skip to main |
skip to sidebar
Reuşim mereu să avem o minte deschisă, flexibilă şi creativă? Trebuie să recunoaştem că e dificil de multe ori să jonglăm cu idei şi alternative constructive, să înţelegem problemele corect şi să oferim perspective realiste într-un mediu social cu surse de stres tot mai exacerbat.
In cartea sa "Sase pălării gânditoare", Edward de Bono ne vine în ajutor şi ne propune o metodă inedită de gândire creativă.
De peste 30 de ani, numele lui Edward de Bono este sinonim peste tot în lume cu creativitatea, educatia gândirii şi succesul prin inventivitate deliberată.
Acest amuzant joc de roluri al pălăriilor ne propune să împărţim felul in care gândim in şase categorii - fiecare simbolizata de o pălărie de altă culoare. Vom analiza de fiecare data ce pălărie purtăm în acel moment. Apoi vom purta pe rând, deliberat, fiecare pălărie, pentru a parcurge intregul spectru al gândirii. Ce obţinem? O privire clară şi un raspuns ferm la fiecare dintre problemele noastre.
Pălăria albă - este obiectivă şi neutră, ea informează.
Pălăria roşie - ne cere să luăm în considerare emoţiile şi intuiţia, spune ce simte despre.
Pălăria galbenă - ne cere să vedem beneficiile.
Pălăria neagră - ne aduce în atenţie problemele şi criticile, identifica greşelile.
Pălăria verde - ne trimite spre idei şi propuneri noi.
Pălăria albastră - ne invita la o coordonare a intregului proces al gândirii, controleaza şi clarifică.
Vă invit să probati pe rand fiecare pălărie dintre cele expuse in studiu şi să apreciati care se potriveste cel mai bine cu felul dvs. de a fi.
Deunazi, in spatiul unei incaperi de stationare din peisajul de transport subteran al Capitalei (in statia Metroului bucurestean, pe scurt) am remarcat un inscris publicitar Milka, prin care trecatorilor le era adresata invitatia de a-si suna parintii cat timp asteapta sosirea "trenului galben fara cai".
Marturisesc ca m-a frapat aceasta fraza-indemn si am asezat-o intr-un coltisor de memorie spre a fi elucidata. Acum cateva momente misterul s-a dezlegat, cand am aflat ca "vinovatul" e campania de promovare Milka, sub sigla „Indrazneste sa fii tandru".
Milka ii provoaca pe europeni sa indrazneasca si sa impartaseasca un moment de tandrete cu familia si prietenii, pentru a aduce o nota de tandrete si emotie in vietile lor.
O initiativa demna de apreciat si de incurajat, caci atinge resorturi extrem de sensibile.
Motivatia Milka, in opinia Brand Managerului ar suna cam asa: "Tandretea este esenta a tot ceea ce facem. Milka este facuta cu cel mai bun lapte din Alpi, pentru a ne asigura ca este cea mai fina ciocolata, care, prin bucuria pe care o aduce in viata de zi cu zi, ne poate stimula sa ne manifestam tandretea. Dorim sa scoatem la lumina latura emotionala a vietii pentru ca oamenii sa ignore stresul si presiunile cotidiene si sa isi activeze emotiile pozitive."
Presimt ca deja din acest moment ciocolata Milka, prin diversele ei sortimente imi va placea mai mult si-mi va fi mult mai draga!
In acest crampei de toamna sunt mai vii ca oricand nestematele de gand ale marelui iubitor de intelepciune si adevar, Octavian Paler:
"Avem timp pentru toate. Să dormim,
să alergăm în dreapta şi în stânga,
să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou,
să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine,
avem timp să citim şi să scriem,
să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,
avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm,
avem timp să ne facem iluzii
şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.
Avem timp pentru ambiţii şi boli,
să învinovăţim destinul şi amănuntele,
avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp să ne-alungăm întrebările,
să amânăm răspunsurile,
avem timp să sfărâmăm un vis şi să-l reinventăm,
avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,
avem timp să primim lecţii şi să le uităm după-aceea,
avem timp să primim daruri şi să nu le-nţelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp pentru puţină tandreţe.
Când să facem şi asta murim."
Tandretea este eleganta emotiei daruita intr-o privire calda, intr-un suras gingas, bland si necrispat, intr-un gest simplu si de neuitat...
Voi cat de tandru va manifestati in acest stil de viata alert si stresant?
Azi mi-a picat sub ochi in premiera aceasta denumire cu totul intamplator, navigand pe valurile oceanului virtual.
La inceput m-am intrebat daca ortogramele au ceva in comun cu stenogramele, diagramele sau epigramele...
Dand fuga la DEX, am constatat ca misteriosul termen de "ortograma" nu este decat un pasnic si nobil model de scriere corecta, cum este cel pe care fiecare dintre noi ar trebui sa si-l insuseasca temeinic inca din primii ani de scoala.
Ortogramele sunt copiii naturali ai artei ortografice, strajerul neobosit care vegheaza la respectarea regulilor de scriere corecta a cuvintelor dintr-o limba.
La tot pasul se fac confuzii si greseli de neiertat cand se scriu constructii lexicale identice fonetic, dar total diferite ca sens si morfologie.
Daca ar fi sa aleg cateva exemple de ortograme care sufera cele mai frecvente "atacuri" la integritate, as enumera doar cateva din puzderia existenta:
perechea "ati" si "a-ti"; cuplul "la" si "l-a"; "s-au" si "sau"; "ne-am" si "neam"; "m-ai" si "mai"; "i-ar" si "iar".
O initiativa laudabila a unor iubitori si pasionati de limba romana este prezenta in virtual a unui site foarte tanar pe tematica ortogramelor aici
Facem click si ne delectam cu extrem de multe constructii ortogramice.
Cam greu pentru scolarii ce buchisesc litera cartii, doar c-am vazut ca si adultii se mai poticnesc la scrierea formelor lor...
Voua v-au dat batai de cap vazandu-le la altii sau le-ati punctat in nume propriu?
