Trei zile de vis

Update la titlu: este ora 20.37 si sunt la munca- e Duminica 30 august, de ziua lui Tzinchi (sic) si a mea- SF. Alexandru-
Update la update: am uitat sa mentionez astept din clipa-n clipa sa inceapa meciul- Steaua-Dinamo.
Forza Steaua!

Zilele trecute, adica joi si vineri, mi-am luat doua zile libere de la serviciu pentru o plimbare la Curtea de Arges, la socrii. Bineinteles ca sambata seara, in timp ce toata lumea pleca din Bucuresti, eu cu Mada si cu Tzinchi ne intorceam acasa, deoarece tati trebuia sa fie la munca duminica. Dar nu asta conteaza- ci faptul ca au fost trei zile de vis, super incarcate, dar in care toata lumea s-a simtit excelent. Aici ma refer si la parintii mei, bunicii Maiei, care ne-au insotit la ”cuscrii” si care au avut parte de un sejur ca la carte, cum de multi ani nu au mai avut parte.

In prima zi, am facut o plimbare intr-un loc magic, despre care v-am mai povestit intr-o postare anterioara , numit Sapte Izvoare- drumul pana acolo, destul de lung dealtfel, a fost uitat repede mai ales ca toti am putut sa ne incarcam cu energie spirituala de acolo. Mami, adica Mada, a ”ajutat-o” pe Tzinchi sa atinga toate icoanele din altarul micii bisericute de la Sapte Izvoare, in special pe cea a Sfantului Nectarie, protectorul acelui sfant lacas. Am luat apa de la toate izvoarele, o apa atat de buna si de limpede incat as bea fara probleme toata viata daca as putea...

Succesul din ziua unu a fost continuat si vineri, cand la 4 dimineata ma indreptat alaturi de taica-miu si de socra-miu la barajul de pe Olt pentru o partida de peste. Dupa vreo 8 ore, juvelnicul nostru era mai greu cu vreo 4 kile de caras si ceva rosioara. O partida chiar reusita, avand in vedere ca pe baltile din apropierea bucurestiului mai dau si bani si nici nu prind nimic:)
La pranz, ne-am retras la casa batraneasca a bunicii Madalinei, unde intre timp venisera si fetele. Era prima oara cand Tzinchi a vazut o gaina:)) A facut niste ochi asa de mari apoi a inceput sa rada...a fost atat de haioasa, trebuia sa o fi vazut (am filmat-o din pacate n-am avut aparat foto la noi) Intre timp noi ne-am odihnit cateva ore la un pahar de bere rece si la un gratar.
Seara am iesit toti la o terasa sa mancam un profiterol. Nu l-am putut savura insa deoarce Tzinchii a vrut papica iar Mada nu luase biberonul cu cereale la ea:).
In ultima zi ne-am simtit, daca nu la fel cu siguranta mai bine decat in celelalte doua zile. La 11.30 eram la Robaia, o manastire superba la vreo 20 de km de Curtea de Arges, pe drumul catre Brasov, iar apoi ne-am oprit pe un platou in zona, langa un mic parau unde eram numai noi, astfel ca Tzinchi a putut sa doarma si in natura.

PS: Abia astept sa se faca mai mare s-o duc la tara sa alerge toate animalele din ograda:) cine stie poate o sa le alerg si eu cu ea:))

Prima noapte fara Tzinchi

Salutare la toata lumea!

Ne-am intors in sfarsit pe blog dupa o perioada de neliniste in viata noastra si pe plan personal dar mai ales profesional.
Scriind aceste randuri imi dau seama ca traiesc un sentiment de satisfactie si de implinire sufleteasca ca nu am pus lacat acestui blog, primul proiect de cand suntem o familie in adevaratul sens al cuvantului.
Maia aka Tzinchi cu tz:) s-a facut fetita mare:) si cand zic mare ma refer ca a trecut de 6,5 kilograme la cele sase luni implinite pe 24 august (tineti minte ca ea s-a nascut la doar 2,4 kg si am scos-o din spital la 2,3). Pe zi ce trece nu pot sa nu ma minunez de schimbarile care se petrec in viata noastra apropo de Tzinchi. Rade din ce in ce mai mult:) asta doar cand nu te analizeaza din cap pana in picioare si se uita incruntata la tine. aici ma refer la alte persoane gen bunica, musafiri etc. Vorbeste pe limba ei inca de la 6 dimineata dupa o repriza de cel putin 8-10 ore de somn si a inceput sa se rostogoleasca in pat ca un veritabil acrobat:)
Aseara insa camera noastra ni s-a parut mai goala. Asta pentru ca am mutat-o pe Tzinchi in dormitorul ei cu pat cu tot, haine si toate cele. In sfarsit am putut sa stau cu lumina aprinsa dupa 9 seara sau sa dau televizorul mai tare. Totusi, si eu si Mada, ne-am simtit destul de ciudat cand sa punem capu pe perna, ca si cum am fi abandaonat-o desi constientizam ca se afla la doi pasi. Din cauza asta cred ca ne-am dus amandoi sa o verificam de vreo trei ori azi noapte. Deh instinctul patern:D, dar pitica dormea dusa:)

In postarile viitoare revin cu poze de la mare!