Nu-i o moda trecatoare, ci un mod de viata.

Ma gandesc ca cei ce se nasc in dersert il inteleg mai bine si chiar il indragesc. La fel si cei ce se nasc la munte.

Apai daca de mic, de cand am vazut padurea am urcat dealul si am intrat in ea, e putin probabil sa nu-mi placa cat traiesc.
Vad si ma mir de ei cum se iau dupa gloata.
Spui ca ai personalitate si ca esti original in felul tau, insa realitatea si modul in care te afisezi te contrazice.
Tu daca vezi pe unii baieti la televizor, pe strada, scoala, cluburi, si alte locuri pe unde umblii (ca in mod cert nu la padure) ca se tund intr-un fel si isi iau un anumit gen de imbracaminte, copiezi fara sa gandesti, fara sa intrebi ce si de ce. La fete nu intru in detalii (tocuri nebunesti, zorzoane, haine ce in vremea copilariei noastre erau purtate cel mult de prostituate, vopsele prin par si pe fata, pe unghii, etc) ca e mai grav si probabil voi fi linsat. Dar subliniez ca cine ti-a zis ca nu esti frumoasa decat cu aceste masti te-a mintit iar tu ai crezut si acum esti in stare sa vi si cu argumente.
Incep prin a spune ca nu ma intereseaza daca te lezezi sau daca ma aprobi. Nu emit teorii si nici nu zic nimic nou, sunt doar simple remarci (simple, ... dar reale).

Daca anul asta se poarta creasta si gelul, evident ca esti cu valul. Daca la anul o sa apara si o codita, ai sa-ti lasi, ... ca altfel ramai fraier in ochii altora : )) si parerea lor conteaza , nu ?

Auzi, dar tu chiar crezi ca-i pasa cuiva cum te afisezi ? Nu vezi ca fiecaruia ii pasa doar de sine ? Uite, daca nu crezi, ia exemplul tau. Tie iti pasa altu cum se imbraca ?... nu. Iti pasa tu sa fi "aranjat" .

Utilizezi un limbaj afectat, cu multe cuvinte inutile (din care si multe injuraturi, pe care nici
nu le mai sesizezi, normal, ca doar asta-i limbajul uzual).

Observ ca in zilele noastre daca nu se rade mult de altii, daca orice discutie nu cuprinde si acest tip de "buna dispozitie" parca nici nu exista .

Observ de altfel ca bunul simt, politetea, rabdarea si minimul ala de respect si indraznesc sa zic decenta, se mai zareste asa foarte sters cand si cand mai mult la unii oameni trecuti deja de orice se poate numi tinerete.

Nimeni nu mai asculta o vorba buna, constructiva, care zideste caracterul si intelectul (ca daca zic si spiritual, deja ii gata). Aiurea.

"Ma obosesti cu vorbele tale. Ce tot spui ?! Vorbesti intr-una, nu inteleg nimic. Mai bine hai sa-ti spun ce-o facut ala, ... ".

In fine, acu ca te-am plictisit si pe tine si ca am gatat introducerea revin la padure.

Si sa nu zici ca nu-i spiritul de turma si entuziasmul de moment, ca te minti pe tine, nu pe mine, ... ce treaba am io cu asta !

Daca vezi o emisiune cu Ray Mears, ti se aprinde o dorinta de a iesi un pic la padure. Mai citesti pe un blog. Apoi il mai vezi si pe baiatul asta de sare si alearga pe unde numa aia n-ar trebui sa faca (Bear) si te gandesti ce fain e la munte.

Mai un blog, mai o informatie, vezi si tu ce au altii, iti iei si tu, ... ca vezi la ei si probabil asa trebuie (cum zicea si salvamontistu de baietii aia cazuti - " ba, dar daca aveati coarda, ... de ce n-ati facut rapel? ! Raspuns - "n-am stiut". Dar daca aveti pioleti de ce nu v-ati oprit ? ... Raspuns N-am stiut" . Salvamontistu - pai la ce le mai carati cu voi ?!!! Raspuns - "Asa am vazut la altii si am crezut ca trebuie").

Poate ca anul trecut a fost la moda bushcraft si survival ! Dar anul viitor ??? :))

Poate ca anul asta e la moda cu scutere si atv-uri si jocuri pe calculator (stiu ca astea merg tot timpul, :)) e doar un exemplu). Ei si asa ne scaldam in toate apele si iesim uscati, ca gasca.

Nota: descopera ce-ti place, si daca faci ceva, fa pentru ca ai ales si pentru ca doresti asta, ... nu pentru ca asa vezi la altii. O iei progresiv si sa te intrebi de fiecare data la ce bun asta si cealalta (si evident cauti si raspunsurile).

Una peste alta, a merge in natura trebuie sa fie ca cititul si nu ca purtatul blugilor rupti (asta-i alt paradox , sa-ti ei din magazin haine direct rupte ! dar ce stiu io de moda, sunt doar un taran).

In sensul ca o data ce ai invatat sa citesti, vei citi din ce in ce mai corect, mai repede si mai eficient , adica mai si pricepi ce citesti (nu te vei lasa dupa 2-3 ani, incercand in schimb trasul cu prastia).

Apropo de prastie, am o guma tare, maine sper sa-i gasesc o cracana faina.

Cutit sa-l folosesti

Nu-i treaba ca repet, ci mai de graba subliniez. Cutitul este prelungirea bratului celui ce-l foloseste.

Asa si cutitul cu lama mai scurta. El permite controlul mai bun asupra varfului decat cel cu lama lunga.

Un astfel de cutit e bun nu doar ca un cutit de rezerva (al 2 lea cutit), ci mai mult la muncile de finete, in atelier cat si in teren. De multe ori poti iesi si doar cu el.

Am folosit o lama din otel carbon suedeza (Jonsson, e unul din baietii de la Mora) ce are lungimea de 8 cm.

Un maner din lemn de nuc incheiat cu cornul de cerb face toata treaba. Manerul simplu si comod permite lucrul in bune conditii.

Lemnul il am de la padure, de la un nuc cazut. Are deja doi ani si e uscat bine (de un an sta la mine in sertar). N-am vrut sa lucrez cu mijlocul arborelui (de data asta) , tocmai ca manerul sa fie mai deschis la culoare. Dar oricum in timp, pe masura ce-l folosesti se mai inchide.

Teaca din piele de culoare neagra e cat se poate de simpla si tine foarte bine cutitul.

Cu el poti sa cioplesti si chiar grava in lemn. la fel de bine il poti folosi la mancat, taiat carnea si mezelurile de tot felul, pestele, legumele. Apoi mere si la astia de culeg ciuperci si plante medicinale, la taiat si preparat pielea, etc.

Datorita dimensiunilor mai reduse poate fi purtat atat la centura cat si la gat. El merge bine atat la barbati, femei cat si copii.

Le ai aici pe amandoua ca sa iti dai seama mai bine de proportii. Apropo de lamele din otel carbon.

Tin sa subliniez ca de regula cine alege otel carbon si nu inoxul, o face cu un scop anume si nu doar pentru ca asa a auzit de la altii. Mai exact o face pentru ca doreste sa foloseasca cutitul si nu sa se uite si sa-l arate altora ("uite ce cutit fain am si luceste, ce zici ? ... !!! :)) ).

Eu recunosc ca nu-mi place ca lamele din otel carbon sa ramana deschise ca si inoxul si cel putin la cutitul meu (LPT-ul) nu e asa. Amu pe asta cu lama Enzo l-am oxidat intentionat, nu doar ca mi se parea mai potrivit ca si lama sa fie in mici pete ca manerul, ci si pentru ca pelicula aia protejeaza lama pe termen lung.

Otelurile carbon sunt pentru cei ce folosesc cutitul (exceptie ar fi, ... sa zicem, cei ce lucreaza in mediu salin).

Mi-au placut totdeauna otelurile astea ce oxideaza, negricioase, mai ales la cutitele scandinave, ca-s exact ca cele de mai demult, cu exceptia faptului ca acum sunt mai rezistente si mai dure.

Nu apar de la sine, ... la ele se munceste.

Am zis sa pun cand si cand si postari in care sa apara si franturi din munca depusa, nu doar produsul finit.

Lucrez la o cana, iar cand am ma relaxez finisez si linguri. Ca sa mai schimb un pic, iau pila si bag si la cutite. Cand e gata unu ma apuc si-i "torn" o teaca.

Duminica , daca tot am ramas pacasa, am zis sa ies un pic la padure.

Pe seara se anunta iarasi ploaie, dar momentan soarele isi face de cap. Poate te gandesti, pai bun dar ce sa faci la padure ?! Ei bine nu stiu tu ce faci, dar eu merg nu doar sa umblu si sa iau lemn, sa manc, etc, ci si sa vad.

Si daca vad frasinul asta incolacit peste stejar, imi place. Gasesc in asta ceva interesant. Stiu ca omul s-a obisnuit in ziua de azi (de la televizor probabil, dar nu numai) ca totul sa fie senzational. El cauta senzatii, adrenalina, contratimp, contraste exagerate, viteza, ... altfel n-are rost zice el ! Lucruri ce au de-a face mai mult cu drogurile decat cu sufletul (nu te mira, ca drogurile eu le impart in doua mari categorii : cele preparate in exterior si cele pe care le secreta organismul). Indiferent de care bagi, tot te droghezi. Si oridecare ai baga, mai devreme sau mai tarziu cel mai rau lucru e ca-ti omori spiritul, ... devi insensibil.

Apoi vad stejarul asta mare decojit complet, dar cu coroana infrunzita.

Cand ne apropiem, observam ca are trunchiul crapat de sus pana jos. Cadem de acord ca a fost traznit, mai ales ca pe primele crengi frunzele sunt uscate ca si cum ar fi fost parlite.

Am uitat sa mentionez, ca sus pe poteca ne-am intersectat si am mers mai departe impreuna. Plimbare de duminica dupa-masa la padure, din care nu lipsesc discutiile si planurile de alergare si ture.

Sambata seara am mers dupa lemn de nuc si spre seara la intoarcere, dansa (vipera) tocmai trecea strada. "Umbla " si ea saraca pacolo, fara sa fie constienta de pericolul traversarii pe locuri nesemnalizate. I-am facut poza , dar fara sa o stresez , sa o mana pe ea, sa o intorc pe toate partile, sa-i dau sa tina ceva in mana ori sa o asez langa vreun ursulet panda.

M-am asigurat ca a ajuns cu bine si am mers mai departe.

Revenind in atelier, ma uit la ce mai e de facut si ma apuc de treaba. Atat lingurile cat si cutitele trebuiesc gandite inainte. Le fac schita deseori ori in mai multe variante si abia dupaia incep in lemn.

Uneori lucrez exact dupa schita pe care am gandit-o, alteori inspiratia vine si deviez mai mult sau mai putin.

Imi aduc aminte cat de relaxant e sa privesti norii inainte si dupa ploile torentiale. Imbulzeala si si vantul, culorile. Cum isi schimba ei forma, cum se umfla si cum se despart.

In final lingura-i buna sa mananci cu ea, din cana sa bei si cu cutitul sa tai.

Pun o samanta intr-un pamant bun, sperand ca va ploua la timp

Mesteca-ti cuvintele sa vezi ce gust au si daca sunt amare nu le rosti.

"La drum ai grijă de picioare, când vorbeşti ai grijă de limbă."

Gata de padure

Astea chiar ca merg impreuna. Cutitul cu lama de 10,5 cm si amnarul, au ambele maner din mesteacan finlandez si corn de cerb.

Binenteles ca in ture poti lua si doar cutitul (nu stiu de ce, dar daca asa vrei poti).

Un amnar bun, daca-l folosesti te tine 3-4 ani (pe mine ma tine vreo 4 si numa cu el fac focu in orice sezon), daca il folosesti rar 10 ani (iar daca aprinzi focul cu el de 3-4 ori pe an si binenteles nu te joci cu el, ca nu-i jucarie, te va tine 50 de ani sau mai mult). Asa ca merita sa-ti iei unul fain.

Cutitul este pe modelul cutitelor scandinave, avand o lama finlandeza (Lauri) simpla si eficienta, din otel carbon .

Amnarul este suedez (light my fire), si nu vreunul chinezesc. Nu stiu voi cum sunteti, dar eu nu ma bucur de lucrurile de proasta calitate doar pentru ca au pretul mic. Consider ca banul desi putin e aruncat si in plus imi lipseste si produsul de care am nevoie.

Asa ca doresc sa patrez echilibrul asta sa nu trec in sfera lucrurilor slabe, dar nici a celor dichisite inutil, care urca pretul fara sa aduca vreun aport real in intrebuintarea lui (evident totul e discutabil, nu incerc sa conving pe nimeni de nimic, ci afiez doar o parare).

Manerul suficient de lung, un pic oval asigura prizele necesare lucrului in lemn, mesteritului la tabere, taiat mancarea, etc.Cutitul si amnarul stau bine in teaca lor, iar distanta dintre ele iti da confortul sa lucrezi cu fiecare separat (fara sa te impiedici in celalalt).

Cutitul, tipic celor scandinave este usor si robust. Felia inchisa la culoare este tot lemn de meranti, una din putinele bucatele ce mi-au mai ramas (e ala de mi lo dat Vlad, ce lo primit de la olandez).

Evident ca daca iti place doar cutitul, ti-l dau si fara amnar si invers, insa merg bine impreuna. Daca cumva nu-ti place teaca ca are si prinderea pentru amnar, nu te stresa. O poti taia jos, fara sa ramana nici un semn. Teaca ramanand simpla la fel ca celelalte pe care le fac. Amu sti cum ii, e treaba de preferinte.

Unora le place sa le aiba impreuna, altora le place separat. Mie imi place si si, ... daca is facute bine si se potrivesc (spre exemplu la cutitele usoare, ca daca cutitul are deja un sfert de kg, nu-mi mai trebuie si amnarul pe aceeasi parte).

No, vezi daca e pe placul tau, da-mi de stire.

Pana la urmatoarea lingura, iti doresc sanatate si pace in inima (in minte,... ca inima e doar "motorul " ce pompeaza, .. si nu cea care i-a deciziile,trimite informatii si receptioneaza, naste sentimente, etc, dar asta e alt subiect).

“Imi ridic ochii spre munti… " (partea a doua)

Chiar daca mai stau si mesteresc, caut si urmaresc sa inteleg, totusi cand umblu, umblu. Pana nu se innopteaza (uneori si dupa ce se ... ) consider ca n-are rost sa ma opresc. Cu cat mai mare distanta parcursa cu atat mai multe sunt de vazut .

Dar ce atata cu vazutu asta ?

Pai e simplu. Sti si tu ca aproape tot ce facem in viata are de-a face cu ce vedem, o oarecare parte (mult mai mica) cu ce auzim si restul ocupa un spatiu infim in viata noatra (fie ca recunoastem, fie ca nu). Fie ca te referi la familie (sa-ti vezi copii crescand), fie ca vrei sa te vezi undeva reusind ceva, ori vrei sa vezi ceva ce n-ai vazut, etc, e treaba cu vazutul.

Ceea ce vezi (ceea alegi sau nu sa vezi) te ghideaza sau te manipuleaza.

Diferenta e majora intre a fi ghidat si a fi manipulat .

N-as vrea sa filosofez mult (ca stiu ca prin asta va pierd pe multi din voi, cititorii, ... pe de alta parte, nu-i pierd, ci ii cern), insa tine de viata. Iar viata e ceea ce traim.

A fi ghidat inseamna a fi calauzit si sprijinit (poate) intr-o directie potrivita (benefica , dorita, ... spun eu) fiind pe deplin constient de asta.

In vreme ce a fi manipulat inseamna mai degraba a fi influentat (determinat de multe ori) prin anumite mijloace sa faci ceva in folosul celor ce te manipuleaza. Si de cele mai multe ori o faci in inconstienta de cauza (tu nefiind altceva decat victima unei inselatorii bine impletite).

Nimic nu-i mai rau decat sa mergi pe o cale care nu duce niciunde si sa crezi ca umblii pe unde trebuie.

Revin cu ochii la munte si picioarele pe stanca.

Si nu ezit sa spun ca desi imi place foarte mult sa alerg distante , totusi fac distinctie intre a alerga si a admira, contampla. Nu le invalmasesc.

Si mai ales daca mergi rar la munte, iti recomand ca atunci cand esti acolo, sa iti deschizi mintea si sa nu treci cu vederea maretia clipei.

Nu mai discuta tot altele cu cei din grup, ca le distragi si lor atentia. Nu mai discutati de servici, stirile de la tv si alte narozii. Nu va mai plangeti ca-i greu dealu, ca-i cald si mai stiu tu si altele.

Cauta un ritm bun de deplasare.

Ai venit de buna voie la munte asa ca fa tot posibilul sa ai parte de o tura placuta. Stiu bine problemele ce apar in grupuri, asa ca nu le mai dezvolt. Cu cat mai mare grupul, cu atat coeficientul de inteligenta e mai scazut, ca fiecare lasa pe altu sa gandeasca si sa horatasca, ca lui sa-i ramana sa se planga.

Insa ca sfat , iti recomand sa fi tu acela care gandeste limpede, care i-a decizia corecta, care nu se cearta, care are rabdare, care ii asteapta pe ceilalti, dar si cel care daca merge incet, nu se enerveaza imediat pe altu care poate are o conditie fizica mai buna (ca-i normal asa, pentru ca atunci cand tu poate stateai la televizor sau la terasa la o bere el era cu bicicleta ori la tura pe munte).

Cine mere mai repede, sa mai astepte cand si cand, iar cine mere prea incet (si e totusi sanatos), sa nu uite ca daca nu va trage un pic, nu-si va imbunatati niciodata conditia, ci va amplifica frustrarea.

Insa ceea ce vezi poate de multe ori sa insemne mai mult decat ceea ce faci acolo.

In munte fiecare sezon are ceva deosebit, insa in mod clar vara si iarna e cel mai porivit de urcat. Tu le sti pe ale tale, io pe ale mele. Spre exemplu, iarna aproape integral urc in munti, vara mixt (bag si munte si paduri, chei, pestereala,cataraturi, alergaturi, ce prind), insa primavara si toamna parca mnere cel mai bine la padure. Fie ca esti mai sportiv de felul tau, poate esti cu mesteritul sau esti o fire contemplativa, in munte si pe langa el vei gasi ce sa faci.

Pe tren am observat ca unii au o dorinta excesiva de a vorbi (comunica ! ... cum se zice acuma, desi a comunica eu altceva numesc, in fine. Ba nu, stai ca nu scapi. Eu zic ca a comunica tre sa insemne ca ai ceva concret de spus,cand transmiti, informezi nu cand vorbesti doar ca sa nu taci) indiferent despre ce, doar ca sa nu, ... nu stiu ce, banuiesc ca sa nu-si piarda exercitiul.

Am inteles ca o dicutie constructiva este atat de rara pe cat de rara este o promisiune indeplinita a vreunui poltician.

Fapt ce-mi aminteste ca invatam sa vorbim in doar cativa ani, dar de multe ori nu ne ajunge toata viata sa invatam a tacea.
Am vazut sate cu oameni nu modesti ( cum am observat se mai foloseste in vorbire) ci saraci, dar faini asa la vorbit.

Ce am remarcat insa e ceva general valabil in mai toate zonelor tarii, anume ca in proportie majoritara ma intrebau cam acelasi lucru :

- Unde meri noaptea ?!

La munte, le raspundeam.

- Singur ?!

Da.

- Te manca lupii, ... si ursii.

Apai poate nu ma manca.

- Ba , ca si lu vecinu meu io mancat caprele. Is acolo 3 lupi care nu se tem de om.

Si multe de genul asta.

Evident cautam sa ma departez cat mai mult de sate, de oameni, pentru ca io stiu una si buna. Lupu e putin probabil sa ma mance (daca nu-i turbat), ursul mai da tarcoale, da poate-l gonesc cu vreo petarda, insa omul in mod sigur cauta sa-mi fure bocancii sau altceva. Asa ca de regula acolo unde dorm, noatea cel putin oamenii nu vor trece.

Desi umbland noaptea de multe ori pe forestiere lungi, am vazut satenii cu drujbe, cum taiat arborii evident nemarcati si fara permisiunea nimanui (ii furau). Totusi pe ei i-am inteles. Sunt saraci si tre sa se incalzeasca cu ceva. Acolo se face foc mai bine de 6 luni pe an, ca vaile alea tin aerul rece si umed. Insa treaba asta se face la scara macro si cu hartii si fara. Cara astia noaptea camioane integi cu lemn, zilnic. N-ai ce face decat sa mergi cat mai departe, sa nu-i vezi si sa nu le auzi drujbele.

Apoi tot pe sate vezi si treburi faine , cum sunt tot soiul de lucrari dinastea in lemn. Sa vezi numa cum or mesterit cu scule de mana.

E rar sa mai vezi casa facuta din lemn, imbinata fara profile metalice. Sa vezi garduri impletite din nuiele si porti decupate, ca pe vremuri.

Insa pe cat de frumos poate sa lucre omul, totusi in natura e mult mai frumos.

Cand ajungi acolo la verdeata si paraiele se scurg printre bolovani, creand acele repezisuri si cascade, ii fain ce mai.

Apropo de cascade. De cate ori am ocazia fac tot posibilul sa fiu acolo langa ele. Asa le simt suflul si racoarea.

Ape reci curate, ape care te revigoreaza instant si in care daca te scalzi o faci din scurt si fara sa poti trage aer. Ape bune de baut, curate, ape in care pastravul e la el acasa.

Urcarile in munte m-am abtinut sa le ma pun, ca iar erau increngate si intortochete, asa ca m-am teleportat direct in creasta.

Cum ziceai si tu, nu e Retezat daca nu e pietros. N-as vrea sa descriu in mod poetic prea des, ca nu cumva sa se ieftineasca (vorba).

Dar iti spuneam de lacuri. Pai aici iara gasesti caldari mari, dar astea au si ape. Ape ce-si schimba culoarea fetei in functie de vremea de afara. Albastre sunt doar cand e timp frumos si cerul e senin.

Urci pe o parte, cobori pe alta. Cu cortul dormi unde vrei. Refugiile le evit, cabanele ... nici nu le prea aduc in discutie.

Avantajul vailor impadurite este evident. Esti ferit de vant, e mai cald si ai apa de spalat si baut.

Apropo de spalat. Ma ce scaldare bag nopatea dupa cate-o zi doua de umblat.

Igienta corporala e importanta. Eviti astfel riscul rosaturilor, a ciupercilor (la picioare in special, ca stai mult timp incaltat) dar si dormi mult mai bine. Spaland sarurile (provenite din transpiratie) de pe piele si praful lipit, iti va fi mai cald seara si mai racoare ziua, deoarece te vei putea regla termic mult mai bine (iti respira pielea).

Uneori mai primesc musafiri, caine, cal, vaca, chiar si om o fost, dar pe rand.

Papucul scurt nu-i bun la ture lungi in munte. Cand cari rucsac incarcat, e buna o gheata (incaltaminte deasupra gleznei). Ofera mai mult sprijin sustinand glezna (nu zic teoretic, ci le-am incercat pe toate). Insa daca mai ai si niste sandale la tine sa traversezi paraie, la cort si in localitati, pe tren, autocar, etc, e si mai bine.

Sa vezi ce umbla caii liberi pacolo si pasc , zici ca-s la indieni. Nu-s dinaia legati de picior, cu capul aplecat sa pasca si atat, ca pe sate. Nu ma, astia poa sa alerge, sa se si certe intre ei daca vor.

Am vazut cum vremea la munte sfideaza prognozele pe mai multe zile. Am prins si furtuna cu grindina, de umblam cu mana pe cap ca ma izbea gheata cat bomboanele in cap. Ploaia ma uda, apoi ma imparosam un pic cand batea vantul, insa soarele iesea si ma usca.Dincolo de cat vede ochiul si pricepe mintea, dincolo mult de cat poate sa ma poarte piciorul, calatoreste gandul.

Raman cu un fragment , o frantura in minte :

"Imi ridic ochii spre munti ... "

Amu ce vede fiecare acolo, aia e ceea ce alege. Insa daca nici macar nu-i vei ridica (ochii), sansele sa vezi ceva acolo sunt nule.

"Mare esti Doamne si minunate sunt lucrurile mainilor Tale" (prima parte)

Asa ca am zis sa merg sa le vad si io. Nu planul initial m-a ghidat, ca nu prea aveam unul. Insa era clar ca aveam sa apuc pe trasee putin umblate (si aici ma refer mai mult la cum ajung in munti si nu neaparat la traseele din creste) ca sa mai vad si altceva decat ambalajele din si de pe marginea potecilor.

Nu masivele mari, impunatoare, traseele cunoscute ca dificultate si lungime, si ce-o mai fi pacolo cautam acum. Ci mai de graba locurile in care nu vezi neaparat ceva impresionant (asa cum ar zice turistul) ci un fel de boschetareala (tufareala).
Pe asa o vreme e si pacat sa stai la televizor sa traiesti privind ce traiesc altii. Apropo de televizor, is cateva luni de cand am gatat-o cu el. Nu ca inainte stateam mult la el, dar de ceva vreme chiar nu mai am deloc timp (pentru el).

Nu vreau sa fac din blog un jurnal de calatorie si nici nu fac. Sunt altii cu asta. Am deschis doar o fereastra catre verdeata, catre senin, catre Dumnezeu, depinde de fiecare cat de mult sau atent doreste sa priveasca.

Am vazut barajul asta gol, ma da ii adanc nu gluma. Nu stiu daca iti dai seama din pze, dar pe margine sunt arbori adulti, nu tufe (exceptie randu ala in staga unde-s ceva mai tinerei).

Prima parte incepe cu sfarsitul turei asa ca urc prin padurea unde o data era o poteca.

Marcajul mai este, ... poteca insa e ceva de genul ca sari peste trunchiuri, te strecori pe sub, te agati si te impiedici in tufe dese de zmeur.

Ii bai mare , dar am inteles ca o dat si la stiri cate ceva . Padurea de molid e cam afectata. Am vazut dealuri intregi distruse. Unele de incendii, altele de vanturi, dar cele mai multe zone afectate de ganganii. Vad ca oamenii cauta sa intervina, taiand (probabil si in plus, ... ca nu strica sa ai motiv sa mai vinzi cata lemn) si punand capcane pentru ele. Din unele masive scoteau in fiecare zi (mai ales seara, dar si noaptea ) camioane intregi cu trunchiuri.

Am vazut peisaje interesante (sinistre ar zice unii, deprimante zic eu) cu paduri de amestec in care foioasele erau vii iar coniferele nu.

Urcand pe piciorul muntelui intalnesc varianta romaneasca de iac - magarul.

Ore trec si pe urcarea insorita mai intalnesc cate-un cioban mai dornic ca mine sa schimbe cate-o vorba. Numa bine mai aflu cate ceva.

Vine seara si cobor din creasta in dreapta, pe la saua aia, ca deja se intuneca. Acolo am zarit un lacusor si un izvor fain. Nu era chiar cald noaptea. Mai erau pete de zapada.

Dar dimineata sa te intampine cu cer senin e o incantare.

Acu sti cum ii, avantajul cortului de o persoana e ca-i usor si mic ! Dezavantajul e ca-i mic si cand stai in el. Dar ne educam sa acceptam ce alegem, ca de aia merem la scoala.

Nota - sa nu faci greseala sa-ti iei cort cu o singura folie ca ai sa stregi in fiecare dimineata cu capul condensul si mai urat e ca tot ce se condenseaza pe el se scurge pe jos udandu-ti sacul de dormit si ce mai inauntru. E o lectie pe care am invatat-o cu ani in urma.

De atunci cort il numesc doar pe cel dublu. Sa nu cazi in plasa celor ce zic ca are aerisire buna si nu stiu ce, ... prostii. Aerisirea n-are de-a face cu condensul. Pai ma, ii la mintea cocosului. Daca si tenda care e cea mai aerita posibil face condens, cum sa nu faca cortul, care-i ca o punga aproape inchisa in care respira cineva. Daca ti-ai luat deja, ce sa zic, ... sa-l stapanesti sanatos ! :)) .

Apoi nu termin bine de mancat ca in creasta se si vad oile. De jos aud iarasi ceva clopote si latraturi.

Ei, zic stai sa vezi ca astia se ciocnesc.

Deodata ca narozii vreo 10-12 cainoci daia navalesc din sa catre mine. Stateam in fund pe izopren cu ceaiul in mana si asteptam sa vad spectacolul din care banuiam ca fac parte.

Dar de jos urcau alti 4-5 caini. Ma cand s-or izbit unii in altii o sunat parca o lovit toba. Apoi s-auzi urlete si schielalaieli.

Ai multi i-or batut in repetate raduri (ca la interval de 10 minute aprox. s-or mai batut de vreo 3 ori) pe aia putini.

Unii or ramas cu ceva zdrelituri, altii schipatau.

Intr-un final s-or intalnit si ciobanii care de fapt se cunosteau si in prezenta carora s-or mai batut de vreo 2 ori cainii.

Da cu mine vad ca n-or avut treaba. Or latrat asa discret as zice (prin comparatie) si au mentinut o distanta de bun simt.

M-am luat si am plecat. Ma gandeam ca e chiar ridicol ca scopul unei calatorii la munte sa se cheme "varful". Asa numitul loc din care nu mai ai unde urca si de unde se vede foarte frumos totul. De multe ori te asteapta acolo o placa, un semn sau chiar nimic.

Varful e bun si merita urcat, merita chiar si sa-l fixezi ca obiectiv, insa doar ca motivatie, nu ca ceva real pentru care sa merite sa sacrifici. Ma refer la varful muntilor in general.

Daca principalul motiv in a practica alpinismul e dorinta de glorie, de palmares, de a fi apreciat (cum de altfel sti bine ca fac multi) e o mare greseala. Iti zic io ca oamenilor nu le pasa ce urci tu, le place mai mult fotbalul (si poate au mai mult folos sa vada meciul decat sa auda ca tu meri si urci nu stiu ce , nu stiu unde, ... pentru ca ei efectiv nu stiu ce !).

Sa mergi la munte e o experienta extraordinara, dar din nou zic depinde cum te raportezi la asta. Cu mana, piciorul si ochiul tau poti sa te educi, sa inveti, sa cresti si tot cu ele poti sa te omori singur , ... fizic, moral si spiritual.

Ceata are un miros specific, miroase a ceata !

Varfurile cand se vad, cand nu. Cand e rece cand e cald. E linsite sus, vantul adie doar. Umblii si parca timpul terce repede. Dar zilele trecute cand bagam cu soarele-n cap si fara apa in bidon, parca nu trecea la fel.

Marcajele vechi , pe cale de disparitie, varfurile cu plagi ruginite si deloc. E bine.
Caldari mari, vai largi si crestele muntilor pe care poate ai umblat sau nu. Moment banal sau solemn, iarasi depinde doar de tine.

Cand lacurile sunt rare, sunt mai speciale parca, desi daca era in Retezat, poate asta ar fi trecut neobservat.

Apropo de Retezat, eu zic ca-i cel mai frumos masiv din tara, bazandu-ma pe diversitatea activitatilor pe care le poti desfasura in el si pe totalitatea elementelor pe care le inglobeaza.

Acolo poti gasi cele mai multe lacuri glaciare de la noi, apoi varfuri peste 2500, creste usoare si mai tari. Poti catara in stanca si gheata si poti umbla zile in el. Poti sa schiezi pe partii dar mai ales "salbatic". Ai chei cu cascade foarte faine si pesteri. Ai paduri destule si fauna. Refugii si cabane, dar si trasee pentru cei ce indragesc natura cat mai putin atinsa (afectata) de om.

La noi am remarcat ca-i aventura sa si ajungi in anumite masive.

Mijloacele de transport is si nu-s. Asa ca te adaptezi. Tu , stiu ca ai masina si meri peste tot cu ea. Eu n-am, nu-mi place si nici nu-mi traba.

Nu ma impac bine cu ideea sa cobor pe unde am urcat si nici sa ma gandesc unde s-o las si daca o mai gasesc cum am lasat-o. In plus iasa tare scump daca merg singur.

Cand merg in munte urc pe unde vreau, merg pe unde pot si cobor pe unde apuc. Cand is jos, mai vad io cu ce ajung acasa.

Drept e ca de multe ori distantele pana si de la munte sunt mai mari decat cele parcurse in masiv. Dar nu-i lene, asa ca nu-i nici o problema.

In felu asta am cunoscut multi oameni de prin satele de langa munte.
Si ce-mi place cand ma uit din masiv si cat vad cu ochii doar alti munti si paduri. Bine zicea baiatu asta, ca paduri ca la romani, in Europa nu prea gasesti. Fie nu-i diversitatea speciilor de arbori (data si de variatiile de altitudine), fie nu-i cantitatea, fie nu-i cadrul natural (adica or intervenit ei plantand soiuri nespecifice zonei - inlocuind foioasele cu coniferele).

Si mai o treaba foarte faina e ca aici, in muntii nostrii gasesti apa curata destul de usor si des. Si asta nu-i putin lucru. Dar cine a insetat in munte stie exact ce zic. Astia pe dincolo merg cu apa la rucsac si filtre. Stiu, nu de la tv, ci de la ei. Ca ma intalnesc deseori cu strainii in munti si se tot mira ca io nu beau apa plata de la chioscuri ci alimentez de la izvoare. A pai in timp s-or mai invatat si ei. Dar imi spuneam ca pacolo rar gasesti izvoare cu apa potabila (cel putin asa le-o intrat lor in cap, ... ca io beam si la ei de peste tot, drept e ca daca era dubioasa o fierbeam).
Pe o placa turnata si gravata, montata cu mai bine de 70 de ani in urma sta scris. Fie ca-i pasa celui ce tece si vede, fie ca realizeaza, fie ca nu. Depinde doar de cel ce citeste daca sa se bucure de aceste lucruri ca de niste minuni sau sa banalizeze, considerand ca e doar o alergare ca oricare alta, un masiv nu prea mare, nici prea impresionant, cu putine lucruri de vazut si de facut.

Am ales sa vad lucrurile asa minunate, sa ma bucur de fiecare clipa si sa fiu multumitor ca fac parte dintr-un intreg creat cu migala pana in cele mai mici detalii.