joi, martie 17, 2011
marți, martie 15, 2011
Dincolo de sunet
Pribegesc printre vorbe
Alături de tine.
Silabele mă leagănă.
Glasul tău îmi pătrunde
În sânge.
Tu treci dincolo
De sunet
Inundându-mi trupul
Cu mireasma roşie a iubirii.
Te simt ca pe un ocean
Zbuciumat,
Ca pe un pescăruş poposit
Pe catargul umărului meu.
Lianele braţelor mele
Te cheamă.,
Degetele te învaţă
Pe de rost.,
Gândul meu te cutreieră,
Gura mi te rosteşte
Ca pe o rugăciune,
Pleoapele mi te închid adânc
În mine
Să nu te pierd
În atâtea toamne care
Au trecut
Fără rost.
Tu treci
Dincolo de roşu,
Dincolo de culoare,
Dincolo de tăcerea
Orelor târzii
Ferecând liniştea
Cu lacăte grele de
Dor.
Lelia Mossora - Dincolo de sunet
Nervi de primavara
Primăvară...
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oras, suspină un vals de fanfară.
O lungă primăvară de visuri si păreri...
O lungă desertare zvoneste împrejur,
E clar si numai soare.
La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Aruncă o privire în zarea de azur.
O nouă primăvară pe vechile dureri...
Apar din nou tăranii pe hăul de câmpie,
În infinit pământul se simte tresăltând:
Vor fi acum de toate cum este orisicând,
Dar iar rămâne totul o lungă teorie.
O, când va fi un cântec de alte primăveri?!...
George Bacovia - Nervi de primavara
duminică, martie 13, 2011
sâmbătă, martie 12, 2011
joi, martie 10, 2011
Comunicare secreta
Fără să ne ştim,
Plănuiam şi înfăptuiam paralel
Întrevederi secrete,
cu arborii, cu nălucirile păsărilor,
fiecare după felul şi alcătuirea lor,
pe anotimpuri!
Plănuiam şi înfăptuiam paralel
Întrevederi secrete,
cu arborii, cu nălucirile păsărilor,
fiecare după felul şi alcătuirea lor,
pe anotimpuri!
Fără să ne ştim,
Plănuiam întâlniri secrete
Cu aştrii ce coborau
Peste cetatea eliberată de idoli.
Plănuiam întâlniri secrete
Cu aştrii ce coborau
Peste cetatea eliberată de idoli.
Fără să ne ştim,
Iubeam deopotrivă fulgerul,
Trăznetul, ramuri înflorite-n
torenţiala lumină
ce curgea peste noi
ce se revărsa în noi,
despre care martorii nu spun nimic,
mulţi rămânând smeriţi
ca în parabola orbului.
Iubeam deopotrivă fulgerul,
Trăznetul, ramuri înflorite-n
torenţiala lumină
ce curgea peste noi
ce se revărsa în noi,
despre care martorii nu spun nimic,
mulţi rămânând smeriţi
ca în parabola orbului.
Elena Armenescu - Comunicare secreta
miercuri, martie 09, 2011
Hibernam
Traim din amintiri, hibernam în vizuina
Unei frumoase intamplari, care se-ndeparteaza.
Intre vinovatie si - asteptare.
Cam acesta e cadrul. Nu se poate schimba nimic.
Asteptam cu mana streasina la inima.
Si ce rar se vede ceva în zare.
Dar trebuie să ne pastram calmul.
"Nu se lipeste mancarea de mine" - zici
Uite-asa nimic n-are gust, când santem despartiti.
Sinul tau mă doare.
Cum taie laptele foamea, brusc,
Asa trezesti în mine speranta.
Marin Sorescu - Hibernam
Abonați-vă la:
Postări (Atom)