litere rotunde, caligrafie
pliurile necuvintelor se-nchid în non-sensuri
piramide la umbra soarelui
încă mai scriu cu majusculă
semnul neîncrederii în umbra alfabetului
asupra cerului care-mi acoperă ochii
nu este nici o urmă de șantaj
la școală învățat-am semnele de punctuație
azi nu mai știu să scriu decât cu tălpile
pe alei de noroi, uscat, semnul trecerii
pune tu punct venirii dinspre răsărit
arată calea spre apus
săgeata de lemn, troița în mijloc de câmp
flori s-au veștejit la piciorul crucii
nu, nu știi pentru că este foarte cald
așa spunea la radio
o să fie și mâine chiar dacă într-un singur loc
se vând covrigi calzi și răsucirea lor asudă frunți
merge, merg, mergem, mișcare
podeaua scârțâie când intră mama
să mai așeze un franjur la covorul proaspăt spălat
arunc dintr-o privire ochii în înălțimi
nu văd decât căderea mai jos
decât firul de iarbă care crește-n mine
ca-ntr-o primăvară în care mai întâi se numără
florile de cireș și apoi încet, pe degete,
zilele care-au mai rămas până când
o să-mi fie atât de sete de cer încât
voi stoarce ultima picătură de ploaie
în palma ta să-mi sorb lacrima
și să-ți cer, să-ți cer, mângâierea...
