Ticalosi fara glorie

Recomand! Daca aveti timp si bani atunci merita sa mergeti la cinema pentru a-l vedea. Inglourious Basterds, ultimul film al lui Quentin Tarantino, cu un Brad Pitt asa cum nu l-ati mai vazut pana acum - un accent extraordinar care face toti banii (atentie la acel Arrivederci!), cu un personaj negativ extraordinar, pe care aproape ca iti vine sa-l indragesti (Christoph Waltz aka. colonelul Hanz Landa) si cu un Hitler pe care nu credeam ca o sa-l vad vreodata. Nu este cum ma asteptam, nici nu-mi imaginam ca va fi asa si cu siguranta nu ma asteptat la finalul pe care l-a avut. Credeam ca ma duc la un alt film despre razboi, alte impuscaturi si alte bla bla-uri. Insa nu a fost asa, a fost un film pe cat de brutal pe atat de comic, ba te ingrozeai, ba radeai in hohote. Nici nu stiam care parte ar trebui privita mai bine - cea comica sau cea dramatica. Nu mi-a parut deloc rau ca am dat banii pe bilet, ce mi-a parut rau a fost ca am ales Hollywood Multiplex, la fel de bine as fi putut da banii la Studio, care n-a mai fost renovat de ani de zile, deoarece conditiile tehnice nu prea difera.
Asa ca trebuie vazut filmul, insa atentie cei slabi de inima, exista secvente dure, poate de asta este si Interzis celor sub 18 ani :D. Enjoy the trailer!

Pentru ca e sambata

Astazi n-am niciun subiect anume, nimic de prin lume, nimic de prin tara. Azi voi atinge un subiect mai filosofic :) As vrea sa stiu ce va place la viata, ce va place de la viata voastra, ce iubiti sa faceti (si aici ma refer la ce iubiti cu adevarat sa faceti, nu doar un hobby trecator sau o pasiune de moment), sa va uitati adanc in sufletul vostru si sa va aduceti aminte momentele placute pe care le-ati trait, de ce sau cine se leaga ele.
Eu una recunosc si o zic la toata lumea, imi place sa scriu, este ca o joaca pentru mine, de asta am urmat calea jurnalismului, cu toate ca n-am fost indemnata sa o fac. Poate cei care tin la mine stiau ca imi va fi greu, ca la noi jurnalismul nu este acel lucru la care aspir, nu este o slujba bine platita si nici macar o slujba in care sa ai parte de liniste, calm sau o zi normala de munca. Cred ca nu poate fi facut decat din pasiune. Fiecare are pasiunea lui, a mea este scrisul.

Iubesc sa traiesc, sa aflu lucruri noi, sa intalnesc persoane noi, sa cunosc, sa stiu, sa calatoresc pentru a cunoaste, sa inteleg persoanele din jur. Iubesc inceputul de zi, insa nu-mi place sfarsitul ei, as vrea ca o zi sa tina la nesfarsit, sa pot face mult mai multe lucruri. Iubesc iarna pentru ca scoate la iveala tot ce in timpul verii este ascuns de natura inverzita, pentru ca totul este imaculat si rece. Mai nou, dar de fapt mai vechi, iubesc imortalizarea unor momente din zi, din viata unui om, dintr-o poveste de dragoste, de ura, de prietenie - fotografia. Cu toate ca altii s-au apucat timpuriu de ea, eu abia acum mi-am facut curaj, poate imi era teama de ce voi surprinde sau poate imi era teama ca nu o voi face bine, asa cum imi este mereu teama cand trebuie sa ma confrunt cu ceva necunoscut, asa cum imi este mereu teama de un nou inceput. Insa fotografia este in mine, a fost dintotdeauna, de la Zenitul parintilor pe care il luam pe ascuns inca de mica si ma prefaceam ca surprind momente, imi imaginam cadre, culori, scene, inventam povesti pe seama unui om care trecea pe strada sau a unui nor plutitor, si pana la digitalul de acum. Mi-a placut intotdeauna, un Kodak amarat pe film cumparat din banii stransi la pusculita m-a ajutat sa trec prin cele mai frumoase momente din viata, mi-a fost alaturi la bine si la rau si a imortalizat intotdeauna ce vroiam eu, niciodata nu ma contrazicea. Cand esti copil nu stii tehnica, nu stii reguli, nu stii ce e bine sau rau, pur si simplu mergi pe instinct. Imi place sa merg pe instinct, sa fiu spontana, sa nu ma iau dupa altii, sa fiu EU INSAMI.

Come back 2

Ca sa zic asa... Revin cu o continuare a ceea ce am facut cat timp am lipsit de pe aici. Dupa ce am venit frumusel din concediu am intampinat adevarate probleme cu computerul si anume... s-a parlit. Da, s-a parlit, prajit, ars, cum vreti voi sa-i spuneti. Pur si simplu a murit, a decedat placa de baza si odata cu ea si un hard. Cel putin despre astea stiu eu pana acum :D. A da, si portul de Internet la care eram legata. Deci o adevarata frumusete. Dupa lungi cautari si ajutor din partea colegului meu (pe aceasta cale ii multumesc inca o data), am reusit sa-mi iau un comp nou. Asa ca... la gunoi cu cel vechi, bine ai venit cel nou :)). Tot raul spre bine, ca asa pot sa lucrez si eu cum trebuie in programele alea "fancy" de prelucrare foto... si poate cine stie... incerc si un Carbon, de dragul zilelor trecute. Aaaa da, si era sa uit... Le multumesc si celor de la Emag. Se pare ca opiniile cumparatorilor sunt pe buna dreptate. Au fost foarte prompti si sinceri, mi-a placut sa "colaborez" cu ei, asa ca ii recomand. Asta a sunat a reclama jalnica, dar asa s-a intamplat, poate cineva are nevoie vreodata de o parere.

Come back!

Cum ii sta bine unui calator cu drumul, cam asta am facut si eu in ultima perioada. Le multumesc pe aceasta cale tuturor celor care m-au citit chiar daca n-am mai postat de ceva vreme si sper sa ma pot tine de treaba in continuare. Si daca ati fost curiosi ce am facut in tot acest timp, sa incep cu inceputul. In primul rand am plecat in atat asteptatul concediu si chiar daca initial gandul m-a purtat catre tari straine, totusi in acest an am ramas in tara. Foarte frumos! Excelent! La mare si la munte, cu poze voi reveni ceva mai tarziu. Si fac din asta un prilej pentru a-mi spune oful cel mare. Niciodata nu voi intelege oamenii care se plang de tara noastra si dau fuguta in alte parti ca sa-si faca vacanta, insa cand sunt aici nu fac nimic pentru a schimba situatia actuala sau pentru a cauta minunatiile care inca exista la noi in tara. Da, si mie mi-a placut in afara, pentru ca este altceva, insa m-am simtit la fel de bine si la noi. Am fost in Mamaia (fara Tataia :D) aproape 2 saptamani si a fost foarte frumos, "ne-am simte bine" cum ar zice romanu' si nu ne-am plans de nimic, poate doar de prea putine zile de concediu. Mancare buna, cazare buna (cu cortul :D), plaja buna si nu, la noi n-au ajuns algele, s-au oprit doar la hotelurile de lux :). Cu toate ca anul asta bugetul a fost micutz, totusi am supravietuit in Mamaia, mi-am facut toate poftele (pentru ca e greu sa rezisti tentatiei, mai ales cand esti fata) si am ramas cu amintiri frumoase. Apoi am mutat satra la munte, pe Transfagarasan. Trei zile superbe - cazare frumoasa, la pensiuni, mancare buna (mai putin "La Cetate" - langa cetatea Poienari, aviz amatorilor, mai bine rabdati de foame decat sa mergeti acolo), voie buna si peisaje superbe. Asa ca se poate si la noi, iar pentru cei care nu vor sa recunoasca le propun sa caste ochii mai bine si abia dupa aia sa inceapa sa arunce cu noroi. Sau poate o fi vorba numai de "mandrie si prejudecata" sau de grandomanie? Ca doar la capitolul grandomanie romanii nu pot fi intrecuti... Astept pareri, poate eu gresesc...
P.S.: Aventurile vor continua in urmatorul post.

Caldura mare

Caldura mare mon cher si eu trebuie sa alerg astazi :( Din pacate nu am timp sa postez ceva foarte serios :) asa ca pentru cei care raman acasa, la racoare, sau cei care si-au luat laptopul cu ei pe plaja lansez doua intrebari. Astept raspunsurile voastre, poate asa ma mai racoresc si eu putin:
1. Unde va petreceti concediul/vacanta in acest an sau unde vi l-ati petrecut?
2. Cum va racoriti in aceste zile caniculare?

Si ca sa dau startul, iata ca raspund eu prima: 1. din cauza crizei :) anul asta n-am reusit sa-mi planific decat o iesire la mare, ce se va continua cu o mica excursie pe munte (abia astept :D)
2. ori de cate ori am ocazia ma duc la strand sau seara ies la un suc pe marginea lacului.

Acum e randul vostru...

Baietii de la Foton

Am plecat zilele trecute in supermarket sa cumpar una, alta, si ajunsa in fata raionului de electrice m-a furat peisajul ca de obicei. Pentru ca aveam de gand sa-mi achizitionez cateva accesorii pentru aparatul foto mi-au picat ochii pe un incarcator de acumulatori mai rasarit. Ideea este ca vroiam unul care sa si descarce acumulatorii si sa ii incarce intr-un timp mai scurt. Asa ca cercetez atenta oferta si achizitionez pana la urma un incarcator Foton Procharge, pe care scria mare si frumos ca suporta mai multe tipuri de acumulatori, ca incarca in maxim 3 ore si ca are functia de descarcare. Plec acasa mandra de achizitia facuta si, ca tot omul, desfac pachetul ca sa vad ce poate face produsul. Bag acumulatorii si ce sa vezi...nema descarcare. In instructiuni scria ce se petrece la descarcare, la incarcare si la terminare, insa aparatul nu facea de nicio culoare primul pas. Dau repede search pe Google sa vad care-i treaba. Gasesc site-ul firmei. Firma romaneasca despre care am mai gasit pe Google ca ce buna e si articole de lauda cum ca s-a ridicat repede si bine pe piata. La sectiunea incarcatori, modelul meu nu are nicio specificatie, in comparatie cu alte modele, asa ca, iritata si enervata, ma apuc sa le scriu celor de la Foton. Baietii prompti la mailuri, nu ma pot plange, mi-au si raspuns:

"Buna ziua,

Dupa cum este specificat si in fisa tehnica (poate nu suficient de clar insa), descarcarea se face automat in cazul selectarii optiunii NiCd. Practic doar acumulatorii Nichel-Cadmiu au nevoie de cicluri complete de incarcare-descarcare pentru evitarea instalarii efectului de memorie (care ar reduce prematur capacitatea acumulatorilor). Din ratiuni ecologice, comercializarea acumulatorilor NiCd nu mai este permisa in Uniunea Europeana, toti acumulatorii pe care ii veti gasi astazi pe piata fiind NiMH. Aceasta chimie nu are nevoie de descarcare, deoarece nu prezinta efect de memorie. Va multumesc pentru ca ati ales un produs Foton si va stam in continuare la dispozitie pentru orice intrebare. O zi buna, X-ulescu".

Cu alte cuvinte astialalti din strainataturi de ofera incarcatoare cu optiune de descarcare pentru bateriile NiMH sunt cam prosti de felul lor, ca de fapt nici nu ai nevoie de asta, insa avem nevoie de descarcare pentru niste acumulatori care nici macar nu se mai comercializeaza. Pai bine mai baieti, asa ati urcat voi rapid pe piata? Informand incomplet consumatorii? Ca sa aflu ce face un amarat de incarcator trebuie sa scriu la companie?? Ca pe fisa tehnica zau ca eu n-am gasit scris asa ceva, ba mai bine, mai si recunoasteti ca "nu este suficient de clar" explicat. Pai atunci schimbati naibii ambalajul si specificati clar: "DESCARCA NUMAI NiCd". Din pacate, m-am lamurit inca o data cum e cu produsele romanesti.

Relaxare

Am lipsit o vreme din blogosfera din simplul motiv ca nu am avut nicio tragere de inima sa scriu si pentru ca scandalurile politice si sociale din Romania mi-au lasat un gust mai amar decat oricand.
Tocmai pentru a ma detasa de tot ce aud si scriu in fiecare zi, la indemnul unei prietene, m-am dus sa vad "Ice Age 3" si nu oricum ci 3D, asta ca tot vroiam sa vad cum e. Initial am fost reticenta, am zis ca nu are cum sa fie mai bun decat prima parte, de a doua nici nu zic, pentru ca a fost o mare sfaraiala.
Pe langa faptul ca am ramas cu niste urme imense de la ochelarii 3D, care erau si foarte grei, in alt fel nu pot spune ca m-a marcat noua tehnologie. Nu a fost ceva impresionant, nu a venit niciun monstru catre mine si nu a sarit nimeni din ecran. La capitolul asta am ramas dezamagita. Insa "Ice Age 3" merita din plin. Chiar da, au reusit o comedie spumoasa, la care am ras cu lacrimi. Si da, am uitat sa zic, am fost de doua ori la film :D si de fiecare data am ras cu lacrimi.
Insa nu stiu daca este neaparat un film de desene animate pentru copii, cat pentru adolescenti si adulti.
Asa ca recomand cu caldura filmul, reusit din toate punctele de vedere, am trait la maxim aventura prietenilor, am ras si oftat alaturi de ei. De foarte mult timp nu am mai trait cu adevarat un film si asta e mare lucru. O da, si era sa uit.... Love is in the air for Scrat! Watch the squirrel!
Va las in continuare cu trailerul, pentru a va face o idee despre ce se intampla, insa trebuie sa dati fuguta sa va luati bilete:

Se poate si la noi

Da, se poate si la noi un trafic civilizat si orase mai curate, cu oameni linistiti. Am mers weekendul ce a trecut in nordul tarii. Am uitat senzatia, cat de frumos poate sa fie sa pleci de acasa, cu gandul de a te relaxa si de a sta sa privesti pe geam dealurile si muntii (pt. mine mai putin privit, doar tras cu ochiul, ca am condus mai tot timpul). Si am uitat si cat de frumos poate sa fie in alte orase ale Romaniei, oarse micute, primitoare si nu la fel de murdare si aglomerate ca Bucurestiul. Mi-era dor de asa ceva, mi-era dor sa regasesc frumusetea tarii. Si am gasit-o, m-a izbit in fata de cum am plecat la drum, dealuri intinse, verzi, frumoase, vacile si caii pe marginea drumului, pasteau linistiti :)). Traficul exceptional, atat in Bacau, cat si in Piatra Neamt, asta in cazul in care nu te intalneai cu un bucurestean, care la randul lui te vedea ca esti bucurestean si iti taia fata. Parcari ca la carte, daca nu parchezi unde trebuie sau nu platesti parcarea, adio masina. Strazi curate, flori multe, liniste pe strazi, nu urlete si tipete, aer curat si oameni primitori. Deci, se poate si la noi. Se poate arunca gunoiul la cosul de gunoi, se poate merge civilizat pe strada, se poate sa dai de vanzatoare amabile, se poate ca toata lumea se respecte semnele de circulatie si nu sa omoare pe careva pe trecere. In Bucuresti si in zonele limitrofe nu se poate. Aici s-au adunat toti toparlanii din tara, toti prapaditii si manelistii, toti cocalarii si toate pitzipoancele. Tot ceea ce a fost rau in tara a venit aici. De ce este Bucurestiul "blestemat", de ce trebuie sa am de-a face in fiecare zi cu cate un tacanit care se crede regele tuturor? Oare capitala noastra nu poate deveni si ea un oras linistit si curat? Cand se va intampla asta? Voi trai sa vad o schimbare cu adevarat sau poate copiii mei o vor vedea?

Vanzatorii

Cred ca m-am mai referit intr-un post la cartile de la Adevarul, Jurnalul si alte ziare, insa aici nu e vorba despre asta, ci de vanzatorii de la chioscuri. Prima data cand a fost nebunia cu Adevarul, de nu gaseai nicio carte, cumparam de la o tanti de la mine din piata, care nu pastra cartile pe sub taraba, dar nici nu vroia sa dea mai multe unei persoane. La un moment dat a inceput sa ceara clientilor cate 1 leu de fiecare la o carte cumparata, ca vezi doamne sa aduca in continuare baietii de la Adevarul tot atatea carti. Asa ca m-am dus mai departe si am gasit o alta tanti, langa metrou, care, minune, are mereu carti si nu le da la suprapret. M-am dus intr-o zi la ea si am rugat-o sa-mi dea doua carti, pentru ca vroiam pentru o prietena, care niciodata nu gaseste in zona in care locuieste. A inceput sa tipe vanzatoarea, sa urle la mine, ca cine sunt eu sa-i cer ei doua carti, ca altii ce fac dupa aia, ca nu stiu ce. Si i-am zis frumos ca este dreptul meu sa cer cate carti vreau si ar trebui sa fie obligatia ei sa imi dea cate cer, vorba aia nu m-am dus ca taranu' sa iau un toptan de carti, ci doar doua. Si, in plus, la chiosc nu era nimeni in afara de mine, am intrebat-o care altii?? Ca eu nu vad pe nimeni. Imi zice, pai altii care or sa mai vina, ca o sa vina si nu o sa mai gaseasca. Si uite asa a tinut cearta vreo cinci minute pana i-am zis ca ii fac reclamatie si ca eu nu plec pana nu-mi da doua carti. Si ghiciti ce? Peste o saptamana se duce prietenul meu si cere si el doua carti, ii da fara sa comenteze, la fel si la alti clienti. Iar eu, de cate ori ma duc sa cumpar de la ea se uita urat la mine, stramba din nas si mereu gaseste cate ceva de care sa se lege si sa comenteze. In definitiv eu sunt clientul si eu dau banii, nu ea. Sau poate are atatia clienti incat nici nu-i pasa daca pierde unul? Ma indoiesc, pentru ca la doi pasi de ea mai sunt alte trei chioscuri cu ziare. Atunci care sa fie explicatia?

Pam, pam

Am lipsit cam multisor din blogosfera, dar se mai intampla si sper sa ma iertati :D Am sa incep cu laudele. Am fost ieri la film, cu ajutorul unei prietene de ale mele careia ii multumesc pe aceasta cale (stie ea cine este). Asa, deci m-am dus frumusel la Hollywood Multiplex, unde n-am mai fost de un car de ani si unde s-au scumpit preturile la haleala ceva horror show, dar m-am riscat totusi si am luat ceva de rontzaiala.
M-am instalat frumusel in scaun si asteptam sa inceapa filmul "Ingeri si Demoni" (ca, deh, unii oameni au vrut sa-l vada si mi-a suras si mie ideea, mai ales ca am vazut si prima parte) care pe site-ul HM avea o impresionanta durata de 150 minute. Buunnn... filmul dureaza cu tot cu generice fix 2 ore, restul de minute inseamna publicitate plictisitoare care nu se mai termina.
Si intr-un sfarsit incepe filmul... Bunicel, nu pot sa zic ca a fost nici rau, nici excelent. Acceptabil, sincera sa fiu ma asteptam la ceva mai rau, tinand cont ca tot ce trece de primul episod se strica :D Actiune din plin, Tom Hanks mai sobru ca niciodata si foarte dornic sa salveze natiunea, Vaticanul in pericol, apocalipsa vine, sange si crime la tot pasul, bla, bla... Per ansamblu a iesit ceva, m-a tinut prinsa pana spre sfarsitul actiunii, mai precis pana mi-am dat eu seama care era pe acolo Illuminati-ul adevarat, dar nu va dezvalui ca sa nu stric placerea celor ce n-au vazut inca productia. Ceea ce a stricat totul a fost, bineinteles, sfarsitul, tras de par si chinuit zor nevoie mare, sfarsit care ar fi starnit hohote de ras si din partea unui copil mic, asta daca avea voie in sala, ca e interzis celor sub 12 ani. Oricum, merita vazut si numai pentru a "savura" cum distruge Tom Hanks, in mod repetat, arhivele Vaticanului, care erau pastrate in cea mai mare siguranta =)) asta pana sa vina americanu' sa strice tot. Fazele sunt chiar amuzante, daca mai trecea de 2 ori sa mai gaseasca indicii, sigur nu mai ramanea nimic din arhive. Concluzia: filmul merita vazut, dar in zile in care pretul biletului nu e prea mare sau cand e ziua Orange, la 2 in 1 :D.
Acum, intrebarea mea este (pentru ca nu ma pricep si nu scrie nicaieri), poate a fost cineva si ma lumineaza, care e diferenta intre filmul clasic si cel digital? Stiu ca se vede mai bine, calitatea e mai buna, etc., dar concret?? Se merita digital sau nu?

Ce-si doresc femeile II

Si iata si al doilea spot publicitar, continuarea celui de ieri. Enjoy!

Ce-si doresc femeile

O reclama interesanta, in doua parti. Va las sa urmariti prima parte ;)

Zborul pe Luna

Am lipsit cam multisor, dar se mai intampla, mai ales dupa un 1 mai muncitoresc sarbatorit ca la carte ;) . Insa iata ca revin cu forte proaspete. Cum stateam zilele trecute si ma uitam la tv, intr-o dupa-amiaza in care nu aveam chef sa fac nimic, am vazut o reclama interesanta, nu din punct de vedere al realizarii, ci al mesajului. Si m-am intrebat cum de s-a permis difuzarea ei, pentru ca pune la indoiala (nu ca ar fi ceva nou) unul dintre cele mai importante momente din istoria omenirii, adica aselenizarea. Sunt unii care zic ca oamenii au fost pe Luna, altii zic ca de fapt americanii nu ar fi ajuns niciodata acolo, cine stie, adevarul este mereu undeva la mijloc. Totusi reclama mi-a placut pentru ceea ce sugereaza, nu pentru ceea ce este, intrucat nu prea ma omor dupa reclamele Red Bull, care, in general, mi se pare cretine.
Asa ca va las sa urmariti reclama, poate n-ati observat-o la tv, iar dupa atasez o poza funny pe care am primit-o azi pe mail si cred ca ilustreaza cel mai bine acest "moment istoric". Enjoy!

Pierdut sarbatori! Fara recompensa.

Presupun ca ar trebui sa postez ceva in spiritul sarbatorilor, in care sa urez numai de bine tuturor, unde totul sa fie bine si frumos, calduros, bla, bla. Nu o s-o fac, nu pentru ca nu-mi plac sarbatorile, ci pentru ca in ziua de astazi nu exista respect pentru sarbatoare. Oamenii asteapta sarbatorile numai pentru ca au liber si pentru ca vor baga multa mancare in burdihane, asa cum am facut si eu, recunosc. Si imediat ce revenim la treburile zilnice incepem si ne plangem - ca felul intai de la masa lui cutare nu a fost bun, ca am mancat prea mult si mi-a fost rau, ca am vrut sa merg la plimbare da' era plin in parc si tot asa...la lista poate adauga fiecare. Spiritul de sarbatoare unde s-a pierdut? Sarbatorile sunt facute pentru a te bucura de ceea ce ai, spre a fi recunoscator pentru ce ti s-a dat si nu ti s-a luat si pentru a impartasi totul cu familia si cei dragi. Sarbatorile nu inseamna numai niste mesaje copiate de pe net (la capitolul asta va spun ca urasc sa primesc acelasi mesaj de 10 ori, ba sa primesc acelasi mesaj ca si anul trecut... asa ca, daca tot am facut paranteza asta, nu mi le mai trimiteti, macar scutiti niste banuti), nu inseamna numai burti pline, oameni piliti, imbulzeala de orice fel (magazine, biserica, metrou, masini pe autostrada, parc, padure) sau muzica tare. Si atat. Punct. Daca aveti alta parere sau vreti sa mai adaugati ceva va astept la comentarii, eu ma opresc aici.