un fle(a)c

ne'a ciuruit

revelion cu nea ion (cristoiu), bocind'o pe duduka, cu diktatoru' descăunat (moale) mucles

ciudat, desi este'o zi car'ar trebui sa fie mai grozava

decit un revelion fara nea ion (iliescu),

nu poci pentru ca sa ma bucur plenar

din cauza ca, probabil (aud asta, n'am verificat), 

magistru jac sufera si el, iar (impardonabil!)

iohannis tace!

pai pina cind, mai diktatorule?

astia sint sanatosi?

auzi, acuzata de spalare!!!

campionatul mondial al dezamăgitzilor de klaus iohannis

RomaniaLibera.ro

Tudor Chrilă, dezamăgit de Klaus Iohannis

Acum 43 de minute

Hotnews.ro

Presedintele Iohannis la primul test major. Ce probleme ridica demisia lui Maior

Acum 55 de minute

ÎNCREMENITOR ȘI CRIMINAL: un moralist paranoic, gata să'și otrăvească, pardon, coledgii, în '990, toamna!

O poveste cu cafea, cola și vin din 1990. Sau cum puteai deveni paranoic după mineriadă


de GABRIEL LIICEANU
92 afisari | 1 comentariu

Iată-mă, aşadar, revenit în biroul meu. În aceeaşi dimineaţă mi-a telefonat Petre Roman, cu o voce viril-catifelată – era prim-ministru atunci –, vrând să se asigure, vezi Doamne, că invadarea sediului Humanitas din luna iunie nu avusese urmări grave. Apoi, puţin după aceea, îmi telefonează Andrei Pleşu (era ministru al Culturii), spunându-mi că Măgureanu voia să ştie dacă mă poate suna şi dacă – Pleşu ce credea? – voi răspunde sau nu la telefon. „Am spus că eşti un om civilizat şi că n-am nicio îndoială că o vei face.“ Mă sună. Mă întreabă dacă am putea sta de vorbă şi unde anume: la el la birou? Sau la sediul Editurii Humanitas? M-am gândit că e mai bine ca directorul SRI să nu apară la Casa Scânteii şi nici în editura proaspăt vandalizată. „– Prefer să vin eu“, i-am spus, „şi, dacă se poate, împreună cu domnul Pleşu“. Voiam, pe de o parte, profitând de ocazie, să-i cer manuscrisele Noi­ca pe care Securitatea le confiscase la ares­tarea din 1958 (mai cu seamă corespondenţa cu Cioran din perioada 1948–1958, „cele mai frumoase pagini pe care le-am scris vreodată“, după cum îmi declarase Cioran la Paris). Eram curios, pe de altă parte, să ştiu cum va împacheta povestea cu mineriada din iunie. Și, în fond, ce voia de la mine. A doua zi, o maşină a editurii pătrundea în curtea sediului SRI din preajma străzii Povernei, în timp ce o poartă metalică uriaşă se închidea cu zuruit mare în urma noastră.

Înainte de a intra în biroul lui Mă­gureanu, îi spun lui Andrei:

„– Fii atent, dacă ne dă cafea sau orice altceva, eu nu beau.“ „– Ce, ai înnebunit?“ apucă să-mi arunce Andrei şi intrăm. M-a izbit faptul că, văzut din profil, chipul lui Mă­gureanu, cu nasul răscroit în sus, te trimitea cu gândul la un cap de răţoi. Poate și pentru că avea un costum culoarea oului de rață. Și ac auriu la cravata albastră. Extrem de curtenitor, ne întreabă dacă bem o cafea. „– Hait!“, îmi zic. Apoi tușesc, îmi dreg vocea și răspund:

„– Nu, mul­­ţumesc, tocmai am băut la birou“. „– Trei cola atunci“, spune Măgureanu către fata care aştepta în uşă. Îl privesc sem­nificativ pe Andrei, care-mi face semn discret că nu sunt în toate minţile.

„– Ne pare rău, începe Măgureanu, de cele întâmplate în iunie şi aş dori să vă spun, domnule Liiceanu, că ţara asta are nevoie acum de intelectuali care să se angajeze şi să pună umărul la schimbare. Uitaţi, am aici o carte...“

Şi se scoală de pe scaun îndreptându-se spre o bibliotecă. În timp ce deschide vitrina pentru a lua cartea, schimb repede paharul meu de cola cu al lui şi beau însetat. Pleşu mă priveşte cu ochi mari. Domnul director al SRI se întoarce la masă cu cartea, se aşază şi discuţia continuă. Aştept, relaxat de-acum, ca, la rândul lui, să bea. Dar nu se întâmplă nimic: paharul cu cola din dreptul lui Măgureanu rămâne neatins! Simt cum neliniștea crește în mi­ne. „– El de ce nu bea?“ îl întreb agasat pe Pleşu, când Măgureanu se ridică şi iese o clipă din birou. „– Pentru că e profesionist, îmi şopteşte Pleşu. Pesemne că toate paharele sunt otrăvite, dar el ori­cum nu se atinge de al lui. Înțelegi? E, la scenariul ăsta nu te-ai gândit...“ Într-adevăr, nu mă gândisem. „– Crezi că murim până diseară? îl întreb. Hai să ne cărăm mai repede de aici, pentru că aş prefera să mor acasă.“ I-am smuls lui Măgureanu, înainte de a pleca, promisiunea că va căuta în arhive manuscrisele Noica. Dar nu prea îmi mai ardea de nimic.

Până seara mi-am urmărit cu atenţie toate miş­­cările peristaltice, reproşându-mi amarnic că varianta cu Măgureanu care ar fi putut să lase paharul ne­atins îmi scăpase total din vedere. Şi-apoi, de ce Dumnezeu alesesem să mergem noi acolo? Ar fi fost mai bine să vină el la editură. Dar nici până seara, nici a doua zi, nimic nu s-a revoltat în viscerele mele. Către prânz – trecuseră de-acum 24 de ore – mi-am luat temperatura. Era normală. Se părea că scă­pasem cu viaţă...

Și totuși, starea de alertă în privința directorului proaspăt înființatului SRI nu mi-a dispărut. La câteva zile după vizita pe care o făcusem, un tip sună la ușa apartamentului meu din Intrarea Lucaci și îmi lasă, „din partea domnului director“, o lădiță cu șase sticle de vin alb. M-am tot învârtit în jurul lădiței câteva zile și am terminat prin a trage concluzia că n-ar fi fost nici o problemă să se fi introdus ceva prin dopul sticlelor cu o seringă, de pildă. Era mai prudent să nu le deschid. Dar ce să fac cu ele? Dacă n-aveau nimic, ar fi fost păcat să le arunc. Apoi mi-a venit ideea salvatoare: la prima întâlnire a Grupului, le-am dus la sediul GDS din Calea Victoriei. Bineînțeles, n-am deconspirat proveniența. Au fost primite – și băute pe loc – cu mare bucurie. În ce mă privește, învățasem din vizita la domnul Măgureanu ceva: paharul din fața mea a rămas toată seara neatins.

doișpe vizualizări

de cînd a ajuns johannis președinte, DNA doarme, motiv și pentru fostul diktator, actoal mogul dă pressă, cu sinistra lui sosie, domnule jac cristoa, să doarmă liniștitzi, nu'i așa?

nu, n'am inceput sa'l recitesc pe magistru jac, dar, absolut intimplator, sau poate nu, duminica seara, cred, am zarit, printre morminte, labe unu, un astfel de titlu, care facea trimitere la inactivitatea, relativa sau nu, a dna-ului, de cind e iohannis prezidente, titlu sau supt titlu care probabil ca rezuma, pentru prosti ca mine, care se uita doar la poze, fara sa parcurga contzinutu', ce gavarea magistru cristoa, ca cantindat la inalta dignitate de mare prioteasa a bisericii adoratorilor lu' basescu, institutzie pe care tot domnia sa a definit'o, invitat fiind in i-misia lovitului in soarta si in 'tu'l in aripa catalin striblea, mai sanatos ca oricind, ceea ce'i doresc si in continuare.

cum, cu doar citeva zile in urma, tot pe labe unu, vazusem, de data asta aproape integral, rezistind heroic, o i-misie a aceluiasi striblea, in care marea duamna a cintecului din flaut romunesc, duduca ot plescoi, a fost realimente maririzata, circum-excizindu'i'se tupeul binecunoscut, de catre mai sus numitul striblea si de catre blindul ben turturica, lucrare care n'a mai putut fi umanizata nici de catre interventzia telephonica, ca de obicei binevoitoare si hitra, a domnului magistru jac, ceea ce m'a dus cu gindul ca are loc o shchimbare de mogul labe unu, duamna incetindu'si, si aici, interimatu', urmind sa'i predee, la chee, domnului basescu, nu numa' miscarea mai mult sau mai putzin popular-demolata, ci si trusturile de presa adiacente.

bataia la tartacutza a capetelor seci,

si cintatu la xilofonu' diferitzilor st(r)irbloi,

asta'i muzica ce'mi place!

ca piatza moguleasca s'a cam eliberat, prin actziunea, binevenita si dezinteresata, a coanii justitzichi, sau a coanii justitzzichii si'a bunului d-zeu, in cazu' patricului, e numai o coincidentza binevenita, ca nu crez ca d-zeu sa fi semnat v'un pact de coabitare si neinterventzie in treburili interne, care vaz ca se respecta pina la ultima virgula.

la steaua care-a răsărit (din curu-cu-cu-ul lu' macomet), e-o cale-atît de lungă, că mii de ani i-ar trebui, lu' charliehebdo, pe mardale să'l ajungă

cum îşi bagă ăştia pulicula'n islam, în loc să'şi futează nevastele, fără prezervative și anticonceptzionale cu aromă de banană, sau vicevercea

Mirel Valentin Axinte

15 ore · Paper ·

Am văzut American Sniper. O să mă duc să-l văz și la cinema, că merită să-l vezi pe ecran mare și așa e moral. Bradley Cooper își merită banii. E cu un texan care împușcă islamiști la lunetă și care se simte vinovat că nu-i împușcă pe toți și nu reușește să-și protejeze și salveze toți prietenii și colegii. În rest aceleași probleme ca orice corporatist obsedat de carieră care își neglijează familia și stă peste program la birou. Filmul nu conține frauda morală cu "lucrurile e complexe, și teroriștii sînt oameni, nu e cu alb și negru, e cu gri". Etepula. E cu albi și negri care împușcă islamiști, mai limpede moral de atîta nu se poate.

Distribuie

• 
  

Cu cât a scăzut numărul copiilor români între 1990-2013. Schimbările scot la iveală accentuarea procesului de îmbătrânire demografică


Numărul copiilor (sub 18 ani) înregistraţi în România la începutul anului 1990, de peste 6,6 milioane, a scăzut cu aproximativ 3 milioane până la începutul lui 2013, ponderea lor fiind mai mare în mediul rural, se arată în Strategia pentru protecţia copilului.

înapoi la sculament

hmmmm, deci n'a fost sifilis, da?

întrebare hebdomadară

mai sîntetzi, maică, mai sîntetzi?

cîtzi și  cît mai sîntetzi?

nu mai au nici o limita: blasfemia fara precedent a romaniei libere si prospere, care s'ar putea lasa, nu cu gloantze si cu grenade, ci cu un 10 la suta pe trei luni, daca nu si mai rau!

versete shatranice, în vers alb, nu prea creștin, dar cît încape de heterosexual

ete pozna:
îi pasă cuiva

ca mie'm
vine să mă urinez,
cînd cu boltă,
cînd fără boltă,
sfidind posibilele,
si foarte probabilele
tulburari
prostatice,
peste tzac-pac la războiu lor,
al civilizatziilor,
cu diferitele lor grade
(care mai la vedere,
care mai tatuate supt pielea lor
alb-galben-neagră cu picatzele)
de tolerantză
fatză de alteritate,
alternativitate si alteraritate,
cu gîndu la pătlăgică, agilică & agerică?

înainte de a fi expulzat, spre unde a întzărcat Mutu Iapa, cu un picior spate gios, Aşa Zisul și Abuziv Denumitul Preşedinte al României, nemtzălăul fascisto-fenechist, mut și legionar, Klaus Iohannis, încearcă și el să vorbește la Adevărul Live

dacă lu' băselu' i'au trebuit cîteva luni bune din primul mandat pentru a'și face rost de cîtziva maniaci anti-el însuși, lu' iohannis deja ii e plin podu' cu anti-iohanniști, dovedind că, măcar din punctu' ăsta de vedere, e mult superior predecesorului!

pai, da, pretinii, sau fostii mei pretini, basisti, ar cam fi cazu' sa se calmeze, sa ia ceva de cal mare, carevasazica, pentru ca idolu' lor, fost, de nevoe, si al meu, a fost intrecut, la mare distantza, de actualu' uzurpator ilegitim si fascisto-legionar al tronului maiestatzii sale, chiorul intiiul.

jalea este mare printre cei mai mari suporteri ai eliberarii varanului, basisto-udristo-pontisto-macovisti, carele i'au tzinut pumii  in taina astuia, ca sa mai aiva inc'un front de atac, pe flancuri, impotriva mutalaului neamtz, ca din fleacuri ca perdelele madamii niculescu stan si bran au facut bitch, care mai si pocneste pina'n zioa de azi.

daca jac cristoa este el insusi, locul raposatului octavian paler a fost luat de tapalaga+pora=love si altzi sute, mii, ca frunza si ca iarba, doar locul lui adrian severin, cu al sau diktator de origini tatare nu stiu cine o sa'l ee (intre timp am vazut ca locul lui adrian severin a fost luat, in urma unei scurte lupte intestine, de catre dragos paul patlagica+vadimir tismaneanu=lovele).

nemtzalaul mut sta pe un teren cam nesigur

si cu valiza la gara, gata facuta

din ciclul "manele de pus pe celulare revine": cum mi'am petrecut sfîrşitul (g)lumii, destul de proaste,care a fost anul ce tocmai a trecut

pentru cadoul asta 

(difuzat in seara de rebelion, de la 19,00, la 20,00)

ii iert multe lui pahontzu!

dup'o (mult prea) lungă și grea suferinztă, domnu jac a decedat, în sfîrșit, (și) pentru mine, plus ca măcar avem o veste bună de la un (alt) neamtz!

gata, spre sfirsitul anului care tocma' ce d'abea se dete dus, in grele chinuri, m'am decis:

ce e mult, e prea mult!

recunosc, pentru a'mi atisface niste marunte interese personale, ce tzin de nevoea fratelui porc, care'mi este propriu'mi corp, si care, pe linga potol gretzos, mahoarca si rachiu de pufoaica, mai are nevoe si de alte 'nalte satisfactzii spir'tuale, care sa ma faca sa ma mai si rid, tzinindu'ma de pintecele in prealabil strasnic si temeinic incarcat, am consimtit, d'atita amar de ani, sa'l parcurg, in lung, cit e de scurt, si'n lat, cind mai era lat, pe magistru jac cristoiu, fost ardei umplut, pina ce a ajuns cel mai citit scriitor romun in veatza, si nu numai romun, si nu numai in viatza, cel putzin de catre eu insumi, ca nu crez ca opera lu caragiale sau cea a lu nicutza tanase se intinde, cind cu unu, cind cu altu, p'atitea mii de pagini.

gata, canutza, te'am scos din blogroll!

de la creatorul gainii cu pui vii si al sintagmii "biserica adoratorilor lui basescu", din chiar interiorul ei cel mai pro-fund, la unul din practicantzii cei mai ferventzi ai acestei biserici, pupator de moaste si de mosteni, relicve si molitfe ale duduchii, a fost un pas mai scurt chiar decit matale, magistre, ca maistre nu poci pentru ca sa'tzi mai zic.

pa si pu la toate orataniile!

***************************

in schimb, avem un neamtz (altul, dar tot legionar si asta), care, se dovedeste (daca se dovedeste), ca nu e mai (pe) invers decit majoritatea

casa (cuib?) de piatra, hombre!

LA MUNCI ANI, ORTODOCȘILOR! cînd v'o fi mai rău...

hai ca ne'am speriat degeaba! romunii pot sa stee, linistitzi,la locurile lor: viitorul va fi la fel de mic si negru, dan negru, ca si pina acum

tot mai multzi romuni au preferat sa'si ia cimpii, dupa ce, in prealabil, si'au luat mielul si nevestele la trinta, optind, in massa, sa'si petreaca, trist, rebelionul, tot cu nea ion, pentru a'si manifesta consternarea si dezaprobarea ca protv a dat bir cu fugitzii, cel putzin in acest an (sau, mai precis, din cele constatate de mine, personal, nu accelerat, prin doua sondaje zappate efectuate pe la orele 23,00 trecute fix, din data de 31.12.2014 si pe la orele 01,00, tot trecute fix, dar un an mai tirziu, in data de 01.01.2015), din simfonia manelista nazzionala, dimisionind, in mod mirsav si las, de la misia pe care si'o luase, d'atita amar de ani, cu de la ei putere, zisa televizie, dindu'si sama ca viitoru' tot mic si negru e, oricum, si ca, tot oricum, n'au cum sa'i faca fatza marelui negru, dan negru, ei au difuzat, se pare, toata noaptea, fime de categorie de la x,y,z in jos, din care au lipsit, tot se pare, cele din seria singur acasa, nu stiu din ce motive.

Hotnews.ro

Programele de Revelion de la televiziuni: Antena 1 a avut audienta de sase ori mai mare decat Pro TV

Acum 54 de minute

orice sut in cur, sau orice batae incasata la curu' gol, 
mai ales de la antene, reprezinta un mare pas inainte,
cel putzin pentru protv, cred si sper!