Ieri, de exemplu, Prucseok a vrut sa facem un tortulet (minciunica, a vrut de alaltaieri, dar de lene, i-am promis ca primul lucru in ziua urmatoare va fi asta). Am dar la o parte propriile maraieli si ne-am apucat de treaba, seara l-a umplut si l-a ornat... inclusiv cu vreo 200 gr. de zahar brun, de a facut scoarta deasupra. Poate o sa folosim asta vreodata...daca trecem peste nodul din gat pus de dulceata respectivului produs de cofetarie super indulcit. De mancat, bineinteles ca o sa manance toata lumea, numai Anna doar jeleurile de deasupra. bun, dar ce vroiam sa spun e ca nu am facut poze. Din prostie si din lene, invocand vesnica mea oboseala. Dar mi-am adus aminte ca in urma cu doua saptamani a inventar o reteta si a facut-o singura, pana la fiert, unde nu-si baga...inca! degetele si ma lasa pe mine.
Reteta: punem lapte, zahal blun, un pic de faina, ulei, un pic de pipel si fielbem.
Dupa o ora de munca si multiple amestecari si adaugari, iata:
Tati a fentat cu gratie servirea produsului minunat, dar mami si Mica au papat de-a dreptul si nu a fost rau de loc.
Pupa mama manutele harnicute.
