La padure, mesteceni din loc in loc intalnesti.Unii mai mari , altii mai mici , unii in picioare, altii-s cazuti.
Din aia de io rupt vremea poti face ceva.
Mesteacanul ca si ciresul, nu rezita multa vreme cazut in padure. Coaja impermeabila va retine umezeala si asta va grabi procesul de descompunere a lemnului.Vezi si-n poza. Desi arborel e cazut de ceva vreme, interiorul e plin de apa.
Tai cu fierastraul si ai grija sa sprijini trunchiul ca sa nu crape unde n-ai vrea.
Din butucul taiat, despici cu toporul exact cat iti trebuie.Pe bucata de lemn, dupa ce o verifici atent sa nu aiba fisuri, trasezi cu creionul sau carbunele forma canii.
Fixand lemnul,incepi cu o dalta (drepta sau concava) sa scoti sursplusul.
Apoi fie tai cu fierastrul in mare (e mai rapid) fie faci totul din topor.
Oricum ajungi si la topor .
Cutitul intra abia dupa ce grosul e luat. Din cutit incet incet , cu rabdare rotunjesti.
Interiorul il prelucrezi cu un cutit "carlig" (sau scoaba, cum se mai zice).
E delicat, ca va trebui sa lucrezi atent. Fie o faci repede, fie o uzi inainte sa prelucrezi, iar cand iei pauza (o zi sau mai multe) o pastrezi in punga inchisa (iar inainte de de asta sa o uzi).
Cu smirghel dur poti lucra, dar daca e uda se va incarca rapid. Asa ca mai bine o fierbi intr-o oala, in apa cu sare, dupa care o usuci lent (in punga de hartie, daca nu, poti si-n aia de plastic, deschisa).Dupa ce s-a uscat si pare stabila, verifici sa nu fi aparut vreo fisura.
Apoi ii dai bataie cu finisajul.
Treptat de la smirghel dur la cat mai fin, fiecare poate merge cat de departe doreste.
Cu snur din piele sau fara, cana de lemn este ceva deosebit.
O senzatie placuta are fiecare ori de cate ori foloseste cana lui. Unii nu s-ar desparti niciodat de ea.
Cana, ca si lingura de lemn, sunt organice , nu sunt produse perfecte, nu sunt la fel de netede ca cele de metal ori plastic. Nu sunt facute dupa sabloane si matrite.
Insa in ele se poate simti munca depusa si se vad urmele uneltelor cu care au fost prelucrate.
Ma dar cat de fain curge apa aia prin padure, se strecoara printre si peste piatra, creanga si frunze uscate.
Ture de primavara, frunza mica, verde deschis, soarele placut, racoarea diminetii, focul cu lumina lui calda incalzeste inima in serile reci.
Ii tare fain ma.
