Oameni in intuneric

Ma deranjeaza ca ploua dimineata si imi ingheata picioarele, ma deranjeaza cand pierd metroul si deja am intarziat doua ore, ma deranjeaza cand nu merg aparatele de cafea sau cand cafeaua e incredibil de proasta, dar, cel mai mult ma deranjeaza oamenii prosti.

Oamenii de la care desi stii ca nu ai ce sa astepti, parca tot te enervezi si tot astepti sa se lumineze cumva, intr-un fel, oricum. Oameni care incearca sa se bage in viata ta si sa decida ce e mai bine pentru tine, desi nu au facut nimic pana acum cu viata lor.

Oamenii care vorbesc fara a gandi de cel putin doua ori inainte, care, si mai mult, se afiseaza cu aroganta inculturii lor. Mijlocul pamantului. Daca acesta ar fi format din ei, cred ca mi-as dori ca in secunda urmatoare sa ma mut pe alta planeta. Dar cum am inteles ca n-am nicio planeta disponibila momenatn, incerc sa ma fac ca ploua. Pai oricum ploua afara. Deci nu e o mare disimulare.

As incerca sa ii combat cumva, intr-un fel, oricum, dar mi-am dat seama ca indiferenta e cea mai sanatoasa. Pentru mine, ca nu ma mai doare capul, si pentru ei, ca le e bine acolo in intuneric unde sunt.

Still the one

Ratacirile fetei nesabuite

"Ratacirile fetei nesabuite" este primul roman de dragoste al lui Llosa. La 70 de ani, Llosa scrie cu dezinvoltura unui pusti care expermienteaza o iubire-obsesie, desfasurata pe parcursul a mai bine de 30 de ani.

Pornind din idilicul cartier Miraflores si trecand prin burghezul Paris, prin Londra cu puternice influente hippy si Tokyo – orasul pervers-cultural, povestea dintre Ricardo Somocurcio si fata nesabuita cu o mie de nume si existente paralele, are o continuitate care te face sa citesti pagina dupa pagina, pana la final.

Desi previzibila la un moment dat, te captiveaza pentru ca vrei sa vezi, inca o data, care sunt limitele pana la care poate fi dusa o iubire-obsesie.

Iar daca stau sa ma gandesc care este filmul ce merge cel mai bine cu cartea, as spune Bitter Moon. Obsesii in aceeasi cantitate si aceiasi protagonisti pentru care dragostea poate deveni un viciu cu final trist.

"Ratacirile fetei nesabuite" a lui Mario Vargas Llosa e genul de carte pe care o citesti dintr-o rasuflare, dar din care iti raman intiparite in minte pasaje, imagini si senzatii experimentate si la mult timp dupa aceea. Pentru ca, cine stie, poate o sa te indragostesti si tu vreodata in asemenea hal.

Sursa foto: librariabucuresti.com

Reteta pentru trezit

Reteta pentru trezit. Si functioneaza. Sterge orice urme de somn, monotonie, proasta dispozitie, nervi, dureri de cap, picioare inghetate, melancolie, iritare, inutilitate, plictiseala, furie, apasare.

Si iti da un chef nebun de vara, auotostrada pustie, masina in goana, ochelari de soare si esarfa, departe, mare, nisip, nopti nebune, dansat pana in zori, fericire, cuba libre, entuziasm, motoare, par decolorat de soare, intensitate.



Multumesc, cata, pentru melodie :)

Loveste si pleaca

Ora aproape inacceptabila de trezit, care imi aminteste de diminetile cu ora 5 si mai mult de 10 ani in minus, cu pregatirile de plecare departe de Bucuresti. Daca imi faceam griji ca nu ma voi trezi, m-am inselat amarnic. Primul contact dintre zapada si picioarele mele a fost de-ajuns. Doar cateva masini si trosnetul zapezii sub rotile lor.

Cafeaua (dupa panica: borcanul de cafea e gol si e ora 5 dimineata!) stransa din cateva pliculete de ness.

Si o vad.

Se faceau deja de-acum cateva luni bune, aproape jumate de an de cand nu mai daduse niciun semn. Asa face mereu.

E neschimbata. La fel de indiferenta. Si ma calca pe nervi cu indiferenta asta a ei mascata sub care se ascunde o foame avida de tandrete. Si, in fine, de ceva mancare. O poftesc inauntru. Ezita. Nu mai insist. Treaba ei.

Si functioneaza. Mereu a functionat de altfel. Indiferenta scoate din sarite si atrage. Se apropie de picioarele mele. Nu stiu ce o gasi la ele, ca si asa sunt pline de zapada. Se lipeste si ma priveste in ochi. Dezarmant as putea zice, daca nu o cunosc.Intra, isi ia portia de tandrete, portia MEA de mancare si dispare. La fel de insidios cum a venit.

Si daca nu as stii... Si daca nu as lasa-o...

Dar e bine sa bei cu cineva cafeaua la 5 dimineata. Chiar daca loveste si pleaca.

Sursa foto: deviantart.com

Statutul si pacatele mele

Nu posed telefon "de fitze" si nu sunt nici brand-addicted. Imi plac intr-adevar, anumite chestii de brand: cafeaua de la Starbucks, hainele de la Top Shop si parfumurile Givenchy. Dar doar imi plac. Si as putea trai totusi fara ele. Nu imi plac masinile in mod deosebit. Doar ca m-am saturat sa imbogatesc diverse firme de taximetrie.

La capitolul gadget-uri insa, in afara de ipod-ul Jon, altceva poate si sa nu existe. Cat despre telefoane, atata timp cat suna este ok. Si suficient.

Nu am inteles niciodata de ce "statutul meu social" este pus in valoare de un telefon. Asa cum nu am inteles nici de ce, unul dintre tipii aia care uita sa se spele si are un telefon de 10 ori mai scump ca al meu, in mod cert, conform rationamentului, va avea un statut social undeva cu mult deasupra mea.

O chestiune aparent fara sens, dar care capata brusc alte conotatii cand vine din partea persoanelor de langa tine.

Probabil ca voi ramane la acelasi "statut social", cu acelasi ""telefon amarat", dar care pentru mine are valoare. N-am trecut noi printr-atatea, atatia ani? N-a rezistat el saracul mai credincios ca un iubit la toate crizele mele si la toate podelele pe care a fost scapat?

Atunci unde e necesitatea de a-mi "updata" "statutul social" schimbandu-mi dragul meu amarat telefon?

Well, probabil trebuie sa mai evoluez. Cand se fac reduceri la telefoane de fitze si dispar toate celelalte lucruri cool pe care le pot cumpara cu aceiasi bani, sa ma anuntati. Pana atunci, aveti grija de... statutul vostru social.

Sursa foto: deviantart.com