Este dragostea capcana Diavolului ?

Hande Altayli, o turcoaica nascuta in 1971, a publicat in 2006 primul sau roman, care a cunoscut un succes neasteptat pentru o tara in care dragostea, despre care, autoarea indrazneste sa scrie fara rezerve, este pusa de traditie sub o suta unu lacate. "Aska Seytan Karisir" - "Dragostea e capcana diavolului", este cea mai bine vanduta carte din Turcia in 2006, si al doilea roman  al autoarei, aparut in 2009, intitulat "Maraz" - "Maladia", a fost, alt succes de rasunet al scriitoarei, ceea ce prevad si pentru tine, Diana Alzner, asteptand nerabdator publicarea primului tau roman, "Tunelul de la capatul lumii", aflat, in prezent, in faza de finisare delicata, inaintea contactului cu cititorii. Sigur ca dragostea nu este de la

diavol si nu-i nici o capcana, dimpotriva, este un dar divin, si lui Omer si Asli, din Istanbul, care s-au iubit si s-au despartit, datorita contrangerilor vietii, le-a fost data, dupa minunea dintai, care s-a facut pentru ei, o a doua sansa. Unde erai in 1991, cand implineai varsta de 20 de ani, si eu am poposit in Istabul, Asli, sa te fi cunoscut, ca sa te pot intelege mai bine, acum, cand citesc despre tine?

Expozitie de trandafiri pe masa din Babel

Pe vremea mamei, o uimeam scotind din rafturi orice carte "in doi timpi si  trei miscari". Aveam sapte-opt mii de carti pe atunci, si eram agil, iar acum, am mult peste douaspreze mii, si, iata, in acest an de pe urma, viata ma obliga sa port si ochelari, asemenea lui William din Baskerville, din "Numele trandafirului" de Eco, cu un singur "c", caci  nu sunt profesor de literatura,  sa pot ramane credibil scriind acest nume sacru cu doi "c", numai pentru ca "asa vrea profesorul". Am vazut, cu bucurie, ca ai postat pe blogurile tale si pe blogul nostru comun, despre "Cercetari in marca Brandenburg si alte povestiri" de Gunter de Bruyn, Diana. Si te-ai referit si la "Expozitia de trandafiri" si "Nuvele minut" de Orkeny Istvan, care, intr-o duminica, ne-a tinut laolalta, in discutii nesfarsite, care nu ar fi incetat pana azi , nici pana la a doua venire, daca era dreptate pe lume. Iti amintesti de nuvela "Cat traieste un copac", Diana ? Pe-atunci, Orkeny imi parea un nume insuficient de maret, eu ortografiam "Orkenyi", asa voia maestrul ratat din mine. Cele doua volume sunt in vechea colectie "Globus" a Editurii Univers, care, din nefericire, a fost abandonata dupa 1989. Cartea lui de Bruyn  a fost un ton aparte din ultimul racnet al colectiei, in 1989. Autorul, care a debutat in 1960, poate fi considerat est-german, chiar daca intre timp, Germania s-a reunificat. Dar totusi, nu poate fi localizat restrictiv, valoarea sa este universala - limbaj de lemn, vei zice, sau poate nu vei zice, Diana , faca-se voia ta! 
*

Am in Babel, douasprezece randuri de carti din seria Globus/Meridiane, asta inseamna cateva sute de carti. M-as fi gandit ca dorinta mea de a raspunde cu un ecou postarilor tale despre "Cercetari in marca Brandenburg" imi va prilejui o excursie prin sute de titluri  ?
 Cartea de Orkeny am scos-o din prima miscare, am gasit-o dintr-o privire, sta la vedere, ca sa-ti pot raspunde pe loc, daca mai ai dorul sa vorbim despre "Expozitia de trandafiri". Dar povestirile lui de Bruyn, erau pe al doisprezecelea raft, pe randul din spate, si am luat in mana toate cartile colectiei, pentru a aseza cartea pe masa de onix din Babel, in expozitia de trandafi, sa-ti raspund cu un ecou. Iata-l ! Ecco !, cum zice feodermul din cizma italica!

Intalnire printre ruine : London Fields

Era o zaluda la Pro-TV, Gianina Corondina, sau asa ceva, care bagase spaima in mine, caci se schimonosea ca dracu' in timp ce se scremea cu stiri despre vreme. Era /este o paiata , ceva de spariet pruncii nenascuti, pentru a-i convinge, sa ramana "la locurili lor". Apoi, am aflat ca muiercea , dracul cu fofoloanca , cum o numisem spre hazul sora-mi , este si cantareata ( Turcelu, cantaretul chelu, este un ecou in viitor al oribilei matracuci ) - cu glasul ei de cotofana - am zis  atunci ca pe lume, nimic nu-i imposibil. 
Asa ca a devenit posibil sa mai scriu odata si despre satana cu curul gol din "London Fields", Nicola Six, care, va fi avand adevarurile sale, dar datorita raului pe care mi l-a facut, am asezat-o pe cel mai inalt tron al muierilor satanice.
*
Eu am citit romanul vara trecuta, adica in 2013, si ceea ce redau este un vag ecou, in care nu exclud sa se fi amestecat, din bizara chimie combinativa dintre amintire si uitare, si nesce ( sic volo!) citate din alte zone. Iata, voiesc sa incep cu o vorba a samanului OSIKIN : " Magul contacteaza universul - aceasta uriasa forta vie - pentru a obtine sprijin impotriva diavolului". 
 *
Stiu ca realitatea ne ofera alternative limitate, aceasta era si situatiunea in cazul Nicolei, care stia ca va fi ucisa, si a fortat desfasurarea dramei propriei morti, pentru a afla totul despre ea, dinainte. Actiunea ei a fost asemenea marilor maestri, care, printr-o mutare neasteptata, isi fac adversarul sah-mat !
*
Vine o serie mica de citate de provenienta incerta, aici uitarea este mai tare decat amintirea : " Nutream vise mai puternice decat realitatea", "Inimile oamenilor se leaga prin rani", "Talentul este evanescent si putini artisti reusesc sa-l sustina pana la capat", "Nu mai putea crede in comuniuni perfecte", "Adevarul este , ca un oras ingropat in nisip". Poate ca am alunecat catre Milorad Pavic, nu stiu sigur.
*
Ma reculeg cu strafulgerari de lumina din Psalmul 119 : "Ma gandesc la judecatile tale de odinioara, Doamne, si ma mangai / Ma apuca o minie aprinsa la vederea celor rai, care parasesc Legea Ta."
*
Si acum, sunt sigur ca suntem in London Fields. Nu, nu vom vedea aici lumea in ruine, Diana, tu asteptai, spre sfarsitul lecturii un peisaj apocaliptic.Lumea nu a pierit, doar omenia.
*
"Moartea, ultimul lucru care deja, in viitor, fiinta, crestea in aceste momente in dimensiune, iar Nicola Six, ii iesea in intampinare";  "Nicola se afla intr-o relatie stranie cu realitatea"; " Pentru ea, timpul si spatiul se comprimau cand trecea prin usa rotativa ce conducea spre uitare";  Isi ruinase viata pentru Nicola, si ea, se culcase cu el doar o singura data, ca sa-i arate ce va pierde pentru vesnicie"; "Isi propusese sa abata asupra capului lui umilinta si haosul"; "Iubirea face ca lumea sa se invarta"; " Nu putem controla lucrurile pe care le visam"; " Dupa ce ai simtit atractia nenorocirii in masa, mai vrei nenorocire, mai vrei masa" . 
*
Destul, deocamdata. Amin.

Relatari recente despre Pirrip Philip

Romanul "Marile sperante", publicat de Dickens in anul 1860, va fi citit pana la sfarsitul veacurilor de noile generatii de cititori, si nu ar fi exclus de la lectura nici in imprejurarea-limita in care ultimul cititor din lume, ar avea de ales dintre toate cartile scrise de specia umana, pentru o singura viata de om, pentru ca, acest roman are glas, si iti cere sa-l citesti.
*
 Am mancat, de curand, placinta cu carne, si mi-am amintit de Pirrip Philip, eroul lui Dickens. Placinta cu carne a sustras Pip din camara surorii care-l crestea pe fratele orfan, ca sa-l hraneasca pe ocnasul evadat care l-a surprins in cimitir, unde copilul venise la mormantul parintilor sai. Intalnirea cu ocnasul, a fost pentru Pip, o intalnire cu destinul.
*

Pirrip, numele de familie, Philip nume de botez, era ceva de nepronuntat pentru micul orfan, "limba mea n-a izbutit sa scoata un cuvant mai lung si mai lamurit decat PIP ", spune personajul din "Marile sperante", si daca te iau cu repejorul, trece un pic de vreme , pana sa te dezmeticesti despre cine vorbim cand ii pronuntam numele in intregime.
*
Acum, este vorba, de fapt, despre "Mr. Pip", este un roman de Lloyd Jones, publicat in anul 2007, de acest autor neozeelandez, si aparut in limba romana in 2009, la Editura Trei, colectia "Fiction Connection".
*

 Ne aflam pe o insula tropicala, in vreme de razboi. Bougainville este un loc fertil, incat dupa cateva luni de la intreruperea cursurilor, din cauza razboiului, scoala insasi a disparut sub asaltul vegetatiei. Singurul alb care, infruntand ororile razboiului civil, ramane pe insula, este Mr. Watts. El decide sa fie profesor, dar unicul volum aflat la dispozitia sa, pentru a-i invata carte pe copii este romanul "Marile sperante". Mica eleva Matilda, patrunde in lumea acestei carti, in care isi gaseste refugiu din realitatea dura a vietii in timpul atrocitatilor traite. Lumea cartii este in conflict cu cea a credintei religioase a mamei sale, dar peste conflictul de idei, revarsarea barbara de sange care scalda comunitatea, spulbera totul.
*
Autorul marturiseste despre puterea miraculoasa a fictiunii de a genera lumea imaginara care te poate salva din mizeria dezastrelor, si felul in care un roman te poate invata la fel de multe, si chiar mai multe decat lumea reala, aducand  bucurii intre dureri si luminite in noapte. Mai vedem cum pot cartile sa starneasca neintelegeri, temeri si conflicte, dar si bucurie si stare de vraja.  In "Mr.Pip", lumea  palpabila isi pierde consistenta, cedand locul celei alternative.

Imblanzirea scorpiei

Realitatea are pentru oameni, pentru noi, variante limitate, degeaba spun visatorii ca viata este un nesfarsit spatiu albastru, indemnandu-ne sa ne deschidem in el cai nesfarsite. 
*
"Imblanzirea scorpiei" imi sugereaza. prin inovatia lui Petruchio, atitudinea unui mare maestru  de sah. In prezent, milioane de fani urmaresc pe viu, fiecare mutare, dintr-un joc intre mari maestri, si totul pare previzibil, totul se conformeaza normei si asteptarilor, pana in clipa celesta a unei miscari neasteptate, geniale ...
*
Despre oglinda, Petruchio si Katharina vorbesc doar o data in piesa : intai  el o indeamna sa nu mai fie atat de acra, iar Kate riposteaza ca asa arata ea, ca un  mar paduret. "Nu e nici un mar paduret aici, asa ca nu mai arata atat de acra", adauga barbatul. "Ba da, este" , riposteaza femeia. "Arata-mi-l" cere barbatul. "Daca asa avea o oglinda, ti l-as arata", raspunde femeia.
*

Oglinda este mutarea geniala a lui Petruchio. El devine o oglinda deformanta pentru Kate. Izbucnirile ei temperale, reflectate in reactia lui exagerata la acestea, devin o oglinda ce reda caricatural apucaturile femeii. Absurditatea si nebunia acestor gesturi, o determina pe femeie sa-i poarte simpatie celui care i le-a suportat, inspirat de dragostea pentru ea. Kate ajunge sa isi doreasca ordinea si decenta, imposibile in contextul crizelor temperamentale subintrante de care era vinovata, si vazandu-se pe sine, asa cum este, datorita reflectarii in oglinda deformanta, se leapada de toanele ei.
*

Oglinda a fost , pentru cei doi, mijlocul prin care li s-a dezvaluit adevarul, ajutandu-i sa inteleaga cine sunt ei cu adevarat. Trasformarile suferite  sub imperiul oglinzii strambe, aduc aminte de Metamorfozele lui Ovidiu. E mare lucru sa invingi indaratnicia, zadarnic vad atat de bine paiul din ochiul altuia ! De aceea are loc atat de confortabil irationalul  si sub caciula mea !

*

"Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj" de Haruki Murakami

Al optsprezecelea volum de Haruki  Murakami in seria de autor la Editura Polirom este romanul "Tsukuru Tazaki cel fara de culoare si anii sai de pelerinaj". Astept cu infrigurare cartile lui Murakami, si acest roman nu m-a dezamagit, dar pot spune ca "Underground" (roman-reportaj) si "Autoportretul scriitorului ca alergator de cursa lunga", nu mi-au placut, asa cum mi-au displacut si romanele-reportaj ale lui Garcia Marquez, in ciuda faptului ca  recunosc ca Marquez este Marquez, si Murakami este tot el, si cand isi alege teme aiurea, cuvintele sunt ale autorului, si starea de vraja nu le paraseste, in ciuda naratiunii neatractive.
*
Titlul noului Haruki m-a derutat , despre "ani de pelerinaj" am tot auzit si am mai citit, dar nu am mers cu gandul la origine, aici, inspiratia lui Murakami vine de la "Anii de pelerinaj" de Liszt, din care interpreta, la pian, Dalba, un personaj tragic al romanului, bucata "Le mal de pays" ( link : AICI), iar autorul face referire si la alte doua interpretari ale piesei, dintre care o prefera pe cea a lui Lazar Berman. "Le mal du pays" este, de fapt, dorul de casa, tristetea nedeslusita, melancolia. Asadar, Liszt face un tur prin Murakami, si se intoarce la mine, in Europa, acum, cand acest cantec se destrama in mintea mea, facand loc uitarii. Nu uit ca romanul "1Q84" mi-a adus in centrul atentiei "Sinfonietta" de Leos Jancek ( link : aici ), si cum as uita romanul "La sud de granita, la vest de soare", in care vad cum un autor japonez, vorbeste despre muzica ascultata de tineri in Occident, ca si in Tara Soarelui-Rasare, ceea ce inseamna fuziunea intre civilizatii ?
*
Am citit cartea cu sufletul la gura, dar lectura m-a tulburat mai mult decat era de asteptat. O veche poveste din anii de liceu, care lasase rani in sufletul lui Tsukuru, este dezgropata, scotand la iveala fapte cutremuratoare ale vietii si  revarsari de intuneric din adancurile fiintei, care trebuie asimilate, pentru ca viata sa merga mai departe.  Nu lipseste nici spectrul diavolului din aceasta poveste. Ma opresc insa, doar la cateva scurte citate, cu speranta sa revin cu postari consistente despre romanul de 262 pagini, in care mi-am insemnat peste cinci sute de citate.
*
" Caldura fuziunilor chimice intre oameni" ; "adevarul este ca un oras ingropat in nisip"; "vise mai puternice decat realitatea"; "inimile oamenilor se leaga prin rani"; " nu stia daca in profunzimile sale se ascunde un intuneric adanc" ; "GELOZIA ESTE CEA MAI FARA DE SPERANTA INCHISOARE"; " NU MAI CREDEA IN COMUNIUNI PERFECTE"; "talentul e evanescent si probabil putini oameni reusesc sa il sustina pana la capat".

Jocul cu moartea in padurea nebuna

Nu credeam ca Padurea Deliormanului va scoate o monstruozitate  precum traseistul Dragnea, individul acela cu un neg  pe obraz, care face azi descentralizarea si baronizarea unei tari muribunde, pentru a o transforma in feude de partid. Dar la ce sa te astepti de la padurea nebuna ? 
*
 Romanele lui Zaharia Stancu, traduse la scurt timp dupa aparitie in zeci de limbi, ce-i drept, mai ales limbi bolsevice - dar si limbi capitaliste, caci ceea ce infatiseaza acest autor, este, de multe ori cumplit, si atrage cititorii de pretutindeni -  au patruns, datorita succesului international, si in clasica serie Biblioteca Pentru Toti, care avea darul sa desavarseasca consacrarea oricarui scriitor, in vremea aceea. Tin minte cum a ajuns, in vara lui 1989, si sclifosita de Banana Blandiana, in BPT , cu un volum de poezele , de trei bucati la leu vechi, doar ca  mita spre a-i puna botnita motanului Arpagic, insa Herderul primit de jalnica matracuca, tocmai pentru a-l trage de coada pe cotosman, sa miorlaie ca un anticomunist, a fost mai consistent, incat oratania s-a zugravit strasnic ca dizidenta, ca si mamitica ei  si alti dinesti de trei surcele, care au facut bani si gusa, mai mult ca agenti de influenta decat sub forma de scribalai.
*
Dar, Z. Stancu, pe care azi nimeni nu-l citeste, insa multi il injura, a ajuns pe merit in BPT, devreme de tot, cu "Constandina ", in seria rosie , apoi cu "Descult",  iar in 1966 cu "Padurea nebuna", in 1968 cu "Jocul cu moartea" si prin 1972 si cu "Satra". Ceea ce vreau sa subliniez, este faptul ca, si versurile lui Stancu sunt mai digerabile decat cantecele comuniste ale Blandianei, si ca acesta nici nu-i nume, ci doar pseudonim, iar personajul, este fum si scrum.

*
Am citit in 1968 si "Padurea nebuna" si "Jocul cu moartea", chiar aceste exemplare din ilustratie  - impreuna cu tata -  eu, incepand cu "Jocul cu moartea" , el , cu "Padurea nebuna", era  in aprilie-mai 1968.
*
Am in prezent, 60 de ani, exact varsta la care tatal meu a incetat din viata, avea 58, cand a citit aceste carti, pe care, azi le privesc cu ochii parintelui meu. Acum, moartea se joaca cu mine in aceasta padure intunecata si nebuna, care este, ceea ce a mai ramas din tara mea, ce in 1968 parea luminoasa si cu un viitor in fata. 
*
Romanul "Jocul cu moartea" ne intoarce in anul 1917, cand  Darie, protagonistul aventurilor prin balcani, sosteste in Capitala, trimis de boierul  Arizan din Clocociov. Acesta a slugarit intr-un birt de mahala, apoi a intrat in tagma vanzatorilor stradali de ziare, care la vremea lecturii, imi apareau ca ceva exotic, iar azi, cand ma impiedic de ei, mi se par mizerabili, ceea ce nu ma impiedica sa-i compatimesc. In aceasta ipostaza de "ziarist" stradal, Darie este inhatat de politie, cu ocazia unei razii, si trimis la munca fortata in folosul armatei germane care ocupase tara. Alaturi de alte specimene ale pegrei bucurestene, Darie este imbarcat intr-un tren care transoprta ori rechizitionate de ocupanti , pentru trupele germane din balcani, mama lor de germani, mama lor de balcani !
*
Din momentul plecarii acestui tren, Darie trece printr-un lung sir de aventuri - ce emisiuni mai fac felurite babe chioambe pe la belevizor, sub deviza "trenul vietii !" - printre lumpenii adunati de pe strazile Bucurestilor,  calatoria fiind o neincetata baie de sange, sub neintrupta amenintare a mortii.  In Serbia , Darie este martorul unor asasinate oribile - cine ar fi crezut ca in aceasta tara crestina, occidentul dement va mai organiza bai de sange pentru dezmembrarea sa teritoriala, chiar si in ultimul deceniu al secolului XX ? -  la furturi, inaierari, injughieri, la incendierea garniturii de tren, si ranirea pasagerilor, la scena cumplita a ridicarii spanzuratorilor de la Semendria de catre ocupantii germani - cine va va ierta toate crimele, herr , porcilor? - si cate alte asemenea ? Insa Darie reuseste sa fuga din trenul mortii, stabate Macedonia sarbeasca, si Bulgaria, reusind sa revina in Bucuresti, insa dupa un alt sir de aventuri memorabile, iar pe final, Darie redevine "ziarist" stradal,  si il vedem cum striga pe strada Sarindar   -  unde, inhamat la brisca, se afla un falnic armasar -   inca din prima zi dupa reintoarcere,   titlul editiei speciale : prabusirea Guvernului Kerenski si venirea comunistilor lui Lenin : era 7 noiembrie 1917.

"London Fields", titlu pastoral, roman bestial.

Odata, despre fundal : SIZIGIA, fenomen astronomic, care parea ca va provoca "levitarea" si fierberea apei oceanelor, distrugand ecosfera.  Acest fenemen urma sa se intample tocmai in ziua crimei. Apoi, escalada unui conflict politic, in imprejurarea in care sotia presedintelui Americii  facea pasi hotariti catre moarte, fragilizand puterea de decizie a omului care putea declansa un razboi ce risca sa puna capat nu numai civilizatiei, ci si spetei umane, cam in acealasi timp cu momentul sizigiei. Iar ginerele  presedintelui, era  unul dintre cei trei soricei, banuiti de Nicola, ca prezumptivi asasini,  ispititi si testati, intr-o desfasurare malefica, care te poate face  sa detesti nu numai femeia, dar si dragostea. Era era clarvazatoare, stia ca nu lumea, ci doar ea va pieri, obervase si alura asasinului, numai fata nu i-o vazuse, fiind ascunsa in umbra.
*
Despre romanul "London Fields" de Marin Amis :
" Este poveste unei crime, in pragul unei posibile apocalipse " ; "naratiunea vibreaza sub puterea campurilor de forta a unei energii intunecate si vorace"; "personajele romanului sunt sechestrate intr-un aliniament letal"; "este o carte de un umor intunecat, o lectura hipnotica".
*
Martin Amis, nascut in 1949, este fiul scriitorului Kingsley Amis, fiind considerat  drept cea mai influenta voce inovatoare a literaturii britanice".
*
Consideratii despre roman, pe scurt : "cinic si crud". 
*
Abordeaza teme de la sadomasochism si violenta gratuita, pana la amenintarea distrugerii ecosferei intr-un cataclism cosmic, si riscul unui razboi nuclear.
*
Nicola Six, protagonista, are darul previziunii, cunoaste data si felul cum va fi ucisa, dar nu stie sigur cine va fi autorul, avand de ales dintre trei  suspecti. Incerca sa-l identifice, urmand un joc intunecat cu moartea, realizand o orchestratie minutioasa a propriei distrugeri. Ii testeaza si ii atrage in  actiune pe cei trei suspecti, iar indiciile asupra asasinului se acumuleaza progresiv, cu detalii scabroase si superdense.
*
Cateva citate : "Adevarata moarte, ultimul lucru pentru ea, care exista deja in viitor, CRESTEA ACUM IN DIMENSIUNI iar Nicola ii iesea inainte sa o infrunte sau sa o intampine.  ( ...) Era stabilit, era scris. Dar criminalul nu era inca criminal, iar victima, fusese intotdeauna victima"
*
Toti trei suspectii pornisera in noaptea aceea sa o ucida, isi merita moartea din partea a doi dintre ei, dar a omorit-o al treilea, suferind el insusi de o maladie mortala.
*
Acum, doua citate vor marca trairile avute de victima si  de asasin, cu ocazia primei lor intalniri, cand criminalul nu era inca criminal, dar victima era deja victima :

" FIREA OMULUI II E DESTIN.  Iar Nicola stia care este destinul ei.  Se indrepta spre bar, isi arunca voalul cu amadoua mainile, ca o mireasa, arunca o privire celor din jur si intelese pe loc, cu durere, cu un soc  incarcat de sensuri, cu  intensa recunoastere ca IL GASISE PE EL, pe criminal. Ajunsa mai tarziu acasa, isi nota in Jurnal :  L-am gasit. Pe Portobello Road, intr-un bar cu numele de Crucea Neagra, l-am gasit " 
***
" Deci iata fata : pe Nicola. Ea ma va vindeca de boala de care sufar de douazeci de ani ; DEZAMAGIREA LENTA A NE-SCRISULUI.  Mi-a stat inima cand am vazut-o. O lovitura usoara, dinauntru. Imbracata in doliu, cu palarie si voal. Si-a ridicat voalul, si-a aratat fata. Oare ma vedea cu soarele coborit la spatele ei ?  Nu mi-am dat seama : dar NICOLA STIA.  Dupa o pulsatie rapida a timpului, s-a indepartat grabita, pe sub mainile frante ale copacilor."

James Herbert - "Sobolanii"

Am citit in august romanul "Sobolanul" de James Herbert, si, pe parcursul  lecturii, am avut nenumarate idei despre posibile postari pe blogul Babel, despre aceasta carte, incat speram sa o gasesc  plina de citate insemnate delicat, cu Rothring, pe margini de pagini, ceea ce insa nu se intampla. Dar nu am citit, ci am devorat cartea, asa cum isi devoreaza prada , in roman, sobolanii mutanti, uriasi, inspaimantatori, gata sa irumpa din nou in Londra, dupa exterminarea de  care au scapat nevatamati regele sobolanilor si sobolanca-mama. Este ceva ce se citeste cu sufletul la gura, dar apoi, se uita. Mi-a adus aminte de roman o stire recenta, despre aparitia , in Anglia, a unei populatii de sobolani mutanti, care nu sunt ucisi de otrava, insa mor otraviti cainii care ii ataca si ii musca, datorita otravii din carnea acestora. Romanul lui Herbert imi evoca si povestirea "Monstrii lui Prasad" de Konrad  R. Fialkowski, inginer si SF-ist polonez, nascut la Lublin in 29 dec. 1939, povestire aparuta in etapa, de-acum, mitica a colectiei PSF. In numarul 420 , a mai aparut o povestire a lui Fialkowski, "A cincea dimensiune", fapt ce ma duce cu gandul la o posibila continuare a povestirii Dianei Alzner, despre o invazie extraterestra, care va ajunge, sper, cunoscuta cititorilor in anul 2014. Mai am un gand, nu ma voi referi insa la "Omul cu sobolani" a lui Freud, ci la insasi Maria-Sa, "Sobolanul", de alt polonez stralucit, Andrzej Zaniewski, publicata la Editura Nemira, colectia BABEL, in 1995.  Este un roman-roman, in care personajul principal, Sobolanul, isi infatiseaza viata, peregrinarile si  patimile, cu nimic mai prejos decat cele ale unui om. Iata cum va recomand, dintr-un singur foc, trei autori fantastici, si un medic si mai fantastic, ma refer la Sigmund Freud.

"Toba de tinichea" - Gunter Grass

L-am auzit pe doctorul Veres Florin vorbind cu o colega despre "Toba de tinichea", citisem romanul in 1997, cand a aparut  in limba romana, dupa decenii de la editia germana, si nu intelegeam aceasta intoarcere a sa in trecut, in zile in care se produce o adevarata revarsare a cornului abundentei de carti noi, asupra noastra, amintind de revarsarile Nilului din vremea construirii piramidelor, care lasau in urma mil fertil. "Vreau sa am si eu piticul meu magic", mi-a spus Florin, si mi-a prezentat noua editie a cartii lui Grass, la Editura Polirom, pe care, iata, o am si eu, pana la urma, desi tin mult si la editia de la Editura Univers.
*
Inca de prin aprilie voiam sa fac o postare despre acest roman, iar ceea ce urmeaza, va fi altceva decat ceea ce ar fi fost, daca nu ma lua trenul vietii in cursa de o primavara si o vara, in care m-a purtat intr-o lume mirifica, din care nu as fi vrut sa ies pentru nimic in lume, mai ales ca am poposit si pe un camp cu maci, undeva, departe de mare, langa scheletul unui galion spaniol, patruns, prin cine stie ce vraja, dincolo de gemandurile de dinspre uscat.
*
Venim acum la Oskar Matzerath, piticul suspectat de o crima pe care nu a comis-o, si internat intr-un ospiciu. Si nu pot sa nu-mi amintesc de psalmi : " Cu neputinta sa nu vina smintelile, dar vai aceluia prin care vin". De un lucru sunt sigur, ca lumea piticului, era una smintita, dar smintelile nu au venit prin el. Si, tot referitor la "Toba de tinichea", gasesc foarte potrivit un gand al lui Sabato, desi autorul se refera la cu totul altceva : " Adevarurile sunt bune in matematica, in chimie, in filosofie, insa in viata, sunt mai potrivite iluziile, inchipuirea, dorinta, speranta". Tii minte, Diana, unde si cand ai dat acest citat?
*
"Toba de tinichea" bate, adica vorbeste despre Danzing, intr-o desfasurare intinsa de-a lungul a trei decenii, incepand din 1920. Intalnim in roman o inlantuire de fapte si personaje angrenate in vartejul istoriei. Nu ma dau in vint dupa termenul "bildungsroman", dar, cum citesc in prezent "Educatie siberiana" de Nikolai Lilin, etichetat in acest mod, nu pot sa nu fac aceeasi afirmatie despre romanul  care ni-l face cunoscut pe Oskar, piticul magic.
*
Oskar a ramas pitic in urma unui accident  petrecut la varsta de 3 ani, el are o toba de tinichea cumparata de parinti, mereu alta, caci este un tobosar profetic, si bate la toba de o sparge, iar viata sa, aflata in rezonanta cu mitul, este incarcata de simboluri ce infatiseaza in lumina crepusculara involburarea istoriei. Naratorul este Oskar insusi, uneori,  isi prezinta  intamplarile vietii, alteori, ia cuvantul autorul,  vorbind la persoana a treia despre faptele lumii, iar capitolele marcheaza traseul in viata al piticului in vremea ascensiunii, apogeului si prabusirii nazismului, dar si momentele de rascruce din existenta personajului.
*
Grass nu ezita sa-si aseze piticul alaturi de Iisus, in scena din biserica, atunci cand Oskar se aseaza pe genunchii Fecioarei Maria, pe locul pruncului sfant, ii pune acesteia toba de gat si o

indeamna sa bata. La 30 de ani, piticul strange ucenici in jurul sau, amintind de Iisus. Este perioada in care asistam la ascensiunea nazismului, la histeria colectiva, la devastarea caselor evreilor, la deportarea lor in lagarele de concentrare. Suntem martorii bombardarii postei poloneze din Danzing, aparata eroic, pana la un sacrificiu, dealtfel inutil, de lucratorii polonezi.
*
In roman, apar obsesiv cimitirul si inmormantarile.
*
Chipul bunicii lui Oskar este de neuitat.
*
O intreaga lume este scoasa din scena, datorita razboiului, facand loc unor brute dezgustatoare. Ce sa ma spun, pe final, vin si rusii, brute noi, in locul celor recent venite, daca mai lipsea ceva. La venirea ciolovecilor, tatal lui Oskar, mica capetenie nazista, inghite insigna partidului, ca sa nu fie descoperit ca hitlerist, si are parte de o moarte grotesca.  Omul Negru, ca masca a mortii, il insoteste pe Oskar, inca din podul casei cu multi chiriasi , casa copilariei. Ca si la spargerea data de banda de copii a Bisericii "Inima lui Iisus", catre finalul cartii. Omul Negru este de fapt, nu atat o amenintare, cat o premonitie. Nu stiu de ce imi vine in minte un termen din mecanica cuantica : " generatori de torsiune". De ce ?

Educatie siberiana

Am avut, o cadere de tensiune de lunga durata, iata, nici macar evocand, ca terminologie, o defectiune de releu de curent, nu am reusit o indepartare asimptotica spre neant de un diagnostic medical - cert este faptul ca trupul, mintea, spiritul, speranta umana, toate mi s-au prabusit in groapa de potential inca de la sfarsitul verii, in ciuda unor realizari formidabile pentru Biblioteca Babel, de aceea am postat atat de putin, si mai ales poze, fara comentarii. Am compensat, parelnic, lipsa de vlaga si activitate, postand si redistribuind postari straine, pe feisbuci, adica la rascruce de vanturi, vanturi-vanturi, termenul popular pentru FLATULI - flatulenta fiind emisiunea de vanturi -  termen fiziologic , epifenomen al defecatiei. Si m-am indepartat si mai mult de drumul de intoarcere acasa. Mi s-au intamplat, insa, din punctul de vedere al cartilor, atat de multe lucruri demne de impartasit, incat incerc sa emit un semnal, fie el si din orizontul de actiune al unei stele negre, care devoreaza totul, incat nu stiu daca fotonul pe care-l emit va suferi caderea gravitationala, sau va reusi evadarea si reunirea cu spectrul unui  curcubeu. Este, insa, "ca un curcubeu", ceea ce hazardul a adus in viata bibliotecii.
*
 Iata, in urbea mea milenara, in care, din circa 15 librarii, au mai ramas doar 5, Editura Univers nu are puncte de desfacere de carte, asa ca am trait cu senzatia, ca aceasta editura a disparut, cum dispar atat de multe lucruri in lumea constrangerilor. Dealtfel, oferta imensa de carte mi-a epuizat mereu resursele ,  asa ca nu am facut explorari pentru a elucida, macar destinul colectiei "Romanul secolului XX" / "XXI", preferata de mine , o viata de om. Dar o colega ortoped a descoperit intr-un supermagazin  un roman de Ben Okri. Cunoscand autorul inca din 2007, cand am citit cu uimire cartea sa, " In Arcadia", m-am repezit sa cumpar volumul semnalat de colega : "Drumul infometat". Prima surpriza : acesta a aparut in "Romanul secolului XX". A doua surpriza, este o carte la o inaltime de neimaginat ,  voi scrie despre ea, cum am scris si despre "In Arcadia",  este ceva fascinant. Dar am mai descoperit si alt roman in colectie, "Busola lui Noe" de Anne Tyler, in care mi-am facut insemnari pentru postari, iar doctorul Veres Florin mi-a adus din Bucuresti o a treia carte in colectie, "Educatie siberiana" de Nikolai Lilin, transnistrian care scrie in limba italiana, si mi-a adus vestea ca , in Capitala, se afla, in rafturi, vreo 30 de volume ale colectiei, pe care le voi cumpara si citi in viitorul apropiat. In curand, va apare in "Romanul secolului XX", "Pravalia cu miracole" de Jorge Amado, care-mi aduce aminte de titlul singurului roman care-mi lipseste, din cele scrise de Dickens : "Magazinul de antichitati". Noua mea misiune automimpusa, aceea de a recupera cartile acestei colectii, pe care, disignul drastic schimbat al copertei nu mi-a instrainat-o, ma insulfeteste. Voi recupera tot ce am pierdut.

Amos Oz - "Scene din viata campestra"

Mie putini oameni imi pot oferi carti, caci imi cumpar tot ce ma intereseaza, si daca cineva imi daruieste o carte, fie o am deja, fie mi-o da zadarnic, dar iata ca Iulia, mostenitoarea Bibliotecii Babel, ma cunoaste si pe mine, cunoaste si cartile din biblioteca noastra si are capacitatea sa-mi dea ea, singura din lume, carti, venind in intampinarea dorintelor mele. Tot Iulia mi-a cumparat de la Cluj si numarul 8 al revistei CPSF - Anticipatia, al carui numar pe noiembrie, il astept cu infrigurare, fiind personal interesat de una dintre povestirile din planul editorial. Despre "Scene din viata campestra", roman din povestiri - cum poate fi considerata si scrierea "Mistere la Linia Hanului" de Diana Alzner - Le Figaro se exprima indirect, vorbind despre autor : 
"Amos Oz este un papusar crud, care nu le da personajelor sale decat SANSA UNUI SINGUR TUR DE PISTA, maret si derizoriu in acelasi timp".

Sizigia si sfarsitul lumii - in "London Fields" de Martin Amis

Nicola Six, este o femeie tanara, capabila de precognitie,  stie ca eclipsa de soare care pare sa aduca sfarsitul lumii, va trece cu bine, dar stie sigur ca ea va fi omorita in aceeasi zi, vede si locul, vede si arma crimei, dar nu-l vede bine pe asasinul aflat in umbra. Stie insa ca va fi unul din trei : scriitorul, malai-mare, miliardarul bun de muls, sau Keith, jucatorul de DARTS, avand la baza profesiile de escroc si spargator. Indiferent de motivatia care o determina sa aiba relatii cu aceste persoane, caci, in fond, voia doar sa afle care dintre ei o va ucide, acceptand moartea fara sa incerce sa o evite, felul in care s-a comportat face ca aceasta femeie sa fie tot ce am cunoscut mai murdar si mai detestabil in literatura, iar lectura, m-a ingretosat dar m-a si fermecat, asa cum este fermecat un broscoi care intra de bunavoie in gura deschisa a sarpelui. Acum, ceea ce m-a atras, este atmosfera apocaliptica , reprezentand fundalul pe care se desfasoara inclestarea dintre personaje. Cu ocazia eclipsei, pozitiile relative ale Soarelui, Terrei si Lunii, realizau o conjunctura teribila, zi de zi mai ingrijoratoare, cu soarele mult coborit la orizont, si cu prevestirea ca oceanele vor levita la momentul ZERO, si lumea va sfarsi intr-un catalclism.
*
Sa vedem acum cuvantul SIZIGIE, nu auzisem de el, pana la aceasta lectura, ma voi apropia acum de text : Meteorologii erau adevarati corespondenti de razboi, in zilele premergatoare eclipsei, unii vorbeau despre iminenta unor uragane, altii despre ghetari sau fenomene ingrozitoare in troposfera. Pozitia joasa a soarelui era explicata asa : " Periheliul, cand Terra se afla in cea mai apropiata pozitie fata de Soare, perigeul, cand Luna este cea mai apropiata de Terra  si SIZIGIA, cand Terra , Soarele si Luna sunt aliniate la cea mai mica distanta unele de altele, fac sa creasca gravitatia, sa scada viteza de rotatie a planetei si SA INCETINEASCA SCURGEREA TIMPULUI, ceea ce poate antrena cataclisme planetare." Iar veacul douazeci, se apropia de final.

Osemintele Siervei Maria de Todos los Algeles

" Un caine cenusiu cu o stea in frunte navali in labirintul targului in prima duminica din decembrie, tranti mesele cu gratare, facu prapad prin tarabele indienilor si corturile cu lozuri de loterie si, pe desupra, musca patru persoane care i se ivisera in cale. Trei erau sclavi negri. Ultima a fost Sierva Maria de Todos los Angeles, fiica unica a marchizului de Casalduero, care se dusese cu o slujnica sa cumpere o ghirlanda cu clopotei pentru sarbatorirea celordoisprezece ani pe care avea sa-i implineasca."

*

Nici nu va puteti inchipui cat de mult indragesc numele pe care le alege pentru personajele sale Gabriel Garcia Marquez, dar acum nu despre asta vreau sa "vorbesc".

*

Civilizatia , are ea semnele ei bune, dar calca in picioare tot ce-i sta in cale, fara sovaire, fara remuscari.  Asa se face ca in 1949, pentru construirea unui hotel au fost sacrificate criptele Manastirii Santa Clara, iar Garcia Marquez, participand ca reporter la acest sacrilegiu, a vazut, la demolarea criptei pe care era inscris numele Siervei Maria de Todos los Angeles, osemintele acesteia, in jurul carora se incolaceau suvite de par auriu , lung de douazeci si doi de metri.  Peste cateva decenii, in 1994, scriitorul avea sa publice romanul de scurte dimensiuni, "Despre dragoste si alti demoni", pornind de la impresiile culese cu decenii in urma la deshumarea ramasitelor pamantesti ale fetei moarta de tanara.
*
La 12 ani, cainele turbat care a muscat-o pe Sierva Maria parea sa nu o fi contaminat, caci celelalte trei victime au murit, iar ea, a ramas in viata. Medicul evreu care a consultat-o i-a recomandat fetei sa faca tot ce ar putea sa-i aduca fericirea, caci aceasta este  leacul ce poate vindeca orice boala. Dupa cateva luni de cautare a fericirii, au aparut insa simptomele bolii. Crizele , manifestate prin accese de manie, semanau cu un fel de nebunie, si tanara a fost internata la manastire.  Dar fata care vorbea trei limbi africane, a fost acuzata de indracire.  Un inchizitor urma sa stabileasca daca fata este posedata sau nu de demoni,  numai ca intre inchizitor si Sierva Maria s-a infiripat o poveste de dragoste. Inchizitorul nu a reusit sa-si convinga superiorii ca fata nu este posedata, si ea a murit, exact ca si Maria Cornici de la Tanacu, din cauza exorcismelor, iar el a sfarsit-o ca infirmier la leprosi. Este o poveste despre dragoste si moarte, despre cruzime si absenta sperantei.
*
Au ramas ca marturie niste oseminte ingalbenite de vreme si un par neobisnuit de lung, tot auriu in ciuda scurgerii timpului.  

Cosmopolis - Don Delillo

Romanul "Cosmopolis" de Don DeLillo a depasit mult asteptarile mele, l-am citit pe nerasuflare dar mi-am insemnat cateva lucruri( de fapt, cu zecile!) pe carte, si, in continuare, in paralel cu alte lecturi - iata, citesc o alta carte despre New York, este "Labirintul apelor" de Edgar Doctorow - imi voi copia citate din "Cosmoplolis" si voi scrie cateva din gandurile si ideile pe care le-a generat acest roman in constiinta mea. Tot ce pot sa spun este faptul ca ceea ce spunea "The Guardian",  anume, ca acest roman al lui DeLillo  este "un adevarat imn al New Yorkului" este o gogomanie, acesti ziaristi comenteaza carti fara sa le citeasca, am cunoscut acest fenemen si la ziarele locale care se aflau in treaba punand niste grafomani sa-si dea cu parerea despre carti necitite. Eu spun, pe scurt, ca romanul "Cosmoplolis" este dedicat impatimitilor intru cunoasterea tiparelor fundamentale din natura, care sugereaza ca matematica guverneaza fenomenele de crestere, precum cel al inelelelor copacilor, al semintelor din roadele pamantului,  sau chiar cresterea si descresterea bratelor galaxiilor spirale ... dar si fenomene sociale, sau chiar financiare, precum schimbul de curs valutar, toate acestea in cicluri temporale la scara  gigantica dar si la scara nanosecundelor, generand interferente cu destinul omului, fiind sursa de bogatii, de intelegere a lumii si vietii, dar si capcane mortale, in incertitudinile interstitiilor in care se strecoara asimetriile , irationalul si absurdul ...
*
 Dar iata ca o luai cam prea de departe, cand nu voiam decat sa consemnez pentru Jurnal ca anul 2012 mai are doar o zi si un pic, dupa care lasam in urma umbrele trecutului, si eu unul, intru in anul 2013 plin de speranta. 
*
DeLillo, nascut in 1936, este una dintre figurile centrale ale postmodernismului, "Cosmopolis" este prima mea carte citita de acest autor, mi-e si jena sa spun ca am trecut pe langa cartea sa "MAO DOI" ( doi roman, de fapt), fara sa o cumpar, dar recuperez in curand.
*

Suntem intr-o zi de aprilie a anului 2000, impreuna cu multimiliadarul Eric Packer, o zi fata de care cea a lui Ivan Denisovici este palida ...
 Packer nu face speculatii financiare, nu din speculatii este multimiliardar la numai 28 de ani, el are stiinta tiparelor fundamentale din natura, la care a ajuns prin studiul aprofundat al fluctuatiilor monedelor, astfel incat investitiile sale sunt castiguri garantate. Iata, in aceasta zi de aprilie, el va stabate intreg Manhattanul in limuzina, doar pentru a se tunde la frizeria unde mergea impreuna cu tatal sau. Dar in timpul deplasarii, este conectat la fenomenele existentei, lucreaza, delibereaza si investeste toate miliardele sale , plus banii sotiei, pe care ii sustrage din conturi, fara sa o intrebe. Yenul urca, dar el stie ca va cobori, insa Yenul refuza de asta data sa se conformeze tiparelor naturii. De fapt, chemarea spre frizeria unde voia sa asculte iarasi povestea mortii tatalui sau, la numai trei luni dupa imbolnavirea sa de cancer, este primul avertisment primit de Eric din nestiut. Vin avertismentele specialistilor sai, care-i spun sa renunte la cumpararea de valuta japoneza, dar le ignora. Vin si avertismente privind riscurile legate de ambuteiaje provocate de vizita ocazionala a presedintelui SUA la New York, ca si de o ampla manifestatie de protest. Si un avertisment sever, de risc vital personal major.  Intervine si o coincidenta acauzala semnificativa : la vizita medicala al zilei, desfasurata chiar in limuzina,in timpul deplasarii, afla de la medicul care l-a consultat, ca are o asimetrie de prostata. Se astepta sa auda  exact acest lucru afirmat si de alt medic, cu ocazia altui consult. Dar nu sesizeaza nici  avertismentul hazardului despre posibile asimetrii in lumea tiparelor naturii. Mizeaza tot, pierde tot, iar la capatul zilei, la reintoarerea in zona garajului, il asteapta cu un pistol in mana, un fost colaborator indepartat candva de el, ca sa aduca la indeplinire  si avertismentul de risc vital major raportat de serviciul sau de securitate. Si ceea ce se va intampla, ii arata cadranul ceasului sau special, care estimeaza, ca prin magie, aspectele probabile ale viitorului apropiat : vede un cadavru , si isi spune "sunt mort", vede apoi eticheta sertarului de la morga pe care scrie "barbat, alb, necunoscut", si este constient ca inca nu a rasunat focul de arma. Ce a ignorat Packer ? Intruziunea irationalului, a absurdului, si in fluctuatiile valutare, si in viata sa. 
*
 Am gasit acestea toate in romanul "Cosmopolis"de Don DeLillo

"Cosmopolis", mai mult, link : AICI

Un MACONDO galez

Carti de Niall Griffiths venite de curand in Babel

Nu stiam nici daca Niall este fata sau baiat, desi de cand ma stiu cercetez dupa carti si autori, cu regretul ca nu am devenit insumi un autor, ci am ramas doar cititor, grafoman si colectionar. Dar am gasit o carte la "promotie" de Niall Griffiths - si fara a fi oportunist, dar fiind din plin una dintre miliardele de victime ale crizei generate de bogatii lumii pentru a se imbogati si mai mult pe seama saracilor, am "pus botul", ca sa ma exprim conform asteptarilor javrelor care ne considera vite bune de jug - am luat cartea "Sfartecari" si am aflat ca sunt fata catre fata cu un autor britanic nascut in 1966 la Liverpool, care s-a mutat apoi in Tara Galilor si a scris romane care au fost incununate de premii prestigioase. Se spune despre Griffiths ca a conferit, prin cartile sale, puteri magice romanului contemporan, ce parea in impas. Se mai spune ca oraselul de pe coasta vestica a Tarii Galilor, in care se petrece actiunea romanului "Sfartecari", ABERYSTWYTH - BINE CA SCRIU, SI NU-MI  MUSC LIMBA INCERCAND O PRONUNTIE FARA SANSE DE IZBANDA - ar fi un mitic MACONDO  galez, desi este in efect, o MECCA a drogatilor, si se mai spune ca in romanul "KELLY plus VICTOR" doi indragostiti care devin dependenti unul de altul , urcand impreuna pe culmile extazului, ajung sa se distruga reciproc. Iata destule motive care sa ma indemne sa incerc sa fac loc in viata mea acestor lecturi. Dar cate alte carti nu striga dupa mine sa nu trec nepasator, si sa le iau la citit!

Sorgul rosu de Mo Yan

Cel care vede filmul "Sorgul rosu" risca sa judece gresit cartea si ar fi pacat caci ne aflam in fata unei capodopere de o vastitate asemenea necuprinsului existentei.
Filmul nu reda nici a zecea partea din ampla desfasurare de evenimente dramatice descrise in roman , si nu atinge nici macar tangential ideile autorului, filosofia sa.
Este o alta rasa de oameni, de pe un alt continent, cu alte mentalitati si obiceiuri, si intamplarile se petrec sub presiunea teribila a ocupatiei japoneze in campul acela nesfarsit de sorg rosu, salbatic, de nimeni sadit, care inglobeaza si mistuie furnicile umane in imensitatea sa rosie.
Doar o pagina vorbeste despre comunism, fara macar a-i pomeni numele, si totusi o singura pagina realizeaza o critica devastatoare a unui sistem criminal care a pervertit relatiile dintre oameni.
*****

" Tata a socotit mereu ca in clipa in care au scos-o pe bunica din mormant, chipul ei era la fel de frumos ca al unei flori, ca splendoarea din groapa a fost orbitoare si ca aromele aparte incantau nasul - ceva cu totul si cu totul ca-ntr-o poveste.
Dar luptatorii care fusesera de fata tagaduiau ca lucrurile ar fi stat asa : de fiecare data cand vorbeau despre asta, fetele li se strambau convulsiv in timp ce infatisau extrem de viu infatisarea hidoasa a cadavrului putrezit al bunicii si putoarea lui inabusitoare.
Tata credea cu tarie ca bat campii, pentru ca el isi amintea ca era perfect limpede la minte in acele momente si ca vazuse cu ochii lui cum, dupa ce fusese data la o parte si ultima tulpina de sorg, chipul zambitor si dulce al bunicii ardea ca un foc aprins, bocnind bezmetic.
Iar parfumul ei ii lasase o amintire profunda si de durata intre buze si dinti. Era pacat doar ca acel moment fusese prea scurt.
De cum au ridicat din groapa corpul bunicii, infatisarea ei dulce si stralucitoare si aroma ei adanca s-au prefacut intr-un fum subtire care a disparut plutind usor, lasand in urma doar un schelet alb ca zapada."

Sociometria

Mihu Achim

SOCIOMETRIA

*

In anul cinci de facultate am studiat SOCIOLOGIA si cartea "Sociometria" facea parte din bibliografia obligatorie. Nu mi-a placut niciodata sa studiez din carti imprumutate de la biblioteca, si a fost o mare bucurie cand am putut sa cumpar in timp util acest eseu al lui Mihu Achim, care a ramas de-a lungul vietii, un reper pentru mine. "Sociometria" este unul din cele 101 de volume care fac parte din Marele Stat Major al Cartilor din Biblioteca Babel.

Romanul "Obosit de viata, obosit de moarte" de Mo Yan

Incep cu "Incident la Antares" de Erico Verissimo, roman aparut la Editura Univers, colectia RS 20, in anul 1975. In roman, mortul se intoarece de la groapa si poate sa vada , fara sa fie vazut, ce face sotia sa si ce face lumea dupa moartea sa, ceva ce era mai bine sa-i ramana nestiut. Apoi , in lectura mea din anul 1987, miniaturistul asasinat din romanul "Ma numesc Rosu" de nobeliatul turc Orhan Pamuk, comenteaza din fundul fantanii in care i-a fost aruncat  cadavrul, evenimentele in desfasurare. Suntem in plin realism magic si urmeaza sa citesc, in aceeasi arie, romanul "Obosit de viata, obosit de moarte" de Mo Yan, despre care scriu din auzite, caci am cumparat doar azi acest roman de 730 pagini, si imi va lua ceva timp pana sa il citesc. Nu pot sa nu avansez cate ceva din cele auzite despre aceasta carte. In timpul reformei agrare a lui MAO din China Comunista, un taran instarit, ucis pe nedrept si chinuit pe nedrept in Iad, se vaieta atat de jalnic incat il convinge si pe YAMA, stapanul taramului damnatilor sa-l lase sa se reintoarca printre cei vii, pentru a indrepta raul care i-a fost facut. Dar Ximen Nao, taranul ucis, trebuie sa parcurga, potrivit canoanelor reincarnarii, o viata de magar, apoi alta, ca vita de povara si pe rand, de porc, caine si maimuta, pana sa i se acorde sansa reincarnarii ca om. Aceste metamorfoze ii ofera ocazia sa devina, traind alaturi de familia sa, cronicarul unei jumatati de secol de viata din tinutul sau natal. Despre acestea, sper sa scriu mai bine dupa lectura.

Cabalistul din Praga

Spun adesea ca nimeni nu-mi poate darui vreo carte, caci fie  o am deja, fie nu ma intereseaza. Dar iata ca se gaseste un om, dupa scriitoarea D. Alzner ( care mi-a daruit, printre altele "Asasinul orb" de Margaret Atwood), un om de la inima mea, care stie sa-mi daruiasca si carti : este  Iulia, care va fi mostenitoarea Bibliotecii Babel.  Obiectul postarii, romanul "Cabalistul din Praga" de Marek Halter, este darul Iuliei pentru mine, si pentru biblioteca. Voi comenta  cartea dupa lectura, dar am de citit mai intai romanul "Obosit de viata, obosit de moarte" de Mo Yan, aparut in colectia "Raftul Denisei", roman pe care  trebuie intai sa-l cumpar, ceea ce inseamna o descindere la librarie, adica o adevarata odisee, posibila doar pe parcursul saptamanii viitoare. Timp pe care nu-l petrec inafara lecturii ... "Cabalistul din Praga" a aparut la Editura ALLFA, editura pe care o pretuiesc, in colectia "Strada Fictiunii", nume care  suna bine de tot !