SUPERWOMAN

Uneori ma intreb cum se descurca femeile in general cu atatea responsabilitati. Eu, n-am copii, mi-s de-ajuns eu, in schimb am un hamster. Nu trebuie sa ii schimb scutecele, ii dau de mancare de 2 ori pe zi dar il mai cadorisesc cu cate o bucatica de ceva bun, din care ma vede ca gust iar el, de fapt ea ma priveste cu insistenta.
Oricum, mi se pare cam mult pentru o femeie rolurile multiple pe care trebuie sa le indeplineasca, incepand cu momentul in care da viata unei noi vieti, apoi straduindu-se sa o intretina, sa ii asigure tot, sa ii dedice tot timpul ei, iar in clipele care ii mai raman, sa nu uite ca mai are de facut curat prin casa, ca mai sunt haine de spalat, ca trebuie scuturat covorul, trebuie spalate vasele...si uite asa femeia se transforma incet, incet in amintirea a ceea ce a fost odata.Si ma gandesc ca mami bine a facut ca m-a vrut numai pe mine, fiindca oricum am fost o pacoste.Nu vroiam sa fac poze dupa serbari, nu o lasam sa predea ora de muzica fiindca mi se parea ca suna cam fals ce se intampla acolo, refuzam sa mananc, raceam destul de des si cam doua saptamani trebuia sa uite de tot si sa stea cu mine, sa ma poarte pe la doctor, sa ii faca o cafea si sa ii dea bani sau cadouri la Tanti Rodi, asistenta ca sa imi faca injectiile in asa fel incat sa nu le simt.
Sa mearga pentru mine la sedintele cu parintii, de unde se intorcea furioasa pe mine din cauza profului de engleza.Sa ma convinga ca Liceul de Arta nu imi asigura niciun viitor(nu prea sunt de acord nici azi cu asta) si ca invatamantul e o chestie stabila si onorabila.Si cate si mai cate.
Si ma gandesc ca poate si eu as face la fel cu copiii mei, dar timpul meu inca nu accepta o asemenea ecuatie.Cata vreme nu implinesc misiunea mea si nu fac ceea ce trebuie, nu pot sa ma gandesc la asta.
Dar pot sa ma gandesc la clipele in care o femeie ajunge la capatul rabdarii, a puterilor, la momentul in care intelege ca viata ei e mai mult de atat si se apuca de studiu. Face ceva cu putinul care i-a mai ramas pentru ea si invata sa le cam faca pe toate.De ce? Fiindca chiar daca uneori te simti istovit, daca esti un pic luminat la minte, gasesti o modalitate de refugiu.
Asa ca, pentru toate femeile care se regasesc in aceste randuri, dar in special pentru Raluca, proaspat licentiata in psihologie, kinetoterapie, etc , ma voi folosi de charm-ul frumosului si specialului Adam Lambert si de talentul sau inegalabil cu ajutorul caruia parca ne convinge sa ne dezlantuim si sa acceptam ceea ce suntem cu adevarat, desi multi nu reusesc asta.Auditie placuta!