Stiluri variate, calitate artistică superioară
Salonul Internaţional de Caricatură, primul de acest fel organizat de Filiala Galaţi a U.A.P.R., reuneşte pe simezele Galeriilor de Artă „Nicolae Mantu” un număr de 64 de lucrări semnate de nouă artişti plastici: Igor Pashcenko (Rusia), Ivan Kovacik (Slovacia), Georgio Cecchinato (Italia), Jacek Frackiewicz (Polonia), Constantin Ciosu, Octavian Covaci, Victor Chiriloaie-Chiril, Dan Silviu Turculeţ şi Florian Doru Crihană (România).
Toţi cei nouă caricaturişti sunt nume consacrate ale genului, cu un bogat palmares expoziţional, cu numeroase premii şi distincţii obţinute pe plan naţional şi internaţional, cu lucrări în patrimoniul unor mari muzee ale lumii. De asemenea, toţi au fost publicaţi cu creaţii satirice în reviste din ţară şi din străinătate, au fost cuprinşi în albume tipărite de edituri şi instituţii culturale prestigioase.
Lucrările acestui Salon cuceresc de la primul impact prin calitatea execuţiei şi aspectul îngrijit al prezentării, prin stilul individual bine conturat al fiecărui artist. Parcurgându-le, observăm că indiferent din ce ţară este autorul, imperfecţiunea sistemului politic şi economic, a oamenilor, tarele societăţii contemporane, nefuncţionarea întocmai a democraţiei, birocraţia, sexualismul etc. sunt surse generatoare de umor, pe care caricaturiştii le fructifică profitabil, aducând zâmbetul pe buze, amuzând, luând atitudine şi sperând poate în îndreptarea multor rele şi situaţii anormale. Ei ştiu că satira şi ironia din lucrările lor nu pot doborî guverne, nu pot aduce bogăţia în casele celor săraci, dar ştiu bine că pot să-i facă pe oameni mai buni, mai receptivi la suferinţele unora şi la respectarea normelor care funcţionează într-o societate civilizată, că savurând imaginea dintr-o caricatură, aceştia pot trăi clipe de destindere, se pot înălţa emoţional şi spiritual.
Polonezul Jacek Frackiewicz practică o caricatură în care personajele sunt construite sculptural, par cioplite din bardă. Se foloseşte de tuş şi acrilice. Pensulaţia este netedă, pigmentul formează o masă compactă. Umorul este fin şi solicită din plin antrenarea proceselor gândirii („Curiozitate infinită”, „Golf”, „Păsări”, „Opinii”, „Becul”, „Tablou de nuntă”). Există în unele dintre caricaturile sale şi un vădit primitivism în construirea imaginii, după cum în altele apelează la metafora plastică. În „Morişca”, însăşi culoarea este răspândită în tuşe cu o mişcare circulară, care creează impresia efectului deplasării celor patru palete, de fapt nişte mâini de bărbat fixate pe un ax.
Ivan Kovacik, artist trăitor în Bratislava, se inspiră din mediul politic, din cel sportiv, din lumea circului („Parlament”, „Câştigătorii”, „Clown”, „Clownul regatelor”). Uneori chiar se autopersiflează („Caricaturistul”). Satira lui este tăioasă şi directă. Deputatul care îşi rosteşte discursul la tribuna parlamentului este un arlechin, iar cei din spatele lui, din prezidiu, prin expresia pe care o afişează, sunt din aceeaşi categorie ca şi oratorul provocator de haz.
Georgio Cecchinato, caricaturist din Milano, surprinde în cele şase lucrări situaţii insolite. Personajele sale amintesc de expresionism. Este un desenator de mare subtilitate, foloseşte linii şi haşuri de mare fineţe. Când intervine cu materie colorată, aceasta rămâne la tonuri surdinizate. Negrul apare uneori pe spaţii mai mari, compacte şi este profund. Graficianul realizează chiar incursiuni în psihologia personajelor, scoţându-le la iveală rigiditatea interioară, austeritatea, un anumit aer enigmatic („La plimbare”, „Regim militar”, „Rechinul”, „Monoclu”, „Rugăciune”, „Studiu în alb şi negru”).
Igor Paschcenko este poate cel mai colorat artist din expoziţie. Foloseşte roşu aprins, violet, negru intens, galben, alb, dar şi gama de griuri, ocru, albastru, verde. Personajele au contururi precise. Umorul lui vizează indivizi din diferite straturi ale societăţii. Manifestă o mare libertate în exprimare, unele personaje sunt chiar pitoreşti („Politica dintotdeauna”, „În semn de mulţumire”, „Desert”, „Seară de vis”, „Ciuperca otrăvită”, „Regele şi clownul”, „Viaţă de marinar”).
Deţinător a peste 100 de premii naţionale şi internaţionale, maestrul Constantin Ciosu (Bacău), prin cele şase lucrări expuse, face şi de această dată dovada înaltei clase a artei sale de caricaturist. Mediul financiar, lumea restaurantelor, erotismul exagerat, dificultăţile vârstei a treia sunt teme pe care le tratează cu vervă satirică, caustic, în compoziţii bine aşezate în pagină, echilibrate, cu un desen şi o cromatică de o deosebită claritate şi sugestivitate (”Playboy”, „George Washington şi noi”, „Cifrele noastre”, „Sex la cuptor”, „Spectacol de noapte”, „Teoria umbrelor”).
Un alt maestru al graficii satirice româneşti, Octavian Covaci, originar de pe meleagurile gălăţene (n. Tecuci, 13 februarie 1941), prezintă tot şase lucrări realizate în tuş, acuarelă, tempera şi creion, în care, pe lângă aspectele satirice extrase din realităţile vieţii de toate zilele, aduce în spaţiul plastic o notă de lirism, care îndulceşte atmosfera („Şeful şi secretara”, „Sculpturi”, „Strâmbături pe şosea”, „Tratament”, „Compoziţie cu mâner”, „Aruncarea la coş”). Cromatica lui este proaspătă, acoperă toată suprafaţa cartonului, iar desenul urmează trasee conduse cu o mână sigură.
O tematică variată, extrasă din realitatea românească postdecembristă întâlnim şi în lucrările lui Victor Chiriloaie-Chiril, zece la număr. Brăileanul este spontan, are un spirit de observaţie remarcabil, încheagă cu rapiditate compoziţii în tuş. Umorul este când direct, provocând hohote de râs, când aluziv, când învăluit, trebuind să fie descoperit în jocul sprinten şi delicat al liniilor („Şarpele”, „Oglindă, oglinjoară”, „Şpaga”, „Ţărişoara mea”, „Birocraţie”, „Criză la pat”, „Un pic de educaţie” ş.a.).
Dan Silviu Turculeţ (Bucureşti) a adus în expoziţie două remarcabile portrete-şarjă ale lui Miron Cosma şi Florin Călinescu, dar şi câteva compoziţii în care ne întâlnim cu „Îngerul bahic”, sugestiv reprezentat într-un recipient cu alcool, cu expresia „inteligenţei” obiectivată printr-un steag înfipt în creierul unui individ („Inteligenţă”), cu o stripteusă care a înlocuit bara metalică cu o sticlă cu vin („Stripteusa total”) sau cu o făptură enigmatică vizitând un parc zoo („Zoo”). Imaginile lui Turculeţ sunt viguroase, au claritate, fundalurile lucrărilor sunt împărţite în două-trei registre pe care sunt proiectate personajele.
Am lăsat la urmă lucrările organizatorului expoziţiei, Florian Doru Crihană. Am întâlnit pe simeze compoziţii precum: „Măgarul”, „Simpozion”, „Coşarul”, „Supravieţuitorii”, „Timonă”, „Mireasa”, „Stâna”, „Complexitatea oraşului”, „Lupul”. Chiar şi din enumerarea acestor titluri se poate înţelege că subiectele asupra cărora artistul a stăruit sunt variate. Interesante sunt rezolvările plastice pe care el le găseşte pentru transpunerea fiecăruia. Crihană este inventiv, are o fantezie ce vizează de multe ori insolitul, are forţă narativă şi stabileşte conexiuni ce solicită gândirea la cote considerabile. Folosind tehnica uleiului, el pictează cu exigenţa maeştrilor renascentişti, ansamblurile ca şi detaliile sunt urmărite cu fervoarea orfevrierilor. Rezultă un comic de situaţii pe care privitorul îl receptează râzând vesel sau amar, bucurându-se sau cufundându-se în meditaţie.
Apreciind cum se cuvine iniţiativa Filialei Galaţi a U.A.P.R. de a organiza un Salon Internaţional al Caricaturii, dorim ca această manifestare să nu fie doar una incidentală, ci să se permanetizeze cu o frecvenţă anuală. Avem încredere în Florian Doru Crihană şi îi urăm succes în întreprinderea pe care o desfăşoară nu numai pentru a face cunoscută iubitorilor de artă creaţia sa, ci şi pe a celorlalţi confraţi din ţară şi de peste hotare. Prestigiul său internaţional, relaţiile stabilite cu diferiţi artişti şi colecţionari din ţară şi din străinătate ne dau certitudinea să credem în izbânda sa şi în actul de cultură pe care l-a semnat acum în Cetatea dunăreană.
Corneliu STOICA
Georgio Cecchinato, caricaturist din Milano, surprinde în cele şase lucrări situaţii insolite. Personajele sale amintesc de expresionism. Este un desenator de mare subtilitate, foloseşte linii şi haşuri de mare fineţe. Când intervine cu materie colorată, aceasta rămâne la tonuri surdinizate. Negrul apare uneori pe spaţii mai mari, compacte şi este profund. Graficianul realizează chiar incursiuni în psihologia personajelor, scoţându-le la iveală rigiditatea interioară, austeritatea, un anumit aer enigmatic („La plimbare”, „Regim militar”, „Rechinul”, „Monoclu”, „Rugăciune”, „Studiu în alb şi negru”).
Igor Paschcenko este poate cel mai colorat artist din expoziţie. Foloseşte roşu aprins, violet, negru intens, galben, alb, dar şi gama de griuri, ocru, albastru, verde. Personajele au contururi precise. Umorul lui vizează indivizi din diferite straturi ale societăţii. Manifestă o mare libertate în exprimare, unele personaje sunt chiar pitoreşti („Politica dintotdeauna”, „În semn de mulţumire”, „Desert”, „Seară de vis”, „Ciuperca otrăvită”, „Regele şi clownul”, „Viaţă de marinar”).
Deţinător a peste 100 de premii naţionale şi internaţionale, maestrul Constantin Ciosu (Bacău), prin cele şase lucrări expuse, face şi de această dată dovada înaltei clase a artei sale de caricaturist. Mediul financiar, lumea restaurantelor, erotismul exagerat, dificultăţile vârstei a treia sunt teme pe care le tratează cu vervă satirică, caustic, în compoziţii bine aşezate în pagină, echilibrate, cu un desen şi o cromatică de o deosebită claritate şi sugestivitate (”Playboy”, „George Washington şi noi”, „Cifrele noastre”, „Sex la cuptor”, „Spectacol de noapte”, „Teoria umbrelor”).
Un alt maestru al graficii satirice româneşti, Octavian Covaci, originar de pe meleagurile gălăţene (n. Tecuci, 13 februarie 1941), prezintă tot şase lucrări realizate în tuş, acuarelă, tempera şi creion, în care, pe lângă aspectele satirice extrase din realităţile vieţii de toate zilele, aduce în spaţiul plastic o notă de lirism, care îndulceşte atmosfera („Şeful şi secretara”, „Sculpturi”, „Strâmbături pe şosea”, „Tratament”, „Compoziţie cu mâner”, „Aruncarea la coş”). Cromatica lui este proaspătă, acoperă toată suprafaţa cartonului, iar desenul urmează trasee conduse cu o mână sigură.
O tematică variată, extrasă din realitatea românească postdecembristă întâlnim şi în lucrările lui Victor Chiriloaie-Chiril, zece la număr. Brăileanul este spontan, are un spirit de observaţie remarcabil, încheagă cu rapiditate compoziţii în tuş. Umorul este când direct, provocând hohote de râs, când aluziv, când învăluit, trebuind să fie descoperit în jocul sprinten şi delicat al liniilor („Şarpele”, „Oglindă, oglinjoară”, „Şpaga”, „Ţărişoara mea”, „Birocraţie”, „Criză la pat”, „Un pic de educaţie” ş.a.).
Dan Silviu Turculeţ (Bucureşti) a adus în expoziţie două remarcabile portrete-şarjă ale lui Miron Cosma şi Florin Călinescu, dar şi câteva compoziţii în care ne întâlnim cu „Îngerul bahic”, sugestiv reprezentat într-un recipient cu alcool, cu expresia „inteligenţei” obiectivată printr-un steag înfipt în creierul unui individ („Inteligenţă”), cu o stripteusă care a înlocuit bara metalică cu o sticlă cu vin („Stripteusa total”) sau cu o făptură enigmatică vizitând un parc zoo („Zoo”). Imaginile lui Turculeţ sunt viguroase, au claritate, fundalurile lucrărilor sunt împărţite în două-trei registre pe care sunt proiectate personajele.
Am lăsat la urmă lucrările organizatorului expoziţiei, Florian Doru Crihană. Am întâlnit pe simeze compoziţii precum: „Măgarul”, „Simpozion”, „Coşarul”, „Supravieţuitorii”, „Timonă”, „Mireasa”, „Stâna”, „Complexitatea oraşului”, „Lupul”. Chiar şi din enumerarea acestor titluri se poate înţelege că subiectele asupra cărora artistul a stăruit sunt variate. Interesante sunt rezolvările plastice pe care el le găseşte pentru transpunerea fiecăruia. Crihană este inventiv, are o fantezie ce vizează de multe ori insolitul, are forţă narativă şi stabileşte conexiuni ce solicită gândirea la cote considerabile. Folosind tehnica uleiului, el pictează cu exigenţa maeştrilor renascentişti, ansamblurile ca şi detaliile sunt urmărite cu fervoarea orfevrierilor. Rezultă un comic de situaţii pe care privitorul îl receptează râzând vesel sau amar, bucurându-se sau cufundându-se în meditaţie.
Apreciind cum se cuvine iniţiativa Filialei Galaţi a U.A.P.R. de a organiza un Salon Internaţional al Caricaturii, dorim ca această manifestare să nu fie doar una incidentală, ci să se permanetizeze cu o frecvenţă anuală. Avem încredere în Florian Doru Crihană şi îi urăm succes în întreprinderea pe care o desfăşoară nu numai pentru a face cunoscută iubitorilor de artă creaţia sa, ci şi pe a celorlalţi confraţi din ţară şi de peste hotare. Prestigiul său internaţional, relaţiile stabilite cu diferiţi artişti şi colecţionari din ţară şi din străinătate ne dau certitudinea să credem în izbânda sa şi în actul de cultură pe care l-a semnat acum în Cetatea dunăreană.
Corneliu STOICA
