'Spui că e obositor să fii alături de copii.Ai dreptate. Și adaugi: fiindcă trebuie să te cobori la nivelul lor, să te apleci, să te înclini, să te încovoiezi, să te faci mic. Aici însă greșești. Nu asta te obosește cel mai mult, ci faptul că ești obligat să te ridici la înălțimea sentimentelor lor. Să te întinzi, să te alungești, să te ridici pe vârfurile picioarelor. Ca să nu-i rănești.' Janusz Korczak
"Fie-vă dragi copiii, purtați-vă cu ei blând, învățați-i ce e de folos, fiți drepți și-ți vedea că nu-s sălbatici. Schimbați-le des ocupația, jucați-vă cu ei, căci între copii trebuie să fii și tu copil. Nu vă vărsați veninul amărăciunii voastre în sufletul copiilor, că-i păcat" (Ion Creangă)
"Cea mai bogata mostenire pe care parintii pot sa o lase copiilor este copilaria fericita, plina de amintiri tandre despre tatal si mama lor. Aceasta va lumina zilele care vin, ii va pazi de ispite si-i va ajuta in incercarile vietii de zi cu zi dupa ce vor parasi casa parinteasca.
Parintii trebuie sa fie asa cum vor sa-i vada pe copiii lor, ci nu cu vorba, ci cu fapta. Ei trebuie sa-si invete copiii prin exemplul vietii lor." (Sfanta Mucenita Alexandra, Imparateasa Rusiei)
marți, 26 ianuarie 2010
POSETA MEA
Laura imi transmite o leapsa despre posete. Trebuie sa spun ce port in poseta si, daca am, sa pun si o poza.
Acum cativa ani as fi avut muuuulte de spus. Cam tot ce aveam era in poseta: pixuri, agenda, telefon, rujuri, servetele, sticla de apa, chei, portofel etc, etc.
Acum.... nu mai am poseta, deci nici poza. Serios, ma incomodeaza, asa ca am renuntat la ea.
In schimb, am asa:
- 1 buzunar de la haina pentru un ruj,
- alt buzunar pentru telefon (atunci cand buzunarele au fermoar, daca nu, las telefonul acasa - de fapt, oricum il uit aproape mereu - daca n-am poseta...).
- Un buzunar de la blugi pentru bani (de preferat buzunar care se inchide cu capse),
- altul pentru servetele.
Daca mai am si alte buzunare disponibile (m-am indragostit de blugii mei cu buzunare pe picior si de haina cu buzunare la piept) mai strecor un biscuite, o lista de cumparaturi, desi in general Catalin se ocupa de cumparaturi si plata facturilor.
In functie de haina pe care o port, gasesc intr-un buzunar si un spray de gura (l-am pus in una din haine si nu l-am mai mutat).
Daca e rost de vizite prelungite, atunci imi arunc pe umar un ruxacel cu chilotei impermeabili, ciorapei lungi (in caz ca David face pipi si iese din chilotel - dar se intampla tot mai rar), o jucarioara, servetele umede si ce-mi mai trece prin cap ca ar putea avea nevoie copilul.
Si cam atat.
Dau mai departe leapsa oricui are o poseta si-i place sa vorbeasca despre ea
vineri, 22 ianuarie 2010
8 MINUTE DE ABDOMENE CU PAPUSILE MUPPETS
Nenea suna promitator, timpul e scurt, asa ca am zis ca nu-i bai daca imi acord 8 minute zilnic pentru gimnastica. In fond ce-s 8 minute? O clipita. Nici n-o sa-si dea seama David ce fac si ca ma ocup de mine, nu de el.
Zis si facut. Intins patura pe jos. Pozitionat laptopul pe birou astfel incat sa vad de pe podea
Impartit ecranul in doua: jumatate pentru David, jumatate pentru mine. Pornit filmuletul meu dar dat pe mut ca si asa se aude ca naiba (acum vad ca pe net se aude bine). Pornit filmuletul lui David si spor.
BASIC CRUNCH, pe muzica lui Ernie and the Honkers
.
Simple, le-am facut de multe ori inainte. Dar nu cu un copil catarat pe mine. Pentru ca David, de indata ce m-a vazut intinsa pe jos a inceput sa ma calareasca cu spor si sa traga cu subanteles de bluza. Bun. Dau pauza la nenea cu gimnastica, dau copilului ce vrea, il pun langa mine si-i explic ca am nevoie sa fac gimnastica. Intre timp Ernie a terminat de cantat, asa ca e randul lui Groover.
Done basic crunch. Toate bune si frumoase. Urmeaza:
OBLIQUE CRUNCH
David descopera pe jos clama pe care o aruncasem ca ma incomoda. Bineinteles ca vine si incearca sa mi-o puna in par. Eu fac abdomene, el ma piaptana cu dintii clamei.
A terminat si nenea, a terminat si Groover, terminat si eu.
TOS TOUCHES pe Nasty Dan al lui Johnny Cash
Lui David i se pare extrem de amuzant ca stau cu picioarele ridicate si topaie de zor si chitaie prinzandu-ma de picioare.
REVERSE CRUNCH
David s-a plictisit de picioare, acum vine in zona fetei. Ca de obicei, nasul e atractia principala. Ma prinde de el si asteapta sa scot sunetul de clacson, dupa care rade amuzat. Apoi imi arata ca si el are nas. Si urechi. Descopera si cerceii noi si-i studiaza cat termin exercitiile.
S-a terminat muzica, e randul lui Captain Vegetable
David s-a plictisit de mine. Se uita la John Leguizamo si la Elmo (preferatul lui) si reusesc sa fac dintr-un foc SIDE CRUNCH si PUSH THROUGHS
David se mai uita din cand in cand la mine, imi mai aduce clama, dar ii spun ca ma incomodeaza. Imi aduce o nuca dar ii spun ca n-am nevoie, asa ca o baga in gura s-o molfaie. Scot nuca din gura copilului si termin rapid si LEG PUSHES
Mai sunt 2 exercitii: ANTERNATING CURLS si CURL
Canta Martina McBride si Elmo
Gata
Nenea imi zice ca I did a great job
Indeed spun eu si inchid calculatorul
luni, 18 ianuarie 2010
ATOTPUTERNICUL CURENT
Si tot astfel am invatat despre unul dintre marile mituri ale vietii noastre: curentul. Intuiam ca nu e chiar monstrul responsabil cu durerile de orice fel, dar obisnuinta de a zice "m-a tras curentul" era destul de mare. Da, e mai usor sa dai vina pe ceva din afara ta decat pe obiceiurile tale proaste. Cand m-am lamurit ca cel mai distrugator lucru pe care il poate face curentul e sa tranteasca usi si ferestre (sau doar sa starneasca afectiuni deja existente in organism), am cautat ceva articole cu care sa-mi sustin punctul de vedere, ceva pareri de specialisti. Se pare ca am cautat in locurile gresite, pentru ca pe siturile romanesti, n-am gasit decat chestii extrem de sumare, care n-au nici o sansa sa elimine obsesia mostenita din strabuni despre distrugatorul curent.
Asa ca am capitulat. Cand nu eram dispusa sa dau explicatii pe care nu le credea nimeni, ii puneam lui David o caciulita, sau inchideam usa/fereastra, sau il feream de rafalele de vant.
Zilele trecute, insa, am gasit ce cautam. Olivia a scris cuvintele pe care le asteptam. Cred ca ar trebui sa printez articolul sa-l pun pe poarta. :))
Multumesc Olivia.
miercuri, 13 ianuarie 2010
Te trage curentul! sau drobul de sare romanesc
Ca sa il citez pe un olandez venit in Romania, "pana sa ajung aici nu stiam ca poti raci de la curent". Obsesia nationala, care completeaza mania infofolitului si supraincalzitului, vinovatul pentru orice stranut, raceala, durere de cap, de ureche, de ochi, de oase, masele si ce il mai doare pe om de obicei.
Vroiam sa scriu un post pe acest subiect, dar astazi pe Hotnews - Think outside the box am citit un articol care parca e scris de mine, asa ca nu mai obosesc. Ideea e ca nu exista curent, ci oameni cu o mentalitate gresita, infofoliti de mici, neadaptati la conditiile de mediu si cu probleme de imunitate. Enjoy!
Sa nu spuneti ca expresia “m-a tras curentul” nu va este cunoscuta. Ca la un moment dat nu ati crezut, sau cel putin nu ati auzit de la persoane de incredere, ca de vina pentru durerile de cap, de dinti, de spate ba chiar si pentru o raceala mai pacatoasa este de vina acelasi… curent. Ubicuu, misterios, feroce? Sau poate doar o exagerare? Sa vedem cum sta de fapt chestiunea cu acest “curent care trage”.
Ce este de fapt curentul
Conform definitiei de dictionar, in cazul de fata curentul este un flux de aer care se afla in miscare, dintr-un loc in altul, in urma unei diferente de temperatura. Curentul se simte in mod natural, spre exemplu, atunci cand deschidem o usa de la camera, sau cand mergem cu geamul la masina deschis.
Trebuie insa facuta o distinctie clara intre “curent”, care se refera la o miscare a aerului si “frig”, care se refera la scaderea temperaturii. Distinctia aceasta trebuie avuta in minte pentru ca lamureste niste lucruri despre care vom discuta mai jos.
In ciuda credintei destul de raspindita printre romani, in niciun tratat de medicina sau revista de specialitate nu este mentionat ca acest curent ar produce boala, dureri sau ca ar inrauti starea de sanatate a unei persoane.
Ce inseamna totusi “m-a tras curentul”? Conform doctorului Catalin Chiurciu, in asemenea cazuri “pacientii descriu o suferinta, durere, inflamatie localizata in diferite zone ale corpului (gat, spate, cap etc) cauzata de un anumit curent de aer”.
Numai ca se ajunge la o astfel de situatie, spune medicul de familie, in urma “inadaptarii organismului la conditiile de microclimat in care se afla”. Se poate intampla ca organismului sa ii fie mult mai cald decat este normal si de aceea “in conditii de supraincalzire (temperatura ambientala sau imbracaminte excesiva) elimina caldura, transpirand. Pe fondul transpiratiei, orice adiere de curent poate produce reactii locale de vasospasm sau contracturi musculare, cu fenomene inflamatorii nespecifice manifestate prin dureri locale (de gat, de spate etc). (…) Orice injurie adusa organismului va produce in mod
Exista masuri de protectie?
Probabil ca unii ar putea zice ca romanii sunt, asa, mai ipohondri, cel putin daca se ia in calcul multimea de masuri de aparare contra curentului: usile si geamurile trebuiesc bine izolate si tinute cat mai mult inchise, in masina sau mijloacele de transport in comun nu trebuiesc deschise geamurile in timpul mersului, toamna-iarna e bine sa porti vata in urechi, pe pardoseala din gresie din casa trebuie sa mergi chiar si vara in papuci etc, etc.
Desigur, sunt oameni cu un sistem imunitar mai fragil, oameni mai sensibili, care se pot imbolnavi mai usor cand nu se protejeaza in situatii precum cele descrise mai sus. Numai ca, spune medicul Catalin Chirciu “un organism ce sta in conditii inadecvate, nesanatoase, intr-o camera foarte incalzita, spre exemplu, isi consuma energia pentru a se feri de caldura. Daca ne imbracam prea gros, daca incalzim camera prea mult, consumam energia organismului, care nu poate elimina astfel caldura. Pentru a trai, organismul are nevoie de frig, nu de caldura”.
Doctorul foloseste un exemplu tehnic pentru a exemplifica mai bine: “la o masina, intai se porneste ventilatorul, care trebuie sa imprastie caldura ce urmeaza sa fie degajata de catre motor. Daca temperatura exterioara e mai mare decat caldura eliminata de motor, acesta din urma se opreste. La fel se intampla si in cazul organismului, care nu poate trimite caldura in exterior si de aceea e supra-solicitat termic”.
Catalin Chiurciu are si un raspuns direct la o intrebare aparent stranie: “Cum ar rezista romanul in Antarctica? Foarte greu”. Asta pentru ca, in continuarea pledoariei sale, Chiurciu spune ca din motivele enumerate anterior Sahara nu este populata, insa Antarctica da. “Pentru ca problematic pentru organism nu este frigul, ci caldura. Intr-un mediu friguros te imbraci mai gros si limitezi pierderile de caldura. Nu poti face insa asa ceva intr-o zona arida, calduroasa”.
Sa fie specific national?
In tarile de limba spaniola i se zice “corriente de aire”. In limba sarba si in spatiul fost iugoslav e cunoscut sub numele de “promaja”. Este denumit, probabil, in alte moduri si in alte limbi. Dar, desi nu este o inventie exclusiv romaneasca, “curentul” sau mai exact “curentul care trage” tine oarecum de specificul nostru national.
Catalin Chiurciu considera ca modul in care o persoana reactioneaza la curentii de aer e determinat cultural si geografic. Cultural, pentru ca e vorba de felul in care acea persoana a fost crescuta in familie si de obiceiurile pe care le-a deprins. “Notiunea de e foarte legata de un anume mod de viata”, spune Chiurciu.
Pe de alta parte, medicul considera ca in zone geografice cu un climat asemanator ar trebui, in mod normal, sa se regaseasca boli specifice, in acelasi procent. “Realitatea dovedeste insa ca nu e asa. (…) Chestiunea curentului tine de individ, nu de localizare, pentru ca individul actioneaza asupra locului in care se afla (el incalzeste sau aeriseste o camera, spre exemplu). Daca punem curentul intr-un context cultural diferit el va disparea complet”.
Motivul identificat de doctorul Chirciu pentru credinta romanilor in faptul ca “trage curentul” se datoreaza faptului ca “la noi e frecvent intalnita tendinta de supra-protectie, prin supra-imbracare sau incalzirea excesiva a locuintei, spre exemplu”.
duminică, 17 ianuarie 2010
DECEMBRIE 2009
miercuri, 13 ianuarie 2010
HAMBURGER SI PISICI CANTARETE
E o jucarie muzicala, din aceea care iti spune denumiri de obiecte cand apesi pe butoane. Dupa ce, initial, nu s-a jucat cu ea, ca suna prea tare (are o problema cu zgomotele prea puternice), acum e fixat pe HAMBURGER. Asculta la nesfarsit cuvantul si il tot aud "ba ba bra" "dra bla ba" "da ba da". Parca vad ca asta o sa fie primul cuvant spus dupa mama si tata.
Si inca ceva tot despre jucaria asta:
lui David ii place mult filmuletul asta:
De cateva ori, in timp ce Berlioz canta la pian, l-am surprins pe David uitandu-se in jur dupa jucaria muzicala pe care o punea apoi pe scaun si incepea si el sa apese clapele.
Cum sa nu-l iubesti?