemeni c-un ceaun de foc, acum,
fãcând în juru-i stelele s-apunã,

trecea-mpotriva cerului pe-un drum
ce-l arde Feb când el din Roma pare
c-apune-ntre Sardin' ºi Cors'; ºi cum

acea gentilã umbrã, pentru care
respect Pietolei Mantua cedeazã,
ºi-a fost depus împusa-nsãrcinare;

de-aceea eu, ce la-ntrebãri ºi treazã
ºi simplã dezlegare-acum avui,
stam ca ºi-un om ce plin de somn viseazã.

Ci smuls din starea de-aþipire fui
deodatã de-un popor venind cu zorul
din dosul nostru,-urmând cãrarea lui.

Precum, spre-a cere Tebele-ajutorul
lui Bah, vedeai prin nopþi, pe lâng-Asop
ºi-Ismen, curgând cu vuiet mult poporul,

aºa-nteþeau prin cerc al lor galop,
precum vedeam, ºi-aceste vieþi zbãtute
de-o bunã vrere ºi de justul scop.

Curând au fost deasuprã-ne, cãci iute
venea fugind ãst stol ºi-n clipã gata,
ºi-n frunte doi plângeau mai cu virtute:

— "Pe munte-a mers cu grabã Preacurata;
Cezar, voind Herda s-o supuie,
lovi-n marsili ºi-n Spania-ºi duse armata.

Curând, curând, cã timp de-a-l pierde nu e
prin dor scãzut", strigau din urmã toate,
"ca bunul zel în graþie sã ne suie!"

— "Oh, neam din care-o vie-ardoare scoate
zãbava cea ce,-n dorul ce v-a tras
spre bine,-a pus prea slabã râvnã, poate,

acest ce-i viu ºi nu-nºelaþi vã las
sã urce-ar vrea când soare-o sã rãsarã,
deci spuneþi pe-unde-i mai pe-aproape-un pas?"

Aceste vorbe lor li s-adresarã.
Iar unul din mulþime: — "Vino-n sus
pe urmã-ne ºi-i da-n curând de-o scarã.

Atâta dor de-a merge-n noi e pus,
cã nu putem sta-n loc. Sã fim iertate,
de-þi pare brusc ce nouã ni-e impus.

La Sân Zeno-n Verona fui abate
subt Barbarossa, bunu-mperator,
din cauza cui ºi-acum Milanul pate.

ªi-atare-i unu-n groapã c-un picior,
ce trist va fi de-aceastã mãnãstire
ºi plânge-va-n curând, cã-i fu prior,

cã-n locul unui demn de pãstorire
a pus pe fiul sãu cel rãu nãscut,
diform la trup ºi mai diform la fire."

Nu ºtiu de-a spus mai multe,-ori a tãcut,
atât era-ntre noi de mult declinul,
ci-acestea le-auzii ºi mi-au plãcut.

Ci-acel ce-n orice-amar îmi fu sprijinul:
— "Te-ntoarce",-a zis, "acum ºi ia aminte
la doi ce vin ºi lenii-i cânt-aminul."

Strigau în urm-a toþi: — "Mai înainte
de-a-i trece prin Iordan moºtenitorii,
muri ieºita din Egipet ginte.

ªi,-urmând pe-Anchis, a fi-ntre rãbdãtorii
cei pânã la sfârºituri câþi nu vrurã,
ºi-au dat ei singuri viaþã fãr' de glorii."

Iar, când de noi departe-atâta furã
cã nici nu mai puteau a fi zãrite,
nou gând mi-a dat prin cap ºi se nãscurã

dintr-însul multe-apoi ºi felurite;
ºi-atât dintr-unu-ntr-altul fui trimis,
cã ochii-mi s-au închis pe nesimþite

ºi gândul meu s-a prefãcut în vis.

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XIX

Pe timpul când cãldura zilei n-are
putere-a domoli al lunei ger,
de Terra-nvins, ori de Saturn arare,

când cel mai mare semn al lor pe cer
geomanþii-l vãd, cu-al zilei fapt deodatã,
pe-un drum pe care-a nopþii umbre pier,

vãzui în vis o bâlbâitã fatã,
pe glezne strâmbe ºi de ochi saºie,
cu ciunte mâni ºi-o faþã scoloratã.

Priveam la ea. ªi,-un trup precum învie,
de-al nopþii frig înþepenit, în soare,
aºa privirea-mi o fãcu mlãdie

ºi dreaptã-n stat, cu limbã vorbitoare,
ºi-obrajii ei, pecum îi vrea iubirea,
în scurtã vreme-au cãpãtat coloare.

Când liberã-ºi avu apoi vorbirea,
cânta ºi-aºa cã mi-ar fi fost cu greu
s-abat acum atenþia mea aiurea.

— "Sirenã sunt", cânta, cea dulce, "eu
ce-n largul mãrii amãgesc pilotul,
aºa-i de plin de vrajã glasul meu.

Prin cânt am tras pe-Ulis s-abatã-notul
cãrãrii lui ºi câþi se prind cu mine
rar pot pleca, aºa-i vrãjesc cu totul."

Dar nu-ºi închise-al gurii cântec bine,
ºi-o doamnã sfântã-n zbor fãrã de veste
veni sã facã p-asta de ruºine.

— "Virgile,-o, tu Virgil, ea cine este?"
vorbi rãstit. Iar el, venind, privea
mereu în ochii-acelei doamne-oneste.

ªi-a rupt sirenei, nãvãlind la ea,
din faþã haina ºi-arãtatul vintre
m-a smuls din vis cu ce putori scotea.

Întoarsei ochii. Iar Virgil: — "De-altmintre",
i-am zis, "hai sus, ºi de trei ori, sã vinã,
s-aflãm ºi poarta pe-unde-avea sã intre."

Atunci plecai. ªi-ntreg în zi deplinã
scãldat era tutindeni sfântul munte,
ºi-n spate-aveam pe drum noua luminã.

ªi,-urmându-i lui, þineam plecata frunte
cum cel silit de gânduri sã ºi-o plece
din sineºi face-un semicerc de punte,

când vorbe-am auzit: — "Pe-aici se trece;
veniþi!" rostite-aºa de cald ºi blând
cum nu s-aude-n lumea asta rece.

Cu-ntinse-aripi, de lebedã pãrând,
veni cel ce le-a spus ca sã ne-mbie
sã-ntrãm pe scocul asprei stânci ºi, dând

din aripi lin, un vânt fãcea s-adie.
De cei ce plâng cã-s fericiþi ne-a spus
cãci fii ai mângâierii au sã fie.

— "Dar ce-ai cã ochii tu-n pãmânt i-ai pus?"
vorbi Virgil, când noi, pe sol lãsându-l,
eram pe-acele scãri puþin mai sus.

— "Mi-e sufletul nedumerit, avându-l
vrãjit de-o nouã viziune-a mea,
cã nu mai pot sã mut odatã gândul."

Iar el: — "Vãzuºi strigoaia veche-acea
din cauza cui mai sus ne arde focul?
Vãzuºi ºi cum te poþi scãpa de ea?

Destul, acum! Cu talpa bate locul
ºi vezi momeala sus, cum îi roteºte
eternul rege-n mari orbite jocul."

Precum un ºoim la gheare-ntâi priveºte,
se-ntoarce-apoi spre strigãt ºi se-ntinde
aprins de dorul prãzii ce-l momeºte,

aºa fui eu ºi-aºa, pe cât se-ntinde
crãpatul stei, am mers cãrarea toatã,
cât urci spre punctu-ntrãrii-acelei tinde.

Iar, când avui sub tãlpi ºi-a cincea roatã,
vãzui o gloatã care-amar plângea,
ºi-n pulvere-având faþa-ntreaga gloatã

"lipit-am de pãmânt inima mea"
aºa-ºi oftau ºi-atât de-adânc suspinul,
cã vorba noastrã nici nu s-auzea.

— "Voi, cui justiþia ºi nãdejdea chinul
vi-l face,-aleºi de cer, mai blând sã parã,
ce loc de-urcuº ne dã pe-acoalea clinul?"

— "De n-aþi venit spre-a zace-aici ºi-o scarã
cãtaþi, pe unde mai curând se iese,
vã fie-ntruna braþul drept spre-afarã."

Aºa-ntrebã Virgil ºi-aºa-i spusese
un duh ce sta puþin mai sus, iar eu
din grai i-am cunoscut ºi ce-ascunsese.

Întoarsei ochii deci spre domnul meu
ºi-mi dete vesel voie-al meu pãrinte,
prin semn, la ce-i pãrea din ochi cã vreu.

Când liber fui sã fac ce-mi fu aminte,
m-am dus spre-acel a cãrui cuvântare
fãcu sã-l recunosc mai înainte.

— "Tu cel ce-n plâns coci cele fãr' de care
nu poþi sã te re-ntorci la tatãl sfânt,
sã-þi curmi o clipã grija ta mai mare

ºi spune-mi cine-ai fost? De ce vã sunt
a voastre spete-n sus, de-mi vrei prinosul
acolo de-unde vin în viu veºmânt?"

— "De ce ne cere ceru-a-ntoarce dosul
spre el vei ºti, dar aflã-ntâia oarã
cã fui lui Petru-urmaº eu, pãcãtosul.

Frumoasã între Chiaveri scoboarã
ºi Sestri-o gârlã, iar familia mea
îºi are titlul dup-acea-apºoarã.

Cercai ºi eu, curatã cui o vrea,
ce grea-i mantaua, vreme cam de-o lunã,
cã-i fulg oricare-alt greu pe lângã ea.

Târziu, vai, prinsei mintea cea mai bunã,
cãci, numai dupã ce pastor eu fui,
vãzui cã viaþa-ntreagã-i o minciunã;

vãzui cã-n viaþã altã culme nu-i,
cã-n ea nicicând n-ai inim-odihnitã.
ªi-atunci cuprins de dor de-aceasta fui,

iar pân-atunci fui inimã-mpetritã,
de cer departe ºi cumplit de-avarã,
ºi-acum tu vezi ce-amar mi-e chinuitã.

Zgârcenia ce-i o vezi aici tu clarã
din felu-n care cazna ne-a dispus,
ºi-ãst munte-o caznã n-are mai amarã.

Cum ochiul nostru n-a privit în sus,
ci tot în þãrnã spre lumeºti destine,
aci dreptatea-n þãrnã ni l-a pus;

ºi, cum zgârcenia stinse spre-orice bine
iubirea-n noi, spre-a nu fi lucrãtoare,
aºa dreptatea-ntinºi aici ne þine

legaþi ºi prinºi de mâni ºi de picioare;
ºi-atâta timp cât domnul va dispune
noi strânºi vom sta-n imobila prinsoare."

Eram acu-n genunchi, voind a spune;
de-abia însã-ncepui ºi-a observat,
prin ce-auzi, a mea veneraþiune.

— "Ce cauzã ai, mi-a zis, de stai plecat?"
Iar eu: — "De-a voastrã naltã demnitate
durere-mi simte sufletul curat".

— "Ridic-ai tãi genunchi, te scoalã, frate,
ºi nu greºi, cãci serv ca tine sunt,
ºi ca ºi toþi, puterii neschimbate!

Vrodat-al evangheliei sunet sfânt
cu "Neque nubent" de þi-a-ntrat în minte,
tu ºtii de ce þi-am zis acest cuvânt.

Dar nu mai sta ºi drumu-þi fie-aminte,
cãci, stând, tu-mpiedeci plânsul meu prin care
spre culme duc ce-ai spus tu mai nainte.

Nepoatã am ºi-Alagia nume are,
cu fire bunã, dac-al nostru neam
n-o va strica prin reaua lui purtare.

Pe-aceasta-n lume singur-o mai am."

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XX

Mai bunã vrere-a-nvins pe cea sãracã,
deci nesãtul de ap-al meu burete
l-am scos, spre-a-i fi pe plac, fãrã sã-mi placã.

ªi-aºa plecai ºi-a lungul stâncii dete
Virg'il prin locul liber, prin strâmturã,
cum mergi pe-un zid, lipit de parapete,

cãci neamul cui cu strop de strop îi curã
prin ochi un rãu ce-ntreaga lume-o-mbatã
sta-n partea dreapt-aproape-n surpãturã.

Lupoaicã veche, fire-ai blãstãmatã!,
cât toate alte bestii-ai prãzi mai bune,
cãci foamea ta e-n veci nesãturatã!

O, cer, de-a cãrui roþi ne place-a spune
cã pot sã schimbe-orice-omeneascã stare,
când va veni ºi-acel ce-o va rãpune?

Mergeam acum cu pasul rar ºi mare,
iar eu atent numai la umbre-acuma
cum triste plâng cu-adâncã vãietare.

ºi-un glas am auzit, ca-n treacãt numa',
"Mãrio dulce"-n faþã-ne, ºi frânt
ca-n ceasul naºterii cum plânge muma,

ºi-apoi: — "Sãracã fost-ai pe pãmânt,
cum poþi vedea din miserul ospiciu,
în care þi-ai depus tu fructul sfânt!"

ªi-alt glas apoi: — "O, vrednice Fabriciu,
mai bine-ai vrut sãrac întru virtute
decât având bogate-averi cu viciu."

Mi-au fost aceste-atâta de plãcute
cã tot trecui, dorind ºtiut sã-mi fie
acel din gura cui pãreau nãscute.

El mai cânta de larga dãrnicie
ce-a fapt-o Nicolai cu trei fecioare,
spre-onoare vrând sã duc-a lor junie.

— "Tu, cel cu vorbe-atât de nãlþãtoare,
ce om ai fost? De ce numai de tine
sunt spuse-aceste demne-elogii, oare?

N-o fi rãspunsu-þi fãr' de nici un bine
de-o fi sã-ntorn sã-mi torc puþinul tort
al vieþii cei ce zboarã cãtr-o fine."

— "Voi spune,-a zis, dar nu pentru cã port
vrun dor ca sã m-ajuþi, ci pentru-acele
ce date-þi sunt nainte-a fi tu mort.

Eu sunt sãmânþ-acelei plante rele
ce-n umbrã þãri creºtine-astfel le-mbracã,
încât fruct bun azi rar culegi din ele.

Dar Gand, Douai ºi Lille ºi Bruggia, dacã
ar fi-n puteri, s-ar rãzbuna-n curând,
ºi-l rog pe-acel ce ºtie tot s-o facã.

Ugo Capet fui, nume-n lume-având;
Filipii-urmaºi ºi Ludovicii-mi furã,
ce-n Francia-s regi acum, de-al doilea rând.

Fui fiu de mãcelar. Când dispãrurã
toþi vechii regi pânã la unul cui
i-a fost mai drag sã-mbrace hainã surã,

cu-a þãrii cârmã-n mâni eu mã vãzui.
Prin nouã cuceriri dând spor averii
ºi plin de-amici, aºa putere-avui

încât trecui ºi frâiele puterii
lui fiu-meu ºi mantia regalã,
ºi-acesta-i capul blestematei serii.

Cât timp bogata zestre provensalã
n-a stins ruºinea-n neamul meu, putu
puþine el, dar nu cãzu-n greºalã.

Prin silã ºi minciuni de-aci-ncepu
sã facã jaf; rãpite, drept amendã,
Ponthieu, Normandia ºi Gasconia fu;

veni-n Italia Carol ºi, spre-amendã,
jertfi pe Conradin; pe Toma,-n fine,
în ceruri l-a respins, tot drept amendã.

Eu vãd, ºi nu-i departe,-un timp ce vine,
când alt Carol din Francia se ridicã,
spre-a fi ºi el ºi-ai lui ºtiut mai bine,

nu oºti având, ci lancea inimicã
ce-a Iudei fu, ºi-mpunge-astfel cu ea
încât Florenþei burta i-o despicã.

Nu þãri de-aici, ci-ocarã va avea
ºi crime el pe-atâta lui mai grave,
pe cât lui toate-un moft îi vor pãrea.

Pe cel ce iese rob al propriei nave
îl vãd vânzându-ºi fata, ca s-apuce
pe dânsa bani, ca hoþii pe-alte sclave.

Zgârcenie tu, la ce-i mai poþi seduce
când neamul mi l-ai tras în laþul tãu,
încât în târg el propria carne-o duce!

Spre-a mai spãla ce-or face,-ori fac ei rãu,
vãd crinul în Alagna cum scoboarã,
pe Crist robindu-l în vicarul sãu.

Îl vãd batjocorit a doua oarã,
ºi fiere vãd cã-i dau ºi-i dau oþet
ºi-aºa-ntre vii tâlhari ei ni-l omoarã.

ªi vãd pe-acest un nou Pilat, proclet,
cum, nesãtul cu-atât, în lãcomie
pãtrunde-n temple fãrã de decret.

Când, doamne-al meu, avea-voi bucurie
sã-þi vãd ºi rãzbunarea ce,-nvãlitã
în taina ta,-ndulceºte-a ta mânie!

Acum, ce-am spus de-unica logoditã
a spiritului sfânt ºi ce te pune
sã-mi ceri spre-a-þi fi de mine lãmuritã

în orice rug-a noastrã ni se-mpune,
cât timp e zi, ei-ndatã ce-nnopteazã,
în locul ei, contraru-i scris sã sune.

Pigmalion ne þine gura treazã
atunci, cum, nesãtul de-avere, furã,
devine paricid ºi-apoi trãdeazã,

ºi-avarul Mida,-n trista-ncurcãturã,
a cui nebunã cerere-mboldeºte
etern pe om a hohoti din gurã.

De-Acam nebunu-oricare-ºi aminteºte
cum el furã din spolii,-ncât mânia
lui Ioºua ºi-aici parcã-l loveºte.

Pârâm cu pe Safora pe-Anania,
slãvim ce moarte-avu Eliodor
ºi-ntregul munte-l umple infamia

acelui ce-a ucis pe Polidor.
ºi-apoi: Al aurului gust cum pare
sã spui tu, Crass', cã eºti cunoscãtor.

Aori cântãm încet ºi-aori mai tare
precum ne-ndeamn-afectul a vorbi,
cu pas mai mic ºi iar cu pas mai mare.

Deci binele ce-l spunem peste zi
nu singur îl cãutam, dar de-astã datã
cântând pe-aproape-alt ins nu s-auzi."

Eram acum plecat cu bunul tatã,
zorind, pe cât aveam puteri din fire,
sã facem spor cãrãrii, când deodatã

simþii un tremur, ca de-o prãbuºire,
trecând prin deal ºi-atunci m-a prins la fel
un ger cum simte dusul la perire.

Nu cred c-a fost mai zguduit nici Del
mainte-a ce Latona cuib a-ºi pune
spre-a naºte-ai cerului doi ochi în el;

ºi-atare chiu tutinde-a prins sã sune,
încât m-a strâns Virgil, lipit sã-i stau:
— "Cât timp eu te conduc sunt toate bune."

— "Mãrire întru cei de sus" cântau
cu toþii, cum auzii din locu-n care
putui s-aud de-aproape ce strigau.

Nesiguri noi steteam ºi-n nemiºcare,
ca ºi-ascultând pãstorii-acelaº cânt,
pân-a-ncetat ºi tremur ºi cântare.

Apoi urmarãm drumul nostru sfânt,
privind la cei ce,-ntorºi ca ºi nainte
la plâns, zãceau cu feþele-n pãmânt.

De nu mã-nºeal-aducerile-aminte,
cu dorul meu de-a ºti vro neºtiinþã
nicicând n-a dus o luptã mai ferbinte

decât acum, gândind, ºi-a mea dorinþã
nici nu-ndrãznea-ntrebãri, de-al cãii zor,
fi nici prin mine-a ºti n-avui putinþã.

ºi-aºa mergeam timid ºi gânditor.

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XXI

Dar setea naturalã-n noi, aceea
ce nu þi-o curmi decât cu apa care
la puþ ceru-o lui Hristos femeia,

m-ardea, fãcând, pe-aºa de grea cãrare,
truditã dupã domn sã-mi parã duca,
ºi mil-aveam de justa rãzbunare.

ªi-atunci, pecum de Crist ne scrie Luca,
cum el, de-abia ce din mormânt ieºi,
la doi pe cale-ºi arãtã nãluca,

în urma noastr-un suflet se ivi,
privind la gloata care-ntinsã zace,
ºi-abia-l vãzurãm numai când rosti,

zicând: — "O, fraþi, s-aveþi din ceruri pace!"
Grãbiþi noi ne-am întors ºi-un semn Virgiliu
fãcu precum aºa se cade-a-l face

ºi-a zis apoi: — "Fericelui conciliu
te-adune-n pace-atotjudecãtorul
ce-osândã-mi dete-n vecinicul exiliu!"

— "Cum", zise el iar noi mergeam cu zorul,
"voi umbre de sunteþi de cer rãspinse,
atât de sus voi cum fãcurãþi zborul?"

Iar doctorul: — "De-observi ce semne stinse,
de-un înger scrise, poartã fruntea lui,
tu vezi de-o fi-ntre neamul care-nvinse.

Nu-i toarse însã acea, ce-a toarce nu-i
truditã-n veci, întreaga cantitate
ce-o-nfaºã Cloto ºi-o urseºte-oricui;

deci sufletu-i, ºi-al tãu ºi-al meu un frate,
nu poate singur ºti ce drum s-apuce,
neavând vederi cum nouã ne sunt date;

din iad, din larga gur-a lui, ca duce
fui scos acestui viu ºi-a noastrã ºcoalã
cât poate ºi de-acum îl va conduce.

Dar, dacã ºtii, de ce pãru-n rãscoalã
tot dealul, de curând, ºi-un chiu întins
de ce-au scos toþi din culme pânã-n poalã?"

Aºa-ntrebând, în þintã mi-a atins
dorinþa mea, ºi,-aºa sperând, nu toatã,
dar mare parte-a setei mele-a stins.

Rãspunse el: — "Nimic nu-i ce sã poatã
divina coastã-n rânduiala ei
s-o tulbure ºi nici din uz s-o scoatã.

Nu ºtie-ãst loc schimbarea vremii ce-i.
Când cerul vrea pe-ai sãi în cer sã-i vadã,
se-ntâmpl-atunci, dar nu dintr-alt temei.

De-aceea ploi, ºi rouã, ºi zãpadã,
mai sus de-urcuºul cu trei scãri, nici brume,
nici grindinã nu pot nicicând sã cadã;

nici nori nu ies, ori negri,-ori numai spume,
nici fulger nu, nici a lui Taumas fiicã,
ea, care-ºi schimb-adese locu-n lume;

nici abur sec mai sus nu se ridicã
decât acele scãri ce-am spus, pe care
vicarul lui Sân-Pietru ºade-adicã.

El tremurã mai jos, puþin, ori tare,
dar vântul cel ce-n scorburi s-ar ascunde,
ºtiu ºi eu cum, mai sus putere n-are.

Se zbate-ãst deal când simte-se oriunde
curat vrun duh sã zboare-n sus spre sfere
sau tinde-a vrea, iar chiotu-i rãspunde.

Dovadã cã-i curat e simpla-i vrere ce,
liber-absolut sã mearg-airea,
cuprinde-un duh ºi-i dã spre-a vrea plãcere.

Dintâi el vrea, dar nu-i dã pãs dorirea
pe care cerul contrapunct i-o pune
spre-a vrea dureri cum vru pãcãtuirea.

Iar eu, ce-avui cãznirii-a mã supune
cinci sute ºi mai mult de ani, fui vrând
sã intru-n pacea unei stãri mai bune.

De-aceea fu cutremur ºi cântând,
pe-ntregul deal, mãriri aceste cete
la cel etern spre-a le sui-n curând."

A zis ºi, cum, pe cât mai mult þi-e sete,
pe-atât îþi place ºi mai mult a bea,
nu pot sã spui destulul saþ ce-mi dete.

— "Acum vãd mreaja ce vã prinde-n ea",
vorbi Virgil, "ºi cum scãpaþi vãd bine,
ºi-al vostru chiu ºi trãmurul ce vrea;

dar fã-ne-acum sã ºtim ºi despre tine
ce om ai fost ºi pentru ce-ai zãcut
acei cinci sute de-ani aci-n suspine."

— "Când bunul Titus, cu-ajutorul vrut
de cer, a rãzbunat acele rãni din care
s-a scurs prin Iudã sângele vândut,

cu-acel un nume ce ºi-onoru-l are
ºi traiul cel mai lung, a prins sã spunã,
trãii, faimos, dar nu-n creºtinã stare.

Fu dulce-atât a lirei mele strunã,
cã din Toluza-n Roma fui adus
ºi mirtu-mi fu pe merit dat cununã.

Am nume Staþiu la cei vii de sus.
Tebani cântai ºi-am prins de-Ahil-a scrie,
ci-n drum povar-a doua m-a rãpus.

Al flãcãrii divine foc ºi mie
sãmânþã-mi fuse-ardorii ce-arãtam
ca ºi-altora de-apoi, mai mulþi de-o mie.

De Aeneis vorbesc, cãci mam-o am
în versul meu ºi doicã totodatã
ºi fãrã ea n-aº trage nici un dram.

De-aº fi putut trãi ºi eu deodatã
cu-acest Virgil, cu drag aº rãmânea
ºi-un an mai mult în cazna ce-mi fu datã."

Privi, la vorba asta,-n faþa mea
Virgil, tãcând, ºi: — "Taci!" zicea-n privire.
Nu poate îns-o vrere tot ce vrea,

cãci plâns ºi râs urmeaz-a lor pornire
aºa de mult, cã mai puþin el zace
sub vrere-n cei cu cea mai bunã fire.

Zâmbii ca unul ce cu ochiul face,
iar duhul a tãcut privind la mine
ºi-n ochi, cã-n ei ni-e gândul mai verace.

— "Sã-þi duci pe culme truda ta cu bine,
îmi zise el, dar spune-mi ce fusese
ãst fulger de surâs pe-obraji la tine?"

Fui strâns acum din douã pãrþi: spusese
Virgil sã tac, iar Staþiu mã conjurã
sã spui; ºi-atunci oftai ºi mã-nþelese

Virgil ºi-a zis: — "Nu sta-n încurcãturã
sã-i spui, ci spune-i tot, sã-i fie-n ºtire
ce-þi cere, vrând cu-aºa de mare arsurã".

— "Tu, poate,-am zis, te miri de-a mea zâmbire,
antice duh, ºi cauþi cauza ei,
dar ºi mai mult voiesc sã mi te mire:

El, cel ce-n sus conduce ochii mei,
e chiar acel Virgil ce-n tine puse
puterea de-a cânta viteji ºi zei.

De crezi cã alt motiv la râs m-aduse
sã-l laºi ca fals ºi-atribuie-l, cum fu,
acelor despre el de tine spuse."

S-a ºi plecat sã-mbrãþiºeze-acu
genunchii lui Virgil. Dar el: — "Nu, frate,
cãci umbrã sunt ºi eu, ºi umbrã tu!"

Sculându-se de jos: — "Ce cantitate
de-afect îþi port o vezi acum tu bine,
cã eu, uitând a noastrã golãtate,

mã port c-un mort ca ºi cu trupuri pline."

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XXII

Era acum în urmã-ne rãmas
ºi solul ce ne-a dus pe-a ºasea scarã,
acel ce de pe frunte-alt P mi-a ras.

ªi "Beati" el pe cei ce cãutarã
dreptatea i-a numit, iar dânºii lui
un "Sitiunt", dar fãr-altce, strigarã.

Iar eu, urcând, urmam, nu greu cum fui
într-alte guri, pe-ai mei în umblet iute
ºi nici o trudã nu simþeam cã sui.

ªi-atunci Virgil: — "Aprinsã de virtute,
orice iubire-aprinde pe-alta-n cale
de-ndatã ce ea flãcãri dã, vãzute;

aºa, din clipa ce-ntr-a noastrã vale
sosit-a Juvenal, care-mi spunea
ce drag obiect îþi sunt iubirii tale,

s-a-ntors spre tine-atât de mult a mea,
un om necunoscut mai drag sã-þi fie,
ºi scurt acum ºi-ãst drum îmi va pãrea.

Dar spune-mi tu ºi-mi iartã,-n prietinie,
de las eu frâul prea-ncrezut de-a dreptul,
ºi ca ºi-amic vorbeºte-mi ºi tu mie

cum tu, prin multa râvn-a ta,-nþeleptul
cel plin de simþ, pierdut-ai buna fire
sã laºi zgârcenie-atât sã-þi ardã pieptul?"

Miºcar-aceste vorbe la zâmbire
pe Staþiu-ntâi ºi dete-apoi rãspuns:
— "Orice-mi vorbeºti mi-e drag semn de iubire.

E drept c-aori vezi lucruri ce-s de-ajuns
sã fie-un fals obiect de dubitare,
temeiul lor real fiind ascuns.

Tu crezi, cum dovedeºte-a ta-ntrebare,
din cauza, poate,-a stãrii ce-o avui,
cã-n viaþ-aº fi hrãnit porniri avare;

ci-acestui viciu eu strãin îi fui
aºa de mult, cã multa desmãsurã
cu mii de luni de cazne o durui.

ªi, dacã n-ar fi fost sã-l am în urã,
de când ºtiui cum tu strigaºi odatã,
ca ºi-ndârjit pe-umana-ne naturã:

La ce nu-mpingi tu, foame blãstãmatã
de-argint, în oameni poftele perfide,
urlând, împinge-aº ºi-azi povara datã.

Atunci simþii cã prea se pot deschide
a mele mâni ºi seama eu mi-am tras
cum poate-ãst rãu ca ºi-altele ucide.

O, câþi vor învia cu capul ras,
din neºtiinþã, ce le-opri ºi-n viaþã
cãinþa lor ºi ºi-n extremul pas!

Sã ºtii cã orice rãu ce este-o faþã
direct opusã altui rãu fac cor
ºi usc-aci-mpreun-a lor verdeaþã.

ªi, dac-am fost aci-ntr-acel popor
ce-ºi plânge viciul avariþiei sale,
eu fui pentru acel opus cu-al lor."

— "Pe când însã cântai tu dubla jale
ce-avu Iocasta-n luptele haine,
vorbi poetul doinei pastorale,

din câte Clio ne-a cântat prin tine,
nu pari credinþii-a-i fi primit tu harul
ce, fãr' de ea, ºtirbeºte-oricare bine.

De este-aºa, al cui fu felinarul
ce soare-avuºi, luminã ca sã-þi dea
sã-ntinzi vintrele spre-a urma pescarul?"

— "Din peºteri, pe Parnas m-ai dus a bea
tu-ntâi de toþi, ºi-aºa mi-ai fost deci mie
tu, dupã Dumnezeu, lumina mea.

Ai fost ca-n noapte-un om ce-având fãclie
în dosul sãu, lui nu-i e de folos,
ci-aratã calea celor ce-au sã vie,

când Timpii se prefac strigare-ai scos,
dreptatea ºi-aureul veac revine
ºi-un proaspãt neam din cer scoboarã jos.

Poet prin tine fui, creºtin prin tine,
dar, clar spre-a face ce-am schiþat puþin,
eu mâna-ntind sã dau colori depline.

Era de-acum întreg pãmântul plin
de-acel cuvânt ce,-n lume sãmãnându-l,
l-au dus trimiºii-acelui divin,

ºi-aºa de mult îþi concorda ºi gândul,
de care-am spus, cu-apostolii cei noi,
cã drag îmi fu sã-i tot aud spunându-l.

ªi-atât de sfinþi mi se pãrur-apoi,
încât, goniþi de Domiþian când furã,
nu fãrã plâns vedeam a lor nevoi.

Cât timp fui viu, ei ºi-ajutor avurã
din partea mea ºi-a lor curate-opinii
fãceau sã am orice-altã sectã-n urã.

Deºi, chiar pân-a nu-mi fi dus elinii
în vers, la Teba-n câmp m-am botezat,
de fricã îns-am ocolit creºtinii

ºi tot pãgân mult timp m-am arãtat
ºi-n râp-a patra, pentru-a mea scãldare,
eu patru veacuri ºi mai mult am stat.

ªi-acum, tu, cel ce-mi rupseºi vãlul care
mi-ascunse bunul ce l-am spus, tu, bune,
fiindc-avem destul timp de urcare,

de ºtii, de vechiu-ne Terenþiu-mi spune
în ce loc e? ªi Varo, Plaut, Cecil,
sunt dânºii condamnaþi, ºi-n ce genune?"

— "Ei, Persiu ºi-eu", a zis Virgil,
"ºi mulþi suntem, cu grecul ce fusese
al muzei noastre cel mai drag copil,

în primul cerc al iadului ºi-adese
cuvânt de dealu-acela se deschide
ce-al muzelor e cuib, alese;

ºi-Anacreon cu noi, ºi-Euripide,
ºi mulþi din grecii-a cãror frunte-avu
cununi de mirt, ºi-Agat, ºi Simonide;

sunt ºi de-acei pe cari îi cânþi ºi tu;
Antigona, Deifila, ºi Argia,
ºi-Ismene, tristã tot aºa cum fu,

ºi cea ce odat-a arãtat Langia,
ºi fiica lui Tiresias, ºi Tete,
ºi,-n rând cu-a ei sorori, Deidamia."

Tãcut acum ºi-unul ºi altul stete,
din nou atenþi ce loc au sub picioare,
scãpaþi de-urcuº ºi liberi de pãrete.

Erau rãmase patru servitoare
de-a zilei, jos, ºi-a cincea sta la car,
în sus þintindu-ºi oiºtea-n dogoare,

când zise el: — "Spre gol ne catã iar
sã-ntoarcem umãrul cel drept, ºi steiul
ºi-aici sã-l ocolim ca-ntr-alt hotar."

Aci-ndreptar ne-a fost deci obiceiul
ºi-având ºi-asensu-acelei umbre sfinte,
luarãm drum mergând cu tot temeiul,

eu singur, îndãrãt, ei mai nainte,
ºi multe-aºa, din ce vorbeau mergând,
din arta noastr-am prins învãþãminte.

Dar dulcea vorbã le-o curmã curând
un pom ce-aflarãm drept în cãrãruie,
cu bun miros ºi mândre mere-având.

Din ram în ram, cum bradul se gurguie
spre vârf, acesta-n jos se-nrãmura,
ca nimeni, cred, în el sã nu se suie.

Pe partea-n care drumu-nchis era,
cãdea din deal ºivoi de apã clarã
ce numai sus prin foi se resfira.

De pom poeþii-ncet s-apropiarã,
dar iat-un glas strigat-a dintre foi:
— "Din pomu-acesta nu gustaþi!" ºi iarã:

— "Sta-n gând mai mult Mãriei", zise-apoi,
"sã iasã nunta-n rând ºi-n toate bune,
nu gura ei, ce-azi plânge pentru voi.

Iar ap-a bea romanelor strãbune
de-ajuns le-a fost. Mâncãrile-n amar
le-avu Danil ºi-a strâns înþelepciune.

Fu primul veac ca aurul cel rar,
ºi ghinda,-n foame-i, dulce-i fu s-o guste
ºi-orice pârîu în sete-i fu nectar.

Avu premândã miere ºi lãcuste,
din cari trãi-n pustiu Ion odatã,
de-aceea-n veci el glorie-o sã guste

ºi-i mare-atât cum cãrþile-l aratã."

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XXIII

Pe când priveam aºa-n frunziºul verde,
cu ochi þintiþi, aºa cum stã ºi catã
ºi-acel ce dupã paseri vremea-ºi pierde,

îmi zise cel mai mult decât un tatã:
— "Sã vii, o, fãtul meu, c-avem altcum
mai bine-a face uz de vremea datã."

Întoarsei faþa ºi-ai mei paºi acum
grãbit dupã-nþelepþii ce pe cale
vorbeau, aºa c-a drag fãcui ãst drum.

Când iatã c-auzii plângând prin vale
"Labia mea", dulce-o melodie,
cã ºi plãcere-avui de el ºi jale.

— "Ce-aud eu, dulce tatã, ce sã fie?"
am zis. Iar el: — "Sunt spirite, gândesc,
cari merg umplând a vinei datorie."

Hagiii-ngânduraþi, când întâlnesc
în drum persoane lor necunoscute,
sã-ntorc a le privi, dar nu s-opresc;

aºa,-ntorcându-se spre noi, tãcute
ºi-adânc smerite, duhuri într-un stol
în treacãt ne priveau, mergând mai iute,

cu ochii-afunzi sub negrul rotogol,
ºi supte-ale lor feþe,-aºa de trase
cã pielea se-nforma pe osul gol.

Erisihton nu cred cã se uscase
aºa pânã-n zvântarea secii piei,
când numai ea pe oase-i mai rãmase.

Ziceam, gândind în mine: — "Iat-acei
ce-au dat Ierusalimu-n vremi cumplite,
când puse dinþi Maria-n fiul ei."

Inele fãr' de-opal par în orbite
ºi câþi au de-OMO-n faþa de-om credinþa
puteau pe M sã-l vadã-n linii-albite.

Ah, cine-ar crede, neavând ºtiinþa,
cã poate-un mãr ºi-o apã sã-i aducã
aºa-ntr-un hal, hrãnindu-le dorinþa!

Steteam mirat ce foame-aci-i uscã,
ºi nu vedeam nici cauze manifeste
uscatei piei ºi feþei de nãlucã.

Dar iat-un duh; din fundul negrei þeste
þintindu-ºi ochii fix privi la mine
ºi tare apoi: — "Ce graþii-mi sunt aceste?"

N-aº fi putut sã-l recunosc, vezi-bine,
nicicând din chip, ci-n vocea sa avui
ce faþa sa diform-ascunse-n sine,

ºi-ntreaga cunoºtiinþã feþii lui
schinteaua asta-ntreagã mi-o aprinse
ºi chipul lui Forese-l cunoscui.

— "Ah, nu privi ce scoarþã râia prinse,
aºa plângea, ºi nici zbârcita piele,
ºi nu-mi privi nici lipsa cãrnii stinse,

ci spune-mi drept, de tine ºi de ele,
ce duhuri sunt cari drumul þi-l aratã?
Sã nu-nchizi gura ta rugãrii mele!"

— "Ah, faþa ta, ce-o plânsei moart-odatã,
stârneºte-n mine tot aºa durere
ºi-acum, c-o vãd atât de diformatã!

Dar ce, pe cer!, v-aduce-aºa-n scãdere?
Nu-mi cere sã-þi vorbesc când stau mirat,
cãci rãu vorbesc cei plini de-o altã vrere."

Iar el: — "ªi apei, printr-un vecinic sfat,
i-a dat puterea care-astfel mã zvântã
pomului ce-n urmã l-aþi lãsat.

Iar gloata-ntreagã ce cu bocet cântã,
fiindcã gurii prea-i urmase-orbeºte,
se face-aici, prin post ºi sete, sfântã.

Dorinþa de-a mânca ºi-a bea ne-o creºte
mirosul scris din pom sã se ridice
ºi-acel pârâu de sus ce-l rãcoreºte.

Dar nu odat-ocolul pe cornice
ne dã acestui chin o-mprospãtare,
zic chin ºi-ar trebui plãcere-a-i zice,

ci-mpinºi suntem spre pom de dorul care
sã strige Crist voios Eli-l fãcu,
pe când murea spre-a da rãscumpãrare."

Iar eu: — "Fores, de când schimbaseºi tu
pe-o lume bunã, lumea cea sãracã,
cinci ani nici nu trecurã pân-acu;

putinþa d-a greºi, topitã dacã
þi-a fost mai înainte de-acea bunã
durere ce cu cerul sfânt ne-mpacã,

tu cum sosiºi pe-aºa de sus cununã?
Credeam la cei de jos a te vedea,
cari vremea lor prin vreme ºi-o rãzbunã."

Iar el: — "M-aduse-aºa curând a bea
pelinul dulce-al caznei dureroase
prin plânsul ei ce-l dãruie Nella mea.

Cu mari suspine ºi cu rugi pioase
m-a smuls din râpa unde-astepþi adicã,
ºi liber de-alte râpi aici mã scoase.

Pe-atât mai scumpã e ºi mai amicã
iubita-mi vãduvioarã, Nella,-n rai,
pe cât ºi-n fapte bune-i mai unicã,

cãci tu, Barbagia din Sardinia, ai
femei ºi tu la suflet mai curate
decât Barbagia-n care mi-o lãsai.

Dar ce mai vrei sã zic, o, dulce frate?
Eu vãd un timp, la ce þi-am spus dovadã,
ºi-acele zile nu sunt depãrtate,

când de pe-amvon opri-veþi sã se vadã
impudicele doamne florentine
umblând cu sânul dezvãlit pe stradã.

Spre-a se-mbrãca onest, ce saracine,
ce barbare-aºteptarã-nvãþãtura
bisericii sau alte discipline?

De-ar ºti acele-obraznice mãsura
ce lor în cer de-acum li se gãteºte,
ºi-ar pune de pe-acum pe urlet gura.

Prevãzul îns-aici de n-amãgeºte,
boci-se-vor nainte-a da mustaþã
pe-obrajii cui cu nani-azi s-ogoieºte.

Ah, frate,-acum n-ascunde, ci ne-nvaþã;
nu singur eu, cum vezi, ci-ntreaga ginte
privim cum faci luminii umbrã-n faþã."

ªi-am zis aºa: — "Dacã-þi aduci aminte
ce-am fost cu tine eu, cu mine tu,
amar ne-o fi a ne-aminti-n prezinte.

Din viaþ-aceea, ãst ce-i duce-acu
al meu m-a scos de-alaltãieri pe mine,
când sora ãstuia rotundã fu,

spre soare-am arãtat m-a dus cu sine
în carnea vie-a mea, care-l urmeazã
prin trista noapte-a morþii fãr' de fine.

De-aci-mi þinu în sus puterea treazã
sã urc ºi s-ocolesc pe dealu-acel
ce tot ce-n voi e strâmb acu-ndrepteazã.

Mã va-nsoþi, mi-a zis, pânã la þel
acolo unde fi-va Beatrice,
de-aici apoi voi merge fãr' de el.

Virgil e cel ce-acestea mi le zice,
iar altu-i umbra pentru care-n toate
cutremur mai nainte fu-n cornice

pe-ntregul munte ce dintr-însu-l scoate."

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XXIV

Nici pasul vorba ºi nici vorba pasul
nu ni-l slãbea; vorbind, mergeam grãbiþi
aºa ca-mpins de vânturi bune vasul.

Iar morþii-n jur, din nou pãrând muriþi,
vãzându-mã cã-s viu, trãgeau mirare
de mine-acum prin ochii lor scobiþi.

Iar eu, urmând pornita cuvântare:
— "Din cauza celuilalt e mersul lui
mai lin de cum i-ar fi de-altfel, îmi pare.

Dar unde-o fi Picarda ºtii sã-mi spui?
ºi-n câtã gloatã-n juru-ne s-adunã
vrun vrednic de vãzut nici unul nu-i?"

— "O, sora mea, frumoasã ea ºi bunã,
nu ºtiu ce-a fost mai mult; se veseleºte
în nalt Olimp purtând a ei cununã!"

Aºa dintâi, ºi-apoi: — "Nu ni s-opreºte
pe-oricine sã-l numim, cãci diformat
prin forme chipu-atât ni se poceºte.

Acest de-aici ºi-un duh mi-a arãtat
e Bonagiunt' din Lucca. Mai nainte
puþin ºi-acel din toþi cel mai uscat

bisericii întregi i-a fost pãrinte;
din Tours a fost ºi-n post o sã-ºi dezgroape
þiparii din Bolsena-n sos fierbinte."

ªi pe-alþii mulþi mi-i arãtã de-aproape;
ºi-a fi numiþi plãcere le era,
cãci toþi pãreau cu zâmbet sub pleoape.

Vãzui pe Della Pila cum uza
degeaba dintâi; Bonifaciu, care
hrãni pe-aºa de mulþi cu stola sa;

pe ºir Marchez, ce nu cu sete mare
a stat la Forli tot de cupe pline
ºi-n veci n-a fost sãtul, c-a fost atare.

Apoi, cum preþuieºti ºi-alegi în fine,
aºa fãcui ºi eu cu cel din Lucca,
pãrând de-altfel cã-l ºi cunosc mai bine.

Vorbea-n murmur ºi nu ºtiu ce "Gentucca"
simþii pe unde-i dã a lui sentinþã
amarul chin ce-i mistuia nãluca.

— "Tu, cel ce-mi pari aºa de cu voinþã
sã-mi spui ceva, fã voia ta-mplinitã
ºi-astâmpãrã ºi-a mea ºi-a ta dorinþã!"

— "Nãscut-o doamnã e, dar ne-nvãlitã,
de-al cãrei drag iubitã va sã-þi fie
cetatea mea, oricât e de hulitã.

Tu ai sã mergi cu-aceastã prorocie
ºi-al meu murmur de-þi fu spre vro eroare,
avea-vei fapta certã mãrturie.

Dar spune-mi drept, eºti tu acela oare
ce rime nouã-a scris ce-aºa vestirã:
O, voi, femei de-amor cunoscãtoare?"

Iar eu: — "Sunt unul care, când mã-nspirã
amorul, îmi notez ºi,-n urma lui,
ce-mi cântã el eu cânt apoi pe lirã."

— "Acum vãd, frate, ce departe fui
ºi eu, ºi Iacob, ºi Guitton ca mine,
de noul stil frumos de care-mi spui.

Eu vãd cum pana voastrã strâns se þine
pe urma celui ce dicteazã-n voi,
cum pana noastrã n-a fãcut, vezi-bine.

Ci-n stil nu pot vedea un soi ºi-alt soi:
câþi vrând sã placã toate le-afecteazã."
ºi, ca ºi mulþãmit, tãcu apoi.

Precum cocorii ce la Nil ierneazã
s-adun-aori în stol ºi-apoi în zborul
grãbit al lor în ºir se-ndepãrteazã,

aºa fãcu ºi-aici întreg poporul:
Întorºi spre dreapta i-am vãzut cum pasã,
fãcându-i iuþi ºi foamea lor ºi dorul.

ªi, cum un om trudit de-alerg îºi lasã
pe soþi sã meargã, pânã ce-ºi mai curmã,
pãºind încet, înecul ce-l apasã,

aºa, lãsând sã treacã sfânta turmã,
Fores venea cu mine-n rând mereu.
— "Când am sã te revãd?" îmi zise-n urmã.

—"Ce zile-am de trãit", am zis, "ºtiu eu?
Dar n-o sã-ntorc cu-atât de iuþi vântrele,
spre-a nu fi-ntâi la mal cu dorul meu,

cãci locul cel ursit vieþii mele
se pare-urnit spre-o jalnicã ruinã,
din zi în zi mereu cãzând în rele."

— "Deci mergi!" a zis. "Pe cel mai plin de vinã
de coada unei bestii-l vãd eu tras
spre valea-n veci lipsitã de luminã;

sporeºte-al bestii mers din pas în pas,
crescând mereu, pânã-i striveºte toate
ºi-un trup diform pe câmp îl vãd rãmas.

N-au mult a se-nvârti aceste roate",
ºi-n sus privi spre cer, "ºi fi-þi-va clar
ce vorba mea sã-þi spuie-acum nu poate.

Te las acum, cãci nouã-ntr-ãst hotar
ni-e timpul scump, aºa de scump tot stropul,
ºi-l pierd prea mult pe-un pas cu tine, rar."

Cum prinde-un ins din stol ades galopul,
ieºind din rarul trap de cãlãraºi,
al primei lupte-onor fiindu-i scopul,

aºa porni ºi el cu grabnici paºi,
iar eu rãmasei cu-acei doi, cuminte,
ce-au fost ai lumii-atât de mari fruntaºi.

Când fu-n adânc intrat acu nainte,
cã ochii mei îl urmãreau precum
cu mintea-i urmãream a lui cuvinte,

vãzui alt pom, ºi nu departe,-n drum,
cu ramuri verzi frumoase ºi-ncãrcate
spre care ne-ntorsesem chiar acum.

Vãzui popor cu mânile-nãlþate
strigând nu-º' ce spre fructul neajuns,
cum pruncul dornic ºi flãmând se zbate,

iar cel rugat nu-i dã nici un rãspuns,
ci, ºi mai mult dorinþa spre-a i-o-ncinge,
ridic-obiectul vrut, nu-l þine-ascuns,

ºi, ca-nºelaþi, plecau fãr-a-l atinge.
Iar noi sosirãm ºi la pomu-acel
ce-atâtea rugi ºi-atâta plâns respinge.

— "Pe-alt mal urmaþi ºi vã feriþi de el;
de Eva smultul pom acesta nu e,
ci e mai sus, ºi-acesta-i e surcel."

Din crengi nu-º' cine-aºa-ncepu sã spuie.
Trecurãm deci, poeþii dragi ºi eu,
pe-alt mal, lipiþi de partea care suie.

Zicea din pom: — "Aminte-aveþi mereu
pe cei în nori nãscuþi, cum, beþi, miºeii
cu dublu piept s-oºtirã cu Teseu,

ºi bând, cum s-arãtarã slabi iudeii
ºi nu-i vru Gedeon tovarãºi, când
venea din culmi sã-ntâmpine madeii."

Lipiþi de-acel pãrete-acum mergând,
pãcate ce-au intrat prin guri, urmate
de-aºa de-amar câºtig, noi ascultând,

ºi-apoi, în largul cãii descurcate,
privind fãr-a vorbi vro vorbã frântã,
fãcurãm paºi vro mie, când strigate:

— "Ce-umblaþi voi trei ºi singuri, fãr' de þintã?"
cuvinte m-au fãcut sã sar acu
cum sare-un cal fricos când se-nspãimântã.

Nãlþai deci capul ca sã vãd ce fu;
ºi-n veci cuptorul roºii-aºa nu face
metale,-ori sticlã, ºi nici lucii nu,

ca unul ce ne zise: — "De vã place
s-urcaþi în sus, cotiþi acum spre mine;
pe-aici se duc acei ce merg spre pace."

Orbit de-aspectul lui, m-am dat în fine
în dosu-acelor mari învãþãtori,
ca omul ce,-ascultând, din spate-þi vine.

ªi, cum eraldul umedelor zori,
boare-n mai, adie-aducãtoare
de-un plin miros de ierburi ºi de flori,

aºa simþii pe fruntea mea o boare,
simþeam ºi-a penelor bãtaie linã
cu mult miros de-ambrosie-adietoare.

Iar el zicea: — "Ferice cui luminã
din graþie-i veni, sã n-aibã pieptul
robit de pofta gurii-apururi plinã,

ci-o foame-atâtã câtã e cu dreptul!"

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XXV

Era pe-un timp când drumul nu ne da
rãgaz, cãci soarele-n Viþel lãsat-a
al zilei miez ºi-n Scorpie-al nopþii sta;

cum nu stã omul deci, când ne-ndurata
nevoie-l mânã grabã-n mers sã puie
ºi-orice-ar pãþi, de toate este gata,

aºa, intrând ºi noi pe cãrãruie,
mergeam în ºir, urcând acea strâmtoare
ce-n lung înºirã ori pe câþi o suie.

ªi, cum întinde-aripi, dorind sã zboare,
al berzei pui, ci, ne-ndrãznind sã batã
din ele-apoi, le lasã sã-i scoboare,

cu vrere-aprins-aºa ºi-aºa-necatã
sã-ntreb fui eu, pânã la gestul cum
îl face-acel decis sã-nceap-odatã.

Cu toatã graba noastrã pe-acel drum,
Virgil mi-a zis: — "Al vorbei arc, pe care
l-ai tins pânã la fier, desfã-l acum".

Deschisei gura deci cu-ncredinþare
ºi-am zis: — "Cum pot aici slãbi, pãrinte,
când n-au nici o nevoie de mâncare?"

— "De Meleagru de-þi aduci aminte,
cã-n timp ce-ardea un lemn, ardea ºi el,
ce-acum þi-e-n dos, atunci þi-ar fi nainte.

ºi-apoi, gândind cã,-n oriºicare fel
te miºti, tu-þi miºti ºi chipul în oglindã,
tu n-ai întinde arc spre-atare þel.

Dar vreau ca dorul tãu sfârºit sã prindã:
e Staþiu-aici ºi-l chem ºi-l rog acu
pe ranã-þi plastru-alinãtor sã-ntindã."

Iar Staþiu-atunci: — "De-ncerc, unde eºti tu,
eterne lucruri sã-i explic, drept scuzã
sã-mi fie deci cã nu pot zice nu."

ªi-aºa-nceput-a: — "Mintea ta s-auzã
atent ce spui ºi celor întrebate
avea-vei spre-adevãr o cãlãuzã.

Un sânge-ales, ce vinele-nsetate
nicicând nu-l beau ºi deci prisos devine,
ca dup-un prânz ºi restul de bucate,

ia-n inimã puteri ce-s genuine
spre-a naºte-umane membre, cum e care
aleargã, spre-a nutri pe-acestea-n vine.

Din nou digest, scoboarã-n locul care
mai bine e sã nu mai fie spus;
în vas firesc pe-alt sânge-apoi el sare

ºi unul pe-altu se pãtrund, dispus
sã rabde unu, ºi-altu sã lucreze,
prin locul cel perfect de-unde-i adus."

ªi-unit cu acela,-ncepe s-opereze:
— "Încheagã-ntâi ºi-n sineºi întãritã,
materia lui o face sã vieze.

Activa parte, viaþã devenitã,
ca-n plante e, cu diferenþa stãrii
cã-n plante e pe drum, ºi-n om sositã.

Lucreaz-apoi atât, ca fungul mãrii,
miºcându-se simþind, ºi-organizeazã
puteri cãror sãmânþã li-e lucrãrii.

Se-ntinde-acum virtutea, se-ntrãmeazã
acea ce dintr-al tatei sânge vine,
prin care firea membre le formeazã.

Dar cum din animal copil devine
tu nu vezi încã, iar aici greºeºte
ºi-un mult mai înþelept om decât tine,

cãci primul intelect îl osebeºte
de viaþa noastr-a lui învãþãturã,
fiindc-organ vãzut el nu-i gãseºte.

Tu prinde-mi adevãrul clar din gurã
ºi aflã faptul cã-ntr-un fãt, de-ndatã
ce-au creierii deplin-a lor structurã,

voios de-atâta art-a firii, catã
motorul prim spre el ºi-ntr-însul pune
duh nou, plin de putere, care-ntratã

atrage-n ea ce-aci gãsi-n acþiune
ºi-un singur suflet fac aºa, ºi-atare
trãieºte, simte ºi de-al sãu dispune.

ªi, ca sã n-ai de câte-þi spui mirare,
vezi caldul soare cum devine vin,
unit cu sucul care viþa-l are.

Iar, când Lachesis nu mai are in,
el las-a cãrnii hainã ºi-n virtute
ºi-umanu-l ia cu el ºi ce-i divin:

Puterile din simþuri stau ca mute;
memoria, mintea, vrerea i-au rãmas
ºi-n actul lor cu mult sunt mai acute.

De sineºi cade-atunci, fãr' de popas,
pe-un mal din douã, dar nici el nu ºtie,
ºi-aci-ºi cunoaºte-ntâi al sorþii pas.

ªi,-ndat-apoi ce-un loc îl circumscrie,
puterea vie-n juru-i radiazã
aºa ºi-atât ca-n trup în lumea vie.

ªi-aºa cum, plin de ploi, când reflecteazã
vãzduhu-n el pe Feb ce strãluceºte,
în multe feþe-ornat se coloreazã,

vecinul aer tot aºa primeºte
ºi-aici o formã, cum i-o face-n stare
prin sineºi duhul care-n el s-opreºte.

ªi-apoi, asemeni unei flãcãri care
urmeazã pe-al sãu foc oricum se mutã,
aºa pe-un spirit noua sa-ntrupare.

De-aici el prinde viaþa cea pãrutã
cui umbrã-i zici, ºi-apoi de-acolea vine
oricare simþ, chiar vãz, i se-mprumutã;

de-aici avem ºi lacrimi ºi suspine,
de-aici avem cuvinte ºi zâmbiri,
pecum pe munte-aici vãzut-ai bine.

ªi-apoi, dupã dorinþe,-ori îmboldiri
de-altfel, ia umbrã varia sa figurã
ºi-aceasta-i cauza marei tale-uimiri."

Eram acum la ultima-ntorsurã,
la dreapta-ntorºi, când iarãºi îndreptate
spre altã grij-a noastre gânduri furã.

Din coast-aici ies flãcãri aruncate,
cornicea îns-aduce-un vânt din ea
ce-n sus le-mpinge ºi din ea le-abate.

Prin strâmtul loc ferit deci trebuia
sã mergem rând pe rând; eu, plin de fricã
de foc aici, ºi-aici de-a nu cãdea.

— "Se cade-acum, aºa-ncepu sã zicã,
privirilor în Musã le þii jocul,
cãci lesne cazi printr-o greºalã micã."

"Summae Deus clementiae" din focul
acel cumplit eu auzeam cântând,
încât silit mã-ntoarsei sã vãd locul.

ªi duhuri am vãzut prin foc umblând,
de-aceea paºii lor, ºi-ai mei, ºi iarã
pe-ai lor sã-i vãd eu mã-ntorceam pe rând.

Iar, când sfârºirã imnul lor, strigarã
cu glasul plin: — "Eu nu cunosc bãrbat!"
ªi-ncet apoi cu toþii-l repetarã.

Sfârºindu-l, au strigat din nou: — "A stat
Diana-n crâng, gonind-o pe Helice
când stropi de-otrav-a Venerii-a gustat!"

ªi iar cântarã imnul lor ferice,
slãvind bãrbaþi, femei fãr' de prihanã,
precum ºi taina ºi virtutea zice.

Cât timp îºi ard cu foc avuta ranã,
ãst mod, cred eu, de-ajuns e pentru ele:
cu-atare cazne ºi cu-atare hranã

ºi cea din urmã culpã sã ºi-o spele.

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XXVI

Pe când toþi trei în ºir mergeam astfel
pe mal, maestru-mi tot spunea aoare:
— "Ascultã-mi sfatul, sã te-ajuþi cu el!"

Pe-obrazul drept eram lovit de soare,
ce, jos, spre-apus, tot cerul inundându-l,
schimbase-n alb albastra lui coloare.

Iar roºul foc cu umbra mea fãcându-l
sã parã ºi mai roº, pe mulþi vãzui
c-aveau, mergând, numai spre-aceasta gândul.

Prin semnu-acesta drept motiv le fui
de vorbã, deci ºi-aºa ºi cuvântarã:
— "Nu pare-a fi nãlucã trupul lui."

Pe cât puteau, apoi, înaintarã
spre-a ºti-ntr-adins, dar grijã-având
tot insul de-a nu ieºi de unde n-ar fi-n parã.

— "Tu, cel ce nu de leneº, ci-ntr-adinsul
mergi cel din urmã, ca mai mic fiind,
te rog, de foc ºi sete cu aprinsul,

de-al tãu rãspuns nu-s singur eu dorind,
ci toþi aceºtia simt mai mare sete
ca de-apã rece-un etiop, ori ind,

sã-mi spui cum faci cu trupul tãu pãrete
luminii-aºa cã, parcã, încã lui,
aripi sã zboare-al morþii sol nu-i dete."

Aºa-mi vorbi un duh ºi-am vrut sã-i spui,
ºi-aº fi ºi spus, de n-aº fi fost deodatã
atras spre-alt lucru nou care-l vãzui,

O altã gloatã nainta-nºiratã,
mijlocul cãrãrii-acei de foc
pre-aceasta ce m-opri-ntrebând miratã.

Vãzui cum se salutã reciproc
vesele de-un scurt festin, cum toate
sãrut îºi dau, dar fãr' a sta pe loc.

Aºa,-n deavalma negricioasei gloate,
furnica-n bot atinge pe-o furnicã,
de drum spre-a se-ntreba, de scopuri, poate.

Sfârºind grãbit urarea lor amicã,
pe când plecau, din gurã tot poporul
vedeam cã pe-ntrecute glas ridicã:

cei nou-sosiþi: — "Sodomul ºi Gomorul!"
cei vechi: — "S-ascunse-n vacã Pasifea
ca taurul s-alerge-ai stinge dorul."

ªi-apoi, cum gruii-o parte spre Ripea,
ºi-o parte fug spre þãri de soare pline,
de ger aceºtia-mpinºi, de-arºiþe-aceia,

aºa se duce-un stol, iar altul vine,
ºi toþi se-ntorc la vaiul lor plângând
ºi primul plâns ce le ºedea mai bine.

ªi toþi aceiaºi, ce de-ntâiul rând
m-au fost rugat, venirã sã-ºi împace,
atenþi ºi gata de-ascultat pãrând.

Iar eu, vãzând din nou acum cã-mi face
rugare-am zis: — "Tu, sigure popor,
s-ajungi, oricând va fi, sã guºti ºi pace!

Nici verzi nu mi-am lãsat la cei ce mor,
nici coapte membrele, ci clar vã fie
cã-n oase-aici le am ºi-n carnea lor.

ªi urc pe-aici spre-a nu mai fi-n orbie:
Din cer o doamnã-mi dete-acest favor
sã trec prin lumea voastr-o hainã vie.

Dar, fie-vã-n curând supremul dor
sãtul ºi ceru-acela sã v-adune
ce-i cel mai larg ºi cel mai plin de-amor,

sã-mi spuneþi voi, spre-a ºti ºi eu ce spune,
ce stol sunteþi, ºi voi ºi pãtimaºul
popor ce-acum în dosul vostru-apune?"

Nu stã nãuc altminteri ciobãnaºul
din munþi, privind în muta sa mirare
când, prost ºi pãdureþ, el vede-oraºul,

cum sta-ntre umbre-acoalea fiecare.
Dar, când s-a alinat în ei uimitul,
sârg s-alinã-n orice suflet mare,

aºa-nceput-a-ntâi spre noi venitul:
— "Ferice tu, cã dintr-a noastr-ocinã
ºtiinþã-ncarci, spre-a-þi fi mai bun sfârºitul!

Acei ce-ncolo merg au marea vinã
pe care-ai sãi, lui Cesar, triumfând,
în faþa i-o-mputau, strigând: — "Reginã!"

De-aceea se despart: — "Sodom!" strigând,
precum ai ºi-nþeles din auzite,
arsurii lor ruºine-adãogând.

A noastre vicii-au fost ermafrodite;
umana lege-aceºtia n-o urmarã,
ci pofta ºi-o-mplineau ca niºte vite.

Deci, când ne despãrþim, spre-a noastr-ocarã
strigãm de fapta lacomei femei
ce fiarã deveni-n cioplita fiarã.

Acum ne ºtii ºi vezi ºi cauza ce-i.
Pe nume poate-ai vrea sã ºtii ºi cine,
dar n-am nici timp, nici nu ºtiu cine-s ei.

Dar vreau sã-þi stâmpãr dorul dinspre mine:
Sunt Guido Guinicell' ºi-aci-n spãlare
fiindcã m-am cãit spre-a vieþii fine."

Cum veseli fiii-au fost, în jalea mare
ce-avu Licurg, când mama fu aflatã,
aºa fui eu, dar neg pe-aºa de tare,

când însuºi se numi el ºi-al meu tatã
ºi-al altora mai buni cari-au cântat,
cari rime dulci de-amor au scris vrodatã;

ºi multã vreme-am mers ºi-ngândurat
ºi ca ºi surd, privindu-l cu durere,
dar, pentru foc, eu tot departe-am stat.

Când fui apoi sãtul de-a lui vedere,
cu-acel cuvânt ce-orice-ndoieli îþi ia
i-am spus cã-i fac cu drag orice mi-ar cere.

Iar el: — "Prin câte-aud, tu-n mintea mea
atare-o clarã urmã laºi, cã Lete
s-o-ntunece-ori s-o stingã n-o putea;

dar, dacã-i drept ce mi-ai jurat, poete,
motiv iubirii, ce de mine-o ai
ºi-n toate mi-o arãþi, ce fapt îi dete?"

— "A tale versuri dulci", îi replicai,
"ce-or face scump condeiul ce le scrise,
cât timp va dãinui modernul grai."

— "O, frate,-acest ce þi-l arãt", îmi zise,
ºi-un duh mi-a arãtat în faþa lor,
"în grai matern cu mult mã biruise.

În prozã de roman ºi-n vers de-amor
i-a-nvins pe toþi ºi las' pe proºti sã-mpartã
verdict c-ar fi Gerald superior.

Nu-n fond vãd ei, ci-n larma cea deºartã,
talent, ºi-astfel închid pãreri ce-avurã,
nainte-a ce-asculta, de minte-ori artã.

Aºa ºi lui Guitton', din gurã-n gurã,
mulþi vechi i-au dat întâiul rang ºi-onorul,
ºi mulþi apoi prin artã-l întrecurã.

ªi-acum, atât de larg de-þi e favorul,
încât tu poþi ºi-n claustru-a te sui,
în care-i Crist mai mare-a tot soborul,

un Tatãl nostru pentru mine-i zi,
c-atât ne-ajunge-n lumea asta-n care
ni-e stins-orice putinþã de-a greºi."

Spre-a face loc ºi altui duh, îmi pare,
ce-aproape sta, perit-a-n foc deodatã
cum piere-afund ºi-un peºte-n apa mare.

Iar eu, mergând spre umbra arãtatã,
i-am spus c-ar vrea ºi lui a mea dorinþã
sã-i facã loc ºi-onoarea meritatã.

El liber a-nceput a sa vorbire:
— "Atât de mult mi-e dulcea-þi rugã-n gând,
cã nici nu vreau, nici n-am de ce-þi ascunde.

Eu sunt Arnold ce plâng ºi merg cântând,
dar sper, vãzând trecuta mea prostie,
voios de-o zi ferice de-oarecând.

ªi-acum te rog, pe-acea valoare vie
ce pânã-n culme fi-þi-va-ndrumãtor,
la timp, aminte-amarul meu sã-þi fie."

A zis, perind în foc curãþitor.

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XXVII

Cum stã, când primu-i foc vibreazã-n locul
stropit cu sânge dintr-al sãu pãrinte,
ºi stã pe Ebro cumpãna, ºi-n focul

de-amiazi în Gange apa e fierbinte,
aºa sta soarele, cã-n searã da,
când sfântul înger ne ieºi nainte.

Pe mal, dincoa' de flãcãri stând, cânta:
— "Beati mundo corde!", însã glasul
mai viu decât cel viu din noi era.

ªi-apoi: — "De-aici în sus închis la deal vi-e pasul
cât timp n-aþi ars în foc. Intraþi ºi-un cânt,
din foc venind, vã va conduce pasul."

Aºa ne-a zis de-aproape solul sfânt,
de-aceea fui, la cele ce ne spuse,
ca omul dus de viu a-ntra-n mormânt.

Frângându-mi mânile spre cer aduse,
priveam în foc, imaginându-mi foarte
vãzute trupuri de-om de foc distruse.

Întorºi spre mine,-ursiþii sã mã poarte
priveau. ªi-apoi Virgil: — "O, fãtul meu,
aici pot fi cãzniri, dar nu ºi moarte.

ºi-adu-þi aminte,-adu-þi, cã, dacã eu
te-am scos întreg când tu pluteai pe fiarã,
ce pot aici, vecin cu Dumnezeu?

ªi sigur crede cã-ntr-aceastã parã
a focului chiar mii de ani de-i sta
nici fir de pãr din creºtet n-o sã-þi piarã.

De crezi cã, poate, vreau a te-nºela,
tu mergi la foc ºi ia temei credinþii
cu poala hainei, tu, cu mâna ta,

ºi las-, o, las-oricare fric-a minþii!
Hai, fã-te-ncoa', vegheat venind cu mine!"
Dar eu tot ferm ºi-n contra conºtiinþii.

Vãzând cã stau tot ferm ºi-nchis în mine,
atât mi-a zis, puþin, cu vorbe crude:
— "E zid de-aci-ntre Bice-a ta ºi tine."

Precum, murind, de Tisbe când aude,
Piram deschide ochii ºi-o priveºte,
când dudu-ncepe roºii-a face dude,

astfel, simþind cã gheaþa-mi se topeºte,
privii spre el, când numele-l rosti,
ce mintea mea de-a pururi mi-o-ncãlzeºte.

ªi-atunci mi-a zis ºi fruntea ºi-o-nãspri:
— "Sã stãm acum dincoa'?" ºi-apoi surâse
cum faci c-un prunc, când foamea-l birui.

ªi-n foc intrã naintea mea ºi-i zise
sã-mi vie-n urmã Staþiu, acela care
un drum atât de lung ne despãrþise.

Când fui în flãcãri, aº fi fost în stare
sã sar spre-a-mi da rãcoare-n fier topit,
atât era vãpaia lor de mare.

Spre-a mã-ntãri deci, tatãl meu iubit:
— "Eu parcã-i vãd ºi ochii",-a prins sã spuie
ºi tot numai de Bice mi-a vorbit.

Cântând, ne conducea pe-o cãrãruie
un glas din foc, iar noi, spre el þintiþi,
ieºirãm iar la malul care suie.

— "Voi, cei aleºi de tatãl meu, veniþi!"
suna-ntr-un foc cu-atari lucori senine,
cã-ntoarse-n lãturi ochii-mi biruiþi.

— "Stã soarele-n apus ºi-amurgul vine,
grãbiþi-v-, a mai zis, nu-umblaþi agale
cât timp apusul nu-i subt umbre pline."

Suia prin stâncã drept a noastrã cale
spre-un punct aºa, cã rupt de mine fuse
în faþa-mi soarele de-adânc din vale.

Puþine trepte-acel urcuº ne duse
când ºi ºtiam, din umbra-mi ce s-a stins,
ºi eu ºi ei, cã-n spate-acum ne-apuse.

ªi, pân-a prinde-n tot al ei cuprins
aceeaºi faþã a zãrii
ºi-a fi ºi-al nopþii vãl egal întins,

toþi trei fãcurãm pat vro treapt-a scãrii,
cãci frânse-aici a muntelui naturã
putinþa-n noi, nu farmecul urcãrii.

Cum fac, când stau ºi rumegã din gurã
ºi caprele, ce iuþi,
umblau pe culmi, cât timp flãmânde furã,

ºi-al lor cioban, cât timp tãcute stau
în mult umbriº pe-aprinsul miez de varã,
proptit stã-n bâtã ºi de pazã-l au,

sau cum pãstorul, care doarme-afarã,
petrece noaptea-ntins pe lângã vite,
pãzind sã nu le-mprãºtie vro fiarã,

toþi trei aºa-n târzii acum clipite,
eu ca ºi-o caprã, ca pãstorii ei,
scutiþi în scocul stâncii-acei scobite.

Puþin puteam sã vãd pe-afarã ce-i,
dar ºi prin strâmtul loc vãzut-am stele,
mai limpezi ºi mai mari ca de-obicei.

Gândind aºa ºi-aºa privind la ele,
mã prinse-un somn, un somn de-acel ce are
viziuni de stãri cari n-au sã te înºele.

În ceasul, cred, când prima-i scãpãrare
pe munte-n est frumoasa Citeree,
ce-n foc de-amor aprinsã-n veci ne pare,

pãru frumoas-o tânãrã femeie,
c-o vãd în vis, cum cântã-n mers ºi-adunã
pe-o luncã flori, cununi ca sã le-ncheie.

— "Sã ºtie-oricine-ar vrea sã i sã spunã
cã Lia-mi sunt, ºi-acesta-i placul meu:
s-alerg sã-mi fac cu mândre mâni cununã.

Sã-mi plac gãtit-aºa-n oglindã vreu;
dar sorã-mea, Rahira, nu-ºi mai lasã
oglindã ei ºi ºade-aºa mereu.

Sã-ºi vadã mândrii ochi, de-atât îi pasã,
ca mie-a mã gãti cu mâna mea;
spre vãz e ea, iar eu spre fapte-atrasã."

Acele-albori ce-n zori sã vãd de-abia,
pe-atât mai dragi cãror se-ntorc în þarã,
pe cât ei mân tot mai vecini cu ea,

goneau tutindeni noaptea cea fugarã
ºi somnul meu cu ea. Deci m-am sculat,
cãci ºi-ai mei mari maeºtri se scularã.

— "Acel fruct dulce-aºa de mult cãtat
pe-atâtea crengi, de grijele mortale,
azi foamei tale-n pace-þi va fi dat."

Virgil, întors spre mine, acestea-a sale
cuvinte-a zis, ºi-n lume daruri nu-s
ce-ar fi-n plãcere-acestora egale.

ªi-atâta dor pe-avutul dor mi-a pus,
încât simþeam cu orice pas cã zborul
îºi creºte-avântul sãu spre culme-n sus.

ªi, când pe-al scãrii vârf am pus piciorul,
pe cea din urmã treapt-a ei, în fine,
privind la mine,-a zis conducãtorul:

— "ªi-eternul foc ºi-al vremii mai puþine
vãzutu-l-ai ºi-ajuns-ai, fiul meu,
de-unde nimic eu nu mai vãd prin mine.

Prin minte ºi-arte-aici te-adusei eu.
De-acum plãcerea ta s-o iai ca duce;
eºti scos din orice drum ºi strâmt ºi greu.

Vezi soarele ce-n faþa ta strãluce,
vezi iarba-n câmp ºi flori ºi arborei
ce-acest pãmânt de sineºi le produce.

Pân-or sã vie mândrii ochi acei,
acei ce-n plâns cereau scãparea ta,
tu poþi ºedea, poþi merge unde vrei.

Nici glas nici semn tu nu-mi mai aºtepta,
e liber, drept ºi tare-al tãu arbitriu
ºi-ar fi greºal-a nu þi-l asculta;

deci domn pe tine te-ncunun ºi-nmitriu."

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XXVIII

Dorind sã vãd ºi-n jur cum e ºi-n sine
divinul codru des ºi viu, ºi care
da zilei ce venea colori mai line,

plecând din margini, fãrã de-amânare,
trecui cu pas încet acea câmpie
ce plin tot locul de miresme-l are.

ªi-o dulce-aurã, care-n veci nu ºtie
schimbare-n curs, îmi flutura pe frunþi
nu mult mai mult ca boarea care-adie,

fãcând ca frunzele-n miºcãri mãrunte,
în dulce tremur se plecau spre-o parte,
spre care-umbreºte-ntâi divinul munte.

Dar nu ieºeau din drit aºa departe,
ca-n vârful lor mãrunta pãsãrime
sã nu-ºi deprind-a lor oricâte arte;

ci, vesele de-acele ceasuri prime,
cântau sãltând prin frunza care-n jocul
acelei bori acord le da la rime,

precum din creangã-n creangã plin e locul
pãdurilor de brad pe malul Chiassei,
când Eol lasã-n voia sa sirocul.

Cu paºii-nceþi, în inima rãmasei
pãduri antice-atâta drum fãcui,
cã nu puteam sã vãd pe unde-ntrasei.

ªi iacã de-un pârâu oprit eu fui,
ce-n stânga-ncet cu slabele lui unde
pleca ºoptind ierbiºul coastei lui.

Oricâte-s limpezi ape-n lume-oriunde,
þi-ar fi pãrut cã au ceva negroare
în rând cu-acesta ce nimic n-ascunde,

deºi sub umbr-a pururi stãtãtoare
el curge-ntunecat pe-ascunsu-i plai,
nicicând atins de lunã ºi de soare.

Cu paºii-am stat, dar ochii-mi aruncai
sã vãd pe-opusul mal al apei sfinte
verdeaþa mult-a multui fel de mai

ºi-atunci vãzui, cum vezi ceva nainte
deodat-aºa, cã, plin de-uimire stând,
oricare-alt gând îþi lunecã din minte,

o doamnã-n mal, ce, singurã, cântând
mergea, ºi flori, cari mândre-mpurpureazã
tot drumul ei, le culegeau trecând.

— "O, doamnã tu, ce-ntr-a iubirii razã
te scalzi, cum cred, de-i drept cã simþãmântul
din inimã prin ochi ni se trãdeazã,

te rog sã binevrei, mi-a fost cuvântul,
sã vii spre mal aºa
atât încât sã-þi pot pricepe cântul.

Tu-mi aminteºti ºi cum ºi unde fu
Proserpina, când mamã-sa-ntristatã
pe ea, iar ea junia ºi-o pierdu."

Precum rotind în dans se-ntoarce-o fatã
cu tãlpi lipite de pãmânt ºi-unite,
încât c-ar face paºi de-abia s-aratã,

aºa pe pajiºti, galben înflorite
ºi roºu, ea s-a-ntors ºi-n felu-n care
fecioara-ºi pleacã genele smerite;

ºi-astfel veni,-mplinind a mea rugare,
aproape,-ncât cântãrii-acei ferice
sã pot sã-i prind ºi ce-nþeles ea are.

Când fu ºi unde ierbii-i lasã spice
de stropi al apei curs, spre ochii mei
ea binevru ºi ochii sã-i ridice.

N-avu strãfulgerare-n ochii ei
nici Venus, cred, când fu strãpunsã zeea
de-al ei copil mai mult ca de-obicei.

Pe malul drept râdea acum femeia,
rupând cu mâna flori ce cresc de sine
ºi fãrã sad pe nalta culme-aceea.

Trei paºi sta râul între ea ºi mine,
dar Pontul, ce lui Xerxe-o probã-i dete
cã-n frâu orice-omeneºti trufii el þine,

în ura lui Leandru-atât nu stete,
cã-i sta-ntre-Abid ºi ºest, cât într-a mea
ãst râu acum, cã sta-ntre noi pãrete.

— "Sunteþi aici strãini", îmi zise ea,
"ºi-n locu-acest, ales de-adãpostire
umanei firi, cã râd vi s-ar pãrea

de necrezut ºi poate-o sã vã mire;
dar psalmul "Delectasti!" clar vã-nvaþã
ºi poate-al minþii nor sã vi-l rãsfire.

Iar tu, ce m-ai rugat ºi-mi stai de faþã,
sã-mi spui ce vrei sã ºtii, cãci gata sunt
sã-þi dau, cât pot, la tot ce-ntrebi povaþã."

— "ªi apa", zisei, "ºi-al pãdurii cânt
combat în mine noua mea credinþã
de-un lucru ce-auzii de-acest loc sfânt."

— "Sã-þi spui", mi-a zis, "de unde ia fiinþã
din sineºi ceea ce mirare-þi face,
ca-n minte,-n loc de nor, sã ai ºtiinþã.

Supremul bun, cui fãr' de soþ îi place,
fãcu pe-om bun ºi-ãst loc i-l dete-n lume
ca drept zãlog de nesfârºitã pace.

Dar n-a stat mult, prin vina proprie-anume;
prin vina sa schimbat-a-n plâns ºi-njurii
º-onestul râs ºi veselele glume.

Deci câte-s tulburãri de-ale naturii
mai jos, prin aburi din pãmânt ºi ape
ce-urmeazã pe cât pot, în sus, cãldurii,

mai sus de poarta ãstui deal nu-ncape,
cãci el se-nalþ-atât de sus spre-airi
ca de-orice tulburãri pe om sã-l scape.

Deci, dac-ale vãzduhului rotiri
oriunde-urmeazã roata bolþii prime,
cât timp nu-i ruptã roata nicãiri,

atinge-un vânt ºi-aceastã înãlþime
ce-n aer viu se-nalþ-a tot desprinsã,
ºi-i dã pãdurii glas, cãci ea-i desime.

O plant-apoi, de-acest curent atinsã,
i-l umple de virtutea sa, iar el
o-mprãºtie-n jur, de-a sa miºcare-mpinsã.

Iar alt pãmânt, precât e apt prin el
ºi clima lui, concepe ºi purcede
virtuþi diverse-n pomii de-orice fel.

Acestea de le-aþi ºti, voi n-aþi mai crede
minune-acolo-n lume, când rãsare
vro plant-a cui sãmânþã nu se vede.

ªi-apoi sã ºtii cã sfântul câmp pe care
stai tu e plin de oriºice rãsad
ºi fructe-n el, cum n-aveþi voi, el are.

Nu-i apa asta din vapori ce cad
schimbaþi în ploaie spre-a hrãni vro vânã,
ca pe-alte râuri ce sporesc ºi scad,

ci e dintr-o egalã-n veci fântânã,
ºi-atât prin vrerea celui sfânt ea prinde,
pe cât deschisã-n douã lãturi mânã.

Cu-aºa virtute ea pe-un scoc descinde,
cã stinge-n om memoria faptei rele,
ºi-a faptei bune-acesta i-o aprinde.

E Lete-aceasta, una din vâlcele,
Evnoe-i alta, dar efecte n-au
decât gustând ºi-aici din ele:

ca gust, orice-ape sub aceasta stau.
ªi chiar având tu setea potolitã,
aºa ca lãmuriri sã nu-þi mai dau,

mai fie-þi una totuºi dãruitã;
mai fãr' de preþ nu cred cã va sã-þi parã,
deºi-þi voi spune-o nefãgãduitã.

Anticii-acei ce-n versul lor cântarã
un veac de aur ce ferice-a stat,
ãst loc de-aci-n Parnas poate-l visarã.

Aici fu primul om nevinovat;
eternul mai aici ºi-orice rodire;
ºi-aici nectarul cel de toþi cântat."

Întors acum cu-ntreaga mea privire
spre-ai mei poeþi, vedeam cum amândoi
zâmbeau de-aceastã ultim-a ei ºtire;

spre dulcea doamnã m-am întors apoi.

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XXIX

Cântând aºa cum cântã-namorata,
adaose-aceste vorbe-ntregitoare:
— "Beati quorum tecta sunt peccata!"

ªi-aºa cum nimfe trec rãtãcitoare,
sihastre-n umbra codrilor, fugind
de soare-o seamã, ºi-altele vrând soare,

aºa trecea pe râu în sus, mergând
pe malul lui, iar paºii-mi se fãcurã
mai mici spre-a fi cu pasul mic în rând

ºi-ai mei cu-ai ei nici suta n-o umplurã
când râpele-au cotit egal mereu
ºi iar spre est mã-ntoarse-o cotiturã.

Nu mult am mers aºa, ºi ea ºi eu,
când ea, cu totu-ntoarsã cãtrã mine:
— "Priveºte"-a zis, "ºi-ascultã, frate-al meu!"

ªi-atunci vãzui cã de tutindeni vine,
prin codru-ntreg vãrsându-se,-o lucoare,
încât, c-ar fulgera, gândeam în mine.

Dar fulgerul cum vine-aºa ºi moare,
ci-aceasta dãinuia mereu mai vie,
ºi-am zis atunci în gând: "Dar ce-o fi oare?"

ªi-adânc umplu o dulce melodie
lucoarea zãrii; ºi cu râvn-amarã
mustrai atunci a Evei nebunie;

cãci unde cer ºi-uscaturi ascultarã,
femeia numai, ºi de-abia ziditã,
nu vru sã rabde nici un vãl povarã;

subt care de-ar fi stat ºi ea smeritã,
aº fi gustat nespus de dulcea stare
de-aici, ºi-acum, ºi-apoi ca nefinitã.

Pe când treceam printr-astea stãri primare
a vecinicii plãceri, de-uimire prins,
ºi dor-având de-alt farmec mult mai mare,

sub verzii arbori ca ºi-un foc aprins
pãru, ºi-n jur vãzduhul ºi nainte,
ºi-un dulce cânt din sunet s-a desprins.

Ori veghe,-ori foame,-ori ger, fecioare sfinte,
dac-am rãbdat eu pentru voi vrodatã,
silit acum vã fac o rugãminte:

sã-mi verse apa Helicon bogatã
ºi-ajute-mi al Uraniei cor sã pui
în vers ce greu ºi-n gând chiar mi s-aratã!

ªi ºapte pomi de aur eu crezui
cã vãd, pãruþi aºa prin lunga zare
ce sta-ntre noi ºi ceea ce vãzui;

când fui aproape îns-atât de tare,
cã lucrul cel ce-nºalã vro simþire
nu pierde-al sãu nimic prin depãrtare,

puterea care minþii da vorbire
fãcu sã vãd cã-s lãmpi pãruþii-acei
copaci ºi voci cântau "Întru mãrire!"

Deasupra-ºi lumina cu clar temei
frumosul vas, ca luna-n zãri senine
la miezul nopþii-n miezul vieþii ei.

Mã-ntoarsei cu priviri de-uimire pline
spre-al meu poet, ci-al sãu rãspuns fusese
cã sta privind, ºi el uimit ca mine.

ªi iar privii spre-acele-odoare-alese
ce-aºa de-ncet veneau, cã mai cu zor
sunt paºii-nceþi ai tinerei mirese.

ªi-mi zise doamna: — "Prea te uiþi cu dor
arzând de-acele lãmpi strãlucitoare
ºi nu priveºti ºi ce-i în urma lor."

ªi, ca ºi-urmându-ºi ducii lor, popoare
vãzui venind, ºi albe-aveau vestminte
cum nu-i pe lume-n veci astfel de-alboare.

Lucea la stânga-mi faþa apei sfinte
redându-mi coasta stângã,-ncât pãream
ca ºi-n oglindã ce mi-ar sta nainte.

Iar, când pe mal atare loc aveam,
c-aveam distanþã singur râurelul,
ºi-am stat... sã vãd... alesul neam,

vãzui trecând acele lãmpi ºi-n felul
acela dând în urma-le-o coloare
cum este-o linie trasã cu penelul,

aºa cã, sus, distinct-a lor lucoare
da ºapte dungi, în feþele ce dau
lui Foebus arc ºi Lunii-ncingãtoare.

Mai lungi decât vederea mea erau
aceste dungi, iar cele din afarã
cam zece paºi, cred eu, se-ndepãrtau.

Sub cer aºa frumos, cum spusei darã,
bãtrâni, de douã-ori doisprãzece,-având
cununi de crin, tot doi cu doi intrarã,

ºi toþi: — "Bine-vorbitã fii", cântând,
"între femei ºi binecuvântate
eterne-a tale frumuseþi!" Iar, când

în faþa mea ºi flori împurpurate,
ºi ierbi, pe-alt mal cu toatele-mpreunã
de-acele ginþi alese-au fost scapate

precum pe cer o stea la stea s-adunã,
aºa venirã-n urmã patru fiare,
ºi toate-aveau de frunze verzi cununã;

cu ºase-aripi ornatã fiecare
ºi pene numai ochi, cum, de-ar fi viu,
gândesc cã Argus i-ar avea atare.

Dar rime nu mai pierd sã le descriu,
creºtine-al meu, cãci de-altele mi-e mie,
încât aici îmi cat-avar sã fiu;

dar vezi în Ezechil cum le descrie,
venind din nord, din friguroasa parte,
cu ploi ºi foc ºi multã vijelie;

ºi-aºa erau cum le descrie-n carte
la el, ci, pentru pene, e cu mine
Ioan, ce-aici de-acela se desparte.

Iar spaþiul dintre-acestea patru-l þine
pe douã roþi un car ce pontificã
ºi tras de gâtul unui vultur vine.

Acesta-n sus aripile-ºi ridicã
între mezinul steag ºi trei ºi trei,
dar nu le-atinge-n zarea ce-o despicã:

mergeau cu mult mai sus ca ochii mei.
Cât e vultur, e de-aur sfânta fiarã,
dar alb bãtând în roºu-i restul ei.

Pe Scipio sau pe-August nu-l bucurarã
romanii cu mai mândru car, ºi, puse
alãturi, ar putea sãrac sã-þi parã

chiar ºi-al lui Sol, acel ce s-abãtuse
ºi-a ars prin ruga tristei Terra, când
în tainã Jupiter dreptate-aduse.

Trei doamne-n dreapta lui veneau jucând
în cerc: o doamnã roºie-aºa fãcutã,
cã n-ai cunoaºte-o,-n flãcãri de-ar fi stând,

iar ceealaltã-n trupu-ntreg pãrutã
smarald din care-ntreg ºi l-ar avea;
a treia ca de nea de-acum cãzutã.

Condusã hora de-albã-ntâi pãrea,
de roºie-apoi, ºi, iuþi sau alinate,
roteau precum cântá din gurã ea.

La stânga patru-n purpurã-mbrãcate
jucau, ºi-n chipul uneia, ce este
în frunte cu trei ochi, erau purtate.

ªi-n urma grupei ce-am descris, cu-aceste
vãzui doi moºi, într-alt port fiecare,
ci-asemeni în miºcãri ºi dulci ºi-oneste.

Pãrea unul ºcolar acelui mare
Hipocrate ce-a fost creat de fire
celor mai dragi fãpturi pe cari le are.

Al doile-avea contrarie-o pornire,
încât ºi peste vale-o groaz-avui de-acuta-i
spadã plinã de lucire.

Umili pãrând, pe patru-apoi vãzui,
ºi-un singur moº sfârºea aceasta grupã:
dormea, ci-avea-nspiratã faþa lui.

ªi-acestea ºapte-aveau ca prima trupã
vestmântul lor, ci, drept încingãtoare,
a frunþii câmp nu crinii li-l astupã,

ci trandafiri ºi-altfel de roºie-o floare:
un ochi mai de departe-ar fi jurat
cã toþi ar fi din ochi în sus vâlvoare.

Când caru-ajunse-n dreptul unde-am stat,
tunã-n vãzduh ºi-acelei gloate demne
pãru cã semn de-oprire i s-a dat,

cãci stete-n loc cu primele ei semne.

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XXX

Când Ursa deci din cea dintâi luminã
ce-n veci de-apus ºi nici de zori nu ºtie,
nici de-alt vrun nor, decât de-ntâia vinã,

ºi care face-atent spre datorie
pe-oricare-aici, precum al nostru face
corabia-n port cu bun sfârºit sã vie

a stat pe loc, mulþimea cea verace,
venitã-ntre vultur ºi-al ei popor,
s-a-ntors spre car ca ºi spre-a dânsei pace;

ºi, ca ºi-un sol din cer, un duh de-al lor,
"Mireasa din Liban" cântând deodatã,
strigã-ntreit, ºi toþi strigarã-n cor.

Precum cei drepþi, la marea judecatã,
grãbit ieºind din groapã-i fiecine,
cântând din guri cu voce re-mbrãcatã,

aºa deasupra ãstor roþi divine
ieºir-o sutã-ad vocem tanti senis
ºi soli ºi servi ai vieþii fãr' de fine.

ªi toþi strigau: — "Benedictus qui venis!",
zvârlind pe mândru-i car ºi-n juru-i flori,
"Manibus, oh, date lilia plenis!"

Vãzui adese-n fapt de zi, spre zori,
întregul cer cu faþã-mpurpuritã,
iar restu-n dulcile-i de-azur colori,

ºi faþa soarelui nãscând umbritã
aºa cã, potolind o ceaþã rarã,
de ochi putea-ndelung fi suferitã;

aºa-ntr-un nor de flori, ce-l ridicarã
divine mâni, ºi-n ploaie-apoi prelinsã,
cãdea-ndãrãt ºi-n car ºi-n jur pe-afarã,

pe vãlu-i alb, cu foi de-oliv încinsã
vãzui o doamnã, verde-având manta
ºi-a ei hlamidã ca de foc aprinsã.

ªi iatã, duhul meu, ce ferm era
de-atâta timp, spre-a nu simþi scãdere
ºi-a sta zbãtut în faþa-i când va sta,

cumplit a resimþit, nu prin vedere,
ci prin puteri venind din ea pe-ascuns,
iubirea veche-n toat-a ei putere.

Dar, când virtutea, cea ce m-a strãpuns
pe când fui încã-ntr-a prunciei stare,
în ochii mei vizibil-a ajuns,

privii la stânga cu respectul care
îl are pruncul ce la mamã vine,
când ori mâhnire,-ori teamã dânsul are,

spre-a zice lui Virgil: — "Nu este-n mine
nici strop de sânge-acum netulburat
ºi-al vechei flãcãri semn îl vãd eu bine."

Dar, vai, Virgil de el m-a ºi lãsat
orfan, Virgil, preadulcele meu tatã,
Virgil, cui mã-ncrezui spre-a fi salvat!

Tot ce-a pierdut antica mam-odatã
nu-mi fu zãgaz sã nu-mi adune iar
nou plânset faþa cea de plâns scãpatã.

— "Cã-i dus Virgil, nu plânge-aci-n zadar,
nu plânge încã, Dante! îndura-vei,
spre-a plânge tu, cu mult mai mare-amar."

Cum trece-un admirai la pupa navei,
la pror-apoi, sã vad-oºtenii lui
de pe-alte nãvi, îndemnuri dând ispravei,

la car, în partea stâng-aºa vãzui
întors spre ea, când numele mi-l spuse,
pe care-aici silit de stãri, îl spui

pe dulcea doamnã, cea ce-mi apãruse
sub noru-acel de flori, cum peste vale
fixaþi pe mine-adâncii ochi ºi-i puse.

ªi-astfel, deºi sub vãlul feþii sale,
ce-ncins cu-ale Minervei foi cãdea,
eu nu puteam s-o vãd, ea, cu regale

miºcãri în gest ºi mânioasã, ea
vorbi, precum ºi-un om ce multe zice
pãstreazã-n urmã vorba cea mai grea:

— "Sunt eu. Priveºte-aici, sunt eu, Beatrice.
Cum te-njosiºi sã urci tu sfânta scarã;
ori nu ºtiai cã-n rai devii ferice?"

Plecai, la asta, ochii-n apa clarã,
ci-n ea când mã vãzui, pe când privii,
de-aºa ruºine-obrajii-mi se-ncãrcarã.

Cum asprã pare-o mamã pentru fii,
aºa ºi mie ea, ci-s aspriturã
simþeam balsamul nobilei mânii.

Apoi tãcu. Iar îngerii-ncepurã:
— "In te speravi, Domine", dar ei
mai sus de "pedes meos" nu trecurã.

Precum într-un brãdet, pe munþii-acei
ce fac Italiei dos, s-adunã troaie
ºi-ngheaþã neaua-n vântul dinspre Schei,

ºi-apoi, muiatã-ncepe-n ea sã ploaie,
când suflã þara unde umbra piere,
pãrând cã-i cearã ce la foc se moaie,

aºa fui fãr' de plâns ºi de durere
la cântul lor ce-l cânt-aici senine
ºi-n veci de-acord cu vecinicele sfere.

Dar, când simþii cã milã-n cânt de mine
mai multã pun decât de-ar fi vorbit:
— "De ce-i smulgi, doamn-aºa de lungi suspine?"

Fu vânt ºi apã geru-ntroienit
în peptul meu ºi cu durere mare
prin ochi ºi gurã-ntreg mi-a nãvãlit.

Ci-n car, la dreapta, tot în nemiºcare
vãzui cã stã ºi-aceste vorbe-i curg
spre-acei eterni ce plânser-a mea stare:

— "Da, voi vegheaþi în ziua fãr' de-amurg,
încât nici somn, nici noapte nu vã furã,
vrun pas mãcar din timpii ce se scurg,

dar vorbele ce-am spus alt þel avurã:
spre-a ºti acest mâhnit cã o durere
se cade-a fi cu vina pe-o mãsurã.

Nu singur prin efectu-acelor sfere,
ce duc pe-orice nãscut spre-anume fine
precum combinã-n zodii-a lor putere,

ci ºi prin mila graþiei divine,
ce dintr-aºa de nalt un nor ne plouã,
cã n-avem noi vederi de-a-i fi vecine;

virtuþi avu acesta-n viaþa nouã
atari, cã de-orice fapte mari dibace,
minuni de probe ne-ar fi dat, el nouã.

Pe-atât însã mai rãu ºi sterp se face
prin rea sãmânþ-un loc necultivat,
pe cât mai multã vlagã-ntr-însul zace.

A mea privire-un timp l-a rãzimat
ºi tinerii mei ochi i-au fost toiagul
ce-l duse drept pe-un drum adevãrat.

Ci-ndatã ce-mi schimbai, sosind pe pragul
etãþii-a doua, viaþa mea,-ncepui
sã nu-i mai plac ºi de-altele-a prins dragul.

Când eu m-urcai din carne-n duh ºi fui
sporitã ºi-n frumseþi ca ºi-n virtute,
eu tot mai fãr' de preþ ºi rea-i pãrui;

ºi paºii-atunci i-a-ntors pe cãi pierdute,
urmând imagini false cãtr-un þel
ce minte-n veci promisiile fãcute.

Nimic nu fu cã-n visuri ori altfel
cerºii de sus inspiraþiuni prin care
cãtam sã-l chem, nimic n-a prins de el.

Cãzu-ntr-atât, cã, fãr' de vindecare
gãsind orice mijloc cu el, probai
sã-l fac sã vad-a rãilor pierzare.

Deci însãmi eu pe-a morþii poartã-ntrai
ºi rai-am trimis ºi ruga ºi suspinul
spre-acel ce-l scoase pân-aici în rai.

S-ar rupe pentru el atunci divinul
decret, de-ar bea din Lete,-ori prânzul gata
de-aici gusta-l-ar, fãr-a-ºi da tainul

cãinþei lui ce-n lacrimi face plata."

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XXXI

— "Tu, cel ce-aºtepþi a trece râul sacru",
ºi-a-ntors spre mine-al vorbei vârf subþire,
ce, ºi tãind, aºa-mi pãru de acru,

ºi, fãr-a mã cruþa, urmã-n vorbire:
"e drept? Sã-mi spui, e drept? Sunt mari acuze
ºi-i just s-ascult ºi-a ta mãrturisire."

Puterile-mi erau însã confuze,
aºa cã vocea-mi se miºcã spre grai,
ci-n drumul ei s-a stins pânã la buze.

Puþin stãtu ºi-apoi: — "De ce mai stai?
Rãspunde-acum, cãci Lete încã-n tine
n-a ºters urâtele-amintiri ce ai!"

Dar groaza mea-n amestec cu ruºine
atare-un "Da" mi-au scos cu voce stinsã,
c-a fost nevoie de-ochi spre-a-l prinde bine.

Precum, când se destinde-o prea întinsã
balistã, rupe coarda ºi-arc ºi-atare
de fier e þinta mult mai slab atinsã,

aºa m-a frânt povara mea cea mare
ºi-aºa de plin de plâns ºi-oftaturi fui,
cã gura-nchise vocii-orice cãrare.

ªi iarãºi ea: — "Dorinþelor ce-avui
ºi cari fãceau sã caþi supremul bine,
mai sus de care-alt bun nici unul nu-i,

ce gropi, gãsit-ai tu-mpedecãminte
sau ce cãtuºe-astfel cã trebuia
sã pierzi speranþa mergerii nainte?

ªi ce-nlesniri apoi ºi ce câºtiguri
pe-a altor frunte-aºa þi s-arãtarã,
c-ai fost silit de ele sã te-asiguri?"

Târziu ºi dup-o lung-oftare-amarã,
cu greu avui ºi glas sã dau rãspuns
ce-abia cu trudã buzele-l formarã.

Plângând: — "De-a lumii bunuri", am rãspuns,
"atras eu fui spre-o falsã bucurie
de-ndat-atunci când tu mi te-ai ascuns."

— "De-ai fi negat, tãcând, ce-mi spui tu mie,
mai neºtiutã tot n-avea sã poatã
sã-þi fie culpa ta. Alt jude-o ºtie!

Fiindcã îns-acuzã culpa toatã
chiar gura ta, în sfântul nostru sfat
se-ntoarce spre-ascuþiº duºmana roatã.

Dar de-alte dãþi spre-a fi tu mai bãrbat,
sirene când auzi, ºi mai multã
ruºine spre-a simþi de-al tãu pãcat,

descarc-al plânsului temei ºi-ascultã,
ºi-auzi cum trebuia pe-opusul drum
sã-mi fi urmat, când fui din lume smulsã.

Natura ºi-arta farmec pân-acum
nu-þi dete-aºa ca-n mândrul trup ce-mi fuse
prinsoare-atunci ºi-n þãrnã-i astãzi scrum.

Supremu-þi farmec deci de sã pierduse
prin moartea mea, ce bun lumesc fu-n stare
s-abatã-n lãturi minþile-þi seduse?

Dator ai fost la prima sãgetare
a falselor plãceri sã urci în pripã
pe urma mea ce nu mai fui atare.

Ce-aveai sã laºi în jos a ta aripã,
s-aºtepþi loviri, ori vro duduie, poate,
sau alte-atari plãceri ce þin o clipã?

Nici dou-ori trei un pui nu le socoate,
ci laþ a-ntinde paserii bãtrâne
ºi-a trage-n ea sãgeþi degeaba-s toate."

Aºa cum stã ºi ochii-n jos îi þâne
ºi-ascultã mut un prunc, recunoscând
greºala sa ºi pocãit rãmâne,

aºa stãm eu ºi iar îmi zise: — "Când
te doare-aºa c-auzi, ridicã barba
ca ºi mai mare-amar sã ai vãzând!"

Pe-un vechi stejar, cum smulge-o mânã iarba,
l-ar smulge mai uºor un vânt adus
din Alpi sau vânt din þara lui Iharba,

de cum nãlþai eu barba, când mi-a spus;
dar, când prin barbã faþa mi-o-nþelese,
vãzui ce-otravã-n vorbe ea mi-a pus.

Când faþa mea-nãlþat-apoi fusese,
vãzui pe-acei ce-s primã creaturã
cã jocului de flori sfârºit pusese;

ºi-a mea vedere, nu de tot sigurã,
s-a întors spre doamna ce privind stetea
spre cel cu douã firi într-o fãpturã.

Sub vãlul ei, ºi peste râu, pãrea
cã-ntrece-atât fiinþa ei anticã
pe cât, trãind, pe toate le-ntrecea.

M-au ars cãinþele cu-a lor urzicã,
încât simþeam suprema ur-acu
pe ce m-a smuls mai mult de-a mea amicã,

iar inima-mi atari mustrãri avu
cã-nvins cãzui, ºi ce-a mai fost de mine
o ºtie-aceea care cauzã-mi fu.

ªi-n fire-apoi când mi-am venit în fine,
frumoasa ce-o-ntâlnii venind agale
deasuprã-mi sta ºi: — "Prinde-m-acum bine!"

zicând, mã-mpinse pânã-n gât în vale
ºi, tras de ea prin râu, uºor pluti
ca ºi-o suveicã pe-apã ca pe-o cale.

ªi-atât de dulce-un cântec s-auzi
"Spãla-mã-voi", când lângã mal ea stete,
cã nu sã-l scriu, dar nu-l pot nici gândi;

ºi, capu-n braþele frumoasei fete
avându-mi-l cuprins aici, mã puse,
scufuns cu el întreg, sã beu din Lete.

M-a scos apoi scãldat ºi-apoi mã duse
la cele patru zâne-n hora lor
ºi-un braþ pe mine fiecare-ºi puse:

— "Noi, stele-n cer ºi nimfe-aici în cor,
Beatricei tale serve i-am fost date,
când nici n-a fost descins la cei ce mor.

Te-om duce-n ochii ei, dar, spre-a strãbate
lumina lor, vor ageri pe-a ta
acele trei, cãci vãd mai luminate."

ªi-apoi mã duse corul ce cânta
la pieptul fiarei, unde-ntoars-airea,
ci-acum privind spre noi, Beatrice sta.

ªi-au zis: — "Acum tu nu cruþa privirea,
cã-n faþã ai smaraldele din care
sãgeþi cândva-þi trimise-n piept iubirea."

ªi doruri, mii ºi toate-o-nflãcãrare,
lipirã ochii mei de-ai ei, ce þintã
priveau mereu asupra sfintei fiare.

ªi-n ei se reflecta acvila sfântã
ca soarele-n oglinzi, acum divin,
acum uman pãrând cã se-nvestmântã.

De-am fost mirat, ºocoat-orice creºtin,
vãzând cã-n el inmobil lucrul zace
ºi numai chipu-l schimb-aºa deplin.

ªi-n timpul ce-n uimire-aºa ºi-n pace
gustam acum din alimentul sfânt,
ce, dându-þi saþ, tot mai flãmând te face,

prin actul lor ce ce-arãta cã sunt
din mult mai nalt un trib, acea triadã
veni dansând pe-angelicul ei cânt.

— "Fã ochii sfinþi, Beatrice, o, fã-i sã cadã",
aºa cântau, "spre cel cui drag' tu-i eºti
ºi-atâta drum veni ca sã te vadã!

Din graþie,-o, fã-ne dar sã-i dezvãleºti
ºi gura ta, sã-þi vadã vorbitoare
ºi-a dou-a ta frumseþe ce-o-nvãleºti!"

A vecinicei lumini, o, tu, splendoare,
din câþi, Parnase,-ngãlbinesc sub tine
la umbra ta ºi-þi beau de prin izvoare,

ah, cine n-ar fi tulburat ca mine
de-ar vrea s-arate cum mi te-ai ivit
când tu, umbritã de-armonii divine,

aci-n deschis vãzduh, te-ai dezvãluit!

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XXXII

Atât de-atent ºi fix priveam acu
s-adãp a mea cea de-un deceniu sete,
încât oricare-alt simþ ca mort îmi fu,

pãrând cã am ºi-aici, ºi-aici pãrete
spre-a nu vedea, aºa de mult m-aduse
în vechiul laþ surâsul sfintei fete,

când faþa mea cu sila-ntoarsã fuse,
spre braþul stâng, de-acele trei fecioare,
cãci: — "Prea þintit!" din ele una-mi spuse.

ªi-acea orbie, care-o simte-n soare
al nostru vãz, prea brusc de el atins,
pe-o clipã-n ochi îmi fu-ntunecãtoare.

Cu-acel puþin, când vãzu-mi s-a deprins
eu zic aici puþin, alãturându-l
cu multu-acel de care fui desprins,

vãzui cum se-ntorcea spre dreapta rândul
eternei oºti, plecând, întoarsã toatã,
ºi ºapte lãmpi ºi-al zilei soare-avându-l.

Precum sub scuturi, spre-apãrare,-o gloatã
se-ntoarce-ncet cu steagul, mai nainte
de ce-ar putea sã-ºi schimbe frontul toatã,

aºa ºi-oºtirea-mpãrãþiei sfinte,
ce-n front mergea, trecu, pe când la car
nici nu-ncepuse primul lemn sã clinte.

Fecioarele la roþi venirã iar,
vulturul trase arca cea sfinþitã,
dar nu-ºi clãtea nici fulg pe el mãcar.

Iar doamna cea prin vad cu noi venitã,
ºi eu, ºi Staþiu-urmarãm roþii-acei
ce-n arc mai strâmt descrie-a sa orbitã.

ªi,-urmând un cânt divin, treceam cu ei
prin codrul nalt, iar astãzi neferice
prin sfatul dat de ºarpe-unei femei.

Cât loc sãgeata poate sã despice
din trei zvârliri, noi, poate,-atât eram
intraþi în el, când a descins Beatrice,

ºi-n guri cu toþii-aveau murmur: — "Adam."
Apoi ei ocolirã-un pom pe care
nici flori n-avea, nici frunze, nici un ram;

pe cât suia, pe-atât lãþit mai tare
frunziºul lui, încât ºi-ntr-o pãdure
putea stârni cu naltu-i vârf mirare.

— "Ferice tu, cã ciocul tãu, vulture,
n-a rupt din pomul cel plãcut la gust,
ci-amar fãcând stomacu-apoi sã-ndure!"

Aºa pe lâng-acel copac robust
strigau ei toþi, iar fiara cea-mbinatã:
— "Aºa pãstrezi sãmânþ-a tot ce-i just."

ªi,-ntors spre osia cea de el purtatã,
vãzui la pomul vãduvit c-o duce,
lãsând pe cea din pom la pom legatã.

Cum plantele la noi, când Feb aduce
pe-a sa-n amestec cu acea luminã
ce-n urma Mrenelor din cer strãluce,

de suc umflate, primenesc mai plinã
coloare-atunci când mai spre nalte stele
nu-ncepe Sol cu roibii lui sã vinã,

coloare-aºa, mai mult de viorele
decât de roze,-a prins ºi planta sfântã
ce braþe-avuse-atât de golãºele.

Eu nici n-am înþeles, nici nu se cântã
la noi un imn ce ei acu-l rostirã,
nici nu putui sã-l rabd pânã la þântã.

Sã pot s-arãt cum ochii adormirã,
când cruzilor le-a-ntors Siringa þelul
ºi scump nepaza scurtã ºi-o plãtirã,

cum face-un pictor, urmãrind modelul,
eu v-aº picta-n ce fel de somn intrai;
dar cei ce vreau uºor picta-ºi-vor felul.

Deci trec la clipa când mã deºteptai
ºi spui cã-mi rupse somnul o lucoare
ºi-un glas strigând: — "Ridicã-te, ce stai!"

Precum, conduºi sã vadã mãru-n floare,
al cãrui fruct ºi-n îngeri naºte dor
ºi face-n cer eternã sãrbãtoare,

Ioan ºi Petru s-au trezit de zor
din somn, ºi Iacov, la un glas ce-odatã
a rupt ºi-un somn mai greu decât al lor,

ºi ceata-le o vãzurã-mpuþinatã
cu Moise ºi Ilie-atunci, ºi-avea
hlamida sa pe el Isus schimbatã,

aºa, trezit, vãzui deasupra mea
pe doamna care-a bine-vrut sã vinã
sã-ntâmpine-a mea cale la vâlcea.

— "Beatrice unde-i?" eu cu mintea plinã
de spaim-am zis. — "Sub noua plantã sfântã
n-o vezi ºezând pe-a dânºii rãdãcinã?

Nu-i vezi în jur compania ce-o-nvestmântã?
Iar alþii-au mers dupã vultur în sus
ºi-un imn mai nalt cu mult mai dulce-l cântã."

Eu nu ºtiu dacã ea mai multe-a spus,
cãci eu priveam fixat spre-aceea care
pãreþi oricãrui altui simþ mi-a pus.

Pe gol pãmânt ea, singurã-n vegheare,
ºedea ca drept strãjer acelui plaustru
legat aici de mâna dublei fiare.

ªi ºapte nimfe-n jur fãcându-i claustru,
în mâni cu-acele lãmpi cari ard frumos
ºi sigure de-orice-aquilon ºi-austru.

— "Puþin vei sta-n pãdure-aici ºi, scos,
în veci tu cetãþean vei fi cu mine
în Roma-n care e roman Hristos.

Dar, rãu-condusei lumi spre-a-i face-un bine,
priveºte-acum spre car ºi vezi, iar, când
vei fi iar jos, sã scrii ce vezi cã vine."

Aºa vorbi. ªi, la picioare-i stând,
devot poruncii sã-mplinesc ce-mi spune,
aveam unde-a cerut ºi ochi ºi gând.

N-a curs nicicând cu-atâta repegiune
un foc din norii deºi ce varsã ploi
din cea mai nalt-a cerului regiune,

precum vãzui cã vulturul lui Joi
cãzu pe pom, rupându-i scoarþa-ntreagã,
nu numai flori ºi proaspetele-i foi;

apoi din rãsputeri izbi-n teleagã,
fãcând sã joace-aºa cum în furtunã
un vas, când vântul furia ºi-o dezleagã.

Vãzui apoi, venind culcuº sã-ºi punã
în fundu-acelui car divin, o vulpe,
pãrând lipsitã de-orice hranã bunã.

Mustrându-i însã tristele ei culpe,
o puse doamna mea pe-o fug-astfel
cât pot sã-ntindã oase fãr' de pulpe.

ªi, tot pe unde-ntâi venise-acel
vultur, vãzui cã iar scoboarã-n arcã
lãsând într-însa pene de pe el;

ºi-atunci, ca dintr-un piept ce-ofteazã, parcã,
ieºi din cer un glas ºi-acesta zise:
— "O, dulce nava mea, ce rãu te-ncarcã!"

ªi-ntre-ambe roþi pãru cã se deschise
pãmântu-apoi, ºi-un drac, ieºind în sus,
vãzui, prin car cum coada ºi-o înfise;

ºi cum retrage-o vespe acul pus,
aºa, trãgându-ºi coada blãstãmatã,
a smuls din fund ºi, nesãtul, s-a dus.

Iar ce-a rãmas, ca piru-ntr-o bogatã
câmpie,-astfel de-a penelor smulturã,
deºi-n intenþie bunã ºi curatã,

aºa-l acoperi ºi-umplute furã
ºi oiºte ºi roþi, în timp mai scurt de ce-i
în stare-un "vai!" sã zboare dintr-o gurã.

Iar sfânta casã-n noul chip al ei
în multe locuri þeste-a scos afarã,
un cap din orice colþ, din osie trei;

cornute trei ca boii s-arãtarã,
iar patru-aveau un singur corn în frunte,
cum n-a mai fost pe lume-asemeni fiarã.

ªi sigurã, ca ºi-un castel pe munte,
obraznicã, pe monstru-o curvã stând,
plimba-mprejur lascive-ochiri mãrunte.

ªi-alãturi lângã ea, strãjer pãrând
sã nu i-o fure-o namilã-n picioare,
ºi-aºa ei se pupau din când în când.

Dar, când spre mine-ntoarse doritoare
ºi vagi priviri, acel feroce mire
din cap o biciui pânã-n picioare.

De furie-orbit ºi plin de bãnuire,
desprinse monstru-apoi ºi-n crâng cu el
se duse-adânc ºi-aceasta-mi fu scutire

de noul monstru ºi de curv-astfel.

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cântul XXXIII

"Deus, venerunt gentes", alternând
ori trei, ori patru dulce-o psalmodie
cântar-acele doamne,-acum plângând,

ºi le-asculta ºi-ofta-n cucernicie
stãpâna mea, ºi-aºa schimbatã cum
nu mult mai mult sub cruce-ai fost, Mãrie.

Iar, când fecioarele-i fãcurã drum
ºi ei ca sã vorbeascã, ea,-n picioare
stând dreaptã-n sus, rãspuns-a lor acum

ºi-n faþ-avea a focului coloare.
— "Puþin ºi nu mã veþi vedea", vorbi,
"ºi iar mã veþi vedea, dragi surioare!"

Pe toate ºapte-n faþã-i le pofti,
ºi-n urma ei, prin semn numai, m-aduse,
pe doamna ºi pe Staþiu, ce s-opri.

ªi-a mers aºa ºi nu cred cã fãcuse
nici zece paºi de-ai ei pe-acel pãmânt,
când ochii dulci în ochii mei ºi-i puse.

— "Sã vii", a zis cu liniºtit cuvânt,
"aproape-aºa cã, de-aº vorbi cu tine,
sã poþi s-auzi de-aproape-al meu cuvânt."

Când fui, cum trebuia, mai lângã sine:
— "De ce", mi-a zis, "n-ai, frate, tu-ndrãznealã
sã-ntrebi acum, când mergi aºa cu mine?"

Precum acei, ce foarte-având sfialã
de-ai lor mai mari, de inimã scãzutã
nu pot da vocea-ntreagã la ivealã,

aºa fui eu ºi-aºa cu gura mutã
de-abia-ngânai: — "Madono, ce-mi lipseºte
tu bine ºtii ºi ºtii ºi ce-mi ajutã."

— "Sfiala ta sau teama ce te-orbeºte
de-acum eu vreau privirea sã-þi destupe
spre-a nu mai fi ca cel ce buiguieºte.

Sã ºtii, de car, cã monstrul dacã-l rupe,
a fost ºi nu-i; dar culpa sã nu creadã
cã domnu-n cer rãzbunã dupã supe.

Nu-n veci fãr' de crede-o sã ne ºeadã
acel ce-n car lãsat-a fulgii lui,
fãcându-l monstru-ntâi ºi-apoi o pradã,

cãci sigur vãd, de-aceea þi-o ºi spui,
aproape-o zodie ce-n curând urmeazã,
ºi-oprit în drum de nici o stâncã nu-i,

când un cinci sute zece cinci cuteazã,
trimis de cer, pe curv-a o ucide
ca ºi pe-acel cu care-adultereazã.

Dar vorba-mi, poate,-obscurã ca Temide
ºi Sfinxu-þi e ºi nu-þi albeºte-n gând,
cãci ca ºi ele-a minþii cale-o-nchide.

Dar faptele Naiade-or fi-n curând,
tãind enigma cea obscurã foarte,
nici holde-n câmp, nici turme dãunând.

Deci scrie-þi tot ºi mintea ta sã poarte
ce-þi spui, sã duci cu tine celor vii
ai vieþii cei ce-o goanã e spre moarte.

ºi-aminte-þi fie,-atunci când o sã scrii,
de plantã tu s-arãþi cum fu, ºi frântã
cu crengi lãsate-n douã dãþi pustii.

Oricine-i rupe crengi ºi-o dezvestmântã
prin fapt de hulã-njurã primul bine,
ce numai spre-al sãu uz o face sfântã.

Pentru muºcarea-n ea dori-n suspine
ºi chin cinci mii de ani întâiul tatã
pe-acel ce culpa-i i-o spãºi prin sine.

ªi-þi doarme mintea, dacã nu-þi aratã
cã planta e, dintr-anumit temei,
înalt-atât ºi-n vârf aºa de latã.

De nu þi-ar sta deºartele-þi idei
ca apa Elsa-n jurul minþii tale,
ºi-un biet Piram la dud plãcerea ei,

din multe-aceste-mprejurãri fatale
cunoaºtere-ai cã pomu-i moralminte
oprit de cer, conform dreptãþii sale.

Dar, dacã þi-e-mpietritã biata minte
ºi neagrã,-ncât nu-i clar pe ea nimic,
c-atât te-orbi ce-þi spusei mai nainte

vreau, cel puþin, de n-o sã scrii ce-þi zic,
umbrite sã le duci cu scopu-n care
s-aduc stâlpãri încinse cu finic."

Iar eu: — "Cum ceara fãrã de schimbare
pãstreazã-ntr-însa semnul ce-l primeºte,
mi-e-n creier semnul pus de voi atare.

Ci-al tãu dorit cuvânt de ce þinteºte
mai sus de mintea mea, atât de sus,
cã-l pierde-atât pe cât îl urmãreºte?"

— "Ca sã cunoºti ºi tu cum te-ai condus",
rãspunse ea, "sã vezi a ta doctrinã
cum poate-urma cuvintelor ce-am spus;

c-a voastrã cale stã de cea divinã
departe-atâta, pe cât stã pãmântul
de cea mai iute-a sferelor luminã."

— "Eu nu-mi aduc aminte",-mi fu cuvântul,
"cã n-aº fi mers mereu pe-al vostru drum,
ºi clar îmi spune-aºa ºi simþãmântul."

— "De nu-þi poþi aminti tu nicidecum",
rãspunse ea zâmbind, "aminte-þi adã
cum tu beuºi din Lete chiar acum.

Dar, cum dã fumul pentru foc dovadã,
uitarea ta-i a vinei mãrturie
din sufletu-þi ce-ntr-altele-avu nadã.

Dar gol de-acum cuvântu-mi o sã-þi fie,
atât pe cât socot cã ai mijlocul
sã-l vad-a ta fireascã miopie."

Cu pas mai lin ºi-aprins acum ca focul
sta soarele-ntr-a miezu-zilei cruce,
ce-ºi schimbã punctu-aºa cum schimbi ºi locul,

când doamnele cum cel care conduce
o ceatã stã ºi-opreºte ºi pe-ai sãi,
când dã de-un lucru nou pe unde-i duce

s-oprirã-n poala unei umbre lãi,
precum sub brazi cu crengi întunecate
dau Alpii-adese-n umedele vãi.

Pãru cã-n faþã-mi vãd pe Eufrate
ºi Tigru-aici ieºind dintr-o fântânã
ºi-ncet plecând ca fratele de frate.

— "O, glorie-a ginþii-umane,-o, tu stãpân
ce ape-acestea sunt ºi ce-i cã ele
izvorul lor în douã pãrþi ºi-l mânã?"

— "Spre-a ºti ce sunt", rãspunse rugii mele
"tu roagã pe Matilda." ªi-a rãspuns,
cum face-acel ce-o culpã vrea sã-ºi spele.

Frumoasa doamnã: — "Eu i-am spus de-ajuns
ºi-aceasta ºi-altele; iar Lete, bându-l,
eu bine ºtiu cã nu i le-a ascuns."

Beatrice-atunci: — "Mai mare poate-avându-l
alt dor, ce-ades memoria ne-o-nvãleºte,
i-a pus pe minte-un vãl, întunecându-l.

Ci iat-Evnóe, ce de-aici porneºte:
sã-l duci la el ºi,-aºa cum eºti dedatã,
virtutea lui cea veºted-o-ntãreºte!"

Cum scuze-un om gentil nicicând nu catã,
ci-ºi face-o vrere-a sa din vrerea cui
prin semn vãzut dorinþa ºi-o aratã,

aºa, pe loc ce lângã dânsa fui,
plecã frumoasa fatã, iar lui Staþiu
sfios i-a zis: — "Sã vii pe urma lui!"

Sã am creºtine-acum mai larg un spaþiu
de scris, eu þi-aº cânta mãcar în parte
de dulcea apã-n veci fãrã de saþiu,

dar, plin-având acum întreaga carte
urzitã pentr-acest al doilea cânt,
m-opreºte art-a merge mai departe.

Mã-ntoarsei deci de la pârâul sfânt
ca nou, asemeni plantei tinerele
când nouã creºte-n noul sãu vestmânt,

curat ºi gata sã mã urc la stele.

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coºbuc
Adãugat de Dan Costinaº
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!