România ofera posibilitatea ca toate lucrurile lipsite de sens si toti oamenii care au o voce mai puternica, sa rastoarne orice logica a conduitei într-o societate. Astazi este foarte important sa stii cât de bine te poti impune în fata celuilalt cu tonalitatea, cu niste argumente amestecate, sau mestecate, si un fir al ideilor abuzat si fara sens (mai poti pune aici si lucrurile personale, ca da bine si te face mai “însufletit” si poti fi dojenit si câstigi inima celorlalti, ca parca ar interesa pe cineva ce frustrari ai tu). Astazi toata lumea are dreptate, toata lumea a facut ceva, toata lumea merita ceva, toti vor si tot mai putini fac. Bun, si oamenii care au facut cu adevarat ceva, ce se întâmpla cu ei? Mi se pare jenant sa astepti idei de la altii sau sa le furi si dupa tu sa faci cele mai “tari” proiecte din ele, sau sa te lauzi cu totul, sa te bati în piept. Da, e absurd si perfid ce fac unii. Unii dau idei, scriu, sunt creativi, fac strategii si planuri, altii se lauda cu ele, câstiga bani (tipul acela de om capitalist care se da mare om de business, sau bun la suflet, dar de fapt el tot un om cu dragoste de bani este). Smecheria, santajul si cooperarea de conjunctura sunt cele mai potrivite valori pentru România lor, nu a noastra, sau cel putin nu a mea. Imediat vine acuza: ce, domnule? Ce tot vii tu cu valorile si principiile tale? Nu numai ca nu vor sa adere la ele, dar ti le fura si te acuza ca le dobândesti si ca ar fi bine sa te debarasezi de ele, pentru ca nu se merita. Unii sunt saraciti mai mult la minte. Ramân un om al valorilor morale si a principiilor, decât sa ader la prostie, santaj si oameni mai “prieteni” decât tata.