Se afișează postările cu eticheta cresterea copilului. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cresterea copilului. Afișați toate postările

vineri, 8 iunie 2012

Alaptare prelungita- Pros and FAQ s

Chiar vorbeam cu o colega despre alaptare si beneficiile acesteia, in ton cu "Saptamana mondiala a alaptarii' ce mi-a placut a fost expresia ei " Am studiat..." Nu ca zice tata Leana, nu ca pediatrul  Xulescu a hotarat pentru mine si copilul meu. (Despre alaptare, lactatie... stiu 4 medici care au avut un curs si 1 lucrare practica in facultate. Atat. Asa ca tind sa dau mai multa dreptate unui consultant La Leche League.)

Asadar, cate ceva...
http://voices.yahoo.com/natural-weaning-age-science-extended-breastfeeding-2610957.html
http://voices.yahoo.com/happy-healthy-baby-benefits-extended-breastfeeding-259621.html?cat=25
http://voices.yahoo.com/the-ups-downs-backbends-extended-breastfeeding-230439.html?cat=25

http://www.nursingbaby.com/nursing/extnurse.htm
http://www.llli.org/nb/nbextended.html
 As vrea si Con s dar nu gasesc. ma ajuta cineva?

joi, 11 februarie 2010

autodiversificare

Daca stau si cujet bine, am inceput autodiversificarea de vreo 2 luni.
La inceput, atrasa de toate si mai mult bagand gurita in obiecte, decat obiectele in gura, gogoasa mea s-a trezit cu o bucata din marul pe care-l rontaiam in gura. Nu l-a lins mai mult decat lingea jucariile de-abia tinute in manute, sau patul sau ce mai baga ea in gurita, cu stilul ei de dus caputul la obiect, ochii mari si gura mare plus o fatuca plina de incantare. Deci nu vrea sa pape. Sau, mai bine zis, nu vrea sa pape mar. Dar pentru ca nu avea decat 5 luni nu am insistat. Ca era atrasa de ceam eu in maini, burete, telefon sau mancare, e drept. Dar drept mai e ca era manata de curiozitate.
Dupa o vreme, cam o saptamana- 2, ce memorie scurta am... manca Ralu o banana. Si printesa – jups! cu ea in mana si din mana in gura si da-i pe molfait cu aerul ei de pofticioasa-lacoma-grabita-dulce.
Oo! Vrem papa! Asa ca urmatorul mar a suferit o muscatura mare care a trecut la maltratat de catre micuta.
Dar sa ma intorc la banana. Bun. O vroia ea, dar de inghitit e mai greu. Micuta mea isi facea greata. Si zgomote. Asa cum se aude inainte de voma :”ueeh!” si se inrosea si se stramba cu gurita deschisa si capul dat pe spate. Greu! Ii mai scoteam bucata, o mai lasam, pana cand, acum imi dau seama ca nu mai face asa de loc.
Am trecut la morcovi, painica, broccolli, portocale, da, portocale, recomandate doar peste 9 luni, un an am lasat-o sa guste, si sa „faca haram”, pe principiul ca daca e autodiversificare, atunci sa fie, dar fara sare, zahar, untura, lapte de vaca ...
Acum mananca paste, orez, painica, grisine de casa, vafe, sa termin cu cerealele, nu stiu de ce am inceput cu ele, cand baza sunt fructele : mar, para, portocala, mango-ii place tare, banana-cea mai buna. Legumele: cartoful e preferatul, morcov, pastarnac, gulie-yammy!broccolli, pastai, dovleac. Zucchini sau dovlecel-bleah.
Atat imi aduc aminte.
De mancat mananca odata cu noi, in scaunul ei, fara farfurie ca daca pune mami farfurie papam intai farfuria golita pe masa, sau in brate, pe canapea, cu ajutor. De cate ori rontaie cineva, si Marutza primeste.
Ma gandesc cand sa ii dau carne ou si iaurt/smantana, nu goale ci mancare cu... cred ca in curand.
Ma mai intreb daca autodiversificarea e buna sau mai bine s-ar hrani cu pireuri. (din moment ce asa am pornit, chiar ca o consider mai buna).

duminică, 22 noiembrie 2009

intarcarea

Intarcarea?
Am explicat ca ma deranjeaza, ca este f greu sa o mai alaptez. Am incercat o rarire a suptului, pentru ca statea la san cu orele. Folosea titi si pentru hrana, caci nu manca aproape nimic. Noaptea sugea de 5-8 ori, practic dormea cu titi in gura. Iar eu eram din ce in ce mai obosita si mai nervoasa. O percepeam ca pe o agresiune. Nu am reusit sa descopar concret ce ma deranjeaza mai tare. Era ca si o mancarime sau cand te gadila parul pe nas... Rabdam si scuturam din picior. Si ii aminteam mereu ca ma enerveaza.
Imi imaginam deja cum imi tai sanul. Ma agasa si faptul ca trebuia sa ma incadrez in timp, sa ajung la serviciu.

Am uns apoi titi cu albastru de metil si i-am aratat ca ”are bibi titi”. Nu am mai lasat-o sa puna gura. Asta a fost. Parea ok. Nu stiu cat a suferit?! Sigur a fost greu pentru ea, care avea titi pentru mancare, bucurie, durere,reintalnire, locuri noi, somn . Ea sugea mai mereu, fara un profil anume.

A doua noapte, insa, fetita s-a trezit doar de 2 ori, a baut apa si a dormit inapoi.
A inlocuit suptul ca si calmare pentru somn cu o usoara accentuare a unui obicei : racaitul buzei mele inferioare. Asta doar cu mine. Cu ceilalti fara obiceiuri, adormit singura...
As vrea sa stiu cum ar fi fost mai bine pentru noi, de ce n-am mai putut...
Nu e o problema mare rascolitul amintirilor. Desi senzatiile negative se blocheaza oricum nu sunt deplin impacata. Incet, incet imi aduc tot mai bine aminte…


reproduceri din comentariile pe care le-am facut eu, de pe blogul lui rox