Lacrimi de roua

 
 
IRIS - Lacrimi de roua

Intre tacere si...cuvant

Pierdut-am drumul către tine 

tot căutându-te în van. 

Aceleaşi nopţi când somn nu vine 

mai pribegesc spre alt liman. 

Se schimbă lacrimile-n sare, 

se zbate gândul în pelin; 

culorile-amurgesc în mare 

când adevărul nu-i în vin. 

Pecetluiesc corăbii visul, 

catarge se întind la cer 

nebănuind că paradisul 

i-ascuns în lacrima ce-ţi cer. 

Sărută vântul răni de dor 

spre-albastre zări iar alergând. 

Pe buze macii roşii mor 

între tăcere şi... cuvant. 

Lelia Mossora - Intre tacere si...cuvant

Nealegere

Adusă la marea judecată
Care se termină prin trimiterea pe pământ,
Eu, găsită nevinovată,
Am primit dreptul
Să mă aleg pe mine.
Dar nu bărbat, şi nu femeie,
Şi nici un animal n-am vrut să fiu,
Şi nici o pasăre, şi nici o plantă.
Se-aud secundele căzând
Din marele drept de-a alege
Se-aud lovindu-se de piatră:
Nu, nu, nu, nu.
Zadarnic adusă la judecată,
Zadarnic nevinovată.

Ana Blandiana - Nealegere

Hotarul

Caut începutul răului
Cum căutam în copilărie marginile ploii.
Alergam din toate puterile să găsesc
Locul în care
Să mă aşez pe pământ să contemplu
De-o parte ploaia, de-o parte neploaia.
Dar întotdeauna ploaia-nceta înainte
De a-i descoperi hotarele
Şi reîncepea înainte
De-a şti până unde-i seninul.
Degeaba am crescut.
Din toate puterile
Alerg şi acum să găsesc locul unde
Să mă aşez pe pământ să contemplu
Linia care desparte răul de bine.
Dar întotdeauna răul încetează-nainte
De a-i descoperi hotarul
Şi reîncepe-nainte
De-a şti până unde e binele.
Eu caut începutul răului
Pe acest pământ
Înnorat şi-nsorit
Rând pe rând.


Ana Blandiana - Hotarul

Directii

Haos de-o clipa

Dreptul la timp

Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se mişcă dintr-un braţ
şi câteva frunze îţi cad inainte.
Cu ovalul feţei se stă înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea şi multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica oraşele ca norii,
şi de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov şi rece
şi harta serii fără margini,
şi-abia mai pot rămâne-n viaţă
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.

Nichita Stanescu - Dreptul la timp

Culoare

Sentimente

Picuri de suflet

DELIMITARE

Ianuarie