La concert ...

Ar putea suna la fel de bine "Cum ne-a mangaiat sufletele pentru o seara Grigore Lese", ori "Cum ne-a scos maestrul Grigore Lese din rutina zilnica" sau "Pentru o seara am uitat de Tzinchi"- (desi asta ultimul are o doza de umor pe care cred ca Maia nu il va gusta:) )
Asadar i-am zis mai simplu: "La concert".

Sa inteleg ca ati ghicit, ieri seara am fost la...concert. De fapt a fost o conjunctura favorabila noua, parintilor Maiei, pentru ca nu am planificat nici o secunda ca vom asista la un spectacol pe scena in aer liber a Festivalul George Enescu. Dat fiind faptul ca e blogul fiicei noastre- Maia Alexandra, aka Tzinchi- trebuie sa mentionez ca o iubim mult mult de tot, mai mult decat isi poate da ea seama la ora actuala:D
Insa pentru prima data in ultimele 7 luni, caci atat va implini Maia in curand, ne-am putut bucura numai de noi 2, ne-am intors in timp, in tineretile noastre (nu ma injurati ca folosesc un stereotip:), cand ne dedicam timpul unul altuia, rasfatandu-ne reciproc cu cate ceva...cand aveam TIMP.
Asa ca am lasat-o pe Tzinchi acasa, cu ambele bunici- (socra-mea e la noi pt cateva zile) si am plecat fara griji in oras, sa luam la pas Cismigiul, mai ales ca stiam ca sunt Zilele Bucurestiului Asta dupa instructajul corespunzator pe care Mada l-a facut celor doua mame ale noastre:).
In jur de 9 seara am ajuns, in plimbarea noastra, si in Piata Artelor (de fapt cred ca se cheama Revolutiei) vizavi de Ateneul Roman. Ne-am dat seama ca aterizasem in mijlocul Festivalului de muzica Geroge Enescu. Cum? Pai simplu, de pe un afis, mare, imens, chiar langa scena, George Enescu ne privea. Dojenitor as zice eu! Poate pentru ca faceam nota discordanta cu vestimentia spectatorilor. Nu eram noi imbracati de gala, dar am zis sa stam macar un sfert de ora sa vedem cine canta.
Surpriza ne-a fost si mai mare cu cat in difuzoare a fost anuntat un concert extraordinar al maestrului Grigore Lese. Citisem atatea despre el, in special in Formula AS, dar nu-l auzisem niciodata cantand si, mai ales, live.
Cele 15 minute s-au transformat intr-o ora! O ora pe care am petrecut-o cu Mada aproape toata in picioare si in care l-am ascultat "doctorul rapsod" ,cum ii place sa glumeasca, despre cum le-a zis.
Si ne-a zis: hore de jale si de dor, de razboi si de nunta, hore de viata si de moarte. Un stil unic de interpretare, eu personal si nici Mada nu am mai auzit asa ceva pana acum. Am ramas fascinati! Toate cantecele astea pe care le-a spus si pe care le-a cantat le-a descoperit in folclorul nostru, adevarate valori culturale care probabil acum erau demult pierdute daca nu ar fi fost Lese, acest "arheolog muzical" dupa cum singur se recomanda.
Pe scena nu a fost singur. L-au acompaniat patru fete, "simple, venite de la scoala lui Grigore Lese", care aveau o voce de ti se zbarlea parul pe mana. Ce mai, o incantare sa le asculti.
Dupa fix o ora, m-am uitat special pe ceas:D, Grigore Lese ne-a multumit ca l-am ascultat si ne-a indemnat pe toti sa ne aplecam mai mult catre origini, originile noastre romanesti.
Multumim maestre!

Dupa concert parca eram alti oameni. Relaxati complet, cu chef de viata, mai bogati...sufleteste bineinteles.
Ne-am mai plimbat vreo ora pe Magheru, timp in care ne-am facut diverse planuri despre cum sa avem mai multe seri ca aceasta. De data asta si cu Tzinchi :) ca o paranteza chiar am regretat ca nu am luat-o cu noi:( ...
Pe la 00.00 am ajuns si noi acasa.
Ce parinti denaturati suntem, nu-i asa?

PS: O mostra de talent autentic