Lista mea, pe 24

Nu ti-am mai scris demult o scrisoare si nici nu am mai comunicat prea bine, asa ca am zis sa pun lucrurile la punct si sa te informez cam de ce as "avea nevoie" sa imi aduci:

In primul rand te avertizez ca nu o sa iti cer de data aceasta lucruri materiale. Nu mai am nevoie de ele.

Nu vreau o casa, ci doar un loc in care sa nu fie pustiu si intuneric niciodata.

Vreau gustul fursecurilor cu nuca de Craciun, lumina slaba din bucatarie, mirosul de mandarine, fosnetul pungilor pline de ciocolata.

Vreau sa alunec pe gheata in prima zi de Craciun, sa imi pierd fularul si ea sa ma certe.

Vreau sa ma ajuti sa desenez cea mai frumoasa felicitare de Craciun si sa i-o dai tu pentru mine.

Vreau sa ii spui ca inca imi mai e frig si cand e cald in casa, inca mai sparg cani si inca nu ma pot obisnui cu anumite lucruri.

As fi vrut sa te rog sa o aduci inapoi. Pe 24.

Dar nu vreau sa te supar si sa iti cer lucruri imposibile. Asa ca ma multumesc si cu o cana de cafea. Pentru anul care va veni si in care voi sparge la fel de multe lucruri.

Ti-am zis cat te iubesc?

Suntem la fel de inalti. Dar el este mult mai calm decat mine azi. Nu ii pasa de toata aglomeratia dinaintea Craciunului si nici macar de faptul ca i-am recunoscut tacit ca ma depaseste in dimineata asta.

Mergem extrem de aproape unul de altul si aproape ma sufoca. Imi sopteste lucruri pe care nu le inteleg si ma calca din cand in cand pe piciorul stang. Stie ca sunt stangace.

Ne intra soarele in ochi la amandoi si ne ingheata mainile, mai mult mie. Nu ii pasa si merge mai departe. Probabil vrea sa ma darame azi. Probabil ii va reusi. Il imping putin intr-o parte, se revolta si se apropie si mai mult.

Nu ma lasa sa imi cumpar nimic, nu ma lasa sa respir si sa alerg. Nu intelege ca situatia poate deveni dramatica in aceste conditii. Este suficient de aproape sa il las triumfatoare in mijlocul strazii, singur, si suficient de calm incat sa il aduc acasa. Stie si profita. Stiu si profit.

Ajungem acasa, trecem peste scena sarutului din fata usii, doar suntem oameni maturi amandoi. Ii deschid, il imping putin si il invit inauntru. Sper sa se simta bine. Pana la anul, cand il voi arunca. Acum sunt ocupata sa il impodobesc. Si sa il iubesc. Dragul meu brad de Craciun, ti-am zis azi cat de mult te ador?

O mie de fluturi

Pentru toti cei pe care i-am dezamagit anul acesta... de Craciun...

Exista un moment in care iti dai seama ca toate principiile dupa care te ghidezi sunt gresite si totusi mergi mai departe...

Exista lucruri care nu mai pot ramane la fel, chiar daca iti doresti sa nu se schimbe...

Exista greseli pe care adori sa le faci, exista momente in care iti doresti sa crezi in orice...

Exista cuvinte pe care ti-ai fi dorit sa nu le rostesti niciodata si secunde care sa nu se fi inventat...

Exista o mie de fluturi care sa te faca sa pierzi si sa te pierzi. La fel cum exista o mie de fluturi pentru care sa gresesti. Si pe care sa ii iubesti.

Sunete, zgomote si altfel

Rezonanta oricarei intamplari se afla undeva, intre modul subiectiv de a o percepe si incercarea de a auzi altfel:

Zapada care scrasneste sub rotile masinii la 7 dimineata si linistea de duminica.

Cele cateva secunde cat dureaza sa se piarda un parfum.

Fosnetul degetelor care se ating cautand ceva si aerul cald care se lipeste aproape de toate geamurile.

Zgomotul usilor trantite de vant si al pantofilor care aluneca invariabil pe fiecare bucata de gheata.

Sunetul fiecarui lucru nespus si al fiecarei intrebari nerostite.

Intotdeauna altfel a sunat nespus de bine.

Nu am uitat ce am facut vara trecuta

Sa nu te increzi niciodata intr-o apa adanca, in cuvinte prea multe si in lucruri pe care nu stii sa le faci.

Trecand peste principii si temeri mai mult sau mai putin ascunse... iata ce se poate intampla cand nu ai la indemana decat o pereche de vasle pe care nu stii sa le folosesti si puterea de a tipa pana sa te salveze cineva. De pe celalalt mal. Sau nu...



Nu am invatat sa vaslesc si nici sa tip mai tare sa auda cineva. Doar sa cad...

On my own terms

I want love, but it's impossible
A man like me, so irresponsible
A man like me is dead in places
Other men feel liberated

I can't love, shot full of holes
Don't feel nothing, I just feel cold
Don't feel nothing, just old scars
Toughening up around my heart

But I want love, just a different kind
I want love, won't break me down
Won't brick me up, won't fence me in
I want a love, that don't mean a thing
That's the love I want, I want love

I want love on my own terms
After everything I've ever learned
Me, I carry too much baggage
Oh man I've seen so much traffic

So bring it on, I've been bruised
Don't give me love that's clean and smooth
I'm ready for the rougher stuff
No sweet romance, I've had enough

Franturi

Vorbeste si toate cuvintele ei se agata undeva pe peretele din fata.

Te tine de mana cateva secunde, si simti prin manusile ei negre si groase caldura palmelor.

Nu aude, dar iti raspunde cu cele mai grele priviri.

Sta atat de aproape incat poti sa vezi cati ani au urmarit-o, si totusi se afla mai departe ca niciodata.

Cunoaste fiecare pas ce i se perinda prin fata si il asociaza cu fiecare ora a diminetii, cu fiecare metrou care vine sau pleaca.

E acolo, in fiecare zi. Atat de prezenta, dar atat de invizibila pentru toti care trec, pe acelasi peron, la aceeasi ora.

Till We Ain't Strangers Anymore

Cat de posibil este sa...

Spuneam cuiva drag ca lucrurile imposibile ajung sa se intample atunci cand ti se par cel mai imposibil de realizat si cand greu este putin spus.

Si uite cateva motive...

Este posibil sa depindem de foarte multe lucruri. Dependenta se creeaza cel mai usor. Este posibil sa renunti la multe lucruri. Asa cum ai putea renunta la cafeaua de la 9. Sau la cea de la 10. E vorba numai de cat de bine reuesti sa te joci cu mintea ta.

Este posibil sa crezi cu disperare in foarte multe lucruri. Una dintre ocupatiile noastre preferate. Imposibil sa nu faci asta. Dar foarte posibil sa te opresti la un moment dat.

Este posibil sa ai controlul. Nu asupra ta. Si este imposibil de frumos cand ti-l pierzi. Si poate posibil de daunator. Dar...

Este posibil sa nu vezi absolut nimic. Doar sa atingi lucruri incredibil de intangibile. Dar este imposibil de minunat sa fii orb.

Ultimele doua sfaturi sunt posibil daunatoare. Dar...

Early winter

Starting over and over again
It hurts and I can't remember sunlight
Looks like an early winter

Reactii adverse pe ploaie

De fiecare data cand ploua isi pierd controlul.

Soferul incepe sa rada isteric dupa ce tocmai era sa calce doi copii pe trecerea de pietoni. (i-am zis ca o cana de cafea la ora 6 seara nu face decat bine, calmeaza orice inceput de stari nervoase)

Vanzatorul de verdeata de la metrou inlocuieste mararul cu patrunjel. (tu urasti cel mai mult schimbarile)

Un pachet de servetele aruncat la intamplare pe dalele portocalii se confunda cu un buchet de ghiocei putin ofiliti. (stie ca lucrurile cu adevarat frumoase au un singur loc)

Scarile rulante incep sa se miste invers si intr-o mare de oameni tacuti se aude un singur tipat. Din inertie. (printre singurele lucruri care mai functioneaza azi)

Un telefon suna cum nu a mai sunat niciodata pana acum. Trei alarme se aud consecutiv la distanta de cateva scaune. (important are o silaba mai putin incepand de azi)

Cel putin am descoperit legatura. Intre ploaie si control...

Placinta cu visine

Nu exista varsta si conditionari pentru anumite lucruri.

Asa cum gustul unei placinte cu visine la 8 dimineata in frig nu se va schimba niciodata. Asa cum privirea din ochii lor ramane intiparita undeva, facand abstractie de toti anii care au trecut si de toate urmele lasate in fiecare loc, atat de evident.

La fel cum un multumesc este uneori cel mai nepotrivit cuvant, pentru ca nu are rost.

Imi place sa ii vad la aceeasi masa, singuri intr-un loc in care vara nu mai exista spatiu nici macar pentru un sunet. In linistea lor, la fel de cuminte ca si zapada care nu vrea sa mai vina. Pronuntand cuvinte cu sonoritati atat de clare si uitandu-se intr-o parte. Evitand priviri prea directe si fraze prea complicate.

Uneori un simplu gest pe care il faci te poate face mai fericit decat o mie de cadouri pe care le-ai putea primi. Iar pentru lucrurile simple nu exista varsta sau conditionari.

Turn me on

Pentru toate lucrurile exista un moment anume. Asa cum pentru fiecare statie exista un tramvai si pentru fiecare treapta alta treapta.

Scrooge si Bradul de Craciun

Micul Scrooge s-a revoltat si in seara asta. Prea multe lumini, prea multe zambete pe fata mea, prea multa agitatie si prea mult Bucuresti.

Dar in astfel de momente, niciodata nu este suficient. Plus ca este atat de placut sa abuzezi de anumite lucruri.

Cum ar fi...

Multimea de oameni. Sunt inofensivi. Iti pastrezi calmul si atat. Ei niciodata nu te imbulzesc, doar isi fac loc. Sa treaca pe langa tine, si nu peste tine. Ei niciodata nu urla, doar tipa de bucurie. Nu se agita, doar isi exteriorizeaza starile mai mult sau mai putin placute auzului nostru.

Artificiile. "Clipe de tranzit intre o lume amortita si una insufletita. Primeste dezgustat o iubire falsificata." Interesanta descriere. Eu nu ma gandeam asa departe. Sa zicem ca semanau cu o punga de bomboane verzi, galbene si rosii, varsate alandala in noapte pe o masa putin murdara.

Bradul. "Brad capturat de moase care il aclama, il iubesc brusc si apoi il parasesc." Atat de mare incat nu il puteam incape intr-o privire de-a mea. Prea mare pentru un Bucuresti tot mai invaziv. Aici si-a facut domnul Scrooge simtita prezenta. Dar prea mic pentru capacitatea de asteptare a mea.

Ciocolata. Seamana cu o budinca. La plic. Dar are gust de sarbatoare. Si de sarbatoare toate lucrurile sunt bune.

Bucurestiul. "Bucurestiul este un pacient scofalcit conectat la aparate pentru a supravietui." Potrivit cat sa te pierzi pe fiecare strada si sa uiti unde trebuie sa ajungi. E minunat cand uiti.

Mai e timp totusi ca micul Scrooge sa uite sa se mai revolte atat. Deadline-ul este pe 24 decembrie. Opinia completa si total diferita, aici.

Ghicitori

De ce o maneca este alba si alta rosie?

De ce ea zambeste si imi leaga fularul in jurul gatului?

De ce nu m-a sunat in seara asta?

Oare o sa afle ca am picat ultimul examen?

De ce usile se deschid cu zgomot mai mare si se inchid in soapta?

Oare a terminat de facut checul cu stafide?

Cand o sa ajung sa vad bradul va fi acolo?

De ce afara e intuneric si luminile din vagon nu clipesc niciodata?

De ce am devenit asa?

Imi place sa ghicesc gandurile oamenilor. Din metrou. Imi place sa imi inchpui sonoritatea fiecarui cuvant nerostit in parte.

In anumite dimineti

In anumite dimineti miroase teribil a primavara.

In anumite zile nu ai nevoie de motive pentru a fi tu exact asa cum nu ai mai fost pana acum. Nu ai nevoie de cafea pentru a te trezi sau de haine pentru a nu-ti fi frig. De cuvinte, pentru a certa, de priviri, pentru a intelege, de soapte, pentru a fugi.

In anumite seri se face din ce in ce mai intuneric si gasesti din ce in ce mai multe cani de ceai fierbinte uitate in fiecare camera in parte. Fiecare cu povestea ei.

Si atunci esti doar tu, asa cum ai fost dintoteauna. Cu o mie de cuvinte, tot atatea priviri si fara nicio soapta.

Pentru ca in anumite dimineti miroase teribil a primavara.