Drumul e destul de rău mai ales că pe alocuri apa ploilor au săpat şanţuri adânci.
Într-o zi prea călduroasă pentru luna Mai,am ales să colind prin această vale să vă arăt cam ce frumuseţi ascunde ea.
Nici oiţelor nu le convenea căldura de afară
Această vale este des vizitată de cei din localităţile din jur,cărora le plac ieşirile la iarbă verde asortate de un grătărel.Deci dacă în imagini apar pet-uri şi alte gunoaie,să ştiţi că fac parte din peisaj.Nu de mult,în mijlocul văii s-a ridicat aici un nou schit bisericesc. Încă un semn frumos de la Dumnezeu :)
Pe locul clădirii Ocolului Silvic care era acolo,se construieşte această mânăstire...
Am plecat mai departe,urcând spre Peştera Liliecilor.
Drumul spre această peşteră porneşte chiar de lângă acest schit.Este o cărare abruptă,puţin întortocheată,care urcă până sus spre culmea dealului.
Urcând mai sus pe cărare,se ivesc privelişti frumoase asupra văilor ce înconjoară stâncile abrupte.
Primăvara Dobrogeană are verdele şi parfumul ei deosebite.Tufele de păducel sunt înflorite,iar parfumul lor pluteşte puternic în aer făcând să zburde o grămadă de fluturi şi albine.Peste tot se găsesc o mulţime de flori dobrogene,care mai de care mai frumoase
Dacă jos în vale era o căldură sufocantă,aici sus bătea nelipsitul vânt dobrogean.
Aici m-a întâmpinat un mic lan de Colilie (Stipa Pennata),o plăntuţă tare dragă mie şi pe care o găsesc din ce în ce mai rar prin Dobrogea.În copilărie găseam lanuri întregi cu această plantă,denumită de dobrogeni şi "Părul Zânelor".Îmi aduc aminte cu plăcere cum stăteam şi admiram valurile pe care le făceau Colilia la cea mai mică adiere a vântului,de parcă ar fi fost valuri de mătase...Cu ani în urmă,plăntuţele astea erau culese şi vândute prin târguri în formă de bucheţele viu colorate.
Cărarea urcă mai sus
Am găsit şi o pietricică "înfuriată"
Un cosaş lipit bine de floricica lui
Un fluturaş podaliriu
În timp ce mă tot războiam cu vântul care tot îmi punea beţe-n roate la imaginile macro,fluturaşul ăsta s-a lipit de mine urmărindu-mă pas cu pas pe cărare.Când m-am oprit,s-a aşezat pe o mână şi a început să mă pipăie pe toate degetele,apoi a trecut la părul de pe cap,după care s-a pus pe gură a pipăit şi pe acolo niţel
Ca în cele din urmă să se aşeze pe o floricică şi să stea frumos la pozat.
Aici cărarea începe să coboare pe lângă aceste stânci,locul unde se află intrarea principală în Peştera Liliecilor
Peştera din Gura Dobrogei,numită şi Peştera Liliecilor deoarece aici trăiesc şi hibernează mai multe specii de lilieci,printre care cea mai mare colonie de Rhinolophus mehelyi,prezintă un interes pentru fauna actuală cât şi pentru cea fosilă.Ea a fost semnalată de către arheologul Vasile Pârvan în anul 1926.Peştera are trei intrări şi mai multe galerii în lungime de 480 de m.Din punct de vedere arheologic,aici s-au găsit numeroase urme din neoliticul şi paleoliticul inferior.
Prima intrare ar fi asta,care duce printr-un mic coridor direct în prima sală a peşterii.
A doua intrare arată ca un puţ şi are acces direct cu Galeria cu ceramică
Între tufe am dat de cea de-a treia intrare în peşteră,fiind cea principală,fiind largă cam de 2 m şi înaltă cam de 1,5 m.
Fiind singurică,m-am pregătit sufleteşte şi vitejeşte pentru incursiunea în peşteră.Prima dată mi-a ieşit în cale steiul ăsta de stâncă care se aseamănă cumva cu un cap de balauroi.
Din prima sală,drumul se bifurcă în două.
Am ales să o iau spre stânga fiindcă cea din dreapta era cu mult mai îngustă dar conducea spre aceeaşi galerie.
În peşteră e cu mult mai răcoare decât afară şi un întuneric de rişti să-ţi bagi degetele în ochi singur dacă nu eşti echipat cu o frontală sau lanternă puternică.
Pe aici am luat-o la dreapta urmând săgeţile de direcţionare de pe pereţi.
Podeaua este umedă şi foarte denivelată.
Această peşteră are două galerii principale ce se deschid în unghi drept.În dreapta se află Galeria cu ceramică.Aici s-au găsit numeroase bucăţi de ceramică din aproape toate perioadele istorice.Această galerie se continuă cu o alta numită Sala cristalelor deoarece pereţii sunt plini cu cuartită,făcând ca zidurile să sclipească la orice fascicul de lumină.
În stânga se află Galeria cu fosile cu multe tunele de legătură şi hornuri în tavan.Cele două galerii comunicau între ele printr-un tunel care s-a surpat.Aici s-au găsit falange din paleolitic,semn că aici au trăit oamenii cavernelor.
Pe lângă urechi simt un fel de fâlfâieturi şi văd cum zboară cu iuţeală câţiva lilieci
Deja se simte un miros înţepător,semn că liliecii sunt pe aproape
Şi reuşesc în final să fac o pozică cu un liliac în zbor :)
Toţi zburau spre gaura asta din tavanul peşterii
Incursiunea mea în această peşteră s-a oprit aici,pentru că între timp m-a cuprins aşa un soi de panică acompaniat de nişte chiţcăituri şi scârţâieli care m-au făcut să mă îndrept cât mai iute spre ieşirea din peşteră.
Am plecat mai departe,urcând pe creasta de deasupra peşterii.
De aici de sus,se vede frumos întreaga vale cât şi urmele a celui ce a fost cândva oraşul medieval Ester Abad-Oraşul Grădinilor.Prima menţiune apărută despre acest oraş medieval,datează din anul 1538 sub domnia sultanului Suleyman Magnificul,când armata sa a trecut prin această zonă pentru al pedepsi pe domnul de atunci al Moldovei,Petru Rareş.
Cele mai multe date cunoscute despre acest oraş,apar scrise în cartea istoricului-geograf turc Evlyia Celebi căruia îi plăceau călătoriile.În anul 1652,acesta călătorea în drum spre Constantinopol şi povesteşte că după ce a trecut de satul Ine Han Cismeşi (nume vechi a localităţii Fântânele) a juns la Astrabad (Ester-Abad).Potrivit celor scrise de către Celebi,acest oraş avea peste 1000 de case,multe hanuri,prăvălii şi biserici creştine şi o mulţime de grădini,înconjurat de câmpuri întregi cu viţă-de-vie.Străzile erau pavate cu piatră iar bisericile construite din marmură.
Mai târziu,în anul 1703 ,oraşul apare pe hărţile francezului cartograf Guillaume D'Ilse sub denumirea de Vistuar sau Wister.De aici şi numele acestei văi,un drum bătut de secole de mulţi negustori,solii,geografi şi numeroase oşti.
La sfârşitul sec.al XVIII-lea,în timpul războiului ruso-turc,oraşul decade transformându-se în ruină.O altă legendă din bătrâni spune despre distrugerea oraşului comandată de către sultan deoarece locuitorii creştini nu mai voiau să se supună Înaltei Porţi.Acest oraş mai apare şi în hărţile ruseşti ca Visteri sau Istel,locuit însă numai de tătari.
De aici,am coborât din nou în vale mergând mai departe spre Peştera La Adam.
Totul în jur e verde şi înflorit
O Presură sură mă urmărea atentă
M-am întâlnit şi cu ţestosul ăsta care păştea liniştit
Şi iată intrarea în peşteră
La intrare mă aştepta un mic gardian
Peştera La Adam este o peşteră impresionantă de tip fosil cu urcare ascendentă,semn că pe aici au curs ape subterane.Galeria ei este înaltă şi e puternic luminată de multe hornuri cu ieşire la suprafaţa dealului care o adăposteşte.În pereţii galeriilor se pot observa fosile din diferite ere geologice.Această peşteră se clasifică ca fiind una din cele mai impotante din Europa din punct de vedere arheolologic şi paleontologic.
Pe aici sunt mai multe grote,unele mai mici sau mai mari,cunoscute sau necunoscute încă.
Tura aceasta a fost condimentată din plin cu adrenalină.Am călătorit un pic spre centrul Pământului dobrogean dar cel mai mult mi-a plăcut că m-a pupăcit un fluturaş :)
Până data viitoare să auzim de BINE!
Foto şi text: ISHTAR
