1 hour ago
Tuesday, October 21, 2008
Cat de mult ne uram tara !
Desi este cunoscut de toata lumea, si inca de mai multi ani, dezastrul din Parcul National Piatra Craiului, din zona La Table, este un spectacol shocant !!! Senzatia ca te aflii intr-un cimitir al copacilor este coplesitoare:
Wednesday, October 15, 2008
Monday, October 13, 2008
Moartea Caprioarei
11 Oct 2008, parcul natural Bucegi, valea Gaura: doi vanatori, vorbitori de limba engleza, acompaniati de localnici, impuscand o capra neagra si apoi filmandu-se cu trofeul...
Chiar in zilele in care este o polemica aprinsa despre votul in parlament a legii vanatorii in parcurile nationale !
Chiar in zilele in care este o polemica aprinsa despre votul in parlament a legii vanatorii in parcurile nationale !
Monday, October 6, 2008
Sloeru-Marcusanu-Petru-Orjogoaia
Sambata trecuta, dupa ce am stat in cumpana sa merg la maratonul Pietrei Craiului (dar am renuntzat din cauza ca nu aveam chef sa ocolesc muntele, ci sa urc pe el ! plus taxa de inscriere aberant de mare :( 75 lei pe loc ) si a doua varianta orientarea de la Cluj, la care am renuntat din varii motive am decis sa fac un montainbike prin locuri unde nu am mai ajuns vreodata...
Sambata la 9 si ceva ajung in Azuga, ma intalnesc cu Radu Savin si apoi apare si Bubulu. Tinta noastra: Pasul Bratocea !!! mult prea ambitioasa cum avea sa se vada, pt. o zi de toamna mai scurta si conditii meteo nefavorabile, plus ora tarzie de plecare.
Dupa indelungi discutii decidem sa incercam sa urcam cu gondola de la Azuga pentru a castiga timp si renuntam la planul initial cu valea Azugii si Rentea.
Dupa aprige negocieri cu cei de la gondola si in final un telefon la Bucuresti reusim sa urcam in gondola fara sa fim jupuiti de fiecare banut...
Sus ne asteapta o priveliste magnifica, Bucegii scotand capul printre nori:
Prima noastra tinta, vf. Cazacul:
...care ne asteapta deja in ceatza, desi era relativ devreme.
Apoi la vale spre Petru-Orjogoaia, printre vizibile urme de obuze si transee, teribile marturii ale razboiului de acum aproape 100 de ani :(
Cautand cea mai buna coborare spre valea Doftanei:
Rostogolindu-ne la vale, o coborare absolut superba pana la aproximativ 850m alt. in Valea Doftanei:
Dupa aproape 2 ore de urcare pe valea Doftanei ajungem in pasul Predelut, la 1300m altitudine si incepem sa urcam spre Sloeru-Marcusanu. Era deja ora 16 si era clar ca nu vom ajunge prea departe, dar am gasit vreo doua variante de coborare de pe varf.
Prima parte pornind din pas este neasteptat de usoara si foarte pitoreasca:
Apoi lucrurile devin patetice, iarba rea este groaznica, ne chinuim din rasputeri sa inaintam :((
Spre varf ceata este atotstapanitoare, nu vedem mai nimic, nici nu stim prea clar care este varful, deja este ora 18 cand incepem sa coboram... dar de vreo ora nu mai era nici urma de poteca sau marcaj :(( Decidem sa nu riscam sa cautam cele 2 coborari posibile si sa nu gasim nici una, nu vroiam sa iesim abia dimineatza din vreo vale plina de obstacole... mai ales ca era avertizare meteo si ploile nu vor intarzia sa apara...
Singurul mod de a ne intoarce este GPS-ul lui Bubul, fara de care am fii complet dezorientati, si pierdutzi, este absolut salvator in acest caz. Mergem urmand trackul de la dus, aproape o ora dupa care dam in poteca de la intoarcere.
Reusesc sa gasesc chiar si varful matematic, Sloeru, care este bine ingropat intre balarii...
Iarba este atat de mare si denivelata incat chiar si in zone perfect orizontale preferam sa luam bicicleta in carca si sa avansam asa cu ea, pentru a ne misca mai rapid ...
Chiar cand s-a intunecat suntem in Pasul Predelut, apoi intr-o ora de navigat pe bezna ajungem la DN1a la Bradet si de acolo i-am dat shpan, cu o medie de peste 30km la ora, in mai putin de 30 de min. ajungem pana in Brasov ! ...Unde trenul deja plecase, dar cu un autostop Radu reuseste sa ajunga in Azuga si sa recupereze masina si sa se intoarca in Brasov si sa il ia pe Bubulu.
Per total 10 ore de bike, cu pauze incluse, 2000m denivelare negativa si vreo 1200m denivelare pozitiva, multi km. parcursi, in zone superbe pt. mountainbike, peisaje de toamna, vremea de la frig, ceatza si stropi de ploaie pana la peste 25 de grade in valea Doftanei.
Si gandul de a reveni in Grohotis, poate de data asta plecand de la Babarunca...
Sambata la 9 si ceva ajung in Azuga, ma intalnesc cu Radu Savin si apoi apare si Bubulu. Tinta noastra: Pasul Bratocea !!! mult prea ambitioasa cum avea sa se vada, pt. o zi de toamna mai scurta si conditii meteo nefavorabile, plus ora tarzie de plecare.
Dupa indelungi discutii decidem sa incercam sa urcam cu gondola de la Azuga pentru a castiga timp si renuntam la planul initial cu valea Azugii si Rentea.
Dupa aprige negocieri cu cei de la gondola si in final un telefon la Bucuresti reusim sa urcam in gondola fara sa fim jupuiti de fiecare banut...
Sus ne asteapta o priveliste magnifica, Bucegii scotand capul printre nori:
Prima noastra tinta, vf. Cazacul:
...care ne asteapta deja in ceatza, desi era relativ devreme.
Apoi la vale spre Petru-Orjogoaia, printre vizibile urme de obuze si transee, teribile marturii ale razboiului de acum aproape 100 de ani :(
Cautand cea mai buna coborare spre valea Doftanei:
Rostogolindu-ne la vale, o coborare absolut superba pana la aproximativ 850m alt. in Valea Doftanei:
Dupa aproape 2 ore de urcare pe valea Doftanei ajungem in pasul Predelut, la 1300m altitudine si incepem sa urcam spre Sloeru-Marcusanu. Era deja ora 16 si era clar ca nu vom ajunge prea departe, dar am gasit vreo doua variante de coborare de pe varf.
Prima parte pornind din pas este neasteptat de usoara si foarte pitoreasca:
Apoi lucrurile devin patetice, iarba rea este groaznica, ne chinuim din rasputeri sa inaintam :((
Spre varf ceata este atotstapanitoare, nu vedem mai nimic, nici nu stim prea clar care este varful, deja este ora 18 cand incepem sa coboram... dar de vreo ora nu mai era nici urma de poteca sau marcaj :(( Decidem sa nu riscam sa cautam cele 2 coborari posibile si sa nu gasim nici una, nu vroiam sa iesim abia dimineatza din vreo vale plina de obstacole... mai ales ca era avertizare meteo si ploile nu vor intarzia sa apara...
Singurul mod de a ne intoarce este GPS-ul lui Bubul, fara de care am fii complet dezorientati, si pierdutzi, este absolut salvator in acest caz. Mergem urmand trackul de la dus, aproape o ora dupa care dam in poteca de la intoarcere.
Reusesc sa gasesc chiar si varful matematic, Sloeru, care este bine ingropat intre balarii...
Iarba este atat de mare si denivelata incat chiar si in zone perfect orizontale preferam sa luam bicicleta in carca si sa avansam asa cu ea, pentru a ne misca mai rapid ...
Chiar cand s-a intunecat suntem in Pasul Predelut, apoi intr-o ora de navigat pe bezna ajungem la DN1a la Bradet si de acolo i-am dat shpan, cu o medie de peste 30km la ora, in mai putin de 30 de min. ajungem pana in Brasov ! ...Unde trenul deja plecase, dar cu un autostop Radu reuseste sa ajunga in Azuga si sa recupereze masina si sa se intoarca in Brasov si sa il ia pe Bubulu.
Per total 10 ore de bike, cu pauze incluse, 2000m denivelare negativa si vreo 1200m denivelare pozitiva, multi km. parcursi, in zone superbe pt. mountainbike, peisaje de toamna, vremea de la frig, ceatza si stropi de ploaie pana la peste 25 de grade in valea Doftanei.
Si gandul de a reveni in Grohotis, poate de data asta plecand de la Babarunca...
Friday, October 3, 2008
riding "The WAVE" - un nou sport
L-am incercat in France si in 10-15 minute deja reuseam sa ma dau decent pe el, chiar sa fac intoarceri de 180 ! Am regasit senzatia superba pe care o ai cand te dai pe placa, in plina vara !
Deja exista in Romania, mai multe detalii, poze si un filmutez scoala pe situl web: http://www.streetsurfing.ro
Va sfatuiesc calduros sa il incercatzi ! Este "extremely fun" in primul rand, iar apoi pune in miscare multe grupe de muschi, este super pentru exercitii de gimnastica.
Deja exista in Romania, mai multe detalii, poze si un filmutez scoala pe situl web: http://www.streetsurfing.ro
Va sfatuiesc calduros sa il incercatzi ! Este "extremely fun" in primul rand, iar apoi pune in miscare multe grupe de muschi, este super pentru exercitii de gimnastica.
Thursday, October 2, 2008
Baiului bike Bubulu
Duminica dimineatza, satul dupa 2 sapt. de ploi am decis sa iau trenul spre Busteni. In el ma intalnesc cu doua grupuri de prieteni: unul se indrepta spre Baiului si altul spre Bucegi. Eram inca in dilema incotro sa o iau, mi-ar fi placut sa ii insotesc ... singura problema era ca eu pornisem la o tura de bike in timp ce restul erau pe doua picioare... Cand trenul ajunsese pe la Predeal ma suna Bubulu si ma intreaba daca nu vreau sa fac o tura de bike ! Perfect ! Cobor in Poiana Tapului, ne intalnim, ne infruptam din niste paste care mi s-au parut delicioase si decidem sa pornim spre Baiului, caci Bucegii aratau parca din alt film, incarcati cu zapada si in mod sigur fooarteee frig !
Urcam pe Zamora, ajungem la golul alpin, trec de punctul unde in iunie cerul voilet ne-a intors acasa pe mine si Vali si ajungem langa Baiul Mare. Odata terminata partea ascendenta telul nostru este sa parcurgem creasta spre sud si sa ajungem intr-o gara, care stabilim sa fie Posada. Eu sunt mai mult decat incantat de noile male cauciucuri, Maxis Ignitor, pe care le-am montat in noaptea dinainte, si in sfarsit simt ca pot urca fara sa derapez catusi de putin si pot cobor fara griji prea mari ca alunec si ajung gramada pe jos, cu mi s-a intamplat in ultimele ture...
Peisajul e superb si nou pentru mine: desi am fost de zeci de ori in Baiului, partea sudica o fac in premiera. Peisajul pe alocuri imi aminteste de zona Bran, dar inca fara vilele de rigoare... Coborarea este usoara, mai putin cateva portiuni pline de bolovani mari pe care le cobor foarte concentrat si zgaltit din toate incheieturile, la un moment dat ma simteam ca si cum am dat cu pickhammerul o zi intreaga !
Ajungem in Posada si in gara aflam ca trenul a plecat de 5 min. si urmatorul este peste vreo 2h30min... Decidem sa urca interminabilele scari la loc si o luam pe DN 1 spre Sinaia, in mai putin de o ora ajungem acolo... urasc sa merg pe sosea, mai ales cand este atat de aglomerata si poluata ca DN1, plus vitezomanii si bizonii de rigoare, asta a fost partea cea mai neplacuta a turei...
In Sinaia mici si veselie, tot romanul chefuieste, sunt zilele orasului.. iar niste silicoane se produc pe scenele improvizate, un peisaj cat se poate de demoralizant...
Bineinteles ca trenul intarzie si de data asta 30 min. (ca si dimineatza) iar din "goana" trenului se pot admira kilometrii intregii de masini blocate pe DN1.... doar e duminica seara...
In concluzie tura a fost super, vremea a tinut cu noi (adica nu a plouat) desi la un moment dat erau cam 0 grade si am pus si a doua pereche de manusi in maini. In final nu am regretat ca nu am mers la maratonul de mountainbike din muntii Gilau.
Baiului ? perfect pt. MTB !
Urcam pe Zamora, ajungem la golul alpin, trec de punctul unde in iunie cerul voilet ne-a intors acasa pe mine si Vali si ajungem langa Baiul Mare. Odata terminata partea ascendenta telul nostru este sa parcurgem creasta spre sud si sa ajungem intr-o gara, care stabilim sa fie Posada. Eu sunt mai mult decat incantat de noile male cauciucuri, Maxis Ignitor, pe care le-am montat in noaptea dinainte, si in sfarsit simt ca pot urca fara sa derapez catusi de putin si pot cobor fara griji prea mari ca alunec si ajung gramada pe jos, cu mi s-a intamplat in ultimele ture...
Peisajul e superb si nou pentru mine: desi am fost de zeci de ori in Baiului, partea sudica o fac in premiera. Peisajul pe alocuri imi aminteste de zona Bran, dar inca fara vilele de rigoare... Coborarea este usoara, mai putin cateva portiuni pline de bolovani mari pe care le cobor foarte concentrat si zgaltit din toate incheieturile, la un moment dat ma simteam ca si cum am dat cu pickhammerul o zi intreaga !
Ajungem in Posada si in gara aflam ca trenul a plecat de 5 min. si urmatorul este peste vreo 2h30min... Decidem sa urca interminabilele scari la loc si o luam pe DN 1 spre Sinaia, in mai putin de o ora ajungem acolo... urasc sa merg pe sosea, mai ales cand este atat de aglomerata si poluata ca DN1, plus vitezomanii si bizonii de rigoare, asta a fost partea cea mai neplacuta a turei...
In Sinaia mici si veselie, tot romanul chefuieste, sunt zilele orasului.. iar niste silicoane se produc pe scenele improvizate, un peisaj cat se poate de demoralizant...
Bineinteles ca trenul intarzie si de data asta 30 min. (ca si dimineatza) iar din "goana" trenului se pot admira kilometrii intregii de masini blocate pe DN1.... doar e duminica seara...
In concluzie tura a fost super, vremea a tinut cu noi (adica nu a plouat) desi la un moment dat erau cam 0 grade si am pus si a doua pereche de manusi in maini. In final nu am regretat ca nu am mers la maratonul de mountainbike din muntii Gilau.
Baiului ? perfect pt. MTB !
Bike: Curmatura
One day after the Piatra Mare bike, I went in Piatra Craiului, on a cold cloudy day with the intention to do a circuit: Zarnesti - Cab Curmatura - Prapastii - Magura - Bran - Predelut - Zarnesti. The ground was really wet with a lot of muddy passages, not good at all for my Bonranger Jones tires :( Going up was finally duable and for the descent from Curmatura I have choosen the direct touristic path through the gorges. A superb first path down in a beautyfull forest, and then carry 15 min. the bike down on the steep muddy path steps. Afther this descent again up toward Magura arriving at about 1200m level difference by bike. Somewhere around Bran I've managed again to break a type (in the 2nd day after I've put it on!) but after inflating it and discovering the pictoresque route through Predelut I've catch the last train form Zarnesti only 10 min. before departure.
Subscribe to:
Posts (Atom)
