In primul moment m-am amuzat, apoi, firesc, m-am indignat: Cum vine asta? Ce eu nu pot deosebi merele de pere? Nu deosebesc patrunjelul de leustean, dar merele de pere?
Iar, mai apoi, ca nota de baza a unui parfum, m-a izbit sinceritatea, am dat un pas inapoi si, la o privire mai atenta, am remarcat ca sunt intr-o livada de meri, asteptand un fruct care, de fapt, imi provoaca gastrita.
Chiar in fata mea era un mar soi dambovitean, cu frunze tunate, in trend cu o coroana putin prea extinsa in jur, nemailasand nimic sa rasara, langa el un parmen auriu atat de obsedat de control incat si-ar taia propriile radacini. Mai la dreapta, un fel de ionatan altoit cu egoism feroce cu "vreau" inscriptionat pe fiecare frunza. Ceva mai incolo un soi pitic de golden, invarteste ceva "combinatii" avantajoase de frunzis.
Livada nu e mare dar e consistenta. Am si soiul bot de iepure varianta "mi se cuvine", Granny Smith "vaaai dar tu stii ca" si Money-crisp "crezi ca poti tu sa..".
Mda, si pentru ca nota de baza tine cel mai mult, momentul meu de sinceritate s-a prelungit suficient incat sa imi amintesc ca mie nici nu imi plac perele.
In consecinta, daca tot ma agit cu livada de meri, poate ca nu ar fi rau sa realizez ca nu voi primi altceva decat ce pot ei sa ofere, sa pun de un suc sau sa-i altoiesc cu altii mai buni si sa vand fructele la export, iar eu sa ma ma imprietenesc cu un piersic. Macar acolo stiu din start ca fructele sunt usor paroase.
