Constantin Noica

Pustnic

Contemplu: in noapte sta crucea de lemn
cu urme de cuie si cui de indemn
la stavile boltii fugare, spre care,
cu mistice brate de pom, creste un om.

El singur, sa cinte in aripi de ruga
avintul si zarea si cerul de miine,
cind trupul placerii va zace, zvirluga
scuipata de focul credintei- ramine.

Fioruri vestale-i tin focul, fecioare
cu siini de jaratec- si flacara doare.
Se sfisie carnea in aschii de semn:
din crucea pierduta intirzie lemn.

poezie celebrã de Constantin Noica
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Poem filozofic pentru S

III

Peste câte o catedralã ochii îþi alunecã, o învãluie toatã ºi apoi se ridicã spre cer.
La o bisericuþã pictatã, în schimb, privirea þi se opreºte pe un detaliu,
fie cã e peºtele ce duce la Judecata de Apoi bucata de om ce sfâºiase,
fie cã sunt pãtimirile Sfântului Nichita.
Apoi privirea îþi fuge de pe pictura exterioarã spre iarba din jurul bisericii,
spre câþiva arbori, ºi se opreºte acolo. Unde ne e cerul? Unde ne e îndrãznirea?
Transcendentul a coborât aci, cum spunea poetul; ne e greu sã mai sãltãm cerul la loc,
în tãrii ºi atunci îl lãsãm aºa, prãbuºit în amestecul nostru de necredinþã ºi credinþã.
...

poezie celebrã de Constantin Noica
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Poem filozofic pentru S

III

Voi, dragii mei, visaþi pentru noi libertate, mãreþie ºi îndrãznire,
ca în lumile unde cerul e sus. Noi cãutãm ceva care ni se pare
mai adânc decât libertatea. Am numit-o necesitate.
O putem numi ciobul de cer din noi.
Îi mai putem spune intrarea noastrã în rost, de sine rostirea.
Ce drept la afirmare au inºii? Ce drept au popoarele, ne-am întrebat striviþi sub nedreptate?
ªi vãzându-ne puþinãtatea ºi goliciunea ca Adam ºi Eva dupã pãcat,
pentru noi dupã pãcatul celor douãzeci de ani de neatârnare, ne-am spus:
Poate cã nu avem nici un drept, poate cã suntem o pãºune a istoriei.
...

poezie celebrã de Constantin Noica
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Poem filozofic pentru S

III

Mã gândesc cã de aci am putea începe, aci ne-am putea gãsi învestirea
într-o lume în care toate s-au fãcut ºi noi venim prea târziu la ospãþ.
Am putea sã ne rugãm pentru cei ce ne biruie din toate pãrþile ºi în toate felurile,
ºi sã ne rugãm nu numai cu inima, ca mãicuþele ce pomenesc la fiecare slujbã pe ofiþerul comandant vrãjmaº,
dar ºi cu gândul, cu înþelesurile noastre mai liniºtite, cu punerea noastrã mai cumpãtatã
în rost a lucrurilor. Am putea sã ne rugãm pentru cei ce ne dau maºini de calculat,
pentru cei ce ne învaþã sã facem unitãþi industriale care sã funcþioneze mai bine,
pentru lumea care aduce toate noutãþile ºi toate poluãrile, pentru cei ce au spus: "Dumnezeu a murit".

poezie celebrã de Constantin Noica
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Poem filozofic pentru S

III

Fie-þi milã Doamne de cei ce te-au ucis! Te-am ucis ºi noi dar mai blând,
mai legãnat, cum se zice pe aci. Am pãstrat cioburi din Tine
ºi cu ele poate vom izbuti sã venim în ajutorul celor care ne biruie.
Aºa am putea zice. De la noi, niciodatã n-a þâºnit vreo rachetã spre cer,
cãci la noi cerul este foarte aproape. Totuºi avem ºi noi minþi agere de oameni
care sã prindã toate mãiestriile ºi sã citeascã toate cãrþile
sau uneori sã sporeascã volumul cunoºtinþelor ºi aparatura tehnico-ºtiinþificã
a civilizaþiei moderne, pãstrând poate un rest uman, ieºind din fluxul informaþional,
ºi aºezându-se pe malul apei ca pãrinþii lor spre a vedea încotro duc toate acestea,
unde sunt locurile bune de descãlecare sau întru ce sunt toate?
Întru ce, de vreme ce alþii nu au prepoziþia întru.

poezie celebrã de Constantin Noica
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Poem filozofic pentru S

III

Spune, dragã prietenã, celor ce ne îmbie sã râvnim la mai multe libertãþi, cã ne mulþumim,
pentru o clipã, cu partea care ne e datã ºi de nu ne-o fi trasã îndãrãt ºi aceasta de la noi,
ne vom ruga pentru cei din dreapta ºi cei din stânga, ne vom ruga cu fapta,
ne vom ruga cu intrarea noastrã mai blândã în aprigul veac,
ne vom ruga cu vãzduhul nostru încã nepoluat ºi cu mãicuþele de la Suceviþa.

poezie celebrã de Constantin Noica
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Înviere

Mi-e trupul sarpe rupt in doua
de legea Ta: si-a zvircolit
chemarea pina-a asfintit
durerea a-mpletit cu roua

coroana de-nrosiri si spini
pe fruntea rugii mele noua
c-un singur trup si lacrimi doua
Imi creste, sumbru, din ruini

un epitaf de amintiri
- rugina vrerilor de noapte
pierdute-n sure prafuiri

ca inchinarea unei toamne
-Sa strig in lespede de soapte
c-am inviat in Tine, Doamne?

poezie celebrã de Constantin Noica
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Mã închin

Sunt, Doamne, instrumare funerara;
se-ncearca-n mine chinuri si jivine
cu glas sonor de trup si de ocara.
Sub tremurarea lunei cristaline
in unde vii, in unde albe- cine,
ascuns si mare, mic si luminat,
mi-a spus sa ma ridic inalt spre Tine
in iscodiri de soapte si de vise,
si sa te cat cu brate de agat,
nostalgic si crucificat deschise?

Mi-am ingropat trecutul ca p- un mort.
Credinta noua mi-a sapat- lopata-
o groapa larga si indurerata
si-adinca; alba, ca un strai de port
si vie, ca o haina de ispita.
M-am invelit cu trupul meu, tarina,
si cruce-a fost o lacrima pagina
ce s-a infipt in glod, nelinistita.

[...] Citeºte tot

poezie celebrã de Constantin Noica
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!