Se afișează postările cu eticheta cugetari. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cugetari. Afișați toate postările

marți, 5 octombrie 2010

Din categoria: pentru prima oara....

Din categoria prima oara: photoshooting cu lumini de studio+ model + nikon +... + concurs castigat (de amploare) + .. +...

Ei bine, totul a inceput cu un mail trimis de catre Epson, in care mi se ofera sansa sa ma inscriu, prin intermediul blogului/ paginii personale , la un concurs foto cu tema Portret intr-un studio amenajat :D :D. M-am inscris, cu speranta de a fi contactata, si, spre stupoarea mea, am fost programata... ( fericire extrema, nu am mai putut sa dorm de nerabdare toata noaptea si ma gandeam la n-spe mii de cadre, incecam sa-mi imaginez cum o sa fie, ce o sa pozez, pe cine... ca atare am chemat-o pe Crisa pe post de model).
 Ajungem acolo, eu bineinteles, cu capul in nori, uitasem sa iau datele persoanei de contact din mail-ul primit, daar ne-am descurcat :P. Cautam standul Epson... lume multa, o groaza de aparate foto Nikon...uuu D3x...uuu lumini...  Si nu aveam voie sa-mi folosesc iubitu', deh e Canon...panica! Dupa ce mi-a cazut putintel cerul in cap pentru faptul ca eu nu stiam sa folosesc un nikon, mai ales unul profi, am inceput sa respir adanc, sa ma resemnez... Daaar, noroc cu organizatorii care au avut o mare contributie la destinderea atmosferei prin caldura si sfaturile oferite :) ... Fac cunostinta cu cei de pe acolo (yeey inca 2 canon-isti ... :)) ) si incepem distractia...

Urmeaza incalzirea...


O pun pe biata fata sa se ciufuleasca, incerc sa ma acomodez cu modelul, si, bineinteles sa-mi intru in ritm ( de obicei ideile imi vin dupa o juma de ora de tras cadre...)

Mai radem putin (uite un stol de rame calatoare...)


Dupa care trecem la lucruri serioase, dar nu inainte de a muri bateria la camera foto... ca de obicei, altfel nu as fi eu...


Si cum bineinteles nu eram obijnuita cu nomenclatura D3x-ului, respectiv D300-ului, unele cadre au iesit miscate/prost focalizate :((


Si incep sa dau directive...


 Dupa instructiuni de genul : fii sexy, etc. etc + rasetele de rigoare...


Si de abia acum incepe adevarata distractie... Implicit fotografiile imi descriu statrea de spirit, respectiv atitudinea...

Viziunea mea asupra camerei: Cum... functioneaza?????

Asa? :))


AA...m-am prins...cat de cat :))


So...LET'S DO IT!!!!!!


Daaar stai, mai am idei...!? Uof, timpul a expirat...

Si astept sa imi prelucrez pozna, nu inainte de a alege una din cele n-spe mii de cadre :)) Greu, greu... Norocul meu a fost ca era ora de inchidere si ca am avut permisiunea sa trimit poznele via e-mail...muha ha ha ha....
Si hai cu selectia... dupa ce am evauat pozele de muulte ori, cu un gol in stomac si nu cu prea mari sperante, le-am trimis...
Dar eram si sunt fericita... pentru mine a fost o experienta de neuitat, am facut ceea ce imi place cel mai mult, am invatat lucruri noi, am folosit pentru prima oara lumini de studio, am cunoscut oameni noi...

And so it is...

Luni, 4 octombrie, prima zi de facultate ("yeey") + decernarea premiilor. Initial nu vroiam sa ma duc, daar am fost convinsa...Ajungem acolo, ma uitam dupa pozna mea... nu o gaseam...de vreo trei ori am cautat-o..Eh, e oki,se mai intampla...am crezut ca nu au printat-o...( ce fraiera sunt....:)) ).
Dupa ce ne-au inghetat nasurile, a inceput si festivitatea. Dl. Francisc Vaida anunta castigatorul imprimantei Epson... saraca imprimanta :)) :))... dupa care premiul Nikon... dupa care premiul 4K ce consta intr-o sesiune de 1 zi la un studio profi + invitatie la un workshop foto :D :D :D :D....i wish that!!!
Si dupa un mic discurs imi aud numele.... ha ha ha... nu credeam... imi venea sa topai de nebuna p'acolo...dar... m-am abtinut...:P...al 9 -lea cer era prea jos pentru mine....

Si inca topai si astept cu nerabdare sesiunea si workshop=ul.... Daar, imi caut zen-ul... inspiratia.... So...Any ideas?:D, caci vreau sa profit la maxim de sansa acordata...

 Fotografiile participante pot fi văzute la adresa: http://www.fotografu.ro/epson/




*All rights reserved
Photographer: me
Model: Alexandra

Astept feedback-uri....

miercuri, 15 septembrie 2010

Soul's weight


Rustin Parr - Lost Souls



How much does a soul weigh?...


Some people say 7 pounds...

Yours...?


*All rights reserved
Photographer: me

miercuri, 8 septembrie 2010

The end...



I'm sick of me, of the old me...I'm not a loser, I'm a winner...This is how it supposed to be...I just want me. This time the universe will be mine, he will do whatever i want to...
So...
This is the end
Beautiful friend
This is the end
My only friend, the end

After all, the end is the man best friend...All things come to an end...Everything has an end, everything has to end somewhere. 

Of our elaborate plans, the end
Of everything that stands, the end
No safety or surprise, the end
I'll never look into your eyes...again 


I just wanted to live my never-ending story, made with sweet dreams, love and trust... Useless. So, this is the end of my expectations, I shall build another ones...
 
Can you picture what will be
So limitless and free
Desperately in need...of some...stranger's hand
In a...desperate land 


I  broke this picture, i chased away my dreams... 
This is the end of my spirit's journey. He rested here for a while, believing that he finally found happiness, love, harmony...But he's wrong, he found just wisdom... A great treasure, I'd say... But this is not enough...he just wants to be free, free to love, to feel, to scream, to laugh to hate... free to do anything.  He wants to share his selfishness in  two. As a result, every end has a beginning...

Lost in a Roman...wilderness of pain
And all the children are insane
All the children are insane
Waiting for the summer rain, yeah 


My innocence, apparently was killed, you took it away, but I'm waiting for the summer rain, she'll wash away my pain, my bad thoughts, my love... Let the storm begin, feel my wrath... The last feeling of madness, paranoia. My life is too short to be like that...

There's danger on the edge of town
Ride the King's highway, baby
Weird scenes inside the gold mine
Ride the highway west, baby 


All I wanted was... I found what I was searching for, but it was too good to be true, is all in my head...I hate this.

Ride the snake, ride the snake
To the lake, the ancient lake, baby
The snake is long, seven miles
Ride the snake...he's old, and his skin is cold 


I was caught by some feelings, by lust, purity, innocence, by the temptation of being with you... I'm poisoned again...

The west is the best
The west is the best
Get here, and we'll do the rest  
Kill, kill, kill, kill, kill, kill 

Go there...but don't kill my soul, my dreams, my hopes...

This is the end
Beautiful friend
This is the end
My only friend, the end


I don't want to look in the past anymore, because i'll miss the essence of life. What's done is done, i'll leave it alone, i won't regret it... 

It hurts to set you free
But you'll never follow me
The end of laughter and soft lies
The end of nights we tried to die 

I just wanted to make you smile, to make me smile...


This is the end 

I'll leave this place, I'll go faraway from you, faraway from here, into a place that you can't find me... faraway from everything. Because this time is all about me... All I want is to be alone for a while, to discover myself, because it hurt too much...I've suffered enough...Loneliness is my only confident now... I just don't wanna lose you, because is too good to be true...

This is the end of myself, I'll give birth to a new me, same old new me... I won't look back, there's  a single today, the rest, is past... I shall go with the wind...

I found my happiness provider, i won't let it go... 


*All rights reserved
Photographers: me for the pics 3,4,5
                           Darius C. for the 1st picture
                           Alex B. for pictures 6,7 
All the pics are edited by me

sâmbătă, 4 septembrie 2010

In Piatra Craiului pornit-am iara...

Pentru ca jegul de Bucuresti era si este  prea plictisitor, ne-am mobilizat intr-o miscare de rezistenta si am pornit cu Pasi Marunti pentru a n-sprezecea oara inspre muntele meu de suflet, Craiul...
Am plecat de vineri dupa-amiaza din Bucuresti, cu popas de cateva ore prin Ploiesti, dupa care am ponit la drum catre Brasov, Andra, Fofix si, bineinteles eu, cu viteza melcului turbat...
Pe la 8 seara, am ajuns la Fantana lui Botorog, unde ne asteptau Cristi si Varu'.Catinel, catinel am inceput sa urcam, unii mai cu teama de intuneric, altii cu chef de vorba...
Si cum imi place sa fac chestii pentru prima oara, de data asta am mers pe traseu noaptea, in padure, in Crai, fara frontala... A fost superb, nu mai vazusem asa ceva, din pacate nu am avut timp sa fac pozne, pentru ca cineva manca pamantul...:) si din pacate,  graba mi-a cauzat ditamai ranile la calcai...
Pe la ora 10 ajungem la Curmi, eu, bineinteles, facand un popas la refugiul salvamont pentru bandajare, dat cu tinctura de iod...
 Suntem intampinati de Garfield-ul mioritic aka Bufnitoaia, de Sirra, de Cretzu', Mari si Ioana. Unii papa m&m, altii un ardei gras, altii o zacusca... Ne intindem la un pahar de vorba, mai o Unirea cu Cola, mai un ras...un foc de tabara...stele...un oftat adanc, un zambet pierdut...
Punem ceasul sa sune, ne trezim la 7.30. Unii se grabesc tare sa-si traiasca viata,au ceasul tatuat pe retina, inghitim cu noduri, mancam la repezeala, si pornim catre Turnuri, eu mai greu, ranile s-au accentuat...
Piatra Mare in zare...
Ioana se pregateste sa-si infrunte frica de inaltime...
Andra sta cuminte-n iarba...

Fof se gandeste la nemurirea sufletului...sau...

Mari flirteaza cu iubitu'...:))

Si urmam, in continuare, bulinutza rosie...

Din categoria in jurul meu se lasa ceata groasa....norisorii ce pluteau deasupra noastra nu prea pareau prietenosi, dar in schimb, mi-au gadilat ochii si incalzit sufletelul....

Si inaintam cu pasi marunti, mai saltareti...mai tematori...fiecare dupa posibilitati...

Ciobanasului ii place sus la munte...Si lui Cretz :P

Iar eu aleg sa raman singura pe creasta, nu puteam sa merg, ma dureau ingrozitor de tare ranile...
La Refugiul Ascutit, ni se face o surpriza...Coiotu' si Jeleu au venit dupa noi...Multumesc baieti (mai ales lui Coiotu) pentru ca m-ati asteptat...
Dupa o comuniune foarte stransa cu natura, cu gandurile mele, am ajuns la Vf. La Om...Priveam in neant, iar mintea si sufletul meu fugeau departe...departe.
Am vrut sa renunt...dar mi-am amintit ca eu nu sunt asa, intotdeauna am luptat...cum sa o fac tocmai acum??
 Mereu ma intreb de ce, ce caut eu aici...iar raspunsul il voi gasi mereu in tine, in floarea ta de colt, in fiecare colt de iarba al existentei tale, in fiecare adiere, nor, raza de soare...

Am avut, pentru o clipa, lumea la picioarele mele...
Continuu...
Am ajuns la Grind 2, seara se lasa, norii vin tot mai aproape, mai mai sa ne mangaie...
Nici caprele negre, care de fapt sunt maro, nu se lasa mai prejos...:D
 Salutam craiasa noptii...
Disparem in noapte....
Si ne inghesuim in refugiu...doar 5 dintre noi aleg sa doarma la cort...dar nu pentru mult timp, caci natura s-a gandit sa ne faca poze, folosind un blitz al naibii de puternic...Si ca sa fie sesiunea foto cat mai reusita si inedita, s-a gandit sa ne ude putin, putin mai mult si sa foloseasca efecte sonore speciale...ca sa intram in the mood...:))

Dupa o noapte furtunoasa, si la propriu si la figurat, ne trezim initial la ora 5, planul fiind sa strabatem poteca nebanuita a crestei sudice,zic nebanuita pentru ca de fiecare data cand vreau sa merg pe ea ploua, ca atare, nu am vazut-o...:)) sadic...
Daar, ne calmam repede si ne trezim pe la 8...
Pentru unii, pare-se ca noaptea a fost..lunga :))
Ne uitam in stanga si in dreapta, infulecam ceva si pornim la drum.
Poza de semigrup...si coboram.
Plecam, nu inainte de a ne lua la revederere, si-i promitem Craiului ca ne intoarcem la el, cat mai curand...

Per ansamblu a fost o tura interesanta, am invatat multe, printre care sa ma despart de durerea fizica si sa ma focusez asupra chestiunilor cu adevarat importante la acel moment, sa nu renunt... Si, in afara de asta, am avut parte de multe lucruri pentru prima oara: mi-am adus iubitu' pe creasta Craiului (a atarnat cam greu la gatul meu), am mers pe noapte fara frontale si ne-a prins furtuna pe creasta , noroc ca nu a fost pe timp de zi...




Desi tura a avut loc in perioada 23-25iulie, eu inca mai am urme la calcai....:))
*All rights reserved
Photographer: me
Models: marunteii
Tools: Canon EOS 450D+ Canon 24-105mm f/4

vineri, 27 august 2010

ironie sau ironic?

Nisipul imi mangaie pielea...
Vantul adie lin...
Marea se uita la mine cu ochi verzi invaluiti in nuante de maro si pe alocuri de albastru, patrunzator...ma pierd in ea...ma simt fericita.


Sau confund...?

Dar vantul imi aduce-aminte ca fericirea-i efemera, ca lumina unei lumanari, nu exista practic...bate mai tare, imi rascoleste sufletul, vreau sa ploua...


Ploua...ma linistesc...
Mi-a luat tot...

Iar pierd, si ma intreb cu ce am gresit...
Dar nu-i nimic, pentru ca marea a fost,este si va fi dragostea mea, macar ea nu va pleca, odata cu vantul...Va fi acolo, cand o caut, ma va primi mereu cu bratele deschise si cu atingeri racoritoare, ma va purta in neant...

E ironic, stiu...

Pentru ca mereu raman cu marea-n suflet si cu scoica mea...cu o scoica cu povesti uitate, scrise de un suflet ratacit si singur mereu, care din cand in cand crede ca a gasit marcajul ce duce spre varf sau refugiu...

Se inseala, nu stie sa se orienteze probabil...si-a pierdut candva busola, sau poate ca nu a avut-o niciodata...

Si pun scoica intr-un raft, prafuit cu deziluzii, vise, sperante...inca astept.

Si ma voi fi pierdut intr-o culoare...

 Nu renunt...



 *All rights reserved
Photographer: me
Tools: 1st pic Canon S3IS, 2nd and 3rd Canon EOS MK ii+closeup lenses

marți, 17 august 2010

Cry with a smile....



Cry with a smile
My heart is bleeding
Bewildered I'm here alone

Why is there pain in beautiful moment?
Why do I feel so lost, so empty?
Cry with a smile
My heart is healing
From pain I knew that would come
Why is there luck in a deeply sad moment?
Why do I feel so calm, so peaceful?
 Take my heart and set it free
Take my heart and give it time to heal
I know in my memories you'll alive

Take my heart a little while
Take it with you to the place you'll go
I know we will meet again some day
 Cry with a smile
My heart was dreaming
Of time I knew would come to an end
Why do I cry about a beautiful memory?
Why do I feel so hurt, so lonely?
 Take my heart and set it free
Take my heart and give it time to heal
I know in my memories you'll alive

Take my heart a little while
Take it with you to the place you'll go
I know we will meet again some day


*All rights reserved
Photographer:me
Model: Maria M. (great model)
Tools: canon 450d, canon 18-55mm, filters :Uv+PL
Free Counters

Etichete