poate nu le-ai observat sau poate le-ai uitat

 

Dupa lemnu din care is facute, prima e frasin.  

Asta-i de mesteacan argintiu.

Frasin

Mesteacan

Si iarasi frasin.

lingura de fag

No, asta-i lingura ce-am inceput-o in postarea trecuta.
Ieri am cules vreo 2 galetele de mure, pe alea le bag direct la congelator. Am mai adus si niste pere sa punem si vreo 4-5 borcane de compot.
Pai ce vorbesti ma, daca vrei sa culegi murele mai sanatoase tre sa intrii cu maceta, ca la baza ii numa feriga, urzici si spini. Ale faine le gasesti la peste 2 m , asa ca cele mai multe raman pentru pasari si restu care mai vor sa manance prin padure.

Ce treaba are asta cu lingura ? pai ce tre sa aiba, lingura e aici n-ai grija.
Ii mai finuta, mai supla si usurica. E rezistenta datorita lemnului din care e facuta  si a formei.

Are cupa mai deschisa, iar peretii nu-s atat de grosi ca la cea de jugastru.
Din stejar parca as mai face vreuna, sa vad cum apuc.

ca idee

Si ca sa ma "achit de o datorie" mai veche, am zis sa iti arat cateva din activitatile mele la padure.
Ai zis pun ceva cu cioplit, no asa ca am apus.
In rest din discutiile ce le-am avut mi-am dat seama ca omul pana ce nu vede , degeaba citeste doar povestea, ca ramane la nivel de inchipuire.
Treaba-i simpla. Am facut un filmulet cu niste franturi din cele doua zile pe care le-am umblat prin paduri..
Imi aduc aminte ca ma intreba unu si altu :
"da ce faci la padure ??? umblii? si dormi acolo ? "
Nu-i vorba doar de umblat, dormit si mancat. De aia am zis sa vezi macar cateva (cateva acuma, poate alta data alte cateva) din treburile ce le poti face si tu.
De data asta nu vin cu adaposturi, facut foc, tehnici de deplasare, capcane, etc, pe alea le-ai vazut in alte parti.
Acu iti arat mediul in care imi place sa cioplesc ceva, sa petrec timp in meditatie, antrenament, studiu, relaxare, etc.
De cand eram mic meream la padure sa trag cu prastia,cu arcu, sa arunc cu sulita si cu pietre. Si acu imi place cel putin la fel de mult .
In rest, antrenamentele la padure (natura in general) sunt incomparabile cu cele de prin sali sau mai stiu eu pe unde.
In primul rand sunt mai reale si au aplicabilitate in viata de zi cu zi. In al 2 lea rand te invata sa fii si prudent.
Io le fac departe de casa si nu-mi permit sa gresesc (sa ma accidentez). Nu le fac niciodata cu graba si caut sa nu ma expun la nici un risc (pe cat posibil).
In rest, urcatu in copaci de toate marimile si speciile e inca o treaba de care nu vreau sa ma despart.
Nu urmaresc doar forta, ci si echilibrul si mai ales lejeritatea in miscari, Nu vreau viteza ci efort minim depus. Io nu-s sportiv si nici nu am de gand sa ma fac, dar zic ca nu strica sa iti menti conditia fizica.
Am si exercitiile mai aspre, dar am zis sa le pun de inceput numa pe astea de le pot face majoritatea.
Uneori obisnuiesc sa stau pe undeva in liniste fara sa misc nimic altceva decat sa ascult si sa privesc, uneori intr-un copac, alteori la sol (in tufe sau santuri).
Observ ca este greu ca omul obisnuit cu lenea sa priceapa ca antrenamentul (la modul general, nu doar cel fizic) este hrana de care are mare nevoie spiritul, intelectul si trupul nostru.
Prin exercitiu omul se poate imbunatati, dar prin lipsa lui se degradeaza. Pe vremuri nu aveai nevoie de prea mult sport, ca omul ducea viata activa, acum insa treaba sta altfel
 Mancarea si odihna sunt si ele esentiale insa ordinea este inversata. Intai tre sa vina munca, apoi mancarea si somnul. Una fara alta e dezastru, e boala sigura. E ca si cum ai avea mancare si aer, dar iti lipseste apa, ... ce faci cand te ia setea ?
Asa ca decat sa nu merg la padure, mai bine merg.

Pana una alta ma duc sa vad care-i treaba cu murele alea, dar sa stii ca deja s-au cam facut si alunele.

pai da

Pentru ca vorbim de lingura din lemn de jugastru. Desi am terminat lucru la ea abia ieri, totusi lemnul l-am luat acu vreo 3 saptamani de la o creanga groasa, rupta inca de anul trecut.
E diferenta mare intre a ciopli in lemn uscat complet si a ciopli in ala care mai are si un pic de seva.

Asta-i o lingura mai solida, tot de marime medie dar cu peretii mai grosi.

E ceva mai inchisa la culoare decat stiai ca-i artarul de regula. Dar in poze iti apare deschisa ca batea soarele.
Am finisat-o cum trebuie si acum e pregatita.
In rest a fost o tura buna, al mic e sanatos si el, iar ai batrani sunt cum ii stii.

prin padure

De multa vreme m-a atras ideea de a face un bonsai din ienupar. Momentan ramane doar la nivel de dorinta. Nu ma grabesc, socot ca daca va fi momentul potrivit si se va ivi un exmplar ce "doreste" sa se lase modelat, binenteles si daca voi considera ca sunt in stare sa il formez.
Pana una alta boabele de ienupar sunt foarte bune la ceaiuri pentru diferite afectiuni. Se culeg tarziu nu acuma.
 In rest nu mai despic acu, ca si asa vad ca nu mere nimeni sa culeaga plante si boabe de ceaiuri, asa ca ... , Iar cine mere le stie deja si oricum e batran si nepotii lui nu se ridica de la calculator decat poate ca sa iasa la baut :)) .

Am prins zilele astea mai racoroase numa bune de mers la padure.
Ca orice urcare de pe la noi si asta incepe tot cu ceva drum forestier si portiuni de exploatare. Dar mai sus se arata bine si desisul acopera padurea.

Umblu pana ce nu mai aud nici un zgomot deranjant si pana ce gasesc o vale cu apa buna si lemn langa.
Dupa umblat se potriveste sa stai un pic. Si daca tot e ora mesei (stii cand e ora mesei ? , e cand vreau io sa mananc :)) ) hai sa facem si un ceai.

Si pentru ca fag cazut gasesc in toate starile de descompunere si urcare, din el scot si ceva cioplit si tot cu el fac foc.

Semifabricatele le pregatesc aici si cand mai am vreme o sa le si gat.

Lemnul asta ii tare si compact. Ti-am zis ca fagu n-are vreo culoare speciala sau vreo fibra deosebita, insa e tare si se finiseaza bine. Pentru cine doreste ceva mai simplu, mai durabil ii numa bun.

Seara lumina se muta din cer pe pamant. Acum nu soarele incalzeste ci flacara .
Aici la batranul foc se ascut sculele si se pun gandurile in ordine.

Iar cand vine vremea de culcare, e clar ca niciunde nu se doarme mai bine ca la padure (dar asta-i doar o parere, or mai fi si altele :)) ).
Focul se stinge usor si pleoapele devin din ce in ce mai grele . 
Frunzele flutura de la aeru cald ce se ridica. Seara e mai rece si se doarme bine. 
Or fost undeva la 7-8 grade catre dimineata, care dupa mine e o temperatura excelenta pentru dormit.

Dimineata te trezesti si iti este un pic racoare dar asta numa pana ce te speli cu apa proaspata si te trezesti cu adevarat.
Aici ca sa ajungi la apa tre sa muncesti un pic.
Dai la o parte crengile si vegetatia si iti faci un mic baraj si lasi sa se limpezeasca . "Ligheanu" ii gata. Cuier e orice creanga care aterna. Cu alte cuvinte ai toate conditiile.

Nu putini is fagii ciuruiti de alice.
Noaptea aud cum pusca astia dupa tot ce misca, aud din departari. Iar ziua vad cum "plange" fagu, ...poate plange dupa mistret si caprioara.

Putine sunt locurile in care prinzi zeci de astfel de arbori . Ma gandesc ca in locul poienii era padure si aici. Astia sunt doar cativa ce stau marturie vremurilor demult apuse.
Si socot ca cel mai fain e sa cioplesti lingura de lemn in padure.

cam asa se face lingura ta de lemn ( a trei a parte)

Pornind pe drumul care duce la lingura de lemn, ne apropiem de final.
De fapt as zice ca asta-i ultima parte inainte de finisare. Insa ca o lingura sa fie functionala n-are nevoie de o finisare speciala.
Practic si una doar prin razuirea cu lama cutitului este suficienta sa mananci bine. Cu toate astea, pentru ca lingura sa fie mai mult decat functionala, sa devina placuta, o finisez cu grija si rabdare pana luceste.

Aici ti-am pus partea in care lingura primeste adevaratul sens, adica primeste concavitatea.
In rest imi doresc lucrurile simple si curate ale vietii si imi repet treaba asta ca sa ma mai despovarez de gandurile lucrurilor de care nu am nevoie, pentru care muncesc mai mult decat se merita (si tu la fel), lasand in urma ceea ce este cu adevarat important.
A pai tu cand vezi vorbe pe care consideri ca le stii, ca te plictisesc ori nu le intelegi, treci mai departe si cauta sa pastrezi cat intelegi si ceea ce crezi ca-ti foloseste.
Inchei postarea cu principiul de baza pe care am cladit blogul :

,, Cand cioplesc, nu adaug nimic lemnului ci indepartez ce este neesential astfel incat simpla bucata de lemn sa capete in final forma si utilitate. Dumnezeu a creat, eu doar prelucrez"

Pe asta l-am simtit si invatat progresiv si s-a concretizat in urma cu cativa ani. Ma gandesc ca pe multi nu-i intereseaza explicatia lui, dar na, treaba lor :))

Gandul asta daca ar fi sa-l despic, pot zice ca-i o mixtura intre unul din principiile de baza invatate din Jeet Kune Do, umblarea si lucrul la padure si constientizarea, observarea naturii dar mai ales bucuria de a fi particica din minunea creatiei Marelui Mester  (si cu asta ai inteles si de ce eu is mic).

Cand merg in natura ma plimb in atelierul si expozitia Lui. Cand pica frunza pricep ca pica cu folos, iar cand ploua, stiu ca pamantul se bucura de apa si muguri noi apar.

Nu despart spiritul omului de trup cum nu despart oxigenul de hidrogenul din apa, ca  nu cumva omul sa devina neom, iar apa sa-si piarda proprietatea de a mai potoli setea .

Ma gandesc ca trebuie hranite in egala masura, accentul punandu-se pe ceea ce este esential . 

Dar probabil ca pentru asta e nevoie de un blog separat, ca asta-i cu cioplit :)) .

cam asa se face lingura ta de lemn ( a doua a parte)

Cutitu cu care ies la padure il folosesc si la cioplit. E cum iti ziceam si mai demult, omu isi alege cutitu si in functie de activitatile pe care le desfasoara. Altu care-i pescar sau vanator poate ca isi alege alt tip de cutit. Da pentru mine asta face toata treaba.

Ti-am pus si partea de cioplit cu cutitu.
Pana tu te uiti la asta, io mai am in lucru si o lingura de jugastru asa ca vorbim mai incolo.

cam asa se face lingura ta de lemn (prima parte)

Asa arata la final, insa pana acolo are un drum de parcurs. La insistentele unora din voi, am zis sa pun un pic si despre cum se ciopleste lingura. Ca si io stiu atata lucru ca o filmare arata mai mult decat multe poze, ca vezi miscarea care in poze nu exista. Amu sa stii ca mie nu-mi prea place cu filmatu asta ...
Io cu aparaturile astea is "lemn" asa ca nu te astepta la efecte speciale :)) .

In prima parte ai sa vezi doar munca din topor si cum arata semifabricatu inainte sa intre cutitu in el.

          Va urma :))

cioplesc linguri

Adevarul este ca gasesc satisfactie in cioplit.
Este o calatorie pe care o parcurgi de la butuc la lingura. Si ca in orice calatorie trebuie sa pornesti echipat cu dorinta de a ajunge, cunostintele minime necesare si un minim de echipament.
Insa mai mult decat toate la un loc te ajuta entuziasmul cu care privesti cum se iveste forma tot mai mult cu fiecare aschie care sare (chiar daca nu prea departe de trunchi).
Ma bucur cand gat cate una si iasa. Insa investesc nu doar timp si energie, ci si rabdare.
Nu de putine ori se intampla ca la jumatate sa constat ca lemnul e fisurat. Alteori o rebutez chiar eu incercand sa scot o anume forma, care se dovedeste a nu fi potrivita cu lemnul respectiv.
De la ele (lingurile de lemn) am invatat o anumita forma de rabdare. Tot prin ele imi gasesc linistea uneori.
Cand cioplesc nu ma mai grabesc deloc. Timpul nu mai are relevanta . Nu caut sa o termin rapid ci analizez fiecare aspect si o sucesc pe o parte si pe alta si abordez fibra pe unde vrea ea, dar numa cat vreau eu.
Asa e si in cazul lingurii de carpen pe care am gatat-o ieri. Ca doar iti ziceam mai devreme de ea.

Ca fiecare din ele si asta are husa ei. Obisnuiesc sa mai pun in poze si lingura cu husa pentru cei ce intrati rar sau care ati descoperit de curand blogu.

Ea e o lingura de dimensiuni medii ca lungime insa avand cupa mai mica si mai lunguiata.
E solida si bine finisata.
Lingura simetrica si decshisa la culoare, are pe coada ei si fasie din coaja arborelui.
Ma mai intreba cineva mai demult, da cum fac cu coaja, o lipesc pe lingura ???
Evident ca nu. Pur si simplu incep sa cioplesc lingura de la exteriorul butucului, iar pe coada ramane exact fasia naturala de pe butuc.

A mostenit taria arborelui si e gata de treaba.
Ea poate sa fie un bun partener in orice calatorie sau la orice masa .... sau poate ramane pe vreun rapt prafuit ori atarnata undeva aiurea.
Eu as perfera sa nu tina doua vieti de stat ci doar cativa ani de folosinta. Dar na, alegerea apartine fiecaruia.

o lingura de lemn

 Cand am fost in chei am trecut pe langa multi copaci rasturnati, insa ulmul mi-a atras atentia.
O singura lingura de ulm am facut in toti anii astia. Asta e a 2 a. Nu ca n-as fi vrut, dar gasesc greu ulm cazut. Sunt putini si asa.
Dintr-un butucel am reusit doar o singura lingura ca in cealalta jumatate s-a ivit fisura cand lingura era deja la jumate.

 E o lingura usor ondulata si rotunjoara. Eu zic ca-i de marime medie, comparand cu restu pe care le-am facut.

 O intorc si pe o parte si pe alta

Privita cu dezinteres, se poate afima ca-i la fel ca restu, ... dar asa si oamenii sunt la fel, daca sunt priviti din satelit.
Particularitatile creaza unicitatea fiecarei persoane. Si in lingura de lemn diferentele constau in detalii.
Acu am luat niste carpen, da inca nu stiu daca ma apuc de el sau incep altceva.

ce a mai ramas

Aici obisnuiam sa ies deseori cu cate un prieten sau doi la un ceai. Rareori prefer de 2 ori acelasi loc, dar totusi am vreo 2-3 locuri care chiar imi plac.

Aici veneam nu doar la o poveste si un ceai ci si la cioplit. Paici se perindau si caprioare si turme de mistreti.

Si binenenteles ca or taiat toata partea aia a dealului, nu doar portiunea de care vorbesc.

 

Dar dupa cum banuiam si dupa cum zicea si Lazi, acolo unde vezi arbori maturi sa fi sigur ca urmeaza a fi taiati (au varsta/dimensiunea potrivita).
Cumva din anume unghi privit si pentru anume categorie de persoane este mersul normal al lucrurilor.
Eu nu-i treaba ca nu accept ori ca ma opun, pricep ca pentru ei padurile sunt ca o gradina de zarzavaturi din care culegi, apoi cresc altele si iar culegi.
Insa toate astea nu ma pot multumi. Doar pentru ca am inteles nu inseamna ca ma si bucur. In razboi mor unii ca altii sa traiasca, ar fi absurd sa se bucure cineva ca aia au murit. Dar poate se vor bucura de aceia care au scapat.

E ca si cum ai crescut la umbra batranului stejar si ai cate un gand legat de el.
Apoi fagul ala cu crengile groase in care te suiai si statea si cate-o ora- doua in tacere si priveai de sus padurea . Amu nu stiu daca faceai si tu asa, banuiesc ca da :)) , io asa faceam.
Ce vezi in poza de mai sus dar si in cele doua de jos, este chiar locul in care veneam sa cioplim.
Daca nu stiam exact unde e situat si m-ar fi tarat careva legat la ochi si ma desfacea numa acolo , n-as fi stiut unde ma aflu.
Nu mai seamana a nimic. N-am mai pus si pozele cu mormanele de grengi si copacii rupti prin jur (aia ce s-au rupt cand au cazut ai mari peste ei) ca nu era nevoie.

Acum e mult mai luminos.
In melodii de drujba si tractoare aud si cate un mers alert de patruped ce pare derutat.
Unde sa mai fuga caprioarele ? Le papa lupu. Dar nu pentru mult, ca in toamna vin baieti "cu pusca lunga" (vanatori iscusiti cu lunete mai iscusite ca ei) .
Apropo de vanatoarea cu pusca cu luneta. Io o compar cu otravirea. La fel de multa pricepere si la fel de sportiva e si una si alta. Nimic nu stii despre vanatoare si rostul ei.

Revin la copaci.

Problema nu-i ca se taie, ca na se taie oricum. Dar si modul in care se face treaba asta si ce ramane in urma e dezastros .
Apar drumuri noi si n-ai vrea sa vezi drumuri noi paici, ca de aia pleci din oras.
Cand se taie un copac mare se nenorocesc si ai mici atat cand cade cat si cand ii trage prin padure.
In urma muncitorilor raman bidoane goale sau nu de la combustibili, uleiuri, peturi, conserve, pachete de tigari, multe cauciucuri de tractoare , raba si masina mica, etc.
Una peste alta realitatea este ca ceea ce parea linistit mai ieri, astazi e razboi.
De aia zic sa bagi la cap si sa nu te culci pe o ureche ca maine poate vei ramane surprins ca ceea ce era cum stiai nu mai e si nu va mai fi niciodata.
Caut sa aplic ce invat si vad la padure, in viata de zi cu zi. Ma folosesc de principii si le transpun unde am nevoie.
In rest arborii asa cum au fost stiu ca in viata asta n-am sa mai prind si nici copii nostrii.
Abia de la nepoti nostrii incolo, ... dar evident nici ei ca pana atunci nu vom mai avea ce taia.
Ca in astia ultimii o suta de ani s-a taiat in lume mai mult decat s-a taiat de la inceputul omeniri pana atunci.

Si poate acum cand unii din ei nu mai sunt, pricepi de ce ma uit cu admiratie la asa rarele exemplare spectaculoase.
Cand alerg si trec pe langa ei sunt ca un soarec intre mamuti.
Apoi pe langa altele, arborii astia ofera casa mai multor vietuitoare.
In locul lor raman desisurile.
O gramada de puieti de fag si tufe de mure vor face zona greu accesibila.
Umbra placuta vara si mirosul de ghinda toamna, coroanele bogate ce te fereau de ploile scurte nu mai sunt.
Cand trec pe cate-o parcela neexploatata si alerg printre ai mari, ma opresc uneori si ma uit in sus si nu vad capatul. Alteori pun mana pe el ca sa-l simt, sa stie ca ma bucur ca-i acolo, dar si sa il tin minte ca maine poate nu mai e.

In ultimii 3 ani s-au rarit portiunile cu arbori mari . Si cand zic s-au rarit, ma refer ca acum nu ma mai plimb ca inainte printre ei ci tre sa merg sa-i caut.
Vara soarelete te bate in cap si iarna nu umblii bine din cauza ca puietii si tufele nu lasa se taseze zapada.
Io ce sa zic, ca ies de placere la padure, da astia cu blana de stau acolo ... , dar de fapt nu tre sa indure mult nici ei ca in 2 ani ii pusca pe toti.
In padurile astea, la Ghica am avut acu 10 ani si mai inainte , cerbi o gramada.
Povestea tanti de sus ca vedea in poiana si cate 9-10. Si ii auzea si cum strica. Si zicea ca o vazut si lupii cu sfasaiau din unu dasta.
Apoi unii mergeau la timpu potrivit sa caute si sa gaseasca coarne pentru manere de cutit.
Altii insa mergeau sa-i puste. Si acum nu mai is. Desi acu vreo 3 ani am vazut o ciuta pe zona aia cu castanii.
Vulpi mai is, iepuri, caprioare, mistreti, bursuci, veverite, jderi nu stiu  poate, ceva lupi cica se perinda. A pai tanti o zis ca o si fatat lupoaica si ca-i aude noaptea pe vale.
La iarna am zis ca ma duc sa raman peste noapte mai mult pacolo sa ascult.
Dar ce vorbesc io de copaci in lumea in care nu-i pasa omului de om. Fiecare stie numa de propria persoana, de lacomie, de satisfacerea dorintelor de moment. Care ma? aia, sa moara, ce treaba am io cu ei ! :))
Cand conduci masina ai la usa o ranga mica sau vreo bata sub scaun. Spray, pistol si alte narozii, ca sa te aperi !!! Adica sa-l troznesti in cap pe fratele tau, ... care dupa gandirea ta te-ar trozni el primu daca n-ai fi mai rapid ca el. Cam la asta se rezuma autoapararea : "ma enerveaza fraieru ala, stai ca-l educ io"
Si de la gandirea tipic romaneasca ca "mie sa-mi mearga bine si acum nu maine", pleaca multe dereglari.
Dar ce treaba are asta cu copacii???
Are doar in sensul ca nu ma astept sa-i pese cu adevarat cuiva ca se desertifica tara in care traieste.
"Si paici inca stam bine" ... asta era vorba pe care o aud in fiecare an, dar in fiecare an stam tot mai rau la capitolul paduri. Ma uit pe hartile de demult si ma uit pe Google Earth in prezent. E mult mai putina zona impadurita.
Da-i bine .
Ce-i bine Vasi ??? intreaba Ovidiu.
Pai ce sa fie, e bine. E bine ca sambata urcam la munte si dupaia mai vedem.
In rest era fain sa mai prinda si astia ai mici un pic de padure , dar de fapt ce conteaza ca lor le pui ceva jocuri pe calculator si i-ai linistit.
Perspectiva pesimista ? Tu imi zici ca-i pesimista dar aplici tot ce ti-am zis ca nu-i bun. Pai in cazul asta e realitatea pe care tu o creezi.
 Alin de ce poate sa-l duca pe al mic la munte si tu nu ? Ca tie nu-ti pasa.
A pai Cornel ii baga pe aia mici sa schieze si sa inoate in timp ce invata sa si vorbeasca. Ca ei sunt sunt si altii, dar prea putini.
Lasa, ca la calculator e mai sigur si mai comod. Stii ca e acasa si ca e bine, ... in siguranta. In plus nu tre sa te chinui sa mergi nu stiu pe unde cu el.
Cine mai joaca jocurile pe care le jucam noi cand eram mici ? Cine mai alearga de dimineata pana seara ?
Acum e periculos afara , zici si cu gandul asta te complaci.
Mobilul la gradinita sa nu lipseasca si nu de oricare, ca rad colegii de el. Tre sa fie dinala smart. Radiatiile sunt o prostie (de fapt sunt si demodate), toata lumea are mobil !
Cumva se leaga toate. Si sper ca prin astea sa nu te intristezi sau mai rau, sa te ofensezi, ci mai de graba sa-l iei de mana si macar la sfarsit de saptamana sa faci dovada ca sunteti din acea categorie de persoane care inca apreciaza o iesire in natura.
Si aici nu ma refer ca opresti masina pe marginea drumului unde mai sunt inca cateva sute si deschizi usa, dai drumu tare la muzica, scoti gratarul si scaunele pliante si iara stai. Pai aia nu difera cu nimic de statul acasa. Nu, gresala !
Asta-i relaxarea proasta, romaneasca.
Umbla, vezi si arata-i si lui. Sadeste in el dorinta de frumos, de curat si daca n-ai apucat sa faci tu astea and erai mic, nu-i tarziu nici pentru tine.