Zi de Zi: Cristian Mihăilescu ("Gândul")

Cristian Mihăilescu face parte din generaţia golden-old-boys ce au împresurat cu creioanele lor paginile revistei “Urzica”. A debutat în 1968 alături de Sorin Postolache şi Mihai Pânzaru-PIM în revista “Amfion”. Saltul la «Urzica», Everestul oricărui caricaturist din acele timpuri, s-a produs în 1978, fiind urmat de apariţii pe scena graficii satirice susţinute de revistele «Flacăra», în rubrica Racul coordonată de Sorin Postolache şi Ion Predoşanu, şi «Flacăra-Rebus» unde criticul de artă, de atunci, şi condeierul moravurilor de azi, Tudor Octavian, promova flama unei arte considerate periferică. În erupţia jurnalistică ce-a urmat anului 1989, Cristian Mihăilescu şi-a găsit loc evolutiv, desenele sale, majoritatea, şfichiuitoare politic, fiind ştanţate în paginile multor publicaţii ale vremii: Ora, România Liberă, Zig-Zag, Expres, Expres Magazin, Libertatea, Românul, Independentul, Meridian, Infractorul, Poliţia Română, Economistul, etc. Din1992 a devenit secretar de redacţie şi apoi secretar-general de redacţie la Baricada, şi bineînţeles caricaturistul ei. Lucru care s-a repetat la Ultimul Cuvânt, Ziua, Evenimentul Zilei, Monitorul de Bucureşti, Privirea, Curentul. Din 2002 se stabileşte în redacţia ziarului Adevărul unde se axează doar pe activitatea de caricaturist de presă, iar, apoi, din 2005, la Gândul, unde deţine rubrica permanentă Gândul Rău.

Dum Dum: Cum e zi de zi la ziar?

Cristian Mihăilescu: Din1992 am mers în fiecare zi la ziarul sau revista la care am lucrat. Având pe cap responsabilităţile secretariatului de redacţie mi-am făcut, totuşi, timp pentru a crea caricaturi la publicaţia respectivă, ştiind foarte bine bucătăria ziarului, unde şi când e nevoie de ele, chiar dacă n-au fost zilnice. De când am venit la Adevărul, şi în special de când am rubrica permanentă în Gândul, situaţia s-a schimbat. Sarcina e clară: o caricatură pe zi (uneori chiar mai multe).

Dum Dum: Ce se întâmplă într-o zi fără inspiraţie?

Cristian Mihăilescu: Avem mare noroc cu politicienii noştri. Nu prea ne lasă în pană de inspiraţie. Sunt atât de “buni” că de multe ori n-ajunge o caricatura pe zi, ar fi loc de mai multe.

Dum Dum: Cum vi se pare o zi fără caricatură?

Cristian Mihăilescu: Am tot timpul la mine un carneţel şi un pix, şi în concedii sau în puţinele zile libere le folosesc, parafrazând dictonul: Nici-o zi fără… o caricatură.

Zi de Zi: Ovidiu Ambrozie Bortă - BOA ("Monitorul de Suceava")

Ovidiu Ambrozie Bortă (BOA) a debutat în caricatură de presă în anul 1997 la cotidianul Bucovina condus şi îngrijit de poetul Ion Drăguşanul. De atunci a continuat să publice grafică satirică atât pe plan local (Actualitatea Suceveană, Crai Nou, Monitorul de Suceava, Jupanu’, Plus SV), cât şi pe plan naţional (Plai cu Boi, Cotidianul). Pe plan internaţional şi-a făcut prezenţa în paginile săptămânalului din New York - NY Magazine. Participarile la concursurile naţionale de grafică satirică i-a adus peste zece premii, obţinând în anul 2006 Marele Premiu "George Gavrilean" la Festivalul de umor Umor la… Gura Humorului. Peste hotare, caricaturile lui BOA au ajuns la nenumarate concursuri de gen fiind încris în expoziţii şi în cataloagele de grafica satirică (Serbia, Portugalia, Turcia, Italia…). BOA a incercat să obişnuiască amatorii de caricaturi din Suceava ca în fiecare an (începand din anul 2000) să organizeze expoziţii personale în care nu au lipsit portretele caricatură ale politicienilor suceveni, mofturile şi capriciile oamenilor care conduc, surprinzând destul de bine penibilul situaţiei. În decembrie 2005 a deschis prima expoziţie personală de pictură Cu cap, da’ fără coadă la Galeria Migal Suceava. În pictura lui, cu evidente exagerări şi hiperbolizări de situaţie, BOA, vrea să aducă comicul, uneori trist spre umor negru, dar inventiv. Picturile în ulei sau pastel color moale sunt o încercare de suprarealism cu tente umoristice în care artistul încearcă să găseasca un raspuns din care, evident se despinde o idee.

Dum Dum: Cum e zi de zi la ziar?

BOA: Câte o caricatură pe zi înseamnă de fiecare dată o nouă provocare.

Dum Dum: Ce se întâmplă într-o zi fără inspiraţie?

BOA: Nu există zi fără inspiraţie, aşa cum nu există o zi fără o nouă idioţenie a politicienilor.

Dum Dum: Cum vi se pare o zi fără caricatură?

BOA: Cu siguranţă, o zi fără caricatură arată ca o sâmbătă (dar nu este obligatoriu), oricum este şi ea o zi pentru reculegere…aşa că nu port sâmbetele nimănui.

Zi de Zi: Iulian Pena-Pai ("Telegraful de Prahova")

Iulian Pena-Pai a debutat în 1973 la Urzica şi de atunci nu şi-a mai dezlipit peniţa de porii hârtiei ziarelor şi revistelor, furnizând alchimii satirice într-o lume a cotidianului efemer. Desenator de forţă, cu impulsuri concurenţiale, Pena-Pai a acumulat un palmares internaţional substanţial, iar cele peste 4.ooo de caricaturi publicate definesc o densitate ludică prin care Iulian Pena-Pai şi-a impus stilul umoral. "Cuget Liber", "Viaţa Prahovei", "Jurnalul de Prahova", "Monitorul de Prahova" sunt câteva din ziarele prahovene ce au prealuat semnătura lui Pena-Pai, iar din 1999 caricatura sa este prezentă zilnic în spaţiul jurnalistic prahovean. Din 2007 este caricaturist-editorialist la cotidianul "Telegraful de Prahova", cărui rubrică "Satiră şi umor de-un singur autor" a aniversat a 100 prezenţă pe data de 28 august.

Dum Dum: Cum e zi de zi la ziar?

Iulian Pena-Pai: Nu ştiu, nu merg la ziar decât o dată pe săptămână pentru (semi)pagina de autor, de vineri. Desenele pentru rubrica"Satira Zilei" le trimit prin e-mail.

Dum Dum: Ce se întâmplă într-o zi fără inspiraţie?

Iulian Pena-Pai: Nu-s caricaturist de duminică: mintea mi-e formată să producă zilnic. Din 1999 am doar grijă să urmăresc ştirile şi restul vine de la sine când ai o minte fertilă şi o "mână" uşoară.

Dum Dum: Cum vi se pare o zi fără caricatură?

Iulian Pena-Pai: Mi-aş dori chiar mai multe zile fără, dar de când mi-a trecut moftul premiilor internaţionale-care vin numai când vrea Domnu'-trebuie să câştig câte unul lunar, din presă. Că e sigur.

Zi de zi: Octavian Bour ("Făclia de Cluj")

Am debutat la Oradea, în ziarul Crişana, în 1958. Ajuns la Cluj am publicat în Făclia, în alte publicaţii clujene, precum şi în reviste din Bucureşti şi din ţară. Actuala rubrică din Făclia, „Zexe“, o susţin, fără întrerupere, din 1998. Mi-au apărut până azi 3.318 desene.

Dum Dum: Cum e zi de zi la ziar?
Octavian Bour: Nu lucrez la ziarul care-mi publică desenele zi de zi. Trec pe acolo de 2-3 ori pe an. Zi de zi, la revista Steaua, în care nu public caricaturi.

Dum Dum: Ce se întâmplă într-o zi fără inspiraţie?
Octavian Bour: Nu există asemenea zile. Mai am şi alte treburi. Multe, foarte multe, pe care nu le-aş putea rezolva fără inspiraţie.

Dum Dum: Cum vi se pare o zi fără caricatură?
Octavian Bour: Zile fără caricatură. Sunt un caricaturist de sâmbătă şi duminică.

Zi de zi: Cristian Marcu ("Jurnalul Naţional")

Caricaturile lui Cristian Marcu se ivesc precum un spasm alegoric. Siluete torsionate, înmagazinate cu virtuţi de templieri ai ordinului Cavalerilor Satyricon, pregătite să lupte contra (u)morilor de vânt sau capriciilor pământene, îmbibă hârtia cu o marcă uşor recognoscibilă.
Cristian Marcu şi-a făcut ucenicia în studioul Animafilm alături de Gopo, Nell Cobar sau Zaharia Buzea, apoi a lăsat pelicula pentru hârtia revistelor şi ziarelor surprinzând tarele zilei. Este grafician şi caricaturist editorialist la "Jurnalul Naţional" şi colaborator al revistei "Formula As". Initiator şi director artistic al Salonului de Grafică Satirică "Damigenius" Huşi, ajuns la ediţia a 14a. A primit numeroase premii naţionale şi internaţionale, lucrările sale făcând parte din diverse muzee şi colecţii private din ţară şi străinatate. Membru UAP şi UCIN, co-fondator al Asociaţiei Culturale "Punct".

Dum Dum: Cum e zi de zi la ziar?
Cristian Marcu: După un timp îndelungat trebuie să te lupţi cu rutina, ca să poţi menţine un standard de creativitate acceptabil .

Dum Dum: Ce se întâmplă într-o zi fără inspiraţie?
Cristian Marcu: Am un mecanism mental de căutare a ideilor destul de performant, dar dacă se întamplă, apelez la propria "bancă de idei".

Dum Dum: Cum vi se pare o zi fără caricatură?
Cristian Marcu: Asta este aproape o abstracţiune. Dacă ar fi posibilă cred că mi s-ar părea foarte odihnitoare.

Zi de Zi: Jup („Ziarul de Iaşi")

Lucian Amarii alias Jup a debarcat pe tărâmul eterogen al caricaturii de presă în anul 1991. A publicat peste 10.000 de lucrări satirice, majoritatea în "Monitorul de Iaşi", "Ziarul de Iaşi", "Suplimentul de cultură" sau "Autobild". Autor de ilustraţii şi coperte de cărţi. În anul 2008 a publicat albumul de benzi desenate - Super Costel.
Din 2003 deţine rubrica de caricatură "Poziţia lui Jup" în paginile "Ziarului de Iaşi", ca loc de jupuire a moravurilor vremii.

Dum Dum: Cum e zi de zi la ziar?

Jup: E minunat să te simţi parte a unui organism atât de alert şi de viu cum e un cotidian.

Dum Dum: Ce se întâmplă într-o zi fără inspiraţie?
Jup: Într-o zi fără inspiraţie apelez la agenda secretă, unde mi-am notat câteva idei de caricaturi pentru zile negre.

Dum Dum: Cum vi se pare o zi fără caricatură?
Jup: O zi fără caricatură ar fi searbădă şi fără rost.

Zi de Zi: Monica Zanet („Viaţa liberă”, Galaţi)

Monica Zanet a debutat în 1998 în paginile cotidianul gălăţean „Viaţa liberă”, apoi s-a remarcat cu desene în ziarul gălăţean "Imparţial" şi revista de cultură "Dominus". Si-a strâns aceste mici efigii ironice într-o expoziţie personală dedicată caricaturii de presă (2007), iar la Salonului Naţional al Caricaturii de Presă din 2008 i-a fost acordat Premiul Rotary Club Donaris Galaţi.
Din 2006, Monica Zanet tonifiază zilnic muşchii râsului gălăţenilor cu rubrica „La zi”.


Dum Dum: Cum e zi de zi la ziar?
Monica Zanet: Te menţii în formă...

Dum Dum: Ce se întâmplă într-o zi fără inspiraţie?
Monica Zanet: Ca să fiu în ton cu vremurile, intru în criză, dar am fost salvată, de foarte multe ori, chiar de evenimente... la zi.

Dum Dum: Cum vi se pare o zi fără caricatură?
Monica Zanet: Nu aş vrea să aflu...

Zi de Zi: Gheorghe Matei-MATEO (“Curierul Naţional”)

Acum mai bine de trei decenii eram un devorator de caricatură, acesta fiind cam singurul lucru pe care îl căutam prin publicaţii. Cotitura s-a produs atunci când , copil fiind, am înteles mesajul dintr-un desen realizat de marele MATTY. Din acel moment m-am hotărât să devin caricaturist. Uşor de zis, dar mai greu de făcut. A trecut ceva vreme până când am putut privi cu enormă satisfacţie primul meu desen în URZICA, se întâmpla în 1986. De atunci au mai fost prin diverse publicatii încă alte câteva mii. Însă, adevărata perioadă de caricaturist de presă a început în 1999, atunci când regretatul gazetar Valentin PĂUNESCU mi-a propus o rubrică zilnică în “Curierul Naţional”, intitulată simplu MATEO . “Să vedem dacă prinde” a zis maestrul… şi a prins.

Dum Dum: Cum e zi de zi la ziar?
Mateo: Caricaturist de presă este una din cele mai grele meserii, din fericire este facută cu mare pasiune, fără excepţii.

Dum Dum: Ce se întâmplă într-o zi fără inspiraţie?
Mateo: Sunt unele zile în care ai 4-5 idei (trăiască politicul!!!). Când ai o zi proastă apelezi la ele.

Dum Dum: Cum vi se pare o zi fără caricatură?
Mateo: Sunt zile în care se acumulează şi se cern ideile, nefiind silit să faci una, poţi fi extrem de critic cu tine.

Zi de Zi: Gabriel Bratu (“Cuvântul Libertăţii”, Craiova)

Grabriel Bratu a debutat în 1948 în ziarul craiovean “Înainte” (acum “Cuvântul Libertăţii”). Rubrica sa de caricatură zilnică, mic panou de îndreptare a moravurilor, mai întâi fără titlu, cu timpul şi-a conturat instanţa: “Negru pe alb” (anii ’50), “Instantanee” (anii ’60), “Pe şleau”, “Pilule amare”, “Bile negre” (anii ’70), “De la obraz” (anii ’80), pentru a se statornici la “Off-uri” (de la începutul anilor ’90), definind cursivitatea unui caricaturist de cursă lungă, parcă înzestrat cu dorinţa unui ocolitor al tuturor timpurilor posibile.

Dum Dum: Cum e zi de zi la ziar?

Gabriel Bratu: O bucurie pentru că sunt la zi cu evenimentele. O obligaţie pentru că e musai să le spun şi altora.

Dum Dum: Ce se întâmplă într-o zi fără inspiraţie?

Gabriel Bratu: E dezastru! Când nu e inspiraţie, parafrazându-l pe Matei, nu este nimic.

Dum Dum: Cum vi se pare o zi fără caricatură?

Gabriel Bratu: Mă pot lăuda că în 60 de ani de activitate, nu ştiu daca însumez 6 luni când n-am facut caricatură. Chiar dacă n-am avut inspiraţie pentru idee, am transpirat desenând.