Social Icons

Ziua 18 - Lac Blanc

Data: august 2015
Participanti: Elena, Alex , Ana
Locatie: Chamonix
Poze: http://picasaweb.google.com/Hoinarii/ Filme: http://www.youtube.com/user/Hoinarii

A trecut si valul acesta de ploaie. Privind retrospectiv, au fost 2 zile in care a turnat si a fost frig. Pe de alta parte au fost 2 zile in care am fost la Le Tour si la Argentiere - 2 ture foarte frumoase.

Tura de azi o aveam pregatita, cel putin in minte, de mult timp. Vis-a-vis de mult mai faimosul Mont-Blanc se afla un alt masiv, mult mai mic prin comparatie - Aiguille Rouge. Dar care are o mare calitate - iti ofera o perspectiva superba asupra mai impozantului vecin.

Tura pe care am planuit-o azi, "am descoperit-o" cu Elena acuma multi ani, dupa ce epuizasem traseele de tracking din zona Mont Blanc.

E vorba de traseul spre Lac Blanc. Pana in Argentiere mergem cu masina. Aici descopar ca nu avem acumulator la apartul foto. Si la cum arata ziua de azi, aparatul foto e mai important decat orice alta parte din echipament.

Ma intorc dupa el in camping, revin in Argentiere si aici aflam ca poteca este inchisa pentru taieri de copaci. Da, "incredibil", dar si la ei se taie copaci. Si in Chamonix, si in Hallstatt si in Alpii Mediteranieni. Dar sa pastram subiectul asta de hatereala pe mai incolo...

Gasim alta ruta care sa duca tot acolo. Avem o harta luata la prima tura aici si pe care o aducem cu noi la fiecare revenire. Acolo vedem ca mai exista un drumeag - dar e trecut ca are "escalier". Scari sa fie atunci...

Dupa cateva serpentine, iesim rapid din fundul vaii si panorama incepe sa se deschida. Dupa doua zile de ploaie, atmosfera e curata si culorile aproape ard.

"Motata"a fost nemultumita de dimineata. Am trecut la spus povesti.

...Si mama la cules afine. Da, au si afine... De fapt, muntii lor nu sunt deloc asa de antropomorfizati  cum ne place noua sa credem si avem impresia ca doar noi traim intr-un cadru natural pristin pe care ei l-au distrus.

S-ar putea sa fie exact pe dos.

Castigam altitudine si rand pe rand minunatiile de vis-a-vis incep sa ni se perinde prin fata ochilor. Ghetarul Argentiere unde am fos tin ziua precedenta. Dunga aia e partia de ski care coboara de la Lognan.

Acolo jos am lasat masina acuma vreo ora.

Poza.

In general nu imi place sa ma uit la poze. Devin melancolic. Fac pozele, le prelucrez si le stochez. Ma intereseaza mai putin trecutul decat ceea ce va sa vina.

Dar ador poza asta. Poza asta mai mult decat oricare alta spune intr-o singura imagine toata povestea noastra. Trecut, prezent si viitor se contopesc aici. Poteca care face puntea intre ani.Intre ceea ce ne place noua si ceea ce o invatam pe Ana.

 Azi Elena a avut mai mult succes cu Ana, chiar daca nu spunea povesti.

Insiruire de vai glaciare - Le Tour, Argentiere. Am ajuns sa cunosc dupa nume majoritatea varfurilor si vailor din zona.

Si am ajuns si la escalier. E un sir destul de lung de scari. Lungi, cat sa iti tataie putin fundul cand le urci. Si cand iti mai amintesti ca ai si o Goanga in spate, iti tataie destul de zdravan.

Formatiunea aia stancoasa cred ca se chema "Domnisoara cu caciula". Era destul de asaltata de cataratori.

Se vede bine aici cat de mare a fost ghetarul odata. Probabil ca o sa se topeasca complet. Dupa care o sa-si revina. Nu e nici prima, nici ultima data : a mai facut asta de nenumarate ori de-a lungul vietii lui. Poate ca in egoismul nostru incercam sa raportam totul la efemeritatea vietii noastre. Intamplator, natura are o alta scara a timpului si s-ar putea s-o doara-n cur ca acuma e cald. Maine o sa fie iara rece. Doar ca "maine" pentru ea are o alta semnificatie.

 Carrefour.

Am iesit din partea alpina - zona prin care se scurgea pe vremuri ghetarul si acuma suntem pe un platou.

Nu e Lac Blanc - e vorba de 2 lacuri mai mici care sunt situate inainte.

Faimoasa fata nordica a lui Grande Jorasee se vede pe fundal.

Si iata-ne ajunsi sus la Lac Blanc. D efapt de vorba de 2 lacuri - lacul mic si lacul mare care se scurg dintr-unul in celalalt. Probabil ca pozele noastre nu reusesc sa surprinda decat partial frumusetea zonei.

 Pauza de pranz si mai ales de admirat peisaul.

Ana, berea asta e pe terminate - du-te si mai adu-i lui tata una, te rog!

Tot nu inteleg de ce i-au zis lac Blanc. Cand e "vert" toata ziua...

Am stat mult la lac - nu ne venea sa mai plecam.

De intors - ne-am intors tot pe unde am urcat, desi am vazut ca o gramada de turisti urcau pe poteca care teoretic era inchisa...

La revedere. Fiindca ti-am  promis Ana ca o sa revenim.

La coborare scarile au fost si mai inspaimantatoare. Eram obosit, era frig, eram pe fuga.

Ibexii. Nu unul. O turma. De fapt mai multe turme.

Tura aia faina. La care imi incalc principiile si ma uit recurent la poze.

Un comentariu:

rentacarotopeni85 spunea...

Ai reusit sa faci lucruri minunate cu acest blog.