Asigurari

Asigurari online usor de realizat si eficient. Timpul dumneavoatra este important pentru noi, de aceea acum puteti sa alegeti cea mai buna oferta de asigurare online. Am pregatit cea mai bune alegeri, precum asigurarea RCA, asigurarea Casco,asigurarea obligatorie de locuinte, asigurari medicale, asigurare de viata.

Asigurarea RCA, asigurarea Casco,asigurarea obligatorie de locuinte, asigurari medicale, asigurare de viata sunt acum si online. Puteti realiza o asigura online rapid si eficient alegand cea mai buna oferta. Asigurarile online sunt o metoda potrivita potrivita pentru dumneavoastra fiind usor de realizat la doar un click distanta.

Traduceri legalizate bucuresti

Pentru ei viaţa mea. E doar o chestiune de timp, dar aş vrea ca acest timp să fie cît mai lung cu putinţă. Ştiţi, eu am adunat şi am publicat unele materiale foarte interesante, rezultatul muncii mele de o viaţă. Mi-ar plă-cea să pot să-mi închei munca".
Vorbea simplu, cu oarecare grandilocvenţă pe care traduceri legalizate nu puteam sâ n-o admir. I-am spus că vom lua toate precauî.iile, dar el n-a dat atenţie cuvintelor mele.
.,într-o zi, mai devreme ori mai tîrziu, mă vor prinde, a repetat el. Cînd ziua aceea va veni. nu trebuie să vă faceti reproşun Nu mă îndoiesc că veţi face tot ce vă stă în pu-tinţă".
Apoi a început să-mi înşire planurile sale care erau cît se poate de simple. Şi-a propus să-şi cumpere o căsută la ţarâ :unde ar fi pu-tut să trăiascâ linisiit şi sâ-şi continue munca. A ales pentru asta un sat în Somerset, King's Gnaton, cam la zece kilometri de calea fe-rată ce nu era atins de civilizaţie. A cumpărat o căsută splendidă. i-a adus uneie modificări şi îmbunătăţiri şi s-a stabilit acolo foarte mulţumit. în casa lui locuiau : nepoata sa, Greta, traduceri autorizate secretarul său. o bătrină servitoare din Germania care il slujise- cu credinţâ aproape patruzeci de ani 'şi un servitor foarte îndemînatic pentru curte şi grădină, care era din King's Gnaton.
—    Cei patru suapecţi, a zis încet dr. Lloyd.
—    Exact. Patru si    . Atît şi nimic mai mult. Timp de cinci iuni viaia a decurs paşnic la King's Gnalon, pînă cînd s-a în-tîmplat nenorocirea. înţr-o dimineaţă dr, Ro-sen s-a prăbuşit de pe scâri gi i-an găsit m după o jumătate de o-a. Cînd a avut ajciden-tulr Gertrud era in bucâtărie, cu u.şa închisă, şi n-a auzit nimic — cel puţin aşa susţinca ea. Frăulein Greta era în gră,dină ocupată cu plantatul flcriior. cum spusese chiar ea. Gră-dinarul Dobbs era în seră. unde tocmai îşi lua gustarea de la ora unsprezece, după cum zicea el.' SecrecaruJ |.; p'iaibaie. dcci nu putea să spună o vo' bă c    intini-plate. Nici unul nu avea un aiibi şi nu traduceri legalizate puti corobora pov sa cu a    J e sigur : nimeni ciin ai'arâ n-ar fi puiut face lucrul acesta, penlru că i.n străi-n, în sat, n-ar fi trecut neobservat. Ambele uşi. din £uţă şi din spate, erau închi ?, ficcare dintre ai ca-sei avea ,cheia lui. Cu.m vcdel.i, lucrurile sînt împotriva celor palru, Fiecare pare să fie din-colo de orice bănuială. Greta era fiica unicu-lui său frate ; Gertrud îl slujise cu credinţâ timp de patruzeci de ani ; Dobbs nu ieşjse ni-

Foraje puturi

E o poveste lungă, dar... sînt sigur că nu avem nici o şansă să găsim pe cineva vi-novat, ar fi neîntemeiat. Dar există o altă faţă a lucrurilor despre care aş vrea sâ vor-besc. Vedeţi, sînt patru oameni care i-ar fi putut juca aceâstă festă bătrînului. Numai unul foraje puturi dintre ei e vinovat, iar ceilalţi trei au mîinile curate. Dar, chiar dacă adevărul ar ieşi la lumină, 'toţi trei ar rămîne acoperiţi de o umbră de suspiciune.
—    Ar fi bine să ne spuneţi toată istoria, a zis doamna Bantry.
—    Nu vreau s-o 'lungesc prea mult. dar nu pot trece peste începutul acestei poveşti. E vorba despre o afacere legată de o organi-zaţie germană secretă — Schwarze Hand — ceva asemănător cu organizaţia teroristă ita-liană, Camorra *. Contrabandişti şi terorişti. A apărut imediat după primul război şi luase mare amploare. Mulţi oameni au fost victi-mele acestei organizaţii. Autorităţile n-au re-
* Camorra — organizaţie teroristă secretă italia-na. î.şi are originile în Neapole, în anii 1830. Ope-raţiunile sale au iwais activităţi criminale de dife-rite f<'luri, ca jafuri, şantaje, tîlhării la drumul mare. La sfîrşitul anilor 1840, Camorra a cucerit o mare putere politicâ, dar apoi a pierdut terenul. în 1911, guvernul italian i-a aplicat o lovitură puter-nieâ. Totuşi, organizaţiâ  nu este încă lichidată.
uşit sâ intre în legătură cu ei pentru că îşi păstrau cu străşnicie secretele, a fost impo-sibil să găsească printre ei un trădător. în Anglia nu s-a auzit nimic despre această or-ganizaţie, dar în Germania a avut urmări groaznice. Pînă la urmă au fost descopenţi şi obligaţi să se împrăştie, graţie efortului unui bărbat, 'doctorul Rosen, care era pe atunci o figură bine cunoscută în şervieiul secret El a devenit membru al organizaţiei, a pătruns în cele mai secrete foraje puturi apa cercuri şi a fost cel care a contribuit la prăbuşirea lor. în urma aces-tui fapt, era mai înţelept să plece din Ger-mania, o vreme, pentru că se găsea chiar sub ochii lor. A venit în Anglia, adusese şi reco-mandări de la poliţia din Berlin. Chiar eu am avut o întrevedere personală cu el Era descurajat şi resemnat, nu se îndoia de ceea ce îl aştepta. „Mă vor găsi, Sir Henry. fără îndoială". Era un bărbat impunător, cu un cap frumos, o voce profundă, uşor guturală, care îi trăda originea.
„Totul e dinainte prevăzut, dar nu-i nimic, eu mă aştept la orice. Mi-am asumat acest risc atunci cînd m-am vîrît în afacere. Am făcut tot ce am foraje  putut. Organizaţia nu se va mai reface niciodată, dar mutţi dintre mem-brii ei sînt în libertate şi singura revanşă ar

Traducator araba

Eu nu înţeleg, a spus Jane Helier. — Eu   înţeleg,   a zis   Miss   Marple.   Cînd •   doamna Trent a observat că-i lipsea o jumă-tate de coroană din poşetă, cea suspectată a fost femeiade serviciu. doamna Arthur. So-ţii Trent erau convinşi că ea a fost, dar fiind oameni curnsecade şi ştiind   că are  o familie mare şi că soţul ei era beţiv, n-au făcut mare scandal din asta. Dar s-au purtat altfel cu ea de atunci, n-au mai lăsat-o   singură   în casă cînd erau traduceri araba plecaţi, ceea ce o făcea să fie foarte nedumerită ; şi alţii au început să aibă o re-zervă faţă de ea. Şi deodată au descoperit că vinovată era guvernanta, doamna Trent o vă-zuse în oglindă prin uşa întredeschisa. Noro-cul, mai bine zis providenta. Iată ce vrea Sir Henry să spunâ, Multi cred că   cel mai   con-damnabil lucru e să fure cineva bani, asta se vede şi în povestirile cu# detectivi ! Dar pen-tru doamna Arthur adevărul .era o problemă de viaţă şi de moarte, traduceri autorizate araba ea nu era vinovată cu nimic. Asta voiaţi să spuneti, Sir Henry, nu-i aşa ?
A— Miss Marple. aţi ghicit exact ceea ce vo-iam să spun. Menajera despre care vorbiti a avut noroc, nevinovăţia ei a ieşit la iveală. Dar multi oameni trăiesc toată viaţa sub apă-

sarea unei suspiciuni care   in realitate nu se bazează pe nimic.
—    Vă gîndiţi la o anumită întîmplare ?, Sir Henry, a întrebat doamna Bantry insinu-ant.
—    La drept vorbind, mă gîndesc la un caz foarte ciudat. E un caz în care presupun că s-a comis o crimă, dar n-am nici 'o şansă să o dovedesc vreodată.
—    Bănuiesc că e vorba de otrăvire, a şop-tit Jane, ceva care e foarte greu de descope-rit.
Dr. Lloyd se foia pe scaun. Sir Henry a dat din cap :
—    Nu, scumpă doamnă, nu e vorba de să-geata otrăvită traducator araba a indienilor din America de Sud. Aş fi dorit să fie aşa ceva. E mult mai prozaic şi nu-i nici o speranţă să descoperim făptaşul. Un bătrîn a căzut 'din capul scări-lor şi şi-a frînt gîtul ; unul din acele regre-tabile accidente care se întîmplă zilnic.
—    Dar ce s-a întîmplat în realitate ?
—    Cine poate şti ? Sir Henry a ridicat din umeri. Să-1 fi împins cineva ? O sfoară în-tinsă chiar în capul scărilor şi luată apoi cu mare grijă ? Nu vom traduceri araba romana putea şti niciodată.
—    Dumneavoastră nu crede^i că a fost un accident ? De ce ?, a întrebat doctorul.

Scoala de soferi

Şi care alcătuiesc doar un mic procentaj faţă de cele petrecute în întreaga lume, a zis dr. Lloyd.
—    Asta cam aşa este. Sutele de crime re-zoîvate şi sutele de făptaşi pedepsiţi rareori sînt trîmbiţate în ziare. Dar nu despre asta vorbeam. Cînd vorbim de c'rime nedescope-rite şi nepedepsite, avem în vedere două lu-cruri total diferite. în prima categorie intră toate crimele despre care Scotland Yardul n-a auzit niciodată şi nimeni nu ştie că s-au întîmplat.
—    Cred că nu sînt prea multe de felul acesta, a zis doamna Bantry.
—    Nu sînt ?
—    Sir Henry, doar nu vreţi să spuneţi că sînt atît de multe ?
—    Cred că trebuie să fie un număr foarte mare de astfel de cazuri, a zis Miss Marple gînditoare.
Bătrîna domnişoară, de modă veche. cu un farmec aparte, cu un aer imperturbabil,a spus acest lucru pe un ton cît se poate de calm.
—    Draga mea Miss Marple, a zis colonelul Bantry.
—    Bineînţeles, a zis aceasta, o bună parte dintre oameni sînt proşti şi se dau în vileag, dar o mare parte nu sînt proşti şi te   cutremuri cînd te scoala de soferi gîndeşti ce pot înfăptui dacă nu au puternice principii morale.
—    Da, a zis Sir Henry, sînt mulţi isteţi. Adeseori, cînd o crimă e descoperită datorită faptului că ai lucrat prost, îţi zici tot timpul : dacă nu mi-ar fi scăpat asta, nimeni n-ar fi ştiut niciodată.
—    Da, e într-adevăr ceva serios, Clithe-ring, a zis colonelul Bantry. Chiar foarte se-rios !
—    Aşa crezi ?
—    Ce vrei să spui ? Sigur că e ceva foarte serios.
—    Spuneţi că rămîn crime nepedepsite, dar oare aşa să fie ? Nepedepsite de lege se poate, dar cauza şi efectul lucrează în afara legii. Credeţi că după faptă urmează răsplată. A spune lucrul acesta e o nerozie, după păre-rea mea, lucrurile nu stau chiar aşa.
—    Se poate, se poate, a zis colonelul Ban-try, dar asta nu schimbă gravitatea proble-mei. A făcut o pauză. "
Sir Henry Clithering a zîmbit.
—    Nouăzeci şi nouă la sută dintre oameni gîndesc, fără îndoială, ca dumneavoastră. Dar dumneavoastră nu ştiţi că cel mai important e să dovedeşti nevinovăţia, nu vina. La lucrul acesta nu se gîndeşte nimeni.

Firma de contabilitate

O alegere deloc potrivită cu firea uţrei femei.
Apoi vine la noi cu povestca furtului... cu-tia fortată care nu avea nici un rost, după cuin ţi-am spus chiar atunci.
Şi care a fost rezultatul ? Domnul Baker a plătit o grămadă de bani pentru nişte lu-cruri furate. Miniaturile îi vor fi return domnişoarei Penn care le va vinde şi va cîştiga o mie de lire în loc de cinci sutc. Am făcut cîteva cercetâri discrete şi am aflat ciă afacerile nu-i merg prea binc... destul de în-doielnice. Şi mi-am zis : mătuşa şi nepoata sînt amîndouă implicate în această afacere.
—    Atunci nu 1-ai suspectat nici o clipă pc Norton ?
—    Mon ami ! Cu mustata aceea ? Un delincvent este ori perfect ras ori îşi lasâ o mustaţă ca lumea, ca să poată fi eliminată oricînd. Dar ce ocazie pentru isteala mademoiselle Penn... o femeie în vîrstă cu pielea alb-rozalie, cum ne-a apărut nouă ! Dar dacă s> dreaptă, dacă poartă nişte cizme mari, i.>i
schimbă culoarea feţei cu cîteva pete foarte puţin pronunţate şi... ca ultim efect car le încoroneze pe toate celelalte... adaugă citeva fire de par deasupra buzei... Ei. atunci ? .,0 femeie bărbătoasă", spune domnul   Wood şi ,,un bărbat în travesti'' spunem noi doi în acelaşi timp.
—    Chiar ea s-a dus ieri la Charlock Bay ?
—    Poţi fi sigur de asta. După cum îţi amin-teşti că mi-ai spus chiar tu, trenul a plecat de aici la unsprezece şi a ajuns la Charlock Bay la ora două. Trenul de întoarcere se de-plasează mai rapid — cel cu care am venit noi. Părăseşte Charlock Bay la patru şi cinci şi ajunge aici la şase şi cincisprezece. Bine-înţeles că miniaturile nu s-au aflat niciodată în casetă. Aceasta a fost fortată în mod artis-tic încă înainte de a fi împachetată. Made-moiselle Mary trebuia firma de contabilitate doar să găsească nişte fraieri care să cadă în plasa farmecelor ei şi să se erijeze în apărători. Numai că unul din-tre fraieri nu era fraier, ci... Hercule Poirot.
Nu mi-a prea plăcut ce se subînţelegea din afirmaţia lui, aşa că am adăugat repede :
—    Deci cînd spuneai că ajuti o persoană străină mă amăgeai cu bună ştiinţă.
—    Eu nu te amăgesc niciodată, Hastings. Te las doar să te auto-amăgeşti. Mă refeream la domnul Baker Wood, o persoană străină de tărîmurile acestea.
Fata i se întunecă :
—    Ah, cînd mă gîndesc la suprapreţul pe care am fost obligat să-1 plătesc în   mod

Migrene puternice

Acelaşi timp surpriza şi plăcerea de a ne revedea.

—  Vă rog, poftiţi înăuntru s-o vedeţi pe mătuşa mea, ne spuse.

Ne conduse într-o cameră din spate. O fe-meie în vîrstă ne ieşi în întîmpinare ; avea părul alb şi semăna ea însăşi cu o miniatură, cu pielea ei alb-rozalie şi ochii albaştri. în jurul umerilor destul de aduşi de bătrîneţe purta un şal dintr-o dantelă veche de o va-loare inestimabilă.

—  Să fie chiar marele Poirot în persoană ? întrebă pe un ton scăzut, dar încîntător. Mary mi-a povestit totul. Nu mi-a venit să cred. Şi chiar sînteţi dispus să ne ajutaţi ? Ce ne povăţuiţi să facem ?

Poirot o privi o clipă, apoi se înclina.

—  Mademoiselle Penn... efectul este încîntător. Dar cred că ar trebui totuşi să vă lăsaţi să crească mustaţa.

Domnişoara Penn tresări şi se dădu înapoi.

—     Ieri nu aţi deschis magazinul, nu-i aşa ?

—     Dimineată am fost aici. Mai tîrziu m-a apucat o migrenă şi m-am dus direct acasă.

—     Nu acasă, mademoiselle. Ca să vă însă-nătoşiti, v-ati gîndit să schimbaţi putin aerul, nu-i aşa ? Se pare că aerul din Charlock Bay e foarţe întăritor.

Mă luă de brat şi mă conduse spre uşă. Acolo se opri şi vorbi peste umăr.

—   Sper că vă dati seama, ştiu tot. Această mică... farsă... trebuie să înceteze.

în tonul lui se simţea o amenintare. Cu fata albă ca varul, domnişoara Penn încuviintă fără să scoată o vorbă. Poirot se întoarse spre fată :

—   Mademoiselle, spuse el gratios, sînteti tînără şi fermecătoare. Dar participarea dumneavoastră la o asemenea afacere neînsemnată vă va face ca tinereţea şi farmecul să dispară în dosul gratiilor... şi eu, Hercule Poirot, vă declar că ar fi mare păcat !

Apoi ieşi în stradă. L-am urmat complet dezorientat.

—   De la bun început, mon ami, m-a interesat. Cînd tînărul şi-a cumpărat un bilet doar pentru Monkhampton am văzut-o pe fată cum şi-a aţintit privirea asupra lui. Adică de ce ? Doar nu era tipul care să atragă atenţia unei femei prin simpla lui prezenţă fizică.
Cind am pornit cu autocarul, am avut sentimentul că ceva se va întîmpla. Cine 1-a văzut pe tînăr umblînd la bagaje ? Mademoiselle, nimeni altcineva decît mademoiselle, şi aminteşte-ti că ea şi-a ales acel loc... cu fata spre