E un articol scris din suflet si se cunoaste ca spune ceea ce gandeste, fara ocolisuri. Este un articol care reflecta foarte bine situatia reala... Nu este un articol scris pentru acest blog, insa merita citit! Si gandit! Si dat mai departe!
Citeste articolul "Handmade prin ochii mei" de Oana Nicolau
Se afișează postările cu eticheta 05. INFORMATII UTILE. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta 05. INFORMATII UTILE. Afișați toate postările
Ce inseamna handmade?
Eu ma gandeam deunazi la ce inseamna lucrat manual si am gasit trei cai in handmade:
- bricolajul
- artizanatul
- arta
Bricolajul este, conform DEX, practicarea mai multor meserii marunte, mestesuguri, in special in gospodarie. Bricolajul se refera la renovarea casei fara ajutorul specialistilor, la realizarea de diverse decoratiuni si lucruri utile in casa, vopsire, etc, dar si la realizarea de accesorii si obiecte decorative pentru om si utile pentru acesta (cum sunt bijuteriile, accesoriile-brose, genti, curele-, recodnitionarile de piese de imbracaminte sau decoratiuni, felicitarile, martisoarele, imprimarea tricourilor si a materialelor textile, prelucrarea materialelor textile- croitorie, croset, tricot, broderie,- etc). In general se folosesc prefabricate sau se recicleaza.
Bricolajul este curs in cadrul Facultatii de Arhitectura, dar si curs profesional (care din lipsa de doritori, nu este sustinut) la Universitatea Populara Dalles .
Artizanatul, conform DEX, este mestesugul practicat cu arta (mestesugurile sunt, dar nu se limiteaza la, cele exemplificate mai sus, pentru bricolaj).
Un mestesugar este acela care pe langa talent are si calificare in practicarea mestesugului (nu diploma neaparat), are acele calitati necesare insusite si este un fel de expert, este meserias, mai pe romaneste. De multe ori, materialele sunt prelucrate de artizan sau sunt prefabricate intr-o masura mai mica.
In plus, a practica mestesugul cu arta necesita cunostinte de arta, estetica, culoare, semnficatie, asta este clar. Pe langa profesionalism, ai nevoie si de simt estetic profund. Pentru ca deja, duci mestesugul catre arta. Fie ea o arta moderna, fie traditionala. Practic, obiectul respectiv, nu are doar utilitate , are si semnificatie si functie estetica.
Apoi avem, clasificare dintre artele vizuale (caci ele ne intereseaza):
-artele plastice (pictura, sculptura, desen, gravura)
-artele decorative aplicate(tapiseria, broderia, imprimeul, goblenul, artele ceramice, crosetul, croitoria etc) - cunoscute sub numele de lucru manual
Problema handmade-ului este mult mai complexa decat daca e facut sau nu in totalitate de mana mea... de ce si cate masini, unelte si masini unelte ma folosesc...
Bricolaj pot face mai multi oameni decat cei care fac artizanat si si mai putini cei care fac arta :)
Apoi, arta are si un rol terapeutic, fiind un mod de exprimare a fiintei, de eliberare, de dezvaluire, de asumare de riscuri! Creatia innobileaza munca! Confera incredere, viziune, pasiune, introspectie, traire!
Unul din motto-urile dupa care ma ghidez este :
" Fine art is that in which the hand[bricolaj], the head[artizanat] and the heart[arta] of man go together!" (John Ruskin) Eu le spun cei 3 H ;)
Andra
BijouxDeMonAnge
- bricolajul
- artizanatul
- arta
Bricolajul este, conform DEX, practicarea mai multor meserii marunte, mestesuguri, in special in gospodarie. Bricolajul se refera la renovarea casei fara ajutorul specialistilor, la realizarea de diverse decoratiuni si lucruri utile in casa, vopsire, etc, dar si la realizarea de accesorii si obiecte decorative pentru om si utile pentru acesta (cum sunt bijuteriile, accesoriile-brose, genti, curele-, recodnitionarile de piese de imbracaminte sau decoratiuni, felicitarile, martisoarele, imprimarea tricourilor si a materialelor textile, prelucrarea materialelor textile- croitorie, croset, tricot, broderie,- etc). In general se folosesc prefabricate sau se recicleaza.
Bricolajul este curs in cadrul Facultatii de Arhitectura, dar si curs profesional (care din lipsa de doritori, nu este sustinut) la Universitatea Populara Dalles .
Artizanatul, conform DEX, este mestesugul practicat cu arta (mestesugurile sunt, dar nu se limiteaza la, cele exemplificate mai sus, pentru bricolaj).
Un mestesugar este acela care pe langa talent are si calificare in practicarea mestesugului (nu diploma neaparat), are acele calitati necesare insusite si este un fel de expert, este meserias, mai pe romaneste. De multe ori, materialele sunt prelucrate de artizan sau sunt prefabricate intr-o masura mai mica.
In plus, a practica mestesugul cu arta necesita cunostinte de arta, estetica, culoare, semnficatie, asta este clar. Pe langa profesionalism, ai nevoie si de simt estetic profund. Pentru ca deja, duci mestesugul catre arta. Fie ea o arta moderna, fie traditionala. Practic, obiectul respectiv, nu are doar utilitate , are si semnificatie si functie estetica.
Apoi avem, clasificare dintre artele vizuale (caci ele ne intereseaza):
-artele plastice (pictura, sculptura, desen, gravura)
-artele decorative aplicate(tapiseria, broderia, imprimeul, goblenul, artele ceramice, crosetul, croitoria etc) - cunoscute sub numele de lucru manual
Problema handmade-ului este mult mai complexa decat daca e facut sau nu in totalitate de mana mea... de ce si cate masini, unelte si masini unelte ma folosesc...
Bricolaj pot face mai multi oameni decat cei care fac artizanat si si mai putini cei care fac arta :)
Apoi, arta are si un rol terapeutic, fiind un mod de exprimare a fiintei, de eliberare, de dezvaluire, de asumare de riscuri! Creatia innobileaza munca! Confera incredere, viziune, pasiune, introspectie, traire!
Unul din motto-urile dupa care ma ghidez este :
" Fine art is that in which the hand[bricolaj], the head[artizanat] and the heart[arta] of man go together!" (John Ruskin) Eu le spun cei 3 H ;)
Andra
BijouxDeMonAnge
Stii ce e important in fotografia de produs?
In orice fotografie lumina este foarte importanta!! De fapt este chiar baza, fotografia fiind nimic altceva decat o surprindere a jocului de lumini.
Fotografia de obiect trebuie facuta la lumina corespunzatoare...nici prea absenta nici prea puternica. Este recomandata lumina alba, puternica, "dozata" corespunzator cu ajutorul corturilor de difuzie (light tent) si a softboxurilor.
Fotografiile de obiect facute in aer liber, deci in lumina naturala - trebuie facute in...semi-umbra... niciodata in bataia directa a soarelui!
Fundalul...este si el extrem de important! Eu una folosesc aproape mereu fundalul alb - pentru ca creaza luminozitate si scoate in evidenta fiecare culoare, nedistragand atentia si fiind si mai suportabil pentru ochi.
Rar folosesc altceva, in functie de ceea ce vreau sa scot in evidenta sau de experimente. Mai folosesc negru uneori, pentru piesele albe sau foarte deschise, spre alb.
Oricum, in general in fotografia de obiect sunt recomandate pentru fundal culorile neutre - alb, negru, gri (vezi aici de ce, influentele lor) ; se pot folosi si beige sau crem- tocmai pentru a nu distrage atentia de la obiect si de a ii pastra culorile cat mai apropae de realitate.
Aceste fundaluri este de preferat sa fie uni si fara decoratiuni adaugate . Imprimeurile si decoratiunile distrag atentia si de cele mai multe ori obiectele se pierd pur si simplu ...
In cazul in care se folosesc totusi culori, este bine sa fie folosita pentru fundal culoarea complementara celei dominante din obiect, tocmai pentru a potenta culoarea obiectului dar si a crea armonie. In caz de obiect in mai multe culori, se tine cont si de celelalte, evident.
De exemplu, daca am o piesa in rosu dominant si putin verde, nu voi face fotografia pe un fundal verde. As putea, de exemplu sa folosesc un fundal galben-portocaliu sau albastru-violet (schema triadei complementare), in functie si de ceea ce vreau sa transmit :)
De asemeni, pentru culorile fundalului trebuie tinut cont si de valorile si tonurile obiectului.
Aceleasi reguli de fundal se aplica si in cazul fotografiei de produs in aer liber, in natura - cu modificarile specifice cazului.
Intr-o zi vom vorbi si despre cateva setari de baza ale aparatului foto. E ca un joc oricum.
Andra
BijouxDeMonAnge
Fotografia de obiect trebuie facuta la lumina corespunzatoare...nici prea absenta nici prea puternica. Este recomandata lumina alba, puternica, "dozata" corespunzator cu ajutorul corturilor de difuzie (light tent) si a softboxurilor.
Fotografiile de obiect facute in aer liber, deci in lumina naturala - trebuie facute in...semi-umbra... niciodata in bataia directa a soarelui!
Fundalul...este si el extrem de important! Eu una folosesc aproape mereu fundalul alb - pentru ca creaza luminozitate si scoate in evidenta fiecare culoare, nedistragand atentia si fiind si mai suportabil pentru ochi.
Rar folosesc altceva, in functie de ceea ce vreau sa scot in evidenta sau de experimente. Mai folosesc negru uneori, pentru piesele albe sau foarte deschise, spre alb.
Oricum, in general in fotografia de obiect sunt recomandate pentru fundal culorile neutre - alb, negru, gri (vezi aici de ce, influentele lor) ; se pot folosi si beige sau crem- tocmai pentru a nu distrage atentia de la obiect si de a ii pastra culorile cat mai apropae de realitate.
Aceste fundaluri este de preferat sa fie uni si fara decoratiuni adaugate . Imprimeurile si decoratiunile distrag atentia si de cele mai multe ori obiectele se pierd pur si simplu ...
In cazul in care se folosesc totusi culori, este bine sa fie folosita pentru fundal culoarea complementara celei dominante din obiect, tocmai pentru a potenta culoarea obiectului dar si a crea armonie. In caz de obiect in mai multe culori, se tine cont si de celelalte, evident.
De exemplu, daca am o piesa in rosu dominant si putin verde, nu voi face fotografia pe un fundal verde. As putea, de exemplu sa folosesc un fundal galben-portocaliu sau albastru-violet (schema triadei complementare), in functie si de ceea ce vreau sa transmit :)
De asemeni, pentru culorile fundalului trebuie tinut cont si de valorile si tonurile obiectului.
Aceleasi reguli de fundal se aplica si in cazul fotografiei de produs in aer liber, in natura - cu modificarile specifice cazului.
Intr-o zi vom vorbi si despre cateva setari de baza ale aparatului foto. E ca un joc oricum.
Andra
BijouxDeMonAnge
Stii Cum Se Potrivesc Culorile? (III)
Potrivirea culorilor intr-o compozitie este una dintre provocarile cele mai mari pentru multi ! Desi unii o facem fara sa gandim prea mult, este foarte buna o educatie in aceasta privinta pentru toata lumea!
Am extras cateva informatii cu privire la roata culorilor, la modul ei de utilizare, aceasta fiind de importanta majora in orice domeniu al artelor vizuale :)
Eu am invatat aceste lucruri in scoala (nu doar ca mi s-a predat), am invatat de drag, tin minte si acum lectia respectiva, m-a fascinat!
Sper intr-o zi sa-mi iau si o roata a culorilor profesionala, cu multe nuante si valori :p Ca sa am pe ce ma juca :D Momentan folosesc pc-ul, este foarte bun, dar parca altfel ar fi cu cartonul in fata in permanenta sau chiar sa pot potrivi mult mai bine nuantele si valorile.
Sper sa va fie de folos informatiile urmatoare!
Armonia Culorilor
Astazi vom vorbi despre schemele de imbinare a culorilor si nuantelor, pentru a crea armonie, pentru a crea o compozitie placuta ochiului din punct de vedere al compozitiei.
 |
| Sursa |
* este foarte util un cartonas cu roata culorilor; chiar si cel mai ieftin ( eu de multe ori am gasit accentul perfect, exact ceea ce lipsea, dand fuga la calculator si studiind o roata a culorilor in functie de ceea ce folosisem deja si de schemele de culoare)
* schemele de culoare sunt realizate utilizand forme simetrice pe roata culorilor; forma se roteste, combinatia se schimba insa distantele raman la fel; tocmai in aceasta consta armonia.
* sunt 15 scheme de culoare, diferite:
1. Monocromatica - se folosesc toate nuantele (tentele, umbrele si tonurile) ale aceleiasi culori;
2. Analoga - se folosesc 3-5 culori adiacente (alaturate) pe roata culorilor;
3. Complementara - oricare doua culori diametral opuse pe roata culorilor;
4. Analog-complementara - se folosesc nuantele alaturate ale culorii in contrast cu nuanta direct opusa;
5. Dual-Complementara- doua culori alaturate si culorile diametral opuse acestora;
6. Complementar-Alaturata - combina culoarea de baza cu nuanta din stanga sau din dreapta culorii complementare a acesteia;
7. Complementar-Impartita - combina culoarea de baza cu cele doua nuante alaturate culorii complementare (atat din stanga cat si din dreapta)
8. Triadica - oricare 3 culori care sunt la distante egale intre ele pe roata culorilor
9. Triada Complementara - combina oricare 2 culori complementare cu una din cele 2 culori aflate la jumatatea distantei dintrele el ""(in partea stanga sau dreapta)
10. Triada Modificata - se aleg 3 culori din roata, separate prin doar un spatiu intre ele (nu doua, ca la culorile complementare)
11.Tetradica (Tetrade Rectangulare) - foloseste doua perechi de culori complementare, formand un dreptunghi
12. Tetrade Patrate - asemenea, doar ca formeaza un patrat;
13. Multicolor (pana la 12 culori) - foloseste valori potrivite ale fiecarei culori de pe roate!
14. Neutru - foloseste umbre de marouri si bronz (o culoare este neutralizata prin amestecarea cu culoarea complementara)
15. Acromatica - fara culoare, doar nuante de gri, alb si negrul (grayscale)
Andra,
Stii cum se potrivesc culorile? (II)
Potrivirea culorilor intr-o compozitie este una dintre provocarile cele mai mari pentru multi ! Desi unii o facem fara sa gandim prea mult, este foarte buna o educatie in aceasta privinta pentru toata lumea!
Am extras cateva informatii cu privire la roata culorilor, la modul ei de utilizare, aceasta fiind de importanta majora in orice domeniu al artelor vizuale :)
Eu am invatat aceste lucruri in scoala (nu doar ca mi s-a predat), am invatat de drag, tin minte si acum lectia respectiva, m-a fascinat!
Sper intr-o zi sa-mi iau si o roata a culorilor profesionala, cu multe nuante si valori :p Ca sa am pe ce ma juca :D Momentan folosesc pc-ul, este foarte bun, dar parca altfel ar fi cu cartonul in fata in permanenta sau chiar sa pot potrivi mult mai bine nuantele si valorile.
Sper sa va fie de folos informatiile urmatoare!
 |
| Sursa |
Daca ieri am vorbit despre roata culorilor si culorile de baza (hues) continute, astazi vom vorbi despre varietatile acestora:
* daca adaugam negru unei culori, acesta ii mareste valoarea, o intuneca;
*daca aduagam alb unei culori, acesta o lumineaza;
* dacaa daugam gri de aceeasi valoare ii cream un ton
* tenta (tint) - luminozitate- se obtine adaugand alb unei culori;
* umbre (shades) - saturatie- se obtin adaugand negru unei culori;
* tentele si umbrele redau valoarea
* tonuri (tones) se obtin adaugand gri unei culor; i se mai spune si drumul pe care o nuanta il parcurge catre alb sau negru;
* culoarea, nuanta (hue) termenuls e aplica de obicei la culoarea pura de saturatie 100%, necombinata in prealabil cu alb, negru sau gri;
* sunt 12 nuante de baza: rosu, rosu-portocaliu, portocaliu, galben-portocaliu, galben, galben-verzui, verde, verde-albastrui, albastru, violet-albastrui, violet, violet-rosiatic; mai pe scurt culorile primare, culorile secundare si clel tertiare
* valoarea (luminozitatea) - este luminozitatea sau intunecimea unei culori.
Andra
Stii cum se potrivesc culorile? (I)
Potrivirea culorilor intr-o compozitie este una dintre provocarile cele mai mari pentru multi ! Desi unii o facem fara sa gandim prea mult, este foarte buna o educatie in aceasta privinta pentru toata lumea!
Am extras cateva informatii cu privire la roata culorilor, la modul ei de utilizare, aceasta fiind de importanta majora in orice domeniu al artelor vizuale :)
Eu am invatat aceste lucruri in scoala (nu doar ca mi s-a predat), am invatat de drag, tin minte si acum lectia respectiva, m-a fascinat!
Sper intr-o zi sa-mi iau si o roata a culorilor profesionala, cu multe nuante si valori :p Ca sa am pe ce ma juca :D Momentan folosesc pc-ul, este foarte bun, dar parca altfel ar fi cu cartonul in fata in permanenta sau chiar sa pot potrivi mult mai bine nuantele si valorile.
Sper sa va fie de folos informatiile urmatoare!
Roata culorilor:- prima diagrama circulara a culorilor a fost dezvoltata de Sir Isaac Newton in 1666, tot el fiind cel care a descoperit originea culorii(1671-1672), in urma unui experiment prin care a trecut o raza de lumina printr-o prisma unghiulara, raza dispersandu-se in spectru.
- astazi, diagramele au si alte reprezentari grafice.
- este compusa din:
* culori primare - rosu, galben si albastru - ele nu pot fi obtinute din amestecul altor culori, insa din amestecul lor intre ele, se obtin alte culori si anume:
* culorile secundare- obtinute daca amestecam in cantitati egale culorile primare : portocaliu (rosu+galben), verde (galben+albastru), violet (albastru+rosu)
* culorile tertiare - se obtin amestecand in cantitati egale o culoare primara cu o culoare secundara: rosu-portocaliu; galben-portocaliu; galben-verzui; verde-albastrui; violet-albastrui; violet-rosiatic
- culori reci: albastru, verde, violet;
- culori calde: rosu, galben, portocaliu;
Am extras cateva informatii cu privire la roata culorilor, la modul ei de utilizare, aceasta fiind de importanta majora in orice domeniu al artelor vizuale :)
Eu am invatat aceste lucruri in scoala (nu doar ca mi s-a predat), am invatat de drag, tin minte si acum lectia respectiva, m-a fascinat!
Sper intr-o zi sa-mi iau si o roata a culorilor profesionala, cu multe nuante si valori :p Ca sa am pe ce ma juca :D Momentan folosesc pc-ul, este foarte bun, dar parca altfel ar fi cu cartonul in fata in permanenta sau chiar sa pot potrivi mult mai bine nuantele si valorile.
Sper sa va fie de folos informatiile urmatoare!
 |
| Sursa |
- astazi, diagramele au si alte reprezentari grafice.
- este compusa din:
* culori primare - rosu, galben si albastru - ele nu pot fi obtinute din amestecul altor culori, insa din amestecul lor intre ele, se obtin alte culori si anume:
* culorile secundare- obtinute daca amestecam in cantitati egale culorile primare : portocaliu (rosu+galben), verde (galben+albastru), violet (albastru+rosu)
* culorile tertiare - se obtin amestecand in cantitati egale o culoare primara cu o culoare secundara: rosu-portocaliu; galben-portocaliu; galben-verzui; verde-albastrui; violet-albastrui; violet-rosiatic
- culori reci: albastru, verde, violet;
- culori calde: rosu, galben, portocaliu;
Andra,
Pistolul de lipit
Articol realizat de KikiMiki,
Am decis sa va vorbesc un pic despre "cel mai bun prieten-ajutor" al meu din domeniul lucrului manual si anume minunatul meu PISTOL DE LIPIT ...
Am vazut ca in Romania unii ii spun pistol de lipit cu bagheta de silicon, altii spun cu bagheta de plastic. Habar nu am daca e vreo diferenta, dupa mine arata la fel :)) si cred ca e o minunata unealta, pe care o folosesc muult ( sa nu spun enooorm de mult si nu numai ptr handmade dar si ptr diverse lucruri de lipit/reparat prin casa ) e foarte comod si lipiciul tine ff mult si e foarte bun. Poti lipii cu el hartie ,plastic,ceramica,lemn,textile, ba chiar si unele metale . Il bagati in priza, asteptati sa se incalzeasca, apoi il puteti folosi!
Sfaturi folosire si intretinere pistol de lipit :
- Aveti ffff mare grija cand lipiti sau cand asteptati sa se raceasca lipiciul :este foarteeee fierbinte si poate provoca arsuri chiar fff grave! Puteti folosii un creion sau varful de la foarfeca daca e neaparata nevoie sa sustineti lipitura pana se usuca , dar nu bagati NICIODATA mana in lipici direct si fiti ffff atenti la cat de cald este lipiciul ( sa nu ziceti ca s-a uscat si el sa fie tot cald/fierbinte )!!! O estimare gresita iara va poate aduce arsuri ( v-o spune Stan Patitu' :)) )
- NICIODATA NU IL LASATI LA INDEMANA COPIIILOR SAU IL DATI COPIILOR SA IL FOLOSEASCA!!!! Se pot arde fff rau!
- Cat se incalzeste , in rastimpul cat faceti una alta la lucrarea voastra sau cand il lasati la racit, puneti capul pistolului spre o farfuriuta/o bucata de faianta/etc ( cam cum este cutia fata de varful pistolului in poza ), ptr ca mai picura lipici din el si puteti strica biroul/masa /locul unde lucrati
- NU apasati niciodata pe bageta , ci numai pe "tragaci" ptr ca el va oprii la timp lipiciul pe cand daca apasati pe bageta el va venii in jet ffff puternic si nu il puteti oprii chiar asa de usor!
- Daca vreti sa ii curatati capul, faceti-o cu un mic cutitas cand e pus la racit si indepartati excesul de lipici adunat pe la varf ! Corpul pistolului daca este necesara curatarea lui: puteti curata cu o carpa cand pistolul este scos din priza si rec!
-Aveti grija ca baghetele de lipici sunt si ele pe dimesiuni: adica sunt pistoale mai micute care au niste baghete de lipit mai subtirele si mai micute si cele mai mari care au niste baghete ceva mai groase! Personal am vazut 2 dimensiuni : cele mini si cele normale -s-ar putea sa ma insel ( pe pachetul meu de rezerve nu scrie nimic care m-ar putea ajuta :( )..dar ideea e sa nu va culcati pe o ureche ca baghetele sunt universale si e bine sa intrebati/vedeti inainte de a cumpara baghete
Referitor la pretul unui astfel de prieten -ajutor: acesta nu e foarte mare...si dupa mine isi merita banutii ...In Romania fata de strainatate ( dupa mine) pretul este cam mare : incepand de la 19 RON ( cca 4.5 euro ) fara cutie de pastrare si bari de lipici! Personal am dat ( in strainatate ) pe al meu cu cutie de pastrare ( un gen de servieta de plastic ) si 20 baghete de lipici aproape 5 euro ..dar am vazut si la 2 euro fara cutie si rezerve! Baghetele de silicon/lipici le puteti cumpara separat: cca 2-5 euro /set 32 bucati in strainatate si cca 3.5 Ron /set 10 bucati in Romania. Am vazut si baghete colorate, asta daca aveti nevoie de un lipici de o culoare speciala. dar nu am idee de pretul lor - oricum mai scumpe si in seturi mai mici Asa ca sfatul meu e ca la o plimbare /excursie prin tari straine va puteti uita si dupa pistol si rezervele aferente ;). Este un adevarat ajutor in hobby-ul /job-ul vostru, iar ptr mine a devenit un prieten ajutor de nadejde :D
Cort de difuzie improvizat
Pentru ca eu consider ca o poza facuta frumos si luminata corespunzator face bijuteria mai atragatoare si ii scoate in evidenta frumusetea. Pentru ca multe fete lucreaza exceptional dar poza strica frumusetea bijuteriei.
Tutorialele sunt pentru acele fete care vand si online...caci pentru cele care vand la fatza locului nu trebuie poze...si daca vinzi online o poza putin aranjata vinde produsul mai bine decat o poza obisnuita sa-i spunem..asa cum iese din aparat sau facuta pe prosop de exemplu...parerea mea..de exemplu eu cumpar mai degraba o bijuterie cu poza facuta sa zic pe o scoica decat pe un fundal unde se vede fotoliul sau aragazul sau etc..exemplele sunt aleatoare.
deci
Ce iti trebuie:
- 3 lampi/veioze sau 4-5 cate ai cu becuri cat de puternice ai, de preferinta cu lumina alba...si mai de preferinta economice ca nu se incalzesc
motiv in plus pt cele economice ar fi ca sunt eu ecologista si oricul la anul vor disparea becurile cu bulb, nu se vor mai fabrica
- 2 coli A4 si o coala A3
- scoci
- prelungitor cu 3-4-5 prize...cate aveti nevoie pt veioze
Cum se face:
se aseaza 2 veioze fatza in fatza si a treia veioza ceva mai in spate
se pliaza colile A4 pe jumatate
se aseaza colile pliate in fata veiozelor
se prine o bucatica de scoci de coala A3 si se lipeste de veioza din spate
cortul este gata...se pun colile in fata lampilor pentru difuzie ..ca sa nu cada lumina directa pe produs caci lumina directa arde poza...
de preferat este ca si veioza din spate sa aibe o bucata de panza sau coala in fatza becului...eu nu i-am pus caci era bec cu bulb si se incalzea tare
mi-a fost teama sa nu ia foc...am stat 2 ore sa fac poze cu lampile aprinse
se aprind lampile si se incepe fotografierea bijuteriilor
la acest gen de cort eu folosesc softboxul din lectia pe care am scris-o mai demult...
pentru ca nefiind veiozele puternice ies umbre dure..asa ca tine sotul meu softboxul deasupra...pe cortul facut din cutie e mai usor ca sprijin softboxul direct pe cort
asa este cu cortul acesta..numai ca amorteste saracul victor
si asa este cu cortul celalalt
dar se poate folosi si fara softbox numai ca pozele trebuiesc prelucrate putin in photoshop sa scoatem umbrele
poza fara softbox si fara prelucrare
poza cu prelucrare(in graba)
spor la poze frumoase
Tutorialele sunt pentru acele fete care vand si online...caci pentru cele care vand la fatza locului nu trebuie poze...si daca vinzi online o poza putin aranjata vinde produsul mai bine decat o poza obisnuita sa-i spunem..asa cum iese din aparat sau facuta pe prosop de exemplu...parerea mea..de exemplu eu cumpar mai degraba o bijuterie cu poza facuta sa zic pe o scoica decat pe un fundal unde se vede fotoliul sau aragazul sau etc..exemplele sunt aleatoare.
deci
Ce iti trebuie:
- 3 lampi/veioze sau 4-5 cate ai cu becuri cat de puternice ai, de preferinta cu lumina alba...si mai de preferinta economice ca nu se incalzesc
motiv in plus pt cele economice ar fi ca sunt eu ecologista si oricul la anul vor disparea becurile cu bulb, nu se vor mai fabrica
- 2 coli A4 si o coala A3
- scoci
- prelungitor cu 3-4-5 prize...cate aveti nevoie pt veioze
Cum se face:
se aseaza 2 veioze fatza in fatza si a treia veioza ceva mai in spate
se pliaza colile A4 pe jumatate
se aseaza colile pliate in fata veiozelor
se prine o bucatica de scoci de coala A3 si se lipeste de veioza din spate
cortul este gata...se pun colile in fata lampilor pentru difuzie ..ca sa nu cada lumina directa pe produs caci lumina directa arde poza...
de preferat este ca si veioza din spate sa aibe o bucata de panza sau coala in fatza becului...eu nu i-am pus caci era bec cu bulb si se incalzea tare
mi-a fost teama sa nu ia foc...am stat 2 ore sa fac poze cu lampile aprinse
se aprind lampile si se incepe fotografierea bijuteriilor
la acest gen de cort eu folosesc softboxul din lectia pe care am scris-o mai demult...
pentru ca nefiind veiozele puternice ies umbre dure..asa ca tine sotul meu softboxul deasupra...pe cortul facut din cutie e mai usor ca sprijin softboxul direct pe cort
asa este cu cortul acesta..numai ca amorteste saracul victor
si asa este cu cortul celalalt
dar se poate folosi si fara softbox numai ca pozele trebuiesc prelucrate putin in photoshop sa scoatem umbrele
poza fara softbox si fara prelucrare
poza cu prelucrare(in graba)
spor la poze frumoase
MicaNarcisa,
Strangerea instalatiilor de brad
De cele mai multe ori la instalatiile de brad..le pierdem/deterioram cutiile (acre oricum de obicei sunt prea mici pentru a le depozita) si in lipsa de altceva le punem in punga si gata ...
Iata o metoda de strans care sa va ajute la Craciunul viitor sa nu mai stati sa descurcati instalatia incalcita din punga de anul trecut ....
Cand scoateti instalatia din brad, aveti grija sa o scoateti fara sa o incurcati, apoi luati o revista /un ziar /un carton si rulati-l . Incepeti sa infasurati de unde incepe firul pentru priza, lasand capatu/centrul ( daca il puneti in 2) ultimul astfel incat la Craciunul viitor acesta va fi primul pe care il veti gasi ... Eu il mai insemnez si cu o mica sarma rosie ( vezi sageata verde din poza), ca sa fie si mai la indemana. Acum e gata de pus la "nani" in cutie sau in punga,dar intotdeauna puneti langa el si incarcatorul lui, nu le stocati separat ca la anu il veti cauta :)
Iata o metoda de strans care sa va ajute la Craciunul viitor sa nu mai stati sa descurcati instalatia incalcita din punga de anul trecut ....
Cand scoateti instalatia din brad, aveti grija sa o scoateti fara sa o incurcati, apoi luati o revista /un ziar /un carton si rulati-l . Incepeti sa infasurati de unde incepe firul pentru priza, lasand capatu/centrul ( daca il puneti in 2) ultimul astfel incat la Craciunul viitor acesta va fi primul pe care il veti gasi ... Eu il mai insemnez si cu o mica sarma rosie ( vezi sageata verde din poza), ca sa fie si mai la indemana. Acum e gata de pus la "nani" in cutie sau in punga,dar intotdeauna puneti langa el si incarcatorul lui, nu le stocati separat ca la anu il veti cauta :)
Articol scris de KikiMiki
Steampunk - Revolta, Atitudine si Visare Capitolul II* - Bijuteriile in stil Steampunk
Bijuteria in stilul Steampunk este o aparitie relativ recenta. Desi stilul Steampunk a aparut pe la mijlocul anilor ’80, el a devenit popular abia prin anii 2000. Bijuteriile steampunk inca mai au de parcurs un drum lung pana la popularitate, in prezent ele fiind marca unor comunitati mici a unor grupuri de tineri interesati de science-fiction, puternic inradacinati in industrialul urban.
Foto 1 – Inel Steampunk “Master of Earth’s Time” (FB Ronnie – Handmade)
Din nefericire, stilul Steampunk este inca strain multor oameni. Spun “din nefericire” deoarece, in esenta lui, steampunk inseamna libertate individuala, creativitate, simt artistic, introspectie, pasiune si un anumit strop de romantism. Bijuteria Steampunk se adreseaza unei nise, nu este o moda larg raspandita. Din contra, pentru unii piesele apartinand acestui stil sunt ciudate, socante, urate chiar. Putine femei s-ar vedea pe sine purtand astfel de bijuterii. Insa acelea care au curajul sa le poarte sunt tipul de femei indraznete, independente si echilibrate.
Pentru creatorii de bijuterii in stilul Steampunk, piesele lor inseamna mai mult decat o simpla bijuterie. Este o creatie care are o poveste proprie, unica si interesanta, evoca o amintire sau intruchipeaza un vis, ea prinde viata si cere energie. Citand-o pe Gabi Badea, designer de bijuterii interesat de stilul Steampunk, exista o “stare de steampunk – nu e o stare obisnuita, ca la celelalte bijuterii traditionale…- nu!!! Steampunk este Soc, este Atitudine, este Reactie, este Revolta. Bijuteria asta te consuma, ia din energia ta.”
Pentru creatorii de bijuterii in stilul Steampunk, piesele lor inseamna mai mult decat o simpla bijuterie. Este o creatie care are o poveste proprie, unica si interesanta, evoca o amintire sau intruchipeaza un vis, ea prinde viata si cere energie. Citand-o pe Gabi Badea, designer de bijuterii interesat de stilul Steampunk, exista o “stare de steampunk – nu e o stare obisnuita, ca la celelalte bijuterii traditionale…- nu!!! Steampunk este Soc, este Atitudine, este Reactie, este Revolta. Bijuteria asta te consuma, ia din energia ta.”
Foto 2 – Cercei Steampunk “Tears of Time” (FB Ronnie – Handmade)
Povestea unei piese Steampunk ia nastere in mintea creatorului si parca evolueaza singura. Nu creatorul e cel care ii spune povestea, ci piesa insasi se dezvaluie in fata lui, apare parca in fata ochilor lui. Nu e ca o creatie, e mai mult o descoperire. Caci atunci cand ai terminat o astfel de lucrare o recunosti de parca ar fi existat dintotdeauna, parca ar fi fost acolo cu tine de multa vreme si doar acum ai avut ochi sa o privesti cu adevarat.
Mihaela – ArtJokey marturiseste ca pentru ea “crearea unei piese Steampunk e asemanetoare cu senzatia pe care o ai cand citesti o carte interesanta – vrei sa ajungi cat mai repede la capat, sa vezi cum se termina, apoi, dupa ce o termini, parca ramane si o urma de regret ca ai incheiat o aventura superba.”
Foto 3 – Pandantiv Steampunk “Master of Earth’s Time” (FB Ronnie – Handmade)
Tot Gabi Badea zicea, despre acest stil de bijuterii, ca este straniu si neconventional, te socheaza si te nelinisteste, dar in acelasi timp are si o latura emotionala considerabila. Eu as adauga ca are un anumit aer de avertisment – trebuie sa o iei in seama, sa ii asculti povestea, sa ii patrunzi intelesurile. Simbolistica pieselor Steampunk e adanca si te trimite la meditatie, la introspectie. Daca reusesti sa faci asta e un moment de eliberare, de chatarsis.
Caracteristic bijuteriei Steampunk este combinarea novatoare dintre mecanic-industrial si romantic-feminin. Eleganta si finetea specifica bijuteriilor epocii victoriene – la care se adauga elemente precum rotite dintate, parti ale unor mecanisme sau piese industriale, lucruri “vechi” regasite(chei cu pete de rugina, suruburi, placute de tabla zgariate etc. ) fac din bijuteria Steampunk o piesa care iti atrage in mod deosebit atentia. Din stilul victorian bijuteria steampunk foloseste mai ales piesele filigranate, pietrele semipretioase impozante, lantisoarele finute si elementele decorative (drop charms). Astfel bijuteriile steampunk se asorteaza unei tinute extrem de feminine, dandu-i acesteia un strop de mister, femeia care o poarta emanand independenta si putere.
Caracteristic bijuteriei Steampunk este combinarea novatoare dintre mecanic-industrial si romantic-feminin. Eleganta si finetea specifica bijuteriilor epocii victoriene – la care se adauga elemente precum rotite dintate, parti ale unor mecanisme sau piese industriale, lucruri “vechi” regasite(chei cu pete de rugina, suruburi, placute de tabla zgariate etc. ) fac din bijuteria Steampunk o piesa care iti atrage in mod deosebit atentia. Din stilul victorian bijuteria steampunk foloseste mai ales piesele filigranate, pietrele semipretioase impozante, lantisoarele finute si elementele decorative (drop charms). Astfel bijuteriile steampunk se asorteaza unei tinute extrem de feminine, dandu-i acesteia un strop de mister, femeia care o poarta emanand independenta si putere.
Foto 4 – Pandantiv Steampunk “Time of the Lizard” (FB Ronnie – Handmade)
Specifice bijuteriei Steampunk sunt metalele cu aspect antichizat: arama, alama, “argintul innegrit de vreme”, tonurile de gri si de maron, insa nu toate piesele au neaparat aceste caracteristici, putand fi folosite si alte culori sau nuante. Materialele utilizate pentru a obtine o bijuterie cu aspect Steampunk provin adeseori de la ceasuri mecanice vechi, piesele acestora putand fi folosite in diverse combinatii si tehnici. Doar cerul e limita”, creativitatea si inventivitatea artistului fiind pe primul plan.
Foto 5 – Pandantiv si cercei Steampunk “Golden Summer of Egypt” (FB Ronnie – Handmade)
Desi sunt statice, fiecare piesa pare a avea functionalitate. De fapt, in aceasta consta frumusetea stilului: te face sa il percepi ca pe ceva viu, ceva care misca, ceva a carui poveste este spusa de rotitele dintate si partilede mecanisme. Piesele steampunk au mister.
Temele adoptate de stilul Steampunk sunt mai ales timpul, dar si visarea, explorarea, calatoria, tehnologia, uneori singuratatea. Stilul Steampunk seamana cu stilul “Cyberpunk” – o alta modalitate de exprimare a revoltei, un alt gen de science-fiction. Dar, in timp ce Cyberpunkul este intunecat, depresiv, situat intr-o lume postapocaliptica, steampunkul are elemente de optimism legat de potentialul uman, are o doza sanatoasa de romantism si reprezinta o lume aproape miraculoasa.
Bijuteriile apartinand stilului Steampunk sunt, asadar, mai mult decat simple accesorii pentru infrumusetare – ele spun o poveste, sunt atitudine si revolta, visare si fantezie.
Temele adoptate de stilul Steampunk sunt mai ales timpul, dar si visarea, explorarea, calatoria, tehnologia, uneori singuratatea. Stilul Steampunk seamana cu stilul “Cyberpunk” – o alta modalitate de exprimare a revoltei, un alt gen de science-fiction. Dar, in timp ce Cyberpunkul este intunecat, depresiv, situat intr-o lume postapocaliptica, steampunkul are elemente de optimism legat de potentialul uman, are o doza sanatoasa de romantism si reprezinta o lume aproape miraculoasa.
Bijuteriile apartinand stilului Steampunk sunt, asadar, mai mult decat simple accesorii pentru infrumusetare – ele spun o poveste, sunt atitudine si revolta, visare si fantezie.
Bibliografie:
Wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Steampunk
Clubul Designerilor de Bijuterii: http://designerdebijuterii.forumup.com
Jean Campbel – Steampunk Style Jewelry
Steampunk - Revolta, Atitudine si Visare Capitolul I* - Despre Steampunk
*Acest articol este primul dintr-o serie de trei articole care au ca scop popularizarea stilului si subculturii steampunk in tara noastra. Capitolul intai prezinta povestea curentului Steampunk la modul general – este, daca vretiii putem spune manifestul acestuia. Capitolul al doilea prezinta stilul Steampunk aplicat la bijuterii. Capitolul al treilea este de fapt un tutorial care arata pas-cu-pas modalitatea de constructie a unei bijuterii in stil Steampunk.
Steampunk, termen provenit din limba engleza, defineste un anumit gen de literatura science-fiction si, in acelasi timp, incapsuleaza caracteristicile unei subculturi manifestata prin comportamente, atitudini, vestimentatie, muzica, design tehnologic specific, accesorii etc. In Steampunk accentul este pus pe tehnologie, dar o tehnologie anacronica, cu mult inaintea timpului ei, o tehnologie paralela cu realitatea, venita parca dintr-o alta dimensiune a existentei.
Foto 1 – Laptop modificat in stil Steampunk
(Sursa: Wired.com)
Termenul Steampunk este format prin alaturarea a doua cuvinte: ‘Steam’ si ‘Punk’.
‘Steam’ = abur, cu referire la motorul cu aburi al lui James Watt si la Revolutia Industriala – tehnologia bazata pe puterea aburului, nu pe cea a electricitatii;
‘Punk’ = termen ce defineste o subcultura a tinerilor aflati in relatii antagonice cu societatea si regulile ei in general; punk-ul e progresiv, anti-autoritarian si anti-trend; este libertatea individuala de expresie, ce contine si o anumita doza de nihilism dar mai ales revolta, atitudine.
Aparitia termenului Steampunk este pusa pe seama lui K.W. Jeter, scriitor american de science-fiction. In incercarea sa de a defini un nou stil de literatura aparut in anii ’80 ai secolului XX el a scris o scrisoare catre revista “Locus”, in 1987, in care denumea ca “steampunks” lucrarile lui Tim Powers, James Blaylock si ale sale. In aceasta tendinta a literaturii, subiectul este plasat in epoca victoriana/edwardiana (circa 1880-1910), dar redand-o ca un univers paralel celei reale, in care intreaga tehnologie este bazata pe puterea aburului, tehnologia este foarte dezvoltata, anacronica, actiunea subiectului fiind totusi influentata de rigorile vremii, de caracteristicile societatii victoriene, pastrand atmosfera acesteia.
Foto 2 – Chitara electrica Steampunk
(Sursa: Designtavern.com )
Mai tarziu, dintr-o simpla tendinta in literatura, Steampunkul a inceput sa devina un stil de viata. Iubitorii literaturii steampunk au inceput sa adopte anumite tinute, sa joace jocuri de rol cu costume si accesorii specifice, devenind interesati de transformarea obiectelor banale in adevarate capodopere in stil steampunk.
Mai mult de atat, unele carti apartinand acestui curent, au avut un asemenea succes , astfel incat studiourile de la Hollywood au inceput sa fie interesate de subiect. Dintre filmele cele mai renumite care reprezinta acest stil amintesc: Lemony Snicket: A Series of Unfortunate Events, The Golden Compas si animatia Atlantis: The Lost Empire.
Steampunkerii adora tehnologia victoriana deoarece ea reprezinta unicul, ea socheaza si atrage deopotriva, provenind dintr-o era care precede reproducerea nesfarsita ce transforma toate obiectele incopii lipsite de suflet, specifica lumii contemporane. Tehnologia steampunk, are individualitate, ea spune o poveste, ea trebuie inteleasa. Steampunkul respinge consumerismul modern.
Foto 3 – Fotografia unui grup de steampunkeri
(Sursa: Madgeniusclub.blogspot.com )
Tehnologia in steampunk este plina de viata. Masinariile ei sunt naturale: traiesc, misca, imbatranesc sau chiar mor. Bazate pe puterea aburului, masinariile reprezinta idealul savantului nebun, al inventatorului: ele respira, tusesc, bubuie, se zbat – au o viata a lor, intocmai precum monstrul lui Frankenstein.
Leonardo DaVinci este, prin excelenta, personalitatea de referinta a steampunkerilor – prin lucrarile sale el depaseste bariera subtire dintre inginerie si arta, facand frumosul si functionalul mutual dependente.
Foto 4 – Joc GameBoy reconstruit in stilul Steampunk
(Sursa: Ubergizmo.com )
Steampunkerii sunt artizani prin natura lor. Ei creeaza, inoveaza, inventeaza, construiesc, dau viata tehnologiei. Sunt precum savantii nebuni, manati de un puternic imbold al creatiei – ei trebuie sa dezlantuie acest sentiment care ii consuma, sa se elibereze prin creatie. Operele lor sunt efectiv construite prin forta mainilor si a mintii, din sudoare, lacrimi si sange, din visare si deziluzie.
Acesta este steampunkul: o miscare estetic-tehnologica, un stil de viata, un crez, un principiu.
Bibliografie:
Wikipedia: http://en.wikipedia.org/wiki/Steampunk
SteamPunk Magazine: http://www.steampunkmagazine.com
Aether Emporium: http://etheremporium.pbworks.com/Wiki
Uneltele de baza in realizarea bijuteriilor
1. Clestii cu varful rotund sunt folositi la realizarea buclelor, si in lucru cu sarma.
2. Clestii pentru taiat sunt destinati ... evident taierii acelor sau a sarmei. Cel din stanga, este un cleste comun pentru taiat sarma. Se poate folosi cu succes in realizarea bijuteriilor handmade, insa taietura acestuia nu este foarte fina. Cel rosu, din dreapta, are o taietura perfect perpendiculara pe sarma, cu o sectiune curata, fara colturi inestetice. El este folosit in special in lucrul cu sarma de modelaj, de consistenta moale, tocmai pentru a lasa o taietura estetica sarmei. Are un dispozitiv care impiedica bucatile de sarma taiate sa sara in toata incaperea, precum fac cele taiate cu primul cleste, comun. De asemenea, designul pe care il are ii permite sa taie foarte precis, in locuri greu accesibile.
3. clestele pentru presat se foloseste la desfacerea buclelor, a zalelor, la prinderea si manipularea accesoriilor metalice pentru bijuterii, etc. Eu folosesc 2 din acestia in unele cazuri, cate unul in fiecare mana.
Deea,
Cum Iti Faci PFA? - Partea I
Pentru ca si mie mi-a fost greu sa-mi fac curaj sa imi infiintez un PFA, m-am gandit sa scriu un articol in care sa va impartasesc experienta mea. El va fi structurat in doua parti, pentru ca s-a dovedit a fi cam lung.
Am gasit pe net o pagina unde ti se explica pas cu pas ce trebuie sa faci, si ce acte si formulare iti trebuie. Voi pune un link la sfarsitul articolului. Va sfatuiesc sa intrati acolo.
In primul rand nu trebuie sa va fie teama sa mergeti, sa faceti primul pas. Trebuie doar sa va obisnuiti cu gandul ca vei da niste bani la stat. Dar banii astia va vor oferi o siguranta, nu numai financiara dar si psihologica. Asta a fost cel mai greu pentru mine, inceputul. Dupa asta, nu este greu deloc. Si nu aveti nevoie de nimeni, de firme sau diferite persoane sa faca asta pentru voi.
Primul loc in care trebuie sa mergeti este la Registrul Comertului. Eu sunt din Bucuresti. Pot sa va spun cu mana pe inima ca a fost o placere sa merg acolo. Este o cladire noua, la Piata Muncii. Toti cei cu care am vorbit acolo s-au purtat mai mult decat profesionist, peste tot erau afise care descurajau lasarea unor mici “atentii”. Toate ghiseele erau marcate, si nu am avut nici o problema in gasirea ajutorului de care aveam nevoie.
Primul pas este rezervarea numelui. Este in ultima camera, pe dreapta. Trebuie sa completati o cerere (cu ea va duceti la casierie si platiti intai), chitanta (14 lei) si sa aveti o copie dupa buletinul de identitate. Numele trebuie sa fie numele vostru, eventual cu initiala tatalui; doamna de la ghiseu va va spune daca numele este luat de altcineva (in acest caz cred ca inca niste initiale vor rezolva problema; dar nu a fost cazul meu). Verificarea aceasta dureaza o ora. Nu mai mult. Puteti sa stati pe un scaun si sa mai completati ceva intre timp. Cu aceasta hartie si cu restul de acte, mergeti la oricare din ghiseele din sala mare. De preferat, la acelea la care se pot depune doar 1 sau 2 dosare (la unele se pot depune mai multe). Aceste ghisee exista doar ca sa va ajute sa aveti toate actele in regula. Daca nu aveti ceva, vi se da dosarul inapoi si veniti alta data cu el completat. Vi se scrie o foaie cu tot ce nu este in regula, ca atunci cand ajungeti acasa sa va amintiti tot ce era lipsa, dar si ca urmatorul verificator sa stie la ce sa se uite. La ghiseu, cand vi se verifica actele, doamna sau domnul de acolo va va trimite sa platiti diferitele taxe la casierie. Mai este inca o taxa de verificare (14 lei), si una pentru infiintare (152 lei). Cand dosarul va fi gata, va duceti la registratura cu aceste chitante, si le lasati acolo pe cele rosii. Vi se va da un bon. Pastrati-l, pentru ca este important. Pe el este un numar cu care puteti verifica stadiul dosarului. Eu am mers joi. Vineri in cursul zilei era gata de eliberare. Am mers luni si am luat certificatul de inregistrare. (cu bonul respectiv si cu buletinul)
Chiar daca nu este o experienta neplacuta, va fi una relativ lunga la Registrul Comertului. Trebuie sa-ti alegi un ghiseu si sa intrebi cine este ultima persoana. Aparent s-a renuntat la niste bonuri de ordine (care au existat candva), pentru ca tot aglomeratie era. Pentru ca acolo mai vin oameni si cu alte scopuri (nu doar infiintare PFA), nu este un timp mediu de persoana pentru verificarea unui dosar, deci asta va tine de norocul vostru. Eu va sfatuiesc sa mergeti cat de devreme posibil (se deschide la 8), si sa nu va grabiti sa ajungeti undeva, ca atunci veti fi stresate degeaba. Luati-va o carte sau o revista. Nu va dura toata ziua, dar niste ore bune sigur. De asemenea, au si un xerox chiar acolo, in caz ca va mai trebuie niste copii de care nu stiati.
Eu voi scrie si aici lista cu actele necesare, dar cel mai bine organizate sunt pe site-ul pe care l-am gasit si eu (si au si toate formularele acolo, daca vreti sa mergeti cu ele deja completate). Deci:
-dosar sina -cerere de inregistrare (este un formular)
-formular pentru inregistrare fiscala ( unde mentionati daca vreti sa platiti TVA – eu zic sa nu
)-dovada verificarii disponibilitatii si rezervarii firmei (primul pas de care va ziceam)
-copie act de identitate
-documente care atesta drepturile de folosinta asupra sediului profesional/punctelor de lucru (despre asta ceva mai jos)
-avizul privind schimbarea destinatiei imobilelor colective cu regim de locuinta (numai daca sediul va fi intr-un apartament de bloc – este un o cerere tip – trebuie semnata de vecini si de presedintele asociatiei de proprietari sau locatari)
-specimen de semnatura (trebuie completat cu toate datele din buletin si adresa, dar nu trebuie semnat
- la sfarsit de tot, cand dosarul este gata, il veti semna in prezenta sefului de birou)
-declaratia-tip pe propria raspundere care sa ateste indeplinirea conditiilor legale de functionare (este tot un formular – daca va incepeti activitatea imediat, trebuie sa completati modelul 2)
-documentele care atesta pregatirea profesionala (si despre asta mai jos)
Toate copiile xerox pe care le veti avea in dosar trebuie certificat olograf, si anume, trebuie sa scrieti pe ele de mana ca sunt “conform cu originalul”, dedesubt numele vostru si semnatura.
La documentele legate de drepturile de folosinta asupra sediului (daca el nu este in proprietatea voastra), pot fi multe variante, asa cum scrie pe site, dar eu va spun ce am dus eu. Apartamentul este al parintilor mei. A fost nevoie de un contract de comodat, cu datele lor si semnat de amandoi. Cel care este dat acolo (pe site-ul de care va ziceam) este cam prost facut. Luati-l la mana si scrieti-l voi frumos. Daca in acte sunt mai multi proprietari, ei trebuie toti sa semneze acest contract. Perioada pe care se face acest contract nu poate fi nedeterminata. Puteti sa puneti 30 de ani daca vreti. Daca cumva sunteti proprietarul, dar nu sunteti singurul, trebuie ca si cealalta sau celelalte persoane sa va semneze un astfel de act. Contractul de comodat trebuie insotit de alte documente: actul de proprietate (copie xerox) si o incheiere de intabulare (daca s-a facut cadastrul, o aveti) (de asemenea copie xerox). In loc de aceasta din urma – daca nu aveti asa ceva – ar trebui o hartie de acolo de unde se plateste impozitul pe casa. (am inteles ca se da pe loc de acolo). Acestea sunt necesare ca sa dovedeasca ca cel care va da dreptul de folosinta poate sa o faca.
Acum ceva in legatura cu codurile acelea CAEN, ca asta a fost cea mai spinoasa problema a mea. Pentru codul principal, trebuie sa aveti ceva cu care sa dovediti pregatirea profesionala. Eu am ales comertul. Pentru asta nu e nevoie decat de diploma de BAC. Eu am pus-o si pe cea de la licenta, cu toate ca nu are legatura, doar ca sa fiu sigura. Codul CAEN pe care l-am ales este 4789 – Comert cu amanuntul prin standuri,chioscuri si piete al altor produse. Trebuie sa scrieti ce anume veti vinde. Si aici puteti sa invatati din greseala mea. Eu voiam sa ma incadrez la o norma de venit. Daca vreti si voi acest lucru, mergeti intai la administratia financiara si intrebati acolo, ca sa fiti siguri ca va fi posibil. Inspectorul de care apartineti acolo decide daca accepta sau nu. Nu exista nici o corespondenta intre vreun cod CAEN si normele acestea de venit. Deci daca nu vor ei, nu vor si gata, nu aveti ce sa ziceti. Norma de venit inseamna ca nu trebuie sa tineti o evidenta a cheltuielilor si veniturilor. Este o suma stabilita de stat, si platiti 16 % din ea. Deci pentru un drum de jumatate de ora – o ora maxim, va scutiti de o groaza de stres dupa aceea.
Acum despre administratia financiara – pasul numarul 2. Cu copie dupa actele de la Registrul Comertului, cu copie dupa buletin, mergeti la administratia financiara a sectorului de care apartineti. Trebuie sa completati formularul 220 in doua exemplare – vi se da acolo, dar il puteti printa si aduce cu voi de acasa. La ghiseul de informatii vi se va spune la ce inspector sa mergeti, in functie de adresa. Inspectorul se va uita pe hartii; daca va incadrati sau nu la norma de venit. Daca nu,(ca mine), completati acolo cat estimati ca veti castiga pana la sfarsitul anului. Mergeti la ghiseul “Registratura” si le lasati acolo. Nu am platit nimic. Am fost apoi la biroul de asistenta pentru contribuabili, unde o domnisoara foarte amabila mi-a spus ce imi mai trebuie si ce ordonante sau legi sa citesc. Trebuie cumparate niste registre ( in cazul meu doua de la librarie si unul de control, care se cumpara de la ei, pe baza copiei dupa certificatul de la Registrul Comertului si a unei copii dupa buletin).
Apoi trebuie asteptat (in cazul meu cam trei saptamani). Hartia care va veni de la administratia financiara (sub forma de recomadata) va va folosi si ca sa mergeti la casa de pensii si la casa de asigurari de sanatate. Asta daca nu sunteti angajat in alta parte cu carte de munca. Altfel, din cate am inteles, este obligatoriu. Trebuie semnate si acolo niste declaratii, dar despre asta in partea a doua.
Cea mai dureroasa parte (din punct de vedere financiar), este faptul ca daca vinzi ceva sau prestezi servicii direct pentru populatie (adica daca vrei sa vinzi la targuri), conform legii, trebuie sa ai o casa de marcat. Si din cate m-am interesat eu pana acum, sub 400 de lei nu exista. Cea mai ok din punctul meu de vedere pana acum este cam 550 lei. In acesti bani intra si ajutorul cu toata hartiile pe care le implica, si instruirea pentru folosirea ei, si fiscalizarea, dar tot sunt foarte multi de bani. Deci este cu siguranta o cheltuiala de luat in seama. Pana acum am platit doar 180 de lei. Atat a costat infiintarea PFA-ului. Deci economisiti banii pe care i-ati da unei terte persoane, si pastrati-i, pentru ca va vor trebui daca va cumparati casa de marcat. Va va trebui si o stampila, inscriptionata cu numele PFA-ului, care este gata intr-o ora si pe mine m-a costat 100 de lei (depinde de model)
Intrarea in legalitate este un pic dureroasa (din nou, tot financiar), dar daca vrei sa traiesti din asta, sa faci un business, sa-ti faci un brand, sa te stii in siguranta in ceea ce priveste sanatatea si pensia, nu prea ai o alternativa. Va doresc mult curaj si mult noroc. In curand si partea a doua (mult mai scurta, sper) – despre casa de marcat, pensii si asigurarea de sanatate.
http://www.pfacontabilitate.ro/pasi_pfa
http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/CAEN2008.htm#_Toc166575511
http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Normevenit/Bucuresti.htm
http://www.aparaturafiscala.ro/produs/Datecs_DP50_D#anchor
Articol scris de Melania Lupu
Meseria Se Fura
Cand aveam 10 ani, ai mei s-au hotarat ca era momentul sa faca ceva pentru (ceea ce ei considerau) talentul meu la desen. Eram in Calarasi totusi – un oras mic in care … cred ca erau in total doi artisti (cu siguranta erau mai multi, de ei am aflat eu). Autoproclamati, bineinteles. De unul am aflat mai tarziu, cel la care am mers eu isi spunea Ilo.
Ilo avea in jur de 45 de ani, o familie relativ numeroasa, era vecinul matusii mele si la 40 de ani, din nevoie, isi amintise ca in adolescenta ii placea sa deseneze si parca avea si ceva talent. Nu studiase niciodata nimic legat de arta, dar intr-una dintre primele ore petrecute in atelierul lui mi-a soptit: “Andreea, pictorii n-or sa-si dezvaluie niciodata metodele si n-or sa isi explice secretele, meseria asta se fura”.
In virtutea acestei idei – probabil – “meditatiile la pictura” insemnau ca ma aseza pe un scaunel langa el in atelier (uneori el pleca la televizor si ma lasa singura), imi punea pensula in mana, culori, panza, un model de referinta la dispozitie si … atat. Uneori venea langa mine si, ca sa ma corecteze, imi lua pensula din mana si facea el in locul meu (abia acum ma gandesc ca facea asta pentru ca eu sa observ cum se face). Ii iesea bine, foarte bine. Uram asta – la final tabloul nu imi apartinea, nu il simteam al meu, nu era meritul meu si imi venea sa il dau de pereti cand ai mei ma laudau. Cred ca am mers la el timp de un an si jumatate, o data pe saptamana. In timpul asta mama si-a umplut peretii cu tablourile mele. Nu stiu de ce nu m-am mai dus la meditatii, dar stiu ca am renuntat la pictat pana in clasa a 9 a cand am inceput sa pictez singura un tablou a carui panza o intinsese tata pe o rama veche. L-am abandonat repede si l-am terminat in clasa a XI a. E singurul tablou de care sunt mandra :)
Si totusi, incet incet, metoda lui-nemetoda, m-a invatat cate ceva: cum se numesc culorile (imi placea cum suna sienna-arsa, ocru, albastru ceruleum – erau parca niste culori de baza vrajitorite, nu?), cum se amesteca, ce ulei folosesti, cum se intinde o panza, cum tragi la scara un desen mai complex (mai ales portretele) si … faptul ca meseria se fura.
Multa vreme a sunat cumva a hotie. A fura e o hotie, nu? Imi dau seama acum ca poate nu e chiar asa. Poate ca, pe undeva, este si o dovada de respect pentru cel care a studiat, a experimentat, a descoperit singur, s-a impiedicat, a gresit, a luat-o de la capat, si-a dezvoltat un stil propriu si, de asemenea, este o metoda mai sanatoasa. De cele mai multe ori lucrurile obtinute usor, indiferent de valoarea lor reala, isi pierd valoarea in ochii celui care obtine. O sa vezi un rezultat cu totul altfel cand vei fi nevoit sa muncesti pentru el.
M-am trezit cu Ilo in minte, m-am gandit sa scriu despre el, dar nu reuseam sa imi dau seama ce mi l-a adus in amintiri asa … deodata. Scriind a venit si raspunsul. Primesc des chiar, mail-uri in care mi se solicita ajutorul despre cum sta treaba cu handmade-ul (uneori chiar fara formule de politete). Raspund de fiecare data si chiar cu explicatii detaliate, dar de multe ori ma simt iritata. Exista, bineinteles, persoane care solicita informatii generale, cu bun simt si pe care le ajut cu placere, dar exista si acele persoane care solicita reteta completa: ce materiale folosesc, cum le folosesc, de unde le iau, cat costa, ce forme legale sunt necesare, cum se obtin, de unde stiu de targuri, cat costa inscrierea, ce trebuie sa faci pentru targuri si, mai ales, (si asta ma enerveaza cel mai tare), sa le trimit si lor un mail cand mai aflu de un targ.
Stiti care a fost singura informatie pe care am stiut-o eu despre handmade cand am inceput: ca materialul din care se fac multi dintre cerceii handmade se numeste fimo. De-aici inainte, din respect pentru cei care au muncit pentru a ajunge unde sunt (si pentru ca meseria se fura), mi-am cautat informatiile singura. Internetul e mare si iti da mai tot ce iti trebuie. Trebuie doar sa te intereseze.
Am aflat informatiile de baza, am facut comenzi online, am luat materiale inutile pe care le am si acum, am gresit, am experimentat, am luat-o de la capat si tot asa. Cand am inceput sa pictez pe margele de lut inceputul a fost atat: am vazut o poza cu margelele care stateau la uscat. Am inteles din poza cum se fac, apoi am dat-o in bara (nu aveti idee cate se crapa la inceput) pana am invatat cum si ce fel.
Nu spun ca nu m-ar fi bucurat putin ajutor, nu spun ca nu imi ofer ajutorul cu placere, dar … fetelor, rezultatele se mai obtin si prin munca.
Si, de incheiere: nu confundati furatul meseriei cu copiatul. Furatul meseriei se refera la tehnica, la metode. Modelele, rezultatul, creativitarea trebuie sa fie ale voastre oricum . Eu atat intreb: ce satisfactie ai mai avea daca ai fi apreciat pentru un model copiat integral?
Va las cu unul dintre tablourile de pe cand mergeam la Ilo …
Si cu cel inceput intr-a 9 a si terminat intr-a 11 a …
Ilo avea in jur de 45 de ani, o familie relativ numeroasa, era vecinul matusii mele si la 40 de ani, din nevoie, isi amintise ca in adolescenta ii placea sa deseneze si parca avea si ceva talent. Nu studiase niciodata nimic legat de arta, dar intr-una dintre primele ore petrecute in atelierul lui mi-a soptit: “Andreea, pictorii n-or sa-si dezvaluie niciodata metodele si n-or sa isi explice secretele, meseria asta se fura”.
In virtutea acestei idei – probabil – “meditatiile la pictura” insemnau ca ma aseza pe un scaunel langa el in atelier (uneori el pleca la televizor si ma lasa singura), imi punea pensula in mana, culori, panza, un model de referinta la dispozitie si … atat. Uneori venea langa mine si, ca sa ma corecteze, imi lua pensula din mana si facea el in locul meu (abia acum ma gandesc ca facea asta pentru ca eu sa observ cum se face). Ii iesea bine, foarte bine. Uram asta – la final tabloul nu imi apartinea, nu il simteam al meu, nu era meritul meu si imi venea sa il dau de pereti cand ai mei ma laudau. Cred ca am mers la el timp de un an si jumatate, o data pe saptamana. In timpul asta mama si-a umplut peretii cu tablourile mele. Nu stiu de ce nu m-am mai dus la meditatii, dar stiu ca am renuntat la pictat pana in clasa a 9 a cand am inceput sa pictez singura un tablou a carui panza o intinsese tata pe o rama veche. L-am abandonat repede si l-am terminat in clasa a XI a. E singurul tablou de care sunt mandra :)
Si totusi, incet incet, metoda lui-nemetoda, m-a invatat cate ceva: cum se numesc culorile (imi placea cum suna sienna-arsa, ocru, albastru ceruleum – erau parca niste culori de baza vrajitorite, nu?), cum se amesteca, ce ulei folosesti, cum se intinde o panza, cum tragi la scara un desen mai complex (mai ales portretele) si … faptul ca meseria se fura.
Multa vreme a sunat cumva a hotie. A fura e o hotie, nu? Imi dau seama acum ca poate nu e chiar asa. Poate ca, pe undeva, este si o dovada de respect pentru cel care a studiat, a experimentat, a descoperit singur, s-a impiedicat, a gresit, a luat-o de la capat, si-a dezvoltat un stil propriu si, de asemenea, este o metoda mai sanatoasa. De cele mai multe ori lucrurile obtinute usor, indiferent de valoarea lor reala, isi pierd valoarea in ochii celui care obtine. O sa vezi un rezultat cu totul altfel cand vei fi nevoit sa muncesti pentru el.
M-am trezit cu Ilo in minte, m-am gandit sa scriu despre el, dar nu reuseam sa imi dau seama ce mi l-a adus in amintiri asa … deodata. Scriind a venit si raspunsul. Primesc des chiar, mail-uri in care mi se solicita ajutorul despre cum sta treaba cu handmade-ul (uneori chiar fara formule de politete). Raspund de fiecare data si chiar cu explicatii detaliate, dar de multe ori ma simt iritata. Exista, bineinteles, persoane care solicita informatii generale, cu bun simt si pe care le ajut cu placere, dar exista si acele persoane care solicita reteta completa: ce materiale folosesc, cum le folosesc, de unde le iau, cat costa, ce forme legale sunt necesare, cum se obtin, de unde stiu de targuri, cat costa inscrierea, ce trebuie sa faci pentru targuri si, mai ales, (si asta ma enerveaza cel mai tare), sa le trimit si lor un mail cand mai aflu de un targ.
Stiti care a fost singura informatie pe care am stiut-o eu despre handmade cand am inceput: ca materialul din care se fac multi dintre cerceii handmade se numeste fimo. De-aici inainte, din respect pentru cei care au muncit pentru a ajunge unde sunt (si pentru ca meseria se fura), mi-am cautat informatiile singura. Internetul e mare si iti da mai tot ce iti trebuie. Trebuie doar sa te intereseze.
Am aflat informatiile de baza, am facut comenzi online, am luat materiale inutile pe care le am si acum, am gresit, am experimentat, am luat-o de la capat si tot asa. Cand am inceput sa pictez pe margele de lut inceputul a fost atat: am vazut o poza cu margelele care stateau la uscat. Am inteles din poza cum se fac, apoi am dat-o in bara (nu aveti idee cate se crapa la inceput) pana am invatat cum si ce fel.
Nu spun ca nu m-ar fi bucurat putin ajutor, nu spun ca nu imi ofer ajutorul cu placere, dar … fetelor, rezultatele se mai obtin si prin munca.
Si, de incheiere: nu confundati furatul meseriei cu copiatul. Furatul meseriei se refera la tehnica, la metode. Modelele, rezultatul, creativitarea trebuie sa fie ale voastre oricum . Eu atat intreb: ce satisfactie ai mai avea daca ai fi apreciat pentru un model copiat integral?
Va las cu unul dintre tablourile de pe cand mergeam la Ilo …
Andreea
Atentie la perle! IV
Dupa treburi serioase, trebuie neapart sa ne si relaxam. Am adunat cateva lucruri pe care le consider interesante, legate de perle. Sper sa va placa!
* Perlele naturale sunt vandute in functie de greutatea lor in carate, in timp ce perlele de cultura sunt comercializate in functie de dimensiunea lor in milimetri.
* Regina Elizabeta I a adus perlele la rang de pietre pretioase. Se spune ca uneori purta chiar si sapte siraguri de perle naturale in acelasi timp, unele din siraguri atingandu-i chiar genunchii.
* Perlele sunt pietrele oficiale pentru cei nascuti in luna Iunie, conform Asociatiei Nationale Americane a Bijutierilor (1912) si simbolizeaza credinta si caritate, perlele fiind adesea asociate cu ideea de Dumnezeu, Paradis, puritate, etc.
* Perlele sunt considerate ca ajuta in dragoste, la bani, noroc si protectie. De asemeni ele atrag intelepciunea.
* Numele Margarita, Margareta, Peggy, Marjorie, Maggie, Gretchen, Greta, Maergot, Rita inseama “perla” si semnifica puritate, inocenta, smerenie si dulceata.
* La Peregrina este perla cea mai faimoasa din lume. Ea are forma de para si este de marimea unui ou de porumbel. Printre cei in a caror posesie s-a aflat se numara Philip al II-lea al Spaniei, Napoleon al III-lea, Maria Tudor si Elisabeth Taylor.
* Chinezii folosesc perlele drept medicamente inca de mii de ani.
* Kokichi Mikimoto, descoperitorul secretului culturii perlelor, este cunoscut ca inghitind in fiecare zi cate 2 perle, incepand de la varsta de 20 de ani, pentru a-si mentine si imbunatati
Surse: TechnoBuffalo, JewelryAbout. EHow, StudioSoft, PearlGuide, 4Facets,PearlOasis, ThePearlDoctor, PearlClassic, Bernardine, FieldMuseum, AbsolutePearls, ArticleSnatch, ArticleAlley
* Perlele naturale sunt vandute in functie de greutatea lor in carate, in timp ce perlele de cultura sunt comercializate in functie de dimensiunea lor in milimetri.
* Regina Elizabeta I a adus perlele la rang de pietre pretioase. Se spune ca uneori purta chiar si sapte siraguri de perle naturale in acelasi timp, unele din siraguri atingandu-i chiar genunchii.
* Perlele sunt pietrele oficiale pentru cei nascuti in luna Iunie, conform Asociatiei Nationale Americane a Bijutierilor (1912) si simbolizeaza credinta si caritate, perlele fiind adesea asociate cu ideea de Dumnezeu, Paradis, puritate, etc.
* Perlele sunt considerate ca ajuta in dragoste, la bani, noroc si protectie. De asemeni ele atrag intelepciunea.
* Numele Margarita, Margareta, Peggy, Marjorie, Maggie, Gretchen, Greta, Maergot, Rita inseama “perla” si semnifica puritate, inocenta, smerenie si dulceata.
* La Peregrina este perla cea mai faimoasa din lume. Ea are forma de para si este de marimea unui ou de porumbel. Printre cei in a caror posesie s-a aflat se numara Philip al II-lea al Spaniei, Napoleon al III-lea, Maria Tudor si Elisabeth Taylor.
* Chinezii folosesc perlele drept medicamente inca de mii de ani.
* Kokichi Mikimoto, descoperitorul secretului culturii perlelor, este cunoscut ca inghitind in fiecare zi cate 2 perle, incepand de la varsta de 20 de ani, pentru a-si mentine si imbunatati
Andra
Surse: TechnoBuffalo, JewelryAbout. EHow, StudioSoft, PearlGuide, 4Facets,PearlOasis, ThePearlDoctor, PearlClassic, Bernardine, FieldMuseum, AbsolutePearls, ArticleSnatch, ArticleAlley
Ingrijirea Metalelor
Ingrijirea bijuteriilor este printre cele mai importante aspecte de care trebuie tinut cont atunci cand cream, achizitionam si purtam aceste bijuterii, mai ales ca in genre, contin metale (comune sau pretioase).
Depozitarea
In primul rand, depozitarea joaca un rol foarte important. Expunerea permanenta la aer si umiditate cauzeaza oxidarea metalelor. De aceea depozitarea se va face in cutii speciale si compartimente intunecate, in locuri ferite de umezeala. Pentru a absorbi umezeala cea mai buna solutie este plasarea catorva pliculete de gel de dioxid de siliciu deshidratat (dintr-acela ce se gasesc si in cutiile de pantofi), dar sunt bune si cateva bucatele de creta. De asemeni, pentru a evita/incetini oxidarea, se recomanda depozitarea fiecarei piese in pungi de plastic sigilate sau invelite in hartie de servetel sau o carpa moale, antioxidanta.
Curatarea si ingrijirea
In orice caz, oxidarea metalelor nu trebuie sa fie un motiv de ingrijorare, intrucat cestea se curata foarte usor si folosind metode si materiale extrem de la indemna.Trebuie avuta o foarte mare atentie in alegerea metodei de curatare si ingrijire a bijuteriilor, intrucat o alegere nepotrivita poate distruge totul.
Argintul si cuprul este universal stiut ca oxideaza in timp, ca urmare a expunerii la aer (care contine sulfide) si umiditate. Pentru bijuteriile din argint si din cupru, cea mai buna metoda de a le curata este folosind o laveta speciala pentru bijuterii si niciodata folosite solutii de curatare uzuale (sapunuri, detergenti, etc) gasite in comert. Aceste lavete pot fi achizitionate de la majoritatea magazinelor ce comercializeaza bijuterii pretioase. De asemeni, o solutie viabila antioxidare este acoperirea cuprului cu un strat de lac acrilic.
O alta metoda foarte buna de a curata cuprul este utilizarea unei solutii realizate din lamaie sau suc de lamaie cu un praf de sare. Este o solutie ieftina, foarte la indemana si extrem de eficienta in cazul cuprului. De asemeni, si sucul de grapefruit si otetul au rezultate satisfacatoare. Dupa curatare, bijuteriile trebuie clatite si uscate bine inainte de a le depozita. Aceasta metoda functioneaza bine si pentru bijuteriile din metal comun, foarte des intalnite.
Daca bijuteriile contin pietre semipretioase, trebuie avuta grija sporita pentru ca acidul din lamaie sa nu intre in contact cu acestea. Este valabil si pentru margelele din sticla, portelan, acril si alte materiale.
O metoda buna pentru curatare a argintului (si a cuprului placat cu argint) este solutia de bicarbonat de sodiu. Se aseaza piesa de argint intr-un bol de sticla tapetat cu folie de aluminiu. Se presara bicarbonat de sodiu pe suprafata metalului si se toarna deasupra apa fiarta. Daca este posibil, ar fi bine ca toate partile metalului sa intre in contact cu folia de aluminiu. In acest fel argintul isi va recapata stralucirea. Se clateste cu apa si apoi se freaca usor cu o carpa moale, dupa care se usuca foarte bine.
O bijuterie de argint poate fi de asemeni curatata cu o pasta de bicarbonat de sodiu realizata astfel: intr-un bol se pun 3 lingurite de bicarbonat de sodiu peste care se adauga apa gradual si se amesteca, realizand o pasta asemanatoare cu pasta de dinti. Cu aceasta pasta se curata fiecare colt al piesei din argint, ajutandu-ne de o periuta de dinti moale. Se acopera in intregime bratara cu pasta de bicarbonat de sodiu si se lasa sa actioneze pentru o ora, dupa care se clateste foarte bine cu apa calduta si se usuca foarte bine.
Pasta de dinti este de asemeni o solutie buna, insa nu trebuie utilizata aceasta metoda daca bijuteriile sunt cu pietre sau alte elemente, pentru ca le pot strica. Pentru cuprulplacat cu argint se poate folosi si o discheta/carpa imbibata cu alcool pentru stergere si curatare.
Chiar si aurul prinde un strat de oxidare daca nu este ingrijit si curatat corect. Aceasta oxidare a aurului este cauzata de contactul cu uleiuri (din produsele cosmetice, aburi, etc) si murdaria.El trebuie curatat frecvent in solutie de apa cu sapun delicat si amoniac si dupa un minut de actiune a solutiei frecand usor cu degetele pentru a indeparta murdaria ( pentru pete mai dificile se foloseste o periuta moale). Apoi urmeaza clatirea in apa rece si uscarea completa cu o carpa moale. Nu trebuie folosita hartia de nici un fel (chiar si cea de servetel) pentru uscare, deoarece va zgaria metalul.
Sper ca veti gasi folositoare informatiile si astfel va veti proteja si "reinvia" comorile atat de dragi! Voi reveni cu articole noi privind ingrijirea bijuteriilor vechi (vintage) si a pietrelor semipretioase - fiind de compozitie diferita, necesita ingrijire specifica-.
Surse: http://copperreflections.com, http://www.bjbead.com
Andra
Surse: http://copperreflections.com, http://www.bjbead.com
Abonați-vă la:
Postări (Atom)