Duminica de lancezeala

Ma straduiesc sa fiu un bun crestin dar am o problema cu sarbatorile si cu duminicile. Pentru ca nu poti face mai nimic. Ba da, poti sa te uiti lung si cu jind la cat de multe trebuie facute, sa socotesti in gand cat de putin timp ai pentru gradina in fiecare saptamana si intr-un final sa te enervezi corespunzator.

Weekendul asta am ajuns de vineri. Am facut "inventarul" fiecarei plantute pe care am reusit s-o mai zarim dupa care ne-am asezat resemnati pe terasa, ca era deja seara. Apatic, am mai repicat, la lumina becului vreo 28 de fire de rosii.
Iarba era "cat casa" deja, desi toata saptamana trecuta n-a fost strop de ploaie. Buruienile insa zici ca se alimenteaza cu aer...
Asa ca a doua zi m-am inarmat rudimentar cu o sapa si am purces la starpirea balariilor in gradinuta de flori. Atat de multa iarba si atatea buruieni au fost incat indepartarea lor mi-a luat toata ziua, si inca lucrurile nu stau cum ar trebui.
Pe langa febra musculara crunta si oboseala pe masura, am gasit totusi timp sa ma bucur de lalelele care infloresc pe rand:

 

Consortul a fost si el foarte ocupat. A tuns munti de iarba, a sudat diverse si a montat, cu pretiosul meu ajutor :D, instalatia de picurare din solar.

 

Cele mai fericite au fost gainile pentru ca tot weekendul au fost rasfatate cu iarba proaspata. Au cantat si racait non stop. Doar seara motaiau cu gusile pline pe unde nimereau, pana luau decizia inteleapta de a merge totusi la culcare.

 

Alte noutati ar fi referitoare la mazarea si fasolea pe care le-am pus saptamanile trecute si care in sfarsit au rasarit. Nu toate cuiburile au iesit dar inca mai sper sa vad razoarele pline. Optimism debordant, ce sa-i faci?!

 

Acum numaram orele pana la minivacanta pe care o vom petrece in mare majoritate in mijlocul plantelor. Desigur, pana vin sarbatorile.

Araci pentru legume

Nu stiu daca la voi aracii constituie o problema. La noi da. In absolut fiecare primavara ne tot gandim unde sa gasim araci mai seriosi, din lemn si al caror pret sa nu fie rasarit din cartile cu glume bune.
Ne-ar trebui araci potriviti pentru legumicultura ( rosii etc), de diverse lungimi, care sa se poata folosi atat in gradina cat si pentru plantele din solar.
Pana acum, pe post de araci am folosit diverse bucati de metal asa incat gradina arata la un moment dat asa cum mi-am imaginat intotdeauna ca ar fi aratat "Padurea spanzuratilor". E deprimant. zau!
Am cochetat o vreme cu a ahizitiona araci de la magazinele de bricolaj. Sunt sigura ca i-ati vazut. Sunt in general metalici si au un pret pe care daca il inmultesti cu, sa zicem, 50 de cuiburi de plante care ar avea nevoie de ei, ajungi usor la o suma serioasa. Apoi ( si nu pe principiul "vulpea daca n-ajunge la struguri zice ca sunt acrii" ) nu sunt foarte sigura nici de eficienta lor. Am remercat ca sunt doua tipuri: drepti si spiralati, ambele variante metalice. Din lemn au doar pentru flori de ghiveci si sunt foarte, foarte subtiri, inutilizabili in gradina.

Eu cred ca cei mai potriviti sunt cei din imaginile de mai jos, numai ca ei se vand undeva la Toplita si engros.

Ce as putea face cu 400 de bucati care costa 2500 de euro? Eu am o gradina mica, mai oameni buni care faceti araci! ( probabil ca as avea nevoie de 50) Si stau in Bucuresti, deci imi trebuie o sursa, localizata ceva mai aproape decat Toplita.  Recunosc ca mi-ar trebui si un pret mai mic decat 6 euro/arac.

Acum e randul tirului de intrebari: voi ce araci folositi? De unde i-ati luat? Sunt rotunzi, patrati? De lemn sau de fier?

Solarul prinde viata

Probabil va imaginati cat de grele au fost pentru noi zilele care au trecut. Cum sa stai degeaba si sa te uiti luuuung pentru ca n-ai voie sa faci nimic??? Pai si cum ramane cu "munca innobileaza"?

Am "ciupit" totusi cateva ore vineri si alte cateva sambata, pana a inceput sa ploua zdravan si suficient cat sa ne oblige sa ne oprim din gradinareala. Cu toate astea va putem povesti despre locuitorii celebrului nostru solar de incepatori.

Am cumparat 30 de rasaduri de rosii si 5 rasaduri de castraveti. Rosiile sunt soiuri hibride: Marissa, Cristal si Kiveli si promit sa faca fructe gustoase, asta daca nu cumva o dam noi in bara cu ele din cauza de lipsa de experienta.
Solarul nostru care ni se parea mititel a "inghitit" pe nerasuflate firele de rosii si castraveti si mai vrea, domnule, mai vrea cel putin vreo 15. Astea 15+ vor fi cu siguranta alt soi pentru ca incercam sa identificam unul ( sau mai multe?) care sa ne placa si ale carui seminte sa le pastram pentru la anul pentru a ne face propriile rasaduri. Aveti sugestii privind alti hibrizi?

Pana ne dumirim de care mai luam, o sa va spun ca pe-astea le-am plantat cu sfoara, ca sa nu facem din randul de tomate un zig-zag de toata frumusetea, la o distanta de 40 de cm intre cuiburi si 70-80 de cm intre randuri. Speram sa fie corect asa sau aproape corect pentru ca cercetarile internetistice ulterioare au aratat ca distantele astea variaza. Ei, experimentam si ce gresim reparam anul urmator.

Le-am plantat vineri seara si erau cam lesinate bietele de ele dar luni seara cand am reusit sa "ne revedem" erau vesele si unele aveau boboci. In solar era o caldura de te lua cu lesin, semn ca e etans si ca in mod clar trebuie sa primeze starea de bine a plantelor si nu cea a gradinarului. Luni seara le-a mai dat consortul o portie de apa de fantana si erau asa vesele si ferice de ziceai ca sunt la banchet. Te pomenesti ca incep vreun chef pe-acolo in lipsa "parintilor".

Si acum fotografiile doveditoare:

In ultima imagine sunt, desigur, castravetii. De rasa. Rasa de castraveti pur sange :)). Fertilizarea solului a fost realizata cu caca de gaina de calitatea I. De la niste gaini cu multa personalitate. E drept ca doar dupa am aflat ca trebuia sa fie un caca ceva mai vechi dar vad ca d-rele n-au patit nimic asa ca poate scapam de dezamagiri.

Aseara, daca tot n-aveam voie sa facem nimic nimic ( !!!) am facut poze si cepei si usturoiului plantat cu sarg de consort. Prima runda de ceapa si usturoi a si iesit si se rasfata zglobie la soarele asta capricios. Totusi nu pare ca productia ar fi cumva deranjata de ploaie.

Astazi am un program de gradinarit bucurestean, adica facut la balcon. Castravetii si dovlecii sunt gata de repicare de vreo doua -trei zile asa ca nu mai pot sa aman, nu de alta dar aseara i-am gasit aproape lesinati de sete dupa cele cateva zile libere. Cred ca-si fura apa unul altuia acolo in cutiuta cu rasaduri.

Cum a aparut pe lume Solarul

Consortul meu are vise marete. Unele legate de cultivarea legumelor in sistem 100% ecologic, in care rosia are gustul din vremea copilariei iar castravetele e parfumat si da salatei gustul unic.
Ca sa-l cunoasteti mai bine pe consort o sa va spun ca e un gradinar wanna be total atipicpentru zilele noastre . Refuza cu incapatanare sa stropeasca plantele cu orice solutie, pentru ca, nu-i asa, lui nu-i trebuie legume si fructe frumoase, lui ii trebuie din acelea gustoaste.
Consortul meu n-are cunostinte de agricultura. El stie contabilitate. Cu toate astea e convins ca nici gainile nu trebuie crescute cu nutret combinat ci cu cel mai neaos porumb ( si ala sa nu fi fost tratat cu ceva, ca e nenorocire!) pentru ca n-ar mai fi ouale eco. Cred ca ar fi de acord sa stropeasca impotriva manei doar cu apa chioara si ar avea niste indoieli si impotriva ei.

Asa ca s-a decis ca lui ii trebuie solar. Ca acolo, acoperite si protejate, legumele lui vor creste neatinse de toate chimicalele care ar putea la un moment dat sa-i afecteze cu voie sau fara voie legumele bio.

Prima data a facut unul cu ce se gasea prin curte. Nu vreti sa vi-l imaginati. Si totusi ati putea incerca sa vi-l imaginati, asa, de dragul conversatiei. Era asa, o chestie facuta din lemne ( nu lemn ci lemne pentru ca adunase lemne de diverse marimi, pe care le prinse cu  fiecare bucatica de sarma pe care o gasise prin curte si la care mai asezonase si cuie, multe cuie). Hidosenia, pe langa faptul  ca strica tot aspectul curtii din fata, juca doar pe jumatate rolul pentru care fusese cladita, fiindca invariabil o bucata de lemn sau un cui sau o sarma, gaureau folia. Multa folie a fost ruinata incercand sa acoperim bazdagania.

Intr-un final apoteotic, consortul a cedat nervos si a daramat-o toamna trecuta. Si-a inceput sa planuiasca viitorul solar - Solarul! Cel mai cel solar din sud estul Europei. Cel mai cu mot solar din tara.

Si iaca ce a iesit. N-am apucat sa plantam nimic in el pentru ca abia weekendul trecut l-am acoperit. Dar a iesit bine, zic eu, desi eu nu ma pricep foarte tare la cum se face un solar.

Rasaduri viitoare

Am ramas in urma cu rasadurile anul asta. Ma uitam cu jind pe blogurile celorlalti si vad ca au deja plantute viguroase si variate. Noi nimic - nada! Asa ca ieri mi-am luat consortul de toarta si i-am zis ca e musai sa facem ceva pentru ca vom ramane fara rasaduri ( asta ca si cand piata n-ar fi plina!).

Am inventariat semintele. Consortul isi adunase intr-o cutiuta seminte de castraveti, de dovleac, fasole. Eu mai aveam doua pliculete de seminte de ardei si vinete de anul trecut. Le-am plantat cam asa, fara tragere de inima pentru ca as fi vrut sa fac o adevarata incursiune in magazin si sa-mi iau multe, multe seminte pe care sa le inghesui in rasadnita si sa rezulte o multitudine de plante frumoase si sanatoase.

N-am facut-o asa ca acum trag ponoasele si parca vad ca dam cateva sute de mii bune in piata la Titu :(! Pentru la anul, voi avea, desigur, un plan, nu asa aiurea...

In fine, sa va arat ce am facut totusi:

 Castravetii

Mi-am pus oarecum sperante mari in semintele acestea. Am cumparat anul trecut niste rasaduri excelente dintr-o comuna din Teleorman. S-au dovedit productive asa ca am zis sa le pastram, poate incet, incet facem o colectie de soiuri bune. Nu ma intrebati cum le cheama pentru ca evident n-am habar. Sunt doar castraveti.

 Rasadnite rudimentare. Pe-aia profi nu mi-a adus-o consortul deci abia saptamana viitoare vreau sa pun ceva in ea. Planul meu se leaga de rosii dar vedem.

Inainte de a acoperi semintele cu pamant. Cum ziceam am pus castraveti, dovleac, vinete si ardei lunguieti galbeni. Vedem ce iese. Direct in pamant am pus morcovi iar consortul  a mai plantat si el ridichi, salata si ceapa. Mai vreau: ardei grasi, capia si rosii, multe rosii.

Dupa plantare am pus caserolele la fereastra si le-am acoperit cu folie pentru a obtine efectul de sera.

PS. Ne-am pus fundal cu frumusetea de lucerna plantata anul trecut in vederea hranirii zburatoarelor din dotare. Anul asta a rasarit singurica si de capul ei si e atat de verde si "vorbeste" de atata primavara incat nu m-am putu abtine sa nu infrumusetez blogul cu ea.

Gogosari repicati

Bineinteles ca n-ati mai vazut asa rasaduri de gogosari cum veti vedea in imaginile urmatoare. Pentru ca am zarit frunzulite noi, am inceput operatiunea repicarea. Ca sa nu uit, trebuie sa multumimesc celor care au explicat pe blogurile lor in ce consta actiunea asta numita repicare, pentru ca inainte de a gasi detaliile acolo, orasenii din noi isi imaginau ca rasadurile stau, fireste, in rasadnita, pana se fac asa mari cum le aduc gradinarii la piata la vanzare :)). Acum ca v-ati oprit din ras, sa va prezentam marile realizari gogoseresti:

In prima imagine este rezultatul unei munci migaloase dar, cum aveam sa constat, extraordinar de relaxante. Oare cum de am aflat asta abia acum? E o placere sa bibilesti plantutele astea. Socrul meu ne tot spunea ca pentru el gradina e cea mai mare placere si imi amintesc ca il ascultam oarecum mirata pentru ca, in afara florilor, marturisesc ca nu ma prea pasiona chestia asta cu ardei, gogosari si alte legume. ( Ne e tare dor de tine, ticule! ). Ca sa ma asigur ca operatiunea repicarea nu va fi un fiasco total, am mai lasat in rasadnita-castronel, cateva rasaduri pe care le voi repica peste vreo saptamana.


In alta ordine de idei, nu ne-am oprit aici. Mai avem si alte rasaduri minunate pe care le veti viziona in urmatoarele imagini:

 Rosii, rasaduri noi din a doua si a treia incercare. Sa speram ca de data asta avem un minim succes

 Ardei capia

 Ardei gras verde

 Vinete

Si acum piesa de rezistenta. Va aduceti aminte cat de abatuti am fost la prima rasadnita ratata cu rosii. Atunci, de ciuda ca am dat gres am zis totusi sa incercam marea cu degetul si am transplantat cateva din acele rasaduri in paharute, desi n-aveau patru frunzulite si nu erau gata de repicare. Erau doar disperate sa ajunga la lumina, deci erau foarte lungi. A trecut ceva timp de atunci si au supravietuit, ba chiar au crescut. Iata rezultatele:

Si acum intrebarea, pentru ca e normal sa avem intrebari la cat suntem de priceputi: Al repicat gogosarii prea devreme? Are ceva daca i-am repicat in pamant de flori, avand in vedere ca au fost saditi tot in pamant de flori si n-au parut sa se supere prea tare?

Din gradina

Cred ca v-am povestit ca ploile din ultimul timp au manat aproape toata gradina. Toate rosiile noastre, mandria socrului meu, s-au dus pe apa sambetei si nu mai pot fi recuperate. Nici ceapa nu s-a facut cine stie ce iar bietii castraveti au frunzele ingalbenite si patate.

Sunt insa si plante care nu se pot plange.

Astfel, am cules primii dovlecei si i-am facut pane. Consumati impreuna cu mujdei de usturoi au facut deliciul cinei de sambata seara:

Fasolea verde are o frumusete de pastai. Am umplut deja o ladita dar nici nu se cunostea, asa de multe sunt:

Buchetelele de cimbru s-au indesit si mai ca-ti vine sa le utilizezi pe post de planta decorativa, in vaza decat pe post de condiment:

Si in sfarist vinetele care par din plastic momentan. Evident ca am facut aceasta fotografie pana sa descopar ca mai sunt si alte vinete, mult mai mari si mai lucioase. Am decis totusi sa le fac vedete pe acestea, pentru ca oricum par de jucarie:

Bonus picture: flori de piatra, multicolore, care infloresc fiecare cand are chef si sunt plantate in jardiniere improvizate