Posibile portrete manageriale...

Seful Berbec

Replica lui: ,,Nimeni nu are dreptate in afara de mine!" S-a nascut pentru a fi lider, pentru a conduce masele, pentru a organiza si pentru a spulbera concurenta. Ascensiunea catre varful ierarhiei vine aproape de la sine. Odata instalat in fotoliul directorial, va uita de imprudentele si avantul care l-au impins pana aici. Dintr-odata se va transforma intr-o ,,caracatita", ale carei tentacule vor cauta, simultan, sa tina lucrurile sub control.

Seful Taur

Replica lui: ,,Nu ma satur niciodata de un lucru bine facut!". In acest post inspira intotdeauna incredere, devenind indispensabil, atat pentru subalterni, cat si pentru persoanele situate ierarhic deasupra sa. Cea mai mare calitate a lui este aceea de a impune respect aproape de la sine. Tine foarte mult la calitate si prefera sa isi petreaca timpul liber muncind cot la cot cu angajatii pentru a obtine cele mai bune rezultate.

Seful Gemeni

Replica lui: ,,Ca sa fii sef trebuie sa cunosti cel putin la fel de multe ca subordonatii tai" Se afla intr-o continua agitate de cand intra pe usa, pana cand pleaca. Are mii de idei, pe care incearca sa le concretizeze simultan si, ca un circuit suprasolicitat, scoate scantei si fum. Foarte rar duce treburile pana la capat. Tinde sa isi supraincarce programul cu sarcini pe care crede ca le poate rezolva mai bine decat ceilalti, nereusind sa faca mare lucru.

Seful Rac

Replica lui: ,,Totul se masoara in bani!" Situatia financiara este o obsesie de care nu va scapa niciodata si care provine din nevoia lui de securitate. Este o persoana constiincioasa, munceste mult si pretinde acelasi lucru de la subalternii sai. Noteaza toate contraventiile si toate eforturile lor, fara ca ei sa stie. Nu uita nimic, si recompenseaza pe masura: cu o prima sau cu o concediere, in functie de caz.

Seful Leu

Replica lui: ,,Sa nu uiti niciodata ca eu sunt seful aici!" Dinamic, cordial, foarte bun organizator, Leul pare facut pentru aceasta functie. Se asteapta de la subalterni sa aiba aceleasi calitati ca si el, fara insa a-si uita pozitia. Sensibil la linguseli, devine foarte agresiv cand ceilalti ii sifoneaza mandria, chiar si aluziv.

Seful Fecioara

Replica lui: ,,Progresele se inregistreaza incet, dar bine!" Este singura zodie care nu este facuta pentru ,,sefie". Fecioara este mai degraba un bun executant. Asta pentru ca ii lipsesc maleabilitatea si capacitatea de sinteza. Altfel, are toate calitatile necesare pentru a progresa profesional. Daca se trezeste in acest post, se va concentra la castiguri mici, dar sigure.

Seful Balanta

Replica lui: ,,Pot invarti PamantuI din scaunul de la birou." Postul de conducere ii vine ca o manusa. Astfel isi poate pune in valoare toate calitatile sale: inteligenta, inventivitatea, prudenta, clarviziunea. Balanta nu e de parere ca a fi eficient inseamna a te agita, a tipa la subalterni, si a face ordine cu batul printre ei. Marele defect al ei este ca are probleme in a lua o decizie, iar cand aceasta, aleasa in ultimul moment, da gres, este, bineinteles vina altcuiva.

Seful Scorpion

Replica lui: ,,Nimic nu se intampla fara stirea mea! Nimic!" Este un post care i se potriveste foarte bine. Inspira, prin atitudinea sa, foarte mult respect si autoritate. Este la curent cu tot ce ,,misca" in institutia pe care o conduce. Cunoaste personalul pana in cele mai mici detalii si filtreaza fluxul de informal cu o lejeritate incredibila.

Seful Sagetator

Replica lui: ,,Sunt sef? A...ok!" Nici nu-i se potriveste, nici nu ii displace. Acea postura nu ii va schimba comportamentul fata de ceilalti angajati. Va ramane acelasi tip entuziast, dinamic, bine dispus. Isi va spune deschis opinia fata de un project sau altul, cu riscul de a jigni sau a demoraliza. In general va fi un sef prietenos (desi are momentele lui de nervozitate si irascibilitate), cam superficial, dar care isi ia foarte in serios atributiile.

Seful Capricorn

Replica lui: ,,Mie sa-mi vorbiti cu dumneavoastra!" Eficienta sa este de acum proverbiala. Impune o anumita eticheta la locul de munca. Nu permite familiarisme, da ordine pe un ton calm, in cel mai rau caz preocupat. Pare genul de persoana care are totul sub control. Nu se dezechilibreaza usor, nu intra in panica, si asta pentru ca este foarte organizat si putine lucruri ii iau prin surprindere.

Seful Varsator

Replica lui: ,,Vreau sa fiu doar propriul meu sef!" Nu se va bate cu nimeni pentru un post de conducere. Acesta implica rutina, o groaza de responsabilitati sj program fix, iar el vrea sa vina si sa plece cand simte nevoia. In general, este un sef ciudat: foarte apropiat de subalterni, ii stimuleaza asigurandu-i de toata increderea sa si scotand la iveala ce e mai bun din ei. Misterios si prietenos in acelasi timp, poate da ordine aparent bizare, dar care duc la rezultate surprinzator de bune.

Seful Pesti

Replica lui: "Nu vreau sa fiu deranjat! Nu exist!" Nu e facut sa conduca, dar asta nu inseamna ca odata ajuns in acest post nu va da randament. Deseori are tendinta sa se izoleze, iar ceilalti, nevazandu-l cu zilele, pot crede ca "vegeteaza" in functie. Dar asta nu e nici pe departe adevarat. El conduce cu tact si blandete, fara sa para "mana de fier". Nu e bine sa contezi insa pe aceasta blandete.

Dincolo de toate aceste caracterizari subiective si amuzante, realitatea e fara indoiala mult mai bogata in tipologii complexe de sefuleti, sefi, super-sefi sau pseudo-sefi.
Mai mereu exista cineva care isi aroga drepturi de sef sau oficial imbraca ravnitul vestmant al sefiei.

Ati avut parte de sefi buni sau dimpotriva, v-au impovarat cu tendinta lor distrugatoare de comanda, facandu-va zile amare?

Pledoarie despre omul bun, fara umbre...

Asemenea stelelor gigant, care datorita gravitaţiei mari pe care o creează în jurul lor pot să curbeze pană şi razele de lumină, la fel sunt şi sufletele mari, care influenţează într-un fel sau altul tot ceea ce ating.

Un om îmbunătăţit, un om cu sufletul bun purifică spaţiul prin care trece. El este ca o ploaie pe timp de secetă, aduce viaţă fără să ştie, luminează şi despovărează fără să facă nimic. În jurul unui om bun timpul curge altfel, lumina poposeşte mai mult, spaţiul însuşi se ondulează. În jurul unui om bun se respiră mai uşor, se gandeşte mai profund, se iubeşte mai intens. În preajma omului bun poţi să devii om bun.

Omul bun nu e neapărat celebru. Adeseori neştiut trece printre noi şi la fel ca şi aerul care nu se vede, el este cel care ne menţine în viaţă toate părţile bune ale sufletului. Omul bun e sursa "oxigenului" cu care se hrăneşte sufletul. Cu cat o comunitate are mai mulţi oameni buni, cu atat e mai pur aerul care hrăneşte sufletul. Dacă mai există bunătate în oameni, cu siguranţă pe undeva încă mai există surse ale bunătăţii. Fie ca bunătatea din noi să crească şi să devină izvor de viaţă pentu toţi cei din preajma noastră.

Aş vrea să milităm pentru ganduri verzi şi sentimente naturale şi proapspete. Nimic nu e mai poluat decat campul mental. Nimic nu dăunează mai mult decat gandurile rele. Ce gust mai au sentimentele crescute artificial în serele minţii? Cat de hranitoare mai pot fi emoţiile îmbibate cu agenti de creştere? Cel mai mare risc la care suntem supuşi este riscul de a pierde capacitatea de a mai avea sentimente şi emoţii veritabile. Sa ne păstram sufletele vii şi naturale, sa ne menţinem mintea cat mai pură! Nimic altceva nu ne face mai umani decat un gand pur, o vorbă bună, un sentiment viguros.

Cati oameni buni ati intalnit pe drumurile vietii? Ati stiut sa le savurati bunatatea si lumina sufleteasca? Ati reusit sa le deschideti poarta pentru ca aripa bunatatii lor sa poposeasca in gradina voastra?

Haideti sa ne copilarim, sufland in puful de papadie!

Să incercam sa mai fim copii, fara griji, pofte şi ură, plini de iubire pentru tot ce există în univers şi în stare să ne bucuram de viaţă, contemplare şi creativitate.

Această atitudine copilăroasă, exuberantă, se pare că este o obligaţie pentru orice mare personalitate din religie, filosofie, ştiinţe şi arte sau pentru oricine doreşte să-şi atingă apogeul în creativitate şi delectare.

Copilul iubeşte totul în univers şi speră să construiască un castel pentru cei mai buni părinţi din lume, deşi planurile ar putea fi anulate în cazul că primeşte o palmă. Apoi, totul este uitat în cateva minute şi zambetul revine.

Deoarece sfinţii şi geniile sunt de obicei plini de bucurie şi ras şi au inimă de copil, nu ar trebui oare să ne învăţăm copiii să rămană glumeţi şi curioşi toată viaţa lor? Deoarece fereastra cu cea mai mare absorbţie dispare foarte devreme din viaţă, poate ca povestirile şi comicăriile ar putea fi adaptate pentru varstele copiilor.

Poate ca în şcoli ar trebui să se predea despre „bucuria şi exuberanţa contemplării, libertatea adevărului, emanciparea prin iubirea a tot ceea ce există” şi rasul atot-vindecător”. Toate aceste lucruri ar trebui predate în timpul anilor de formare, începand cu varsta de cinci ani, pentru că deşi nou-născutul vine dotat cu un număr de 50 pană la 100 de miliarde de neuroni, pe măsură ce creierul se maturizează, el reţine numai aproximativ 10 miliarde de neuroni, chiar dacă greutatea lui creşte. Acesta este motivul pentru care, în grupurile formate din naţionalităţi amestecate, copiii învaţă fără efort pană la zece limbi, în timp ce, mai tarziu în viaţă, chiar şi o singură limbă străină poate fi greu de învăţat. De asemenea, ei asimilează fără efort filozofia şi cresc cu ea.

Adjectivul „copilăresc” a căpătat şi implicaţii negative în utilizarea curentă. O persoană copilăroasă este considerată iresponsabilă, egoistă, impetuoasă şi avand o judecată imatură. Totuşi, psihologia modernă a dovedit că fiinţele umane sunt la apogeul puterilor lor cognitive, lingvistice şi creatoare, înainte de izbucnirea pubertăţii. Toţi copiii sunt minuni: lumea adulţilor este aceea care le umbreşte viziunea cu „filmul obişnuinţei”. Cand suntem obligaţi să lăsăm în urmă copilăria, copilul nu mai poate fi tată al omului. Cum poate supravieţui copilul în lumea adulţilor? Cum putem permite fericirii şi încantării copilăriei să trăiască în noi pentru totdeauna?

„Adultul la vîrsta medie de 40 de ani păstrează numai 2% din creativitatea pe care o avea la 5 ani. Mare parte din creativitatea timpurie este deliberat erodată în procesul de creştere şi ea trebuie refăcută sau dezvoltată dacă firmele caută conducerea creatoare de care au nevoie în mediul schimbător al afacerilor.”
(Bencin Richard)

"Iisus a spus: Adevăr grăiesc vouă, dacă nu vă schimbaţi şi nu ajungeţi precum copilaşii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Aşadar, acela care se va umili ca acest prunc, acela va fi cel mai mare în împărăţia cerurilor.

Şi cel care va primi un asemenea prunc în numele meu, pe mine mă va primi.

Dar acela care îl va supăra pe unul din aceşti micuţi ce cred în mine, mai bine şi-ar atarna de gat o piatră de moară şi s-ar îneca în mare.”
(Matei 18:3,4,5,6)

„Cel care crează este un inocent. Inocentul ar putea fi definit ca persoană adultă care încă mai percepe, sau gandeşte, sau reacţionează ca un copil. Aceasta este inocenţa care se redobandeşte la „a doua naivitate” sau poate, să o numesc „a doua inocenţă” a bătranului înţelept care a reuşit să redobandească capacitatea de a fi asemenea unui copil”.
(Abraham Maslow)

„Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-I opriţi; pentru că a lor este împărăţia lui Dumnezeu. Adevăr grăiesc vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, acela nu va intra în ea. Şi I-a luat în braţe, şi şi-a pus mainile peste ei, şi I-a binecuvîntat.”
(Marcu 10:14, 15, 16)

„Dezvoltaţi înclinatia copilărească pentru joc şi dorinţa copilărească de recunoaştere şi dirijaţi copilul spre domeniile importante din societate; aceasta este educaţia care în principal, se bazează pe dorinţa de a avea o activitate reuşită şi de a fi recunoscut.”
(Albert Einstein)

Einstein considera că a ajuns la formularea teoriei relativităţii, în mare parte pentru că a continuat să-şi pună întrebări despre spaţiu şi timp, pe care numai copiii şi le pun.

”Niciodata nu încetam de a sta ca nişte copii curioşi în faţa Misterului în care ne-am născut. Studiul şi, în general, urmărirea adevărului şi a frumuseţii este o sferă de activitate în care ni se permite să rămanem copii toată viaţa.”
(Albert Einstein)

Mărturii de suflet ale lui Albert Einstein

1. Doar două lucruri sunt infinite: universul şi prostia omenească. Şi nu sunt sigur în legătură cu primul.

2. Sunt doar două moduri în care poţi să îţi trăieşti viaţa: ca şi cum nimic nu este un miracol sau ca şi cum orice este un miracol.

3. Coincidenţa este felul lui Dumnezeu de a rămane anonim.

4. Realitatea este doar o iluzie, însă una foarte persistentă.

5. Viaţa este un mister, nu o problemă care trebuie rezolvată.

6. Mintea intuitivă este un dar divin, iar mintea raţională este servitorul fidel al acesteia. Noi am creat o societate care onorează servitorul şi a uitat darul.

7. Nu înţelegi un lucru pe deplin decat dacă poţi să i-l explici bunicii.

8. Pentru a fi un membru ireproşabil al unei turme de oi, mai întai trebuie să fii o oaie.

9. Singura cale de a scăpa de efectul coruptibil al laudelor este să continui să lucrezi.

10. Sufletele mari au întalnit întotdeauna opoziţie din partea minţilor mediocre.

11. Cel mai neinteligibil lucru despre lume este că e inteligibilă.

12. Pune mana pe o sobă fierbinte un minut şi ţi se va părea o oră. Stai cu o fată frumoasă o oră şi ţi se va părea un minut. Asta e relativitatea.

13. Nu a greşit hatrul care a spus „Educaţia e ceea ce îţi rămane după ce ai uitat tot ce ai învăţat la şcoală”.

14. Mie mi se pare că pentru o şcoală lucrul cel mai rău este să lucreze în principal cu metodele fricii, forţei şi autorităţii artificiale. Un asemenea tratament distruge sentimentele sănătoase, sinceritatea şi încrederea în sine ale tanărului. El produce supusul umil... Daţi în mana educatorului cat mai puţine măsuri coercitive cu putinţă, astfel încat singură sursă a respectului tinerilor faţă de el să fie calităţile lui umane şi intelectuale.

15. Lucrul cel mai frumos pe care îl putem trăi este tainicul. Este simţămantul ce stă la leagănul adevăratei arte şi ştiinţe. Cine nu îl cunoaşte, cel care nu se mai poate mira, nu se mai poate minuna, acela este, pentru a spune aşa, mort, iar ochii săi sunt închişi. Trăirea tainicului, chiar dacă amestecată cu frica, a produs şi religia. Cunoaşterea existenţei a ceva de nepătruns pentru noi, a manifestărilor celei mai adanci raţiuni şi a celei mai luminoase frumuseţi, ce sunt accesibile raţiunii noastre numai în formele lor cele mai primitive, această cunoaştere şi acest simţămant constituie adevărata religiozitate.

16. Este mai uşor să dezintegrezi un atom decat o prejudecată.

17. Dacă oamenii sunt buni doar pentru că se tem de o pedeapsă şi speră într-o răsplată, atunci suntem, într-adevăr, o adunătură jalnică.

18. Idealurile care mi-au luminat calea şi din cand în cand mi-au dat curaj reînnoit de a întampina viaţa cu voioşie, au fost Bunătatea, Frumuseţea şi Adevărul. Banalele subiecte ale eforturilor umane, posesiilor, succesului exterior, luxului mi s-au părut întotdeauna demne de dispreţ.

19. Nebunia: să faci acelaşi lucru de mai multe ori şi să aştepţi rezultate diferite.

20. Nici o problemă nu poate fi rezolvată la acelaşi nivel de cunoştinţe la care a fost creată.

Prietenii nostri, elefantii - invitatie la zambet...

Daca ar fi nevoie sa ascundem un elefant de furia vanatorilor sau de goana apriga a unor fiare dezlantuite, am putea alege una dintre variantele de mai jos, ajutati de colacul salvator al artei picturale si al talentului artistic...







Dacă unele naţiuni ar scrie cărţi despre elefanţi acestea s-ar intitula:
Cartea francezilor - "1000 de modalităţi de a găti elefanţi"
Cartea englezilor - "Elefanţi care i-am împuşcat în safari"
Carea galeză - "Elefanţi care au influenţat limba şi cultura galeză"
Cartea americană - "Cum să faci elefanţi mai mari şi mai buni"
Cartea japoneză - "Cum să faci elefanţi mai mici şi mai ieftini"
Cartea greacă - "Cum să vinzi elefanţi pe o grămadă de bani"
Cartea finlandeză - "Ce cred elefanţii despre finlandezi"
Cartea germană - "Elefanţii, o scurtă introducere, Vol 1-6"
Carea islandeză - "Cum să dezgheţi un elefant"
Cartea elveţiană - "Elveţia: Ţara prin care Hanibal a trecut cu elefanţii"
Cartea canadiană - Elefanţii: Problemă federală sau statală?"
Cartea suedeză - "Cum să-ţi reduci impozitul cu un elefant"
Cartea românilor - "Continuitatea elefanţilor în spaţiul carpato-danubiano-pontic"
Cartea ungurilor - "Aşezarea elefanţilor în Ardeal după migraţia maghiară"

Alte cateva glumite puse in carca elefantilor...

Î: Cum sui un elefant în vârful unui salcâm?
R: Aşează elefantul pe o sămânţă de salcâm şi aşteaptă 50 de ani...

Î: Care e diferenţa dintre un purice şi un elefant?
R: Un elefant poate avea un purice, dar un purice nu poate avea un elefant...

Î: De ce nu uită elefanţii nici odată nimic?
R: Pentru că nimeni nu le povesteşte ceva.

Î: Ce credeţi voi că vom găsi într-un cimitir de elefanţi?
R: Elefantome.

Din categoria informatiilor stiintifice de tipul "Stiati ca... ?"

Elefantul este considerat cel mai mare si cel mai greu animal de pe planeta.
• Inima unui elefant poate cantari pana la 20 de kg, iar creierul sau, circa 5 kg.
• Trompa elefantului este compusa din 40.000 de muschi.
• Un elefant poate ridica cu ajutorul trompei, o greutate de pana la 270 kg.
• Grosimea pielii elefantului este intre 1 mm, pe zona urechilor si 3 cm pe spate.
• Viteza maxima de alergare pe care o poate atinge un elefant este de 40 km/h.
• Un elefant adult mananca in medie 250 kg mancare pe zi.
• Un elefant bea aproximativ 200 l de apa.
• La nastere, puiul de elefant cantareste aproximativ 80 kg.
• Nou-nascutul de elefant, bea zilnic aproximativ 10 l de lapte.
• Elefantul este considerat a avea o memorie uimitoare, de aici venind si expresia “memorie de elefant”.
• Coltii elefantului pot cantari la maturitate pana la 100 kg si pot ajunge pana la lungimea de 3 m.
• Molarii unui elefant cantaresc 5 kg si au o lungime de aproximativ 30 cm.
• Pe parcursul vietii unui elefant, toti dintii acestuia, cu exceptia coltilor de fildes, se schimba de 6 ori.
• Elefantul creste pe intreaga durata a vietii lui si traieste in medie 70 de ani.

"E o definiţie tehnică a două roţi în echilibru
ca şi roata istoriei tot înainte se învârte
atunci când lanţul nu e întins e posibil să cadă
urechile mari îl ajută la mersul prin oraş...

Am dat anunţ pentru toate grădinile zoologice
un elefant biciclist e pe străzi şi pedalează
toţi nebicicliştii să se retragă în casele lor
cu trompa poate aspira la o cât mai mare libertate.

Mă salută îl salut şi pe toată lumea ce o întâlneşte
buna creştere îl recomandă ca fiind un bun cetăţean
să vorbim cu primarul pentru o distincţie rezonabilă
elefant de onoare al minunatului nostru oraş.

Trebuie onorat cum se cuvine ca un rara-elephantus şi nu marginalizat!"

("Ultimul elefant din România care merge pe bicicletă" - Virgil Andronache)

Simpatizati elefantii in libertate sau va simtiti mai in siguranta daca i-ati vedea in spatele gratiilor?

Cum v-ati imaginat perfectiunea?

Îmi rătăceşte sub piele un curcubeu dat de arcuirea celulelor inundate de tumultul sangelui. Îmi opresc paşii lăsand acordurile sufletului - smălţuite de culori vii - să-şi spună suspinul: un mănunchi de ganduri ce le las despletite de către lumina ochilor ce vor citi.

Îmi simt tălpile arzand de focul dorului născut din neastampărul sufletului cu inflorescenţe albe lăsate de puritatea suflului unui Zeu… ce mă îndeamnă să mă scufund în culorile Infinitului ca să mă ridice apoi… după ce m-a înmuiat în dragoste ce se vrea răspandită peste fiinţă şi nefiinţă.

Scufundări în liniştea fecundă ce ţes în noi, porţi ce duc spre evadarea Sinelui, să ne dăruim mereu cateva clipe de meditaţie prin care să simţim pulsul lăuntric al vieţii, să evadăm din grijile cotidiene - agonie ce taie răsuflarea, zbucium ce ne împinge într-un joc de echilibristică pe care încercăm din răsputeri să-l menţinem în tiparul apreciat de societatea fadă.

Tu, fiinţă născută din sămînţa de lumină, respiră profund pe nări iubire de absolut, adu-ţi în privire strălucirea stelelor şi priveşte bland cu coada ochiului aburul oboselii care a trecut. Înmoaie-ţi trupul, dizolvă-l în astral şi lasă tunetele divine din zarea cerească să îţi dăruie ţinutul de linişti şi freamătul de senin. Cand te cuprinde deznădejdea, fii fără contur şi sfarmă scoarţa neputinţei ce se sădeşte-n tine în momentele de descumpănire precum o rădăcină putredă ce-n umezeala ei îţi îngheaţă trupul sufland plumb sufletului ce arde negăsindu-şi liniştea.

Să fii convins că totul are un sens, că orice lucru care pare că merge stramb, merge în realitate drept, aşa că învaţă să nu regreţi nimic din ceea ce îţi este dat să întampini, nu te lăsa tulburat de întarzierea împlinirii unor vise, căci aşteptarea îţi va descifra tăcerea pamantului - lutul ce a zămislit trupul - şi aşa vei fi mai aproape de creaţia universală.

"Un zîmbet dulce de copil căruia nu i-au crescut toţi dinţii din faţă
Soarele văzut printr-o felie subţire de pepene sau de kiwi
Mîna graţioasă a unei frumoase dansatoare orientale
Un peisaj minunat văzut de pe vîrful unui munte
Doi îndrăgostiţi pierduţi în lumea lor de basm
Să stai culcat în iarbă şi să priveşti stelele
Privirea plină de devotament a unui cîine
O melodie ce atinge adîncul sufletului
Saltul precis al unei feline elastice
Un izvor susurînd prin pădure
Să mănînci căpşuni cu frişcă
O floare înflorită proaspăt
Un corp tînăr şi armonios
Să iubeşti şi să fii iubit
Irisul unui ochi frumos
Un tablou încîntător
O ploaie de vară
Să înoţi în mare
Pasărea colibri
O zi obişnuită
Un nor pe cer
Un curcubeu
O prăjitură
Dragostea
Sănătatea
Gingăşia
Armonia
Bucuria
Poezia
Viaţa
Clipa
Apa
Tu"

(Luminita Manole - "Perfectiune")

Sa fie perfectiunea dincolo de Poarta catre cer?

Legenda unei frunze si a stropilor ei de lumina...

Una dintre mii şi mii. Acestei frunze i se sortise un destin special. Habar n-a avut. Viaţa ei? Perfect previzibilă: naştere la termen, primăvăratică; copilărie jucăuşă; orientare firească, spre soare; crenguţa-mamă, binişor poziţionată - nici prea sus, nici prea jos; vedere excepţională: măceşul acela superb (pe care l-a văzut născandu-şi florile); prietene, cu duiumul... Ce mai, o frunză la locul ei, cu ganduri vegetale, simple şi cuminţi.

Era cumva deosebită de celelalte, pentru că ştia să danseze bine de tot. „Vibrez atat de elegant!...”, a observat odată. Şi nu a contrazis-o nimeni, nici măcar sora ei geamănă. Poate nu şi-ar fi împlinit destinul dacă n-ar fi început să urmărească, de-acolo, de sus, cum îi creşte umbra. Nu s-a îngrijorat deloc, deşi se vedea înverzindu-se din ce în ce mai tare. A devenit neliniştită doar cand bătranele i-au spus de copac. Că el hrăneşte toate crenguţele..., că frunzele nu-s decat coroana lui..., că mai sunt şi alţi copaci!

„Cate taine...”, a fost auzită rostind. Şi ăsta e ultimul lucru pe care l-a spus. A început apoi să danseze în tăcere deplină, mulţumind aerului, mişcandu-se alături de surorile ei într-un dans mai graţios ca niciodată. Se spune că dansul ei continua şi cand nu bătea vantul...

Dansand, a început să viseze că zboară. Liberă, desprinsă de crenguţa ei, zbura. Ştia acum că şi zborul le este dat frunzelor, că e firesc să zboare, că zborul nu doare...

Iar cand timpul a dat verii semnalul de plecare, a fost prima care s-a avantat curajoasă, purtată de vant, lăsandu-se îmbrăţişată de aerul încă destul de cald. Pentru că, în timpul dansurilor ei tăcute, aflase secretul zborului ultim, înălţător prin cădere...

Zbura spre pămant, fericită pe de-a-ntregul. Căci se grăbea să hrănească copacul, care-i şoptise despre noi primăveri.

Va invit la o ceasca de ceai cu arome de menta, tei si busuioc, spre revigorare si linistirea gandurilor!