Ce-i doresc românului de modă nouă

Să fi ajuns românul un consumator fără niciun fel de aşteptări de bine în ţara lui?

Eu, una, am ajuns să cred că românul a fost privat "la greu" de multe experienţe isteţ-creative, jucăuşe, fantezoase, în toată halca de capitalism pe care a avut-o de înfulecat în ultimii douăj de ani.

Vorbesc de experienţe terapeutice la vremea lor. Pe care, din neobişnuinţă, pariez că se simte obligat să dea bani, în 2010...





Şi pentru că am adus vorba de privaţiunea asta dubioasă, hai să-i doresc ceva anume românului de modă nouă, azi: să fie copleşit de experienţe din neamul celor de mai sus, chiar anul ăsta.

Prin surprize care-mai-de-care. De la, aţi ghicit, brandurile şi magazinele de modă.

Experienţe pentru care să nu plătească în plus, nu. Experienţe în care să se simtă agăţat, în care să flirteze.

Experienţe care să-şi propună să-l seducă şi să-i întărească ataşamentul faţă de valorile (aţi citit bine) unui tricou, unor blugi ori pantofi, unei genţi ori bentiţe.

Să ţină românul minte de ce cumpără, când cumpără.





Să se trezească în mijlocul unui flash-mob într-o piaţă cu sute de oameni încălţaţi Ecco sau al unui pop-up store pe-un acoperiş de vilă interbelică împânzit cu rochii Manoush.

Să-şi facă fotografii în tot felul de outfituri, în cabina Zara, şi să le poată pune ţac-pac pe Facebook, ca să-şi decidă supercomod achiziţiile cu ajutorul prietenilor.

Să plece în Gaia mândru îmbrăcat în haine ro-mâ-neşti, pentru că ăsta e dress-code-ul de week-end al clubului.

Să surâdă şi să vibreze la nişte reclame ca "pozele" astea presărate în text, de sănătos la cap şi educat ce e!





VOI CE-I DORIŢI ROMÂNULUI DE MODĂ NOUĂ? CUMVA, TOT BRAND EXPERIENCE?

Hai cu mine pe la domnul Bebe!

La cat e de contrafacut, nici eu nu mai stiu cum se scrie corect, desfasurat, D&G. Ceea ce ma duce cu gandul, fara sa clipesc, la cat de fin ne joaca pe degete chinezii.

Tare sunt curioasa ce mesteresc ei in Romania si in ce vise se scalda pe taramurile astea, asa ca planuiesc o vizita de documentare pe cea mai mare ”platforma de shopping” din tara, pe la domnul Bebe.

Am fost simpatic avertizata, afcors: ”Europa si Dragonul Rosu au iz interlop”. Semn ca e de notat, in gand, detaliile ACELUI ”urat si dubios”, pana nu intra buldozerele! Si, mai ales, ca e de cautat, de aflat si de tradus, in toata murdaria, o poveste de vis.

Eu am hotarat sa-i dau cartierului chinezesc sansa la imprevizibilul bun. Stiti vreun ”temerar” de-o curiozitate bolnava caruia i-ar placea sa ma insoteasca in plimbareala mea cu rost?

ca de la A la N

mi-am luat chirie intr-un bloc lung: la scara A e-un butic de cartier, la scara N e unul de lux.


primul, din Mendeleev, imi vinde, dintr-o gramada, piese etichetate Max Mara, aduse direct de la producator, din China si India, la maximum 300 de lei.

al doilea, din Victoriei, imi vinde piesele Max Mara de sezon, trecute prin productie, marketare, retailing si comunicare, la preturi ce inglobeaza recomandarea grupului italian de moda pentru Europa Centrala si de Est, chiria de pe artera de shopping de lux (si nu strada de clubbing), salariile unor "consultanti" de magazin (si nu ale unor vanzatoare habarnam), fluctuatiile cursului valutar (care fenteaza grosier); preturi de minimum 800 de lei, care il tin pe francizat acoperit si ma fac pe mine sa ma simt ca o lady..

sunt un consumator ager si chibzuit, dar din neamul celor aspirationali si brand-echitosi. pe ce ar fi logic sa dau banii?