În miez de vară, la 29 Iunie, Sfinţii Părinţi au rânduit să ne amintim de viaţa şi faptele a doi dintre ucenicii Fiului lui Dumnezeu. Pomenim astăzi pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.
Icoana zilei - Sf. Apostoli Petru si Pavel - 29 iunie 2008
Vezi mai multe imagini din Evenimente
Cei doi Apostoli s-au impus şi ne impresionează prin viaţa dăruită lui Dumnezeu, dar şi prin activitatea misionară de excepţie. În orice colţ al lumii, când se vorbeşte despre Domnul Iisus Hristos, se vorbeşte şi despre Apostolii Săi, iar în mod deosebit de cei doi ucenici. La Sfântul Petru admirăm înţelepciunea (era cel mai în vârstă), spiritul de luptător şi puterea de a se întoarce, asemenea fiului risipitor, după ce L-a părăsit pe Mântuitorul. De la Sfântul Pavel moştenim hotărârea de a-L urma necondiţionat pe Domnul Hristos, dar şi, deopotrivă, profunzimea scrierilor sale şi dăruirea ce a avut-o în a propovădui Evanghelia Fiului lui Dumnezeu. Şi ei au avut de înfruntat firea duplicitară şi potrivnică a contemporanilor, însă aveau în inimi cuvintele Mântuitorului: „În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!“. Domnul Hristos era Cel propovăduit, dar şi Cel Care le lumina paşii şi-i întărea în misiunea lor. Cei doi Sfinţi Apostoli au fost martirizaţi în vremea împăratului Nero. Ei nu au murit, ci s-au înveşmântat în haina veşniciei dumnezeieşti. Astăzi, aşa sa ne rugăm: „Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, rugaţi-vă pentru mântuirea sufletelor noastre!“.
LA MULTI ANI tuturor sarbatoritilor ce poarta aceste sfinte nume!
luni, 29 iunie 2009
vineri, 26 iunie 2009
Candoarea, picatura de chihlimbar din cupa vietii
Ghicim aproape instinctiv că între candoare şi fericire există, trebuie să existe o legătură indisolubilă. Dar ce înseamnă oare a fi candid? Poţi rămane astăzi candid fără a suferi? Nu se pierde oare candoarea iremediabil odată cu varsta, cu experienţa, cu maturizarea? Şi nu chiar asta urmăreşte pregătirea noastră – mai ales cea instituţionalizată – pentru viaţă?
Ne place să credem într-o candoare a imaculării şi neîntinării. Ne orbeşte acea albeaţă prestigioasă a începutului asimilată curăţeniei morale. Vrem să credem într-o veşnică nevinovăţie şi neprihănire.
Ca stare aurorală, candoarea este incontestabil una pasageră căci prin simpla şi onesta trecere a vremii albul zăpezii se murdăreşte, strălucirea păleşte, fecioria se pierde, iar făptuirea învinovăţeşte. Albul – glacial – nu rezistă noroaielor fertile ale desprimăvărării. O asemenea candoare – refuz al maturizării, al responsabilităţii varstei adulte – nici nu are şanse să fie păstrată şi nici cine ştie ce merite cand întamplător reuşeşete.
Cu mai multă indulgenţă poate fi privită însă candoarea inocenţei şi a neajutorării: incapacitatea, lipsa puterii, dorinţei şi abilităţii de a face rău. Şi, ca o consecinţă, prezenţa primejduită, neprevenită şi neechipată pentru a-i face faţă, într-o lume dominată de forţele răului. Disproporţia vădită dintre neajutorare şi soarta vitregă căreia aceasta îi este hărăzită.
Conservarea vieţii impune acceptarea răului şi încercarea perpetuă de a-i face faţă cu mijloace pe măsură. Se pierde însă astfel o anume bună credinţă, acea ignoranţă despovărată, necontaminată de răul nebănuit, neluat în seamă, neasumat. Riscul inerent este acela al preocupărilor exagerate legate de existenţa răului, al recunoaşterii imperialismului său, al molipsirii de scepticism, blazare şi cinism.
Neîncrederea în candoare – fie ea refuz al maturizării, fie primejdioasă neştiinţă – se poate întinde însă prea departe ameninţand şi valenţele ei prielnice vieţii noastre depline, starea de graţie care ne face disponibili la fericire. Evitand să glorificăm infantilismul şi să ne ploconim în faţa vicleniei înrăite, trebuie să rămanem de partea candorii în accepţia ei mai profundă, aceea de ardoare, înflăcărare, înfocare.
Căci verbul latin "candeo", din care ea derivă etimologic, înseamnă de fapt a arde, a deveni roşu ca focul şi apoi alb incandescent. Fără această reamintire, candoarea se rătăceşte, îşi pierde talcul şi noima, iar puritatea ei se răceşte, uitandu-şi fervoarea.
Poate fi însă păstrată această stare ardentă de bună credinţă, această simplitate şi deschidere în faţa vieţii care ne face disponibili şi vrednici de fericire? Nu cumva, odată cu achiziţiile unei experienţe nefaste de viaţă, suntem dominaţi şi pervertiţi de ocolişurile suspiciunii, de precauţiile circumspecţiei, de subterfugiile neîncrederii? Nu cumva toate acestea reuşesc să ţină sub obroc flacăra candorii înăbuşind-o? Cum să mai uităm iminenţa răului din jur şi grijile pe care ele le presupun? Cum să ne mai abandonăm riscurilor vulnerabilităţii măcar pentru o vreme lăsandu-ne cuprinşi de combustia sacră a generozităţii?
Candoarea pierdută e poate imposibil de recuperat. Pierdută definitiv în cele mai multe locuri, candoarea este sortită unui destin veşnic nomad: ea trebuie să-şi reconstruiască mereu un refugiu vremelnic într-o extensie neştiută a spaţiului, într-un tăram unde să nu vrea să ştie de rău, să nu-l comită şi să nu simtă nevoia să se apere de el, unde să rămană cat timp poate de bună credinţă. Asta nu înseamnă că lumea cea de toate zilele e abolită. Ea este doar suspendată. I se interzice – atat cat puterea noastră sufletească o poate face – accesul în zona candorii, pe pămantul virgin al făgăduinţei.
Salvarea candorii înseamnă ocrotirea văpăii migratoare a inimii noastre, necontenitul pelerinaj care caută fără să obosească – şi dacă nu le găseşte le inventează – acele locuri privilegiate unde ne regăsim simplitatea stării de graţie, unde candela palpaindă a generozităţii noastre spirituale se poate încă bucura de ozonul neviciat al bunei credinţe.
Fără ca această năzuinţă viguroasă să ne însufleţească şi să ne călăuzească încercările, candoarea se stinge în atmosfera poluata, în aerul închis al vieţii comode şi securizate.
Ne place să credem într-o candoare a imaculării şi neîntinării. Ne orbeşte acea albeaţă prestigioasă a începutului asimilată curăţeniei morale. Vrem să credem într-o veşnică nevinovăţie şi neprihănire.
Ca stare aurorală, candoarea este incontestabil una pasageră căci prin simpla şi onesta trecere a vremii albul zăpezii se murdăreşte, strălucirea păleşte, fecioria se pierde, iar făptuirea învinovăţeşte. Albul – glacial – nu rezistă noroaielor fertile ale desprimăvărării. O asemenea candoare – refuz al maturizării, al responsabilităţii varstei adulte – nici nu are şanse să fie păstrată şi nici cine ştie ce merite cand întamplător reuşeşete.
Cu mai multă indulgenţă poate fi privită însă candoarea inocenţei şi a neajutorării: incapacitatea, lipsa puterii, dorinţei şi abilităţii de a face rău. Şi, ca o consecinţă, prezenţa primejduită, neprevenită şi neechipată pentru a-i face faţă, într-o lume dominată de forţele răului. Disproporţia vădită dintre neajutorare şi soarta vitregă căreia aceasta îi este hărăzită.
Conservarea vieţii impune acceptarea răului şi încercarea perpetuă de a-i face faţă cu mijloace pe măsură. Se pierde însă astfel o anume bună credinţă, acea ignoranţă despovărată, necontaminată de răul nebănuit, neluat în seamă, neasumat. Riscul inerent este acela al preocupărilor exagerate legate de existenţa răului, al recunoaşterii imperialismului său, al molipsirii de scepticism, blazare şi cinism.
Neîncrederea în candoare – fie ea refuz al maturizării, fie primejdioasă neştiinţă – se poate întinde însă prea departe ameninţand şi valenţele ei prielnice vieţii noastre depline, starea de graţie care ne face disponibili la fericire. Evitand să glorificăm infantilismul şi să ne ploconim în faţa vicleniei înrăite, trebuie să rămanem de partea candorii în accepţia ei mai profundă, aceea de ardoare, înflăcărare, înfocare.
Căci verbul latin "candeo", din care ea derivă etimologic, înseamnă de fapt a arde, a deveni roşu ca focul şi apoi alb incandescent. Fără această reamintire, candoarea se rătăceşte, îşi pierde talcul şi noima, iar puritatea ei se răceşte, uitandu-şi fervoarea.
Poate fi însă păstrată această stare ardentă de bună credinţă, această simplitate şi deschidere în faţa vieţii care ne face disponibili şi vrednici de fericire? Nu cumva, odată cu achiziţiile unei experienţe nefaste de viaţă, suntem dominaţi şi pervertiţi de ocolişurile suspiciunii, de precauţiile circumspecţiei, de subterfugiile neîncrederii? Nu cumva toate acestea reuşesc să ţină sub obroc flacăra candorii înăbuşind-o? Cum să mai uităm iminenţa răului din jur şi grijile pe care ele le presupun? Cum să ne mai abandonăm riscurilor vulnerabilităţii măcar pentru o vreme lăsandu-ne cuprinşi de combustia sacră a generozităţii?
Candoarea pierdută e poate imposibil de recuperat. Pierdută definitiv în cele mai multe locuri, candoarea este sortită unui destin veşnic nomad: ea trebuie să-şi reconstruiască mereu un refugiu vremelnic într-o extensie neştiută a spaţiului, într-un tăram unde să nu vrea să ştie de rău, să nu-l comită şi să nu simtă nevoia să se apere de el, unde să rămană cat timp poate de bună credinţă. Asta nu înseamnă că lumea cea de toate zilele e abolită. Ea este doar suspendată. I se interzice – atat cat puterea noastră sufletească o poate face – accesul în zona candorii, pe pămantul virgin al făgăduinţei.
Salvarea candorii înseamnă ocrotirea văpăii migratoare a inimii noastre, necontenitul pelerinaj care caută fără să obosească – şi dacă nu le găseşte le inventează – acele locuri privilegiate unde ne regăsim simplitatea stării de graţie, unde candela palpaindă a generozităţii noastre spirituale se poate încă bucura de ozonul neviciat al bunei credinţe.
Fără ca această năzuinţă viguroasă să ne însufleţească şi să ne călăuzească încercările, candoarea se stinge în atmosfera poluata, în aerul închis al vieţii comode şi securizate.
marți, 23 iunie 2009
Sa votam Bucurestiul - gazda finala a demersului mondial "Cele sapte minuni naturale ale lumii", fara a uita RETEZATUL!
Va invit sa ne implicam intr-o actiune extrem de interesanta, generoasa si responsabila, avand ca nobila misiune cunoasterea si alegerea celor mai frumoase si mai reprezentative frumuseti geografice de pe glob.
Cei care vor ca Bucureştiul să găzduiască ceremonia de desemnare pentru „Cele şapte noi minuni ale lumii“ o mai pot face până la data de 21 Iulie 2009.
Bucureştiul se luptă cu 24 de oraşe pentru a fi gazda finalei evenimentului „Cele şapte minuni naturale ale lumii“, ce va avea loc peste doi ani.
Astfel, Lima, Manila, Beirut, Sofia, Shanghai, Kuala Lumpur, Quebec City, Kiev, Puerto Rico, Londra, Rio de Janeiro, Cracovia, Seul, Singapore, Hanoi, Jakarta, Hong Kong, Dubai, Doha, Colombia, Monterrey, Beijing, Abu Dhabi şi Taipei au intrat în competiţie.
Pentru a găzdui evenimentul, Capitala României trebuie să fie cel mai spectaculos oraş, să demonstreze că are ambiţii politice şi strategice, să-şi dorească să fie în centrul lumii. De asemenea, populaţia trebuie să fie interesată de factorii de decizie, dar şi de impactul mass-media pentru a câştiga lupta cu cele 24 de oraşe.
Puteti vota accesand link-ul http://www.new7wonders.com/nature/en/cloud/suggest/43/
Această competiţie a fost iniţiată de Fundaţia New 7 Wonders pentru a fi alese noile şapte minuni naturale ale lumii. Acest organism a reuşit, cu doi ani în urmă, să stabilească alte şapte minuni ale lumii contemporane - obiective create de om, iar festivitatea a avut loc la Lisabona, pe 07.07.2007.
Aproape 100 de milioane de oameni au votat, la prima campanie, pentru câştigătoarele Piramida de la Chichenitza din Mexic, Taj Mahal din India, oraşul Petra din Iordania, statuia lui Hristos Mântuitorul din Brazilia, Colosseumul în Italia, Marele Zid al Chinei şi Machu Picchu în Mexic.
Parcul Naţional Retezat a intrat în cursa pentru minunile naturale şi deocamdată se clasează pe locul 13, în Grupa E, la categoria „Păduri, parcuri şi rezervaţii naturale“. Ca să fie aleasă, mai avem la dispoziţie o lună pentru a susţine „comoara“ naţională.
Parcul Retezat a fost nominalizat dintre 430 de site-uri naturale, din 224 de ţări. Propunerea României a ajuns în a doua fază a campaniei „Cele şapte minuni ale lumii“, numărându-se printre cele 261 rămase în cursă.
Parcul Naţional Retezat poate fi votat online pe http://www.new7wonders.com/nature/en/vote_on_nominees/.
De ce merită să votăm?
Crestele unice, priveliştile de vis, ochiurile de apă şi apariţiile spectaculoase taie respiraţia oricărui turist. Parcul Naţional Retezat (PNR) este primul de acest fel din România, fiind înfiinţat în 1935 pe o suprafaţă iniţială de 100 de kilometri pătraţi a fostului domeniu de vânătoare deţinut de Casa Regală.
Suprafaţa actuală a Parcului este de 380 de kilometri pătraţi. Retezat merită să fie „minune“ deoarece are aproximativ 80 de lacuri, dintre care 58 permanente, iar Masivul Retezat deţine 40% dintre lacurile glaciare ale ţării.
Capra neagră, cerbul şi căprioara sunt protejate încă de la înfiinţarea rezervaţiei naturale, iar o treime din totalul speciilor de plante de pe teritoriul ţării noastre - 1.200 - se află aici.
Votul din faza nominalizărilor se încheie la 7 iulie 2009. Grupul de experţi al „Celor şapte minuni naturale ale lumii“ va studia primele 77 de nominalizări şi va alege 21.
Minunile rămase în cursă vor fi anunţate de Federico Mayor, fostul director general al UNESCO, poate chiar la Bucureşti. După anunţ, va urma un nou vot al publicului, timp de doi ani, pentru ca anunţul câştigătorilor să se facă în 2011.
Cei care vor ca Bucureştiul să găzduiască ceremonia de desemnare pentru „Cele şapte noi minuni ale lumii“ o mai pot face până la data de 21 Iulie 2009.
Bucureştiul se luptă cu 24 de oraşe pentru a fi gazda finalei evenimentului „Cele şapte minuni naturale ale lumii“, ce va avea loc peste doi ani.
Astfel, Lima, Manila, Beirut, Sofia, Shanghai, Kuala Lumpur, Quebec City, Kiev, Puerto Rico, Londra, Rio de Janeiro, Cracovia, Seul, Singapore, Hanoi, Jakarta, Hong Kong, Dubai, Doha, Colombia, Monterrey, Beijing, Abu Dhabi şi Taipei au intrat în competiţie.
Pentru a găzdui evenimentul, Capitala României trebuie să fie cel mai spectaculos oraş, să demonstreze că are ambiţii politice şi strategice, să-şi dorească să fie în centrul lumii. De asemenea, populaţia trebuie să fie interesată de factorii de decizie, dar şi de impactul mass-media pentru a câştiga lupta cu cele 24 de oraşe.
Puteti vota accesand link-ul http://www.new7wonders.com/nature/en/cloud/suggest/43/
Această competiţie a fost iniţiată de Fundaţia New 7 Wonders pentru a fi alese noile şapte minuni naturale ale lumii. Acest organism a reuşit, cu doi ani în urmă, să stabilească alte şapte minuni ale lumii contemporane - obiective create de om, iar festivitatea a avut loc la Lisabona, pe 07.07.2007.
Aproape 100 de milioane de oameni au votat, la prima campanie, pentru câştigătoarele Piramida de la Chichenitza din Mexic, Taj Mahal din India, oraşul Petra din Iordania, statuia lui Hristos Mântuitorul din Brazilia, Colosseumul în Italia, Marele Zid al Chinei şi Machu Picchu în Mexic.
Parcul Naţional Retezat a intrat în cursa pentru minunile naturale şi deocamdată se clasează pe locul 13, în Grupa E, la categoria „Păduri, parcuri şi rezervaţii naturale“. Ca să fie aleasă, mai avem la dispoziţie o lună pentru a susţine „comoara“ naţională.
Parcul Retezat a fost nominalizat dintre 430 de site-uri naturale, din 224 de ţări. Propunerea României a ajuns în a doua fază a campaniei „Cele şapte minuni ale lumii“, numărându-se printre cele 261 rămase în cursă.
Parcul Naţional Retezat poate fi votat online pe http://www.new7wonders.com/nature/en/vote_on_nominees/.
De ce merită să votăm?
Crestele unice, priveliştile de vis, ochiurile de apă şi apariţiile spectaculoase taie respiraţia oricărui turist. Parcul Naţional Retezat (PNR) este primul de acest fel din România, fiind înfiinţat în 1935 pe o suprafaţă iniţială de 100 de kilometri pătraţi a fostului domeniu de vânătoare deţinut de Casa Regală.
Suprafaţa actuală a Parcului este de 380 de kilometri pătraţi. Retezat merită să fie „minune“ deoarece are aproximativ 80 de lacuri, dintre care 58 permanente, iar Masivul Retezat deţine 40% dintre lacurile glaciare ale ţării.
Capra neagră, cerbul şi căprioara sunt protejate încă de la înfiinţarea rezervaţiei naturale, iar o treime din totalul speciilor de plante de pe teritoriul ţării noastre - 1.200 - se află aici.
Votul din faza nominalizărilor se încheie la 7 iulie 2009. Grupul de experţi al „Celor şapte minuni naturale ale lumii“ va studia primele 77 de nominalizări şi va alege 21.
Minunile rămase în cursă vor fi anunţate de Federico Mayor, fostul director general al UNESCO, poate chiar la Bucureşti. După anunţ, va urma un nou vot al publicului, timp de doi ani, pentru ca anunţul câştigătorilor să se facă în 2011.
duminică, 21 iunie 2009
Mozart ROCKS! - Un concert romanesc exceptional
V-aţi închipuit cum ar suna Uvertura la "Nunta lui Figaro" cântată de o orchestră simfonică ce are ca instrument solist o chitară electrică? Dacă nu reusiţi să vă imaginaţi aşa ceva, aveţi acum ocazia să luaţi parte la un eveniment cultural de excepţie prin abordarea sa îndrăzneaţă, aflat deja la a treia editie.
Un produs autentic românesc, 100% original, promovează în concertul din 25 Iunie 2009 de la Sala Palatului din Bucuresti nu mai puţin de 8 chitarişti români de rock într-un show atipic, apreciat deopotrivă de iubitorii muzicii clasice, dar şi de cei mai obişnuiţi cu sonorităţile unui riff cu "distors". Bach, Beethoven, Bizet şi bineînţeles Mozart vor sta alături de piese moderne celebre într-un spectacol plin de muzică, lumini şi alte surprize care-l vor face de neuitat.
Wolfgang Amadeus Mozart - Piano Concerto No. 21 - Andante
* * *
Istoria concertelor de tip Mozart ROCKS a început, cu ajutorul Primăriei Brăila şi a Consiliului Judeţean Brăila, în 6 Decembrie 2006, de ziua patronului spiritual al oraşului Brăila, Sf. Nicolae şi s-a materializat în 15 August 2007 la Zilele Brăilei.
Particularitatea şi noutatea acestui tip de concerte îl constituie prezenţa pe scenă a unor tineri şi talentaţi chitarişti de rock ce interpretează, împreună cu orchestra simfonică, piese clasice celebre. Soliştii rock realizează la chitară electrică improvizaţii în stilul şi armonia partiturilor originale, fără a neglija nuanţele şi sonorităţile specifice instrumentului sau influenţele moderne.
Ineditul asocierii sonorităţilor viguroase ale chitarelor electrice cu armoniile clasice ale unor piese precum "Eine Kleine Nacht Musik" de Mozart sau a Simfoniei a V-a de Beethoven au darul de a aduce în sala de spectacol, pe lângă partea mai îndrăzneaţă a publicului concertelor clasice, un mare număr de tineri ce aduc cu ei energia specifică concertelor rock.
Rolul concertelor Mozart ROCKS este astfel dublu: în primul rând îi apropie pe tineri de muzica clasică într-un mod accesibil, în al doilea rând promovează ideea de valoare şi virtuozitate în actul muzical de calitate, indiferent de genul său.
Pe 11 Octombrie 2008, 6 dintre chitariştii rock ai proiectului Mozart ROCKS au fost prezenţi la Bucureşti, la Sala Radio, unde au concertat alături de Orchestra Naţională Radio, condusă de impetuosul dirijor al Operei Naţionale Române, maestrul Tiberiu Soare. Pe 21 Decembrie 2008, timişorenii au avut plăcerea să se bucure de armoniile inedite din concertul susţinut alături de Orchestra Filarmonicii "Banatul", condusă de maestrul Gheorghe Costin, concert făcut cadou timişorenilor de către Primarul Gheorghe Ciuhandu şi difuzat şi pe reţeaua televiziunii locale în noaptea Anului Nou după miezul nopţii.
Imaginile prezente pe site-ul web oficial al evenimentului, ne promit pentru concertul din 25 Iunie 2009 din Bucureşti, Sala Palatului, un spectacol fierbinte. Ar fi păcat să îl pierdem!
Un produs autentic românesc, 100% original, promovează în concertul din 25 Iunie 2009 de la Sala Palatului din Bucuresti nu mai puţin de 8 chitarişti români de rock într-un show atipic, apreciat deopotrivă de iubitorii muzicii clasice, dar şi de cei mai obişnuiţi cu sonorităţile unui riff cu "distors". Bach, Beethoven, Bizet şi bineînţeles Mozart vor sta alături de piese moderne celebre într-un spectacol plin de muzică, lumini şi alte surprize care-l vor face de neuitat.
Wolfgang Amadeus Mozart - Piano Concerto No. 21 - Andante
* * *
Istoria concertelor de tip Mozart ROCKS a început, cu ajutorul Primăriei Brăila şi a Consiliului Judeţean Brăila, în 6 Decembrie 2006, de ziua patronului spiritual al oraşului Brăila, Sf. Nicolae şi s-a materializat în 15 August 2007 la Zilele Brăilei.
Particularitatea şi noutatea acestui tip de concerte îl constituie prezenţa pe scenă a unor tineri şi talentaţi chitarişti de rock ce interpretează, împreună cu orchestra simfonică, piese clasice celebre. Soliştii rock realizează la chitară electrică improvizaţii în stilul şi armonia partiturilor originale, fără a neglija nuanţele şi sonorităţile specifice instrumentului sau influenţele moderne.
Ineditul asocierii sonorităţilor viguroase ale chitarelor electrice cu armoniile clasice ale unor piese precum "Eine Kleine Nacht Musik" de Mozart sau a Simfoniei a V-a de Beethoven au darul de a aduce în sala de spectacol, pe lângă partea mai îndrăzneaţă a publicului concertelor clasice, un mare număr de tineri ce aduc cu ei energia specifică concertelor rock.
Rolul concertelor Mozart ROCKS este astfel dublu: în primul rând îi apropie pe tineri de muzica clasică într-un mod accesibil, în al doilea rând promovează ideea de valoare şi virtuozitate în actul muzical de calitate, indiferent de genul său.
Pe 11 Octombrie 2008, 6 dintre chitariştii rock ai proiectului Mozart ROCKS au fost prezenţi la Bucureşti, la Sala Radio, unde au concertat alături de Orchestra Naţională Radio, condusă de impetuosul dirijor al Operei Naţionale Române, maestrul Tiberiu Soare. Pe 21 Decembrie 2008, timişorenii au avut plăcerea să se bucure de armoniile inedite din concertul susţinut alături de Orchestra Filarmonicii "Banatul", condusă de maestrul Gheorghe Costin, concert făcut cadou timişorenilor de către Primarul Gheorghe Ciuhandu şi difuzat şi pe reţeaua televiziunii locale în noaptea Anului Nou după miezul nopţii.
Imaginile prezente pe site-ul web oficial al evenimentului, ne promit pentru concertul din 25 Iunie 2009 din Bucureşti, Sala Palatului, un spectacol fierbinte. Ar fi păcat să îl pierdem!
joi, 18 iunie 2009
Cu ochii pe magia fuioarelor tumultuoase de apa...
Stau toată ziua pe plajă.
Construiesc castele.
Ştiu că nu vor dăinui prea mult.
La prânz vin copiii; mi le dărâmă.
Ce dacă undeva departe e război?
Castelele mele nu vor fi cazemate.
Nici pescăruşilor nu le voi pune mitraliere în pliscuri,
În locul peştilor strălucitori.
Copiii n-au mai venit.
Săpând până spre seară,
Am avut timp să dezamorsez toate bombele ne explodate din cel de al treilea război.
Înainte de căderea întunericului,
Am găsit desenat pe nisip
Ceasul pierdut la trecerea la ora de vară.
(Dan David - "Castele pe plaja")
atunci când vrei să călătoreşti,
dar în buzunar nu ai
decât gândul...
te distrezi cu un trenuleţ
din pandişpan,
savurezi parfum de mere
şi te ancorezi într-un vis...
de fapt, te joci cu sufletul!
el te face să crezi în lumina
care se ascunde în căuşul palmei,
mulţumită... fericită...
absorbită de magia clipei!
sufletul e veşnicul prieten!
de câte ori te strigă...
ascultă-l... iubeşte-l...
măreşte-l... rotunjeşte-l...
el este poemul cel mai sfânt!
(Voiculescu Daniela - "Aur Filosofic")
Suntem napaditi de probleme secunde. Avem preocupari de mana a doua, avem conducatori de mana a doua, traim sub presiunea multipla a necesitatii. Ni se ofera texte mediocre, show-uri de prost-gust, conditii de viata umilitoare.
Am ajuns sa nu mai avem simturi, idei, imaginatie. Ne-am uratit, ne-am instrainat cu totul de simplitatea polifonica a lumii, de pasiunea vietii depline. Nu mai avem puterea de a admira si de a lauda, cu o genuina evlavie, splendoarea Creatiei, vazduhul, marile, pamantul si oamenii. Suntem turmentati si sumbri. Abia daca ne mai putem suporta.
Exista, pentru acest derapaj primejdios, o terapie plauzibila? Da, cu conditia sa ne dam seama de gravitatea primejdiei. Cu conditia sa impunem atentiei noastre zilnice alte prioritati si alte orizonturi.
(Andrei Plesu - "rEvolutia Interioara")
Pana nu l-ati gasit pe cel care experimenteaza, care simte bucuria sau durerea, care traieste starea de bine sau tristetea, pana cand nu ati gasit aceasta luciditate.. .
Trebuie sa facem tot posibilul sa ajungem in acest centru interior al ciclonului.
Intreaga noastra viata este un vartej al schimbarii, al scenelor care se schimba, al culorilor; in mijlocul ciclonului exista insa un centru linistit.
Acela este fiecare din noi.
marți, 16 iunie 2009
Doza zilnica recomandata de expresii lingvistice si limita suportabilitatii
Rasfoind zilele trecute un numar dintr-o prestigioasa revista de analiza si puls financiar, mi-a atras atentia in mod deosebit un articol referitor la alergiile declansate lingvistic.
Mestecandu-l incet si savurandu-l la fiecare pas, mi-am dat seama ca ma incearca aceleasi impresii ca ale autorului lui.
Dar sa trecem la subiect...
Exista multe cuvinte transformate in lipitori nesuferite, asezate pe timpanul auzului nostru, pe ambalajul diverselor publicatii sau in vitrina diverselor posturi de radio sau televizate.
Cuvantul “urban” devine poate mai agasant decat “bio” la care vom ajunge imediat. Cultura urbana, eveniment urban, revolta urbana, creier urban, totul e urban. Pe de o parte, cuvantul acesta are misiunea sa inlocuiasca o alta legenda lexicala, numita “cool”. Urbanul aduce un plus de vioiciune in formulari precum guerrilla urbana sau razboi urban. Deodata, din cetateni terni ai vreunui orasel cenusiu cu trafic greu si joburi abrutizante, prindem un nesperat titlu de razboinici urbani.
Cultura urbana a mai explodat si pentru ca am inteles, in sfarsit, lectiile vechi ale unor antropologi destepti – si anume ca e o cultura cu tot ce implica ea si ca poate fi urmarita cu nesat viata lui homo sapiens la oras. Fabrici parasite, skateboard, curse de masini, toate sunt de acolo. Din pacate, urbanul nu a ajuns astazi decat inca un stereotip deranjant. Un nume pompos dat unor intalniri fara idei, dar cu ceva branduri culturale sau vestimentare atasate.
Pentru “bio” pot alcatui rapid o definitie de dictionar: produs cu provenienta exotica, eticheta frumos colorata, mult mai scump decat ce se gaseste pe acelasi raft de sucuri sau alte alimente. Bio e mai mult decat “natural”. E supra-natural. Cand spui bio, spui produse aparute dintr-un soi de lume ideala neafectata de prafuri, agenti poluatori. Ba chiar, undeva in adancurile subconstientului este probabil exploatat visul fructului originar. Marul Evei nu a fost prea bun pentru soarta primilor oameni, dar stim sigur ca mai “bio” decat atunci nu se prea poate.
“Ca si” – o schema de evitare a cacofoniei care a devenit tic verbal. Cu alte cuvinte, aceste conjunctii camuflante apar si atunci cand nu e nevoie. Frica teribila de cacofonie este in general stupida. Daca ar fi dupa mine, as renunta brutal la orice reglementare de acest gen. Asta e, daca unii vor sa rada neaparat ca ai obtinut o prostioara din alaturarea unor cuvinte, s-o faca, sa rada. Hipercorectitudinea este in general un indicator bun al nesigurantei de sine. Or, evitarea unei cacofonii care nici nu exista ar putea desemna o cacofonie a rationamentului si un subtil complex rabufnit in limbaj.
“Iata”, e un cuvant cu adevarat obsedant. Nu e intamplatoare suprauzarea lui. Reporterii simt nevoia pleonastica de a-si dubla imaginea prinsa cu camera de luat vederi printr-un “iata”, completat eventual de un “avem aici...”. Nu intamplator a aparut reflexul – el avea candva ceva demonstrativ, dar azi are un aer complet manipulator. Auzim “iata” atunci cand nu e nimic de vazut, cand ni se arata filmulete confuze smulse de prin politie, din care noi ar trebui sa deducem ba ca Becali e nevinovat, ba ca nu stiu ce profesoara e demna de dispret. Iata ca nervii mei lingvistici sunt provocati si de incercari repetate de manipulare minora, din aceea de zi cu zi.
(Costi Rogozanu - "Alergii lingvistice")
Daca am realizat ca suferim de boala repetitivitatii anumitor cuvinte, termeni sau expresii, fie chiar si in faza incipienta, sa incercam un antrenament al fandarilor sinonome sau al eliminarii limbajului gol de continut, spre o vindecare rapida si sigura.
Mestecandu-l incet si savurandu-l la fiecare pas, mi-am dat seama ca ma incearca aceleasi impresii ca ale autorului lui.
Dar sa trecem la subiect...
Exista multe cuvinte transformate in lipitori nesuferite, asezate pe timpanul auzului nostru, pe ambalajul diverselor publicatii sau in vitrina diverselor posturi de radio sau televizate.
Cuvantul “urban” devine poate mai agasant decat “bio” la care vom ajunge imediat. Cultura urbana, eveniment urban, revolta urbana, creier urban, totul e urban. Pe de o parte, cuvantul acesta are misiunea sa inlocuiasca o alta legenda lexicala, numita “cool”. Urbanul aduce un plus de vioiciune in formulari precum guerrilla urbana sau razboi urban. Deodata, din cetateni terni ai vreunui orasel cenusiu cu trafic greu si joburi abrutizante, prindem un nesperat titlu de razboinici urbani.
Cultura urbana a mai explodat si pentru ca am inteles, in sfarsit, lectiile vechi ale unor antropologi destepti – si anume ca e o cultura cu tot ce implica ea si ca poate fi urmarita cu nesat viata lui homo sapiens la oras. Fabrici parasite, skateboard, curse de masini, toate sunt de acolo. Din pacate, urbanul nu a ajuns astazi decat inca un stereotip deranjant. Un nume pompos dat unor intalniri fara idei, dar cu ceva branduri culturale sau vestimentare atasate.
Pentru “bio” pot alcatui rapid o definitie de dictionar: produs cu provenienta exotica, eticheta frumos colorata, mult mai scump decat ce se gaseste pe acelasi raft de sucuri sau alte alimente. Bio e mai mult decat “natural”. E supra-natural. Cand spui bio, spui produse aparute dintr-un soi de lume ideala neafectata de prafuri, agenti poluatori. Ba chiar, undeva in adancurile subconstientului este probabil exploatat visul fructului originar. Marul Evei nu a fost prea bun pentru soarta primilor oameni, dar stim sigur ca mai “bio” decat atunci nu se prea poate.
“Ca si” – o schema de evitare a cacofoniei care a devenit tic verbal. Cu alte cuvinte, aceste conjunctii camuflante apar si atunci cand nu e nevoie. Frica teribila de cacofonie este in general stupida. Daca ar fi dupa mine, as renunta brutal la orice reglementare de acest gen. Asta e, daca unii vor sa rada neaparat ca ai obtinut o prostioara din alaturarea unor cuvinte, s-o faca, sa rada. Hipercorectitudinea este in general un indicator bun al nesigurantei de sine. Or, evitarea unei cacofonii care nici nu exista ar putea desemna o cacofonie a rationamentului si un subtil complex rabufnit in limbaj.
“Iata”, e un cuvant cu adevarat obsedant. Nu e intamplatoare suprauzarea lui. Reporterii simt nevoia pleonastica de a-si dubla imaginea prinsa cu camera de luat vederi printr-un “iata”, completat eventual de un “avem aici...”. Nu intamplator a aparut reflexul – el avea candva ceva demonstrativ, dar azi are un aer complet manipulator. Auzim “iata” atunci cand nu e nimic de vazut, cand ni se arata filmulete confuze smulse de prin politie, din care noi ar trebui sa deducem ba ca Becali e nevinovat, ba ca nu stiu ce profesoara e demna de dispret. Iata ca nervii mei lingvistici sunt provocati si de incercari repetate de manipulare minora, din aceea de zi cu zi.
(Costi Rogozanu - "Alergii lingvistice")
Daca am realizat ca suferim de boala repetitivitatii anumitor cuvinte, termeni sau expresii, fie chiar si in faza incipienta, sa incercam un antrenament al fandarilor sinonome sau al eliminarii limbajului gol de continut, spre o vindecare rapida si sigura.
duminică, 14 iunie 2009
Cea mai frumoasa zi!
Capacitatea de a resimţi intens şi pentru perioade mari de timp starea de bucurie este semnul unui suflet sănătos. Cu cat ne putem bucura mai uşor, cu atat avem un suflet mai sănătos. Cu cat motivele pentru care ne putem bucura sunt mai simple, cu atat sănătatea sufletului este mai bună. Sa luam în serios aceasta corelaţie. Sănătatea sufletului se observă prin capacitatea de a trăi starea de bucurie. Tristeţea, blazarea, plictiseala sunt semnele unor maladii ale sufletului.
Capacitatea de a te bucura cu uşurinţă este totodată semnul unui om plin de virtuţi. Iubirea, iertarea, generozitatea, bunătatea, abnegaţia sunt prezente doar într-un suflet sănătos. Un om fericit, bucuros manifestă cu uşurinţă şi virtuţile.
E o nevoie mare de oameni bucuroşi în întreaga lume! Sa ne imprietenim cu Îngerul Bucuriei. Sa fim veseli, fericiţi sau măcar sa zambim cat mai mult. Ne vom face bine noua înşine şi multor altora!
Care a fost pentru voi cea mai frumoasa zi?
Capacitatea de a te bucura cu uşurinţă este totodată semnul unui om plin de virtuţi. Iubirea, iertarea, generozitatea, bunătatea, abnegaţia sunt prezente doar într-un suflet sănătos. Un om fericit, bucuros manifestă cu uşurinţă şi virtuţile.
E o nevoie mare de oameni bucuroşi în întreaga lume! Sa ne imprietenim cu Îngerul Bucuriei. Sa fim veseli, fericiţi sau măcar sa zambim cat mai mult. Ne vom face bine noua înşine şi multor altora!
Care a fost pentru voi cea mai frumoasa zi?
vineri, 12 iunie 2009
Psihologia copiilor si rostul mamelor pe Pamant...
Primind la scoala un chestionar intitulat "De ce a facut Dumnezeu mame?" cuprinzand intrebari pe aceasta tema, copiii de clasa a doua primara au formulat raspunsuri imprevizibile, spontane, dar cu atat mai savuroase.
Va incumetati sa parcurgeti seria de 11 intrebari? Excelent, atunci sa pornim la drum!
I. De ce a facut Dumnezeu mame?
1). Ea e singura care stie unde e banda de lipit.
2). Mai mult ca sa curete casa.
3). Sa ne ajute pe noi cand ne nastem.
II. Cum le-a facut Dumnezeu pe mame?
1). El a folosit pamant cum ne-a facut si pe noi.
2). Magie plus putere suprema si a amestecat mult.
3). Dumnezeu a facut mame la fel ca mine si tine. Numai ca el a folosit piese mai mari.
III. Din ce ingrediente au fost facute mamele?
1). Dumnezeu a facut mame din nori si par de inger si cele mai frumoase lucruri din lume si o masura de severitate.
2). Ele trebuie sa aiba stratul din oase de om. Dupa aia s-a folosit foarte multa ata, ma gandesc.
IV. De ce Dumnezeu te-a dat pe tine mamei tale si nu altei mame?
1). Pentru ca noi suntem neamuri.
2). Dumnezeu a stiut ca ea ma iubeste mai mult decat mamele altor oameni.
V. Ce fel de fetita a fost mama ta?
1). Mama mea a fost totdeauna mama mea si nimic altceva.
2). Nu stiu, ca nu am fost pe vremea aia, dar cred ca a fost mare sefa.
3). Altii imi spun ca ea era buna candva.
VI. Ce a trebuit sa stie mama ta despre tatal tau inainte ca ea sa se casatoreasca cu el?
1). Numele lui de familie.
2). Ea a trebuit sa stie trecutul lui... Daca a fost un escroc? Daca se imbata cu bere?
3). Daca face cel putin $800 la an? Daca el a spus nu la droguri si da la treburile casei?
VI. De ce mama ta s-a casatorit cu tatal tau?
1).Tatal meu face cele mai bune macaroane din lume.Si mama mea mananca mult...
2). Ea a devenit foarte batrana si nu mai putea sa faca nimic cu el.
3). Bunica mea mi-a spus ca mama mea nu a avut sapca gandirii pe cap cand s-a maritat cu el.
VII. Cine-i boss la voi in casa?
1). Mama mea nu vrea sa fie boasa, dar ea trebuie sa fie pentru ca tatal meu e bombalau.
2). Mama e. Poti sa-ti dai seama dupa cum face inspectia camerei mele. Ea vede orice sub pat.
3). Eu cred ca mama e, numai pentru ca ea are mai mult de a face decat tatal meu.
VIII. Care-i diferenta dintre mama si tata?
1). Mama lucreaza la lucru si lucreaza acasa, iar tata lucreaza numai la lucru.
2). Mama stie cum sa vorbeasca cu profesorii fara ca sa-i sperie pe acestia.
3). Tatii sunt inalti si puternici dar mama are puterea reala, pentru ca ea este cea pe care o intrebi cand vrei sa petreci o noapte la casa prietenilor.
4). Mama are magie, ea te face sa te simti bine fara medicina.
IX. Ce face mama ta in timpul liber?
1). Mamele nu au timp liber.
2). O auzi pe ea zicand ca plateste facturi toata ziua.
X. Ce anume ar ajuta-o pe mama ta sa fie perfecta?
1). In interior ea e déjà perfecta. Pe dinafara cred ca ar trebui o operatie de frumusete.
2). Dieta.
XI. Daca ai schimba ceva la mama ta ce ar fi?
1). Ea are ceva straniu despre mine ca sa imi tin camera curate. As sterge asta din ea.
2). As face-o mai desteapta. Atunci ea ar stii ca sora mea e cea care a facut prostii si nu eu.
3). Eu as dori ca ea sa se debaraseze de ochii invizibili din spatele capului.
Am vazut zambetele inflorindu-va pe chipuri si mi-a fost indeajuns. Mi-au dovedit ca purtati in suflet copii strengari, pe care-i iubiti neconditionat!
Va incumetati sa parcurgeti seria de 11 intrebari? Excelent, atunci sa pornim la drum!
I. De ce a facut Dumnezeu mame?
1). Ea e singura care stie unde e banda de lipit.
2). Mai mult ca sa curete casa.
3). Sa ne ajute pe noi cand ne nastem.
II. Cum le-a facut Dumnezeu pe mame?
1). El a folosit pamant cum ne-a facut si pe noi.
2). Magie plus putere suprema si a amestecat mult.
3). Dumnezeu a facut mame la fel ca mine si tine. Numai ca el a folosit piese mai mari.
III. Din ce ingrediente au fost facute mamele?
1). Dumnezeu a facut mame din nori si par de inger si cele mai frumoase lucruri din lume si o masura de severitate.
2). Ele trebuie sa aiba stratul din oase de om. Dupa aia s-a folosit foarte multa ata, ma gandesc.
IV. De ce Dumnezeu te-a dat pe tine mamei tale si nu altei mame?
1). Pentru ca noi suntem neamuri.
2). Dumnezeu a stiut ca ea ma iubeste mai mult decat mamele altor oameni.
V. Ce fel de fetita a fost mama ta?
1). Mama mea a fost totdeauna mama mea si nimic altceva.
2). Nu stiu, ca nu am fost pe vremea aia, dar cred ca a fost mare sefa.
3). Altii imi spun ca ea era buna candva.
VI. Ce a trebuit sa stie mama ta despre tatal tau inainte ca ea sa se casatoreasca cu el?
1). Numele lui de familie.
2). Ea a trebuit sa stie trecutul lui... Daca a fost un escroc? Daca se imbata cu bere?
3). Daca face cel putin $800 la an? Daca el a spus nu la droguri si da la treburile casei?
VI. De ce mama ta s-a casatorit cu tatal tau?
1).Tatal meu face cele mai bune macaroane din lume.Si mama mea mananca mult...
2). Ea a devenit foarte batrana si nu mai putea sa faca nimic cu el.
3). Bunica mea mi-a spus ca mama mea nu a avut sapca gandirii pe cap cand s-a maritat cu el.
VII. Cine-i boss la voi in casa?
1). Mama mea nu vrea sa fie boasa, dar ea trebuie sa fie pentru ca tatal meu e bombalau.
2). Mama e. Poti sa-ti dai seama dupa cum face inspectia camerei mele. Ea vede orice sub pat.
3). Eu cred ca mama e, numai pentru ca ea are mai mult de a face decat tatal meu.
VIII. Care-i diferenta dintre mama si tata?
1). Mama lucreaza la lucru si lucreaza acasa, iar tata lucreaza numai la lucru.
2). Mama stie cum sa vorbeasca cu profesorii fara ca sa-i sperie pe acestia.
3). Tatii sunt inalti si puternici dar mama are puterea reala, pentru ca ea este cea pe care o intrebi cand vrei sa petreci o noapte la casa prietenilor.
4). Mama are magie, ea te face sa te simti bine fara medicina.
IX. Ce face mama ta in timpul liber?
1). Mamele nu au timp liber.
2). O auzi pe ea zicand ca plateste facturi toata ziua.
X. Ce anume ar ajuta-o pe mama ta sa fie perfecta?
1). In interior ea e déjà perfecta. Pe dinafara cred ca ar trebui o operatie de frumusete.
2). Dieta.
XI. Daca ai schimba ceva la mama ta ce ar fi?
1). Ea are ceva straniu despre mine ca sa imi tin camera curate. As sterge asta din ea.
2). As face-o mai desteapta. Atunci ea ar stii ca sora mea e cea care a facut prostii si nu eu.
3). Eu as dori ca ea sa se debaraseze de ochii invizibili din spatele capului.
Am vazut zambetele inflorindu-va pe chipuri si mi-a fost indeajuns. Mi-au dovedit ca purtati in suflet copii strengari, pe care-i iubiti neconditionat!
miercuri, 10 iunie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
