Ciucas Trail Running - 31iul

Desi concursul din Ciucas e al 3-lea maraton montan in decurs de o luna, dupa Olympus si 7500 Bucegi, nu m-am plictisit deloc de concursuri, ba chiar am o pofta nebuna de alergat. Desi ma asteptam sa am nevoie de perioada de refacere dupa maratonul 7500 din Bucegi, din experienta de anul trecut cand s-a lasat cu dureri de genunchi si cu febra musculara, totusi ma simt neasteptat de bine, practic sunt in forma foarte buna, nici febra, nici macar obosit nu ma simt si-mi pot continua antrenamentele fara intrerupere.

Alergatorii Alternativi sosesc la Ciucas TrailRunning

Suntem primiti conform traditiei: cu paine si sare

Tinerele sperante

Consult periodic lista inscrierilor de la Ciucas Trail-Running si ma impresioneaza numarul mare de participanti, care creste de la zi la zi. Sincer nu-mi explic cum cei de la Truly au reusit sa stranga atatia oameni acuma in miezul verii cand lumea e plecata in concedii, dar oricum bravo lor! Probabil s-a produs si o schimbare in mentalitatea romanilor cu privire la sport si miscare in aer liber. Iar joi inainte sa plecam pe site sunt 367 de inscrisi la cele 2 sectiuni: maraton si semi-maraton. Impresionant!

Bine Timisoara

...si cu dosul

Ca sa nu mai vorbesc ca aici promite sa se adune toata crema alergatorilor montani din tara. Pai cand vad ca la start vor fi aproape toti Greucenii momentului, cum sa nu fiu motivat? Gandul asta ma motiveaza sa-mi continui cu perseverenta ultimele antrenamente inainte de concurs.
Ma uit pe lista participantilor si incerc sa identific Greucenii cu care am sa ma lupt. La primul nivel sunt cei "rai" de tot: adica Bostan, Palici, Suciu Simion. Cu ei nu pot sa ma compar, sunt la alt nivel, insa dorinta mea ascunsa este sa incerc sa ma apropii cat mai mult de ei. Cand ma gandesc retrospectiv la participarea mea la MPC din 2009 cand inca ma simteam mic copil si ma raportez la nivelul meu actual de antrenament pot sa spun ca intre timp am crescut si eu mare si pot sa ma apropii cat de cat de Greucenii din fata, macar sa incerc sa reduc decalajul de timp de la final.
La al doilea nivel e batalie crancena: Nusu, Galiteanu, Fane, Orleanu, Zsolt, Istvan. Aici e ca si cum ai cobori un gladiator in groapa cu lei, "leii" astia il mananca instantaneu si se mai si bat intre ei pentru halca cea mai mare. Toti sunt buni si ordinea finala depinde de forma fizica de moment. Cu ei am sa ma intrec in concurs, asa ca trebuie sa ma tin de ei cu orice pret, nu trebuie sa-i scap din ochi.

Exista si o mascota

Emotii mari la linia de start

Ce e foarte frumos la concursurile acestea e ca am ajuns sa-i cunosc pe toti Greucenii de care am pomenit. Si pe multi altii pe care nu i-am pomenit. Sunt toti niste oameni faini si deosebiti, oameni dintr-o bucata. Poate ca asta vine din ambitia si pasiunea care-i caracterizeaza pe toti. Oamenii astia vin la concursuri atat pentru intrecere, cat si pentru a se intalni de cateva ori pe an cu ceilalti asemeni lor. Deja e ca si cum am forma o mare familie, pe toti ne leaga acelasi lucru: pasiunea pentru sport.

Soseste Alin: locul III la general si locul I la categoria de varsta

Bine Alin!

Am ajuns la concluzia ca la un concurs e bine sa merg cu un obiectiv clar fixat in cap. Eu nu pot sa merg asa in dorul lelii doar sa alerg fara nici un plan. Mie imi place sa traiesc avand mereu un tel undeva la orizont, fie ca e mai apropiat, fie ca e mai departat. Imi plac mereu provocarile, mai ales cele dificile, astea ma tin in priza. Altfel n-as simti ca traiesc. Cand am un tel ambitios simt ca am pentru ce sa muncesc, sa trag de mine, sa-mi urmez riguros antrenamentele, sa-mi urmaresc atent evolutia, sa corectez cand ceva nu merge conform planului, sa invat din greseli, sa invat de la altii.
Pana acum mi-am fixat doar obiective de limita de timp, acum simt ca am curajul sa-mi stabilesc obiective in termeni de clasament. Si ca totul sa fie incitant trebuie sa-mi aleg un obiectiv ambitios pe care sa nu-l ating usor. Altfel n-as avea o satisfactie pe masura. Iar daca nu-l voi atinge, nu voi fi dezamagit de mine. Din contra, ma voi ambitiona si mai tare pentru urmatorul concurs. Acum nu trebuie sa ma gandesc mult ca sa-mi aleg telul: locul 1 la categoria mea de varsta (30-39 ani). Gianina ma sustine si-mi spune sa am curajul sa visez, ca nu sunt foarte departe. In adancul meu se mai naste o dorinta, la care mi-e si teama sa cuget prea mult: sa ajung pe podiumul la general. Stiu ca e extrem de greu, dar nu imposibil. La EcoMaraton Moieciu am reusit lucrul asta, desi nu ma gandisem dinainte. Acum am sa vad daca a fost sau nu o intamplare...

La festivitatea de premiera

Alin se pregateste sa ne faca o baie cu sampanie

Gianina imi spune in repetate randuri ca se simte obosita, plicitisita de concursuri, nici de antrenamente nu prea are chef. Pana la urma decide sa participe si ea, mai mult insa impinsa de la spate de catre mine. Eu incerc s-o imbarbatez spunandu-i ca doar lipsa motivatiei o face sa se simta asa si ca atmosfera de concurs ii va reda increderea si motivatia de care are nevoie.
In plus o deranjeaza ca toata lumea se asteapta de la ea la locul 1, ca cei mai multi o vad deja ca pe o castigatoare. Ca o mica ironie, inainte de despartirea de prietenii si colegii de club eu primesc multe incurajari pentru concurs, incurajari de care am nevoie, iar Gianinei i se spune: "tu nu mai ai nevoie ca si asa o sa castigi!"
Cu gandurile astea in cap plec la Ciucas... si cu multe emotii...

Tinerii alergatori

Diana Vasiac - Bine Timisoara!!!
locul I la F 18-29 semimaraton si locul II general feminin

Rezultatele Alternativilor la Ciucas TrailRunning
Alin Tanase maraton masculin locul III si 30-40 locul I

Razvan Farkas locul 11 categoria M 18-29ani maraton
Calin Crainic locul 20 categoria M 30-39ani maraton
Bogdan Matasaru locul 29 categoria M 30-39ani maraton
Ion (Nutu) Icma locul 31 categoria M 30-39ani maraton
Monica Antal locul IV la categoria F18-29ani semimaraton
Gianina Tanase - abandon

Pe melaguri noi - Ciucas 3ian

Am coborat din Fagaras din tura de Revel pe ceatza si vreme mohorata si ajungand la civilizatie, respectiv la semnal, am inceput sa ne sunam rudele si prietenii sa le uram toate cele bune in noul an. Si uite asa se face ca Nicu afla de la prietenii sai, meteorologi la vf. Omu, cum ca sus pe creste este inca senin si frumos, desi toata valea Sambetei pe care am coborat noi se afla sub patura de nori.

Manastirea Cheia

Alin desi are rani serioase la calcaie de la rosaturile produse de clapari, propune totusi sa dam o fuga si pana in Ciucas... daca sus este senin, de ce am sta jos in ceatza si frig? Nicu accepta pe loc propunerea, iar eu care ma vait intr-una ca am probleme la degetul mare, ca presimt ca voi schimba iar unghiile, nu doar anul, ma gandesc... daca lui Alin ii arde de inca o zi in clapari, iar Nicu este hotarat 100% ca vrea sa mearga, doar nu o sa raman eu in Brasov sa vegetez in casa si apoi sa regret ca de frica unui deget am ratat intalnirea cu un nou munte pentru mine: Ciucas... asa ca votez si eu PENTRU.

Un Ciucas plumburiu

Dupa o pauza binevenita prin Brasov, ne indreptam spre munte si mergem la Manastirea Cheia unde innoptam.

Spre ceatza

Stana de sub releul TV

Vrem sa urcam pe muchia Bratocea pana pe vf Ciucas, asadar dimineatza parcurgem cu masina cei 10km de sosea de la manastire pana in pasul Bratocea aflat la 1263m; incalecam pe schiuri si pornim la deal.

Unul cate unu'

In vizita la Coltzii Bratocei

Vremea nu este prea buna, e ceatza, bate vantul, ninge, dar speram sa iesim de sub plafonul de nori, sa vedem soarele si cerul albastru. Asadar manatzi de frig urcam pe schiuri si trecem de o stana, de releul de televiziune si ajungem pana la Coltzii Bratocei. Stancile par impunatoare, dar ceatza care le invaluie minimizeaza maretia lor. Cu sigurantza vreau sa mai revin aici, sunt curioasa cum arata Sfinxul Bratocei la plaja.

Amagire

Sfinxul se uita la TV (in zare)

Ne continuam drumul spre vf Ciucas si iesind la golul alpin vantul se intetzeste, nu bate foarte tare, dar pe frigul ce s-a instalat am o senzatie de -23 de grade. Ceatza se intetzeste, ma uit in urma si pe Alin nu il mai vad... s-a "pierdut" in ceatza, maresc viteza sa-l ajung pe Nicu... il strig si ii spun sa se opreasca. In ceatza densa nu ne mai vedem si trebuie sa fim atenti sa nu ne pierdem. Il las pe Nicu la un stalp de marcaj si ma intorc sa vad ce este cu Alin. Vine si el, se oprise sa-si puna ochelarii de schi si supramanusile. Impreuna mergem la Nicu si analizam situatia: suntem la aprox 1.700m, adica mai jos cu 200m decat varful, aici la golul alpin ceatza este si mai densa, iar frigul ne intra la oase cu ajutorul vantului; are sens sa urcam pana pe varf? Avand in vedere ca nu vom avea nici o priveliste insorita, ca oricum nu cunoastem deloc muntele acesta, ca ceatza ne tine legati la ochi, decidem sa ne intoarcem.

La revedere Ciucas!... vom reveni

Coborarea ne mai incalzeste si ne bucuram de pulverul de vis prin care schiurile aluneca tacute.
Reintorsi in pasul Bratocei la masina, vantul nu bate, norii si ceatza s-au mai spart cat sa ne faca in ciuda, dar cu toate acestea temperatura este de -14grade... brrr... ne dezechipam si pornim spre Brasov.
Suntem putzin dezamagitzi, dar asta este... frigul a castigat, noi insa ne-am notat un loc in care vom mai reveni cu sigurantza.