Vineri seară, hoinar prin Sibiu... Fără trepied, doar cu dorinţa de a face câteva fotografii... de a uita... Cândva, drumurile mele prin acest oraş se opreau şi pe la Gheorghe Lăzăroiu, unul dintre marii artişti fotografi români, om deosebit, de o simplitate şi timiditate cum rar mi-au fost dat să văd. Cândva... Acum, El este doar amintiri. Pentru unii frumoase, pentru alţii... veninoase!...Întors acasă, nu m-am mirat să găsesc scrise vorbele unui fel de Brucan al fotografiei româneşti, un fel de oracol, şi el, bucureştean, Andrei Pandele, membru creator al Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România. Singurul dizident din "literatura imagistică" a fotografiei româneşti. Cine are răbdare să citească, să ştie că, de fapt, adevărul se află trei articole de al domniei sale, mai jos!...
Nu mai am chef să "pun botu" de data asta Andrei. Am făcut şi voi face pseudo-fotografie în continuare. Iar amintirea mea despre fotografiile tale este acea minunată expoziţie cu imagini din meciurile Stelei, de prin '87. Trist?... (pentru mine nu... de azi scot chestia cu "impostorul" din capul blogului. e a ta, Prietene!...)
Nu mai am chef să "pun botu" de data asta Andrei. Am făcut şi voi face pseudo-fotografie în continuare. Iar amintirea mea despre fotografiile tale este acea minunată expoziţie cu imagini din meciurile Stelei, de prin '87. Trist?... (pentru mine nu... de azi scot chestia cu "impostorul" din capul blogului. e a ta, Prietene!...)
